825 matches
-
Richard Owen60, realizează completarea scheletului de mamut, de hipopotam, păsări și diferite animale din Galapagos, din care adusese fragmente. Publicațiile Journal and Remarks și The Voyage of the Beagle, cu mare succes la public, îl consacră ca eminent geolog și naturalist. Impresionat de distribuția geografică a animalelor sălbatice, precum și de fosilele pe care le colectase de-a lungul expedițiilor sale, publică, împreună cu Alfred Russel Wallace 61, teza despre diversitatea în natură ca rezultat al procesului de selecție naturală. În 1871 editează
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
lui și încearcă să-i atragă de partea sa, atenuând opoziția care caracterizează fiecare descoperire. Iată prima schiță a transmutării speciilor (făcută de Darwin în luna iulie 1837): Prima schiță a transmutării speciilor În paralel cu preocuparea sa principală (de naturalist specializat în originea speciilor) devine interesat de teza catastrofei la care va duce creșterea necontrolată a populației (Malthus) în raport cu mijloacele de subzistență (teză confirmată de expansiunea demografică). În scrierile sale din 1838 se referă la creșterea exponențială a populației unei
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
Thunber 95 se îmbarcă pentru Africa pentru trei ani și aduce un supliment esențial colecției. Ca un suprem omagiu pentru contribuția universală a acestui savant, un crater de pe Lună și un mineral de cobalt îi poartă numele. Georges Cuvier (1769-1832), naturalist și zoolog fracez, își însușește latina și greaca în tinerețe și învață cu pasiune matematica, geografia și istoria. La 10 ani citește Historiae Animalium a lui Conrad Gesner 96, care îl cucerește atât de mult încât își procură și citește
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
Edinburgh pentru împăierea animalelor. Între studenți se afla și Charles Darwin, cu care se împrietenește, și căruia îi vorbește despre ploile tropicale din pădurile din Sudul Americii, înflăcărând imaginația tânărului Darwin. 57 Friedrich Wilhelm Heinrich Alexander von Humboldt (1769-1859), geograf, naturalist, lingvist și filosof german. Explorator al Americii Latine, descrie, cu un talent narativ deosebit, experiențele științifice, de biologie, din peregrinările sale (în nenumărate volume). Este considerat ca inițiatorul unei noi științe, "biogeografia". 58 Sir Charles Lyell (1797-1875), geolog și avocat
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
mari". A fost de acord cu ideile lui Darwin despre evoluție, dar respingea reducția la selecția naturală, considerând selecția mult mai complicată. Marea sa apreciere pentru Darwin l-a transformat într-un apropiat colaborator. 61 Alfred Russel Wallace (1823-1913) biolog, naturalist, antropolog și geograf. Întreprinde cercetări în aceste domenii în bazinul râului Amazon, în arhipelagul Malay, în Indonezia și Singapore, reușind să deosebească fauna provenită din Asia de cea provenită din Australia. Este, în mod independent de concluziile darwiniste, adept al
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
Germania, menținându-i hegemonia prin acrobații politice, multe decenii. Extrem de agresiv și dominator, din cauza caracterului său impulsiv intră cu ușurință în conflict cu alte caractere dominatoare, ca acela al lui Carl Virchow. 68 Johann Karl Nestler (1783-1842), teolog, agricultor și naturalist ceho-german, profesor la Universitatea din Olomouc. Este primul profesor din istoria științelor naturale care introduce un curs despre reproducerea la plante și animale (în cadrul învățământului agricol), în scopul obținerii de avantaje industriale. Introduce ideea selecției oilor în scopul obținerii de
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
Australia. Devenit președintele Societății Științifice Regale și consilierul Grădinilor Botanice ale lui George al III-lea, este creditat cu clasificarea eucaliptului și a genului care-i poartă numele ("Banksia"). Continuă opera lui Linné. 95 Carl Peter Thunberg (1743-1828), medic și naturalist suedez, adept al lui Carl Linné, al cărui elev a fost la Universitatea din Uppsala. Pentru a putea îndeplini misiunea de a studia coloniile olandeze din Japonia și a colecta specimene de plante, pleacă la Cape Town pentru trei ani, învață
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
pleacă la Cape Town pentru trei ani, învață olandeza pentru a putea fi angajat, ca olandez, în Japonia. În timpul celor trei ani petrecuți în Cape Town realizează un studiu care-l desemnează ca botanistul Africii, din promoția linnéistă. 96 Conrad Gesner (1516-1565), naturalist, medic și lingvist elvețian, celebru datorită cărții sale Historiae animalium ("Istoria animalelor"), considerată "Inventarul" sau "Renașterea zoologiei" în cinci volume (4500 de pagini). L-a influențat pe Cuvier în elaborarea concepțiilor sale. 97 Jean-Claude Mertrud (1728-1802), mineralog, chirurg și anatomist
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
taxonomia nevertebratelor. Lamarck lansează teoria eredității caracterelor dobândite, prin care contribuie la netezirea teoriei evoluționiste. Descrie forța prin care se impune adaptarea, prin separarea utilului (care se impune) de neutil. Cuvier se opune acestor idei. 99 Étienne Geoffroy Saint-Hilaire (1772-1844), naturalist francez, coleg cu Lamarck, apărător al teoriei evoluționiste (cu nuanțe mistice, diferite de materialismul lamarckian). Îl întâlnește pe Georges Cuvier după numirea lui ca asistent al Muzeului de Istorie Naturală. Se împrietenesc și contribuie la clasificarea mamiferelor. Publică Istoria maimuțelor
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
lui Napoleon în Egipt, în 1798 și, în ciuda opoziției englezilor, reușește să aducă în Franța o colecție importantă de animale din Egipt, pentru care primește Legiunea de Onoare de la Napoleon. 100 Georges-Louis Leclerc, Comte de Buffon (1707-1788), matematician, cosmolog și naturalist francez, de factură enciclopedică. Adept al teoriei dispariției speciilor prin catastrofe naturale. Cercetările și concepțiile sale, publicate în volumele intitulate Histoire Naturelle ("Istoria Naturală") influențează pe Lamarck și pe Cuvier. 101 Isidore Auguste Marie François Xavier Comte (1798-1857) sau Auguste
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
fenomenul greutății atomice a aerului, care devine mai dens când este încălzit (experiențe repetate și confirmate de Lavoisier). El este precursorul lui Lavoisier în dovedirea principiului conservării masei, dar rămâne in spirala umbrei. 169 Mihail Vasilievici Lomonosov (1711-1765), chimist, fizician, naturalist, mineralog și scriitor rus. Descoperă existența atmosferei pe Venus și stabilește, înaintea lui Lavoisier, că materia este compusă din corpusculi și molecule care totalizează o masă stabilă, constantă. 170 Henry Cavendish (1731-1810), filosof, chimist și naturalist englez. Descoperă hidrogenul și
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
Lomonosov (1711-1765), chimist, fizician, naturalist, mineralog și scriitor rus. Descoperă existența atmosferei pe Venus și stabilește, înaintea lui Lavoisier, că materia este compusă din corpusculi și molecule care totalizează o masă stabilă, constantă. 170 Henry Cavendish (1731-1810), filosof, chimist și naturalist englez. Descoperă hidrogenul și explică de ce aerul este inflamabil și formează apă prin combustie. Descrie densitatea aerului inflamabil în articolul On Factitious Airs, publicat în 1766. Lavoisier îi reproduce axperiențele și le confirmă. Stabilește, pentru prima dată, compoziția gazelor aerului
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
să ajungă așa cum o vedem și o admirăm astăzi. Alături de alte priorități culturale emanate de vechea capitală a Moldovei, un loc deosebit îl ocupă și înființarea la Iași, în anul 1856 a primei grădini Botanice din România, de către medicul și naturalistul Anastasie Fătu, mare patriot, filantrop și om de cultură. Amplasată pe un teren cumpărat din fonduri proprii în apropiere de Râpa Galbenă, avea să fie pentru mulți ani, până la moartea marelui cărturar, un important centru cultural pentru tineretul studios din
Aspecte ecologice ale avifaunei din unele parcuri ieşene : valorificarea instructiv-educativă a studiului avifaunistic by Magdalena Dorina Culbec () [Corola-publishinghouse/Science/335_a_652]
-
întemeietorul ei A. Fătu, ne mai amintesc astăzi denumirea a două străduțe din vecinătatea fostei grădini: Str. Florilor și Str. A. Fătu, aflate în apropiere de Râpa Galbenă. Stimulată de interesul manifestat față de grădina lui Fătu, Societatea de medici și Naturaliști din Iași înființează, în 1873 o a doua Grădină Botanică în jurul sediului acestei societăți, actualmente Muzeul de Istorie Naturală. Sarcina organizării acestei noi grădini este încredințată dr. Dimitrie Brândză, iar fondurile necesare au fost furnizate de societate. În cea mai
Aspecte ecologice ale avifaunei din unele parcuri ieşene : valorificarea instructiv-educativă a studiului avifaunistic by Magdalena Dorina Culbec () [Corola-publishinghouse/Science/335_a_652]
-
fiziologice, denumirile grupelor din care fac parte, legăturile filogenetice dintre aceste grupe sistematice. Muzeul de Istorie Naturală din Iași a fost înființat la data de 4 februarie 1834, din inițiativa unui grup restrâns de membri ai Societății de Medici și Naturaliști din Iași. Chiar de la înființare, Muzeul a jucat un rol didactic deosebit de important deoarece colecțiile sale erau folosite ca material didactic la lecțiile de istorie naturală de la Academia Mihăileană. În 1840, momentul mutării în clădirea actuală, patrimoniul muzeal constă în
Aspecte ecologice ale avifaunei din unele parcuri ieşene : valorificarea instructiv-educativă a studiului avifaunistic by Magdalena Dorina Culbec () [Corola-publishinghouse/Science/335_a_652]
-
prin urmare, exclusă din sistemul construit de Marx și Engels. După cum subliniază Lenin în Statul și revoluția, „nu găsim, la Marx, nici urmă de încercare de a inventa utopii*, de a inventa conjecturi himerice. Marx pune problema comunismului așa cum un naturalist ar pune-o [...] pe cea a evoluției unei noi varietăți biologice, odată cunoscută originea ei și o dată determinată direcția în care o angajează modificările sale”. Omenirea este determinată de o dezvoltare „naturală”, împotriva căreia nimeni nu poate face aproape nimic
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
contactul cu veritabila antropologie aristotelică, iar ființa umană a putut să apară din nou În realitatea ei. Însă acest proces va Începe cu adevărat abia prin Cesalpino, Andrea Vesalius, William Harvey sau Montaigne În domeniul antropologiei culturale, apoi prin anumiți naturaliști din secolul al XVIII-lea, Însă cu o Întrerupere totală de aproape două secole. Într-adevăr, condiția preliminară pentru elaborarea oricărei antropologii este acceptarea unității individuale și specifice a fenomenului uman. Or, Între timp, filosofia carteziană rupsese legăturile cu scolastica
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de libertate”, sau africanul, „viclean, leneș, neglijent” și care „este condus de voința arbitrară a stăpânilor săi”. În momentul În care, În celebra sa lucrare despre Originea speciilor (1859), Darwin ridică problema hibridității (capitolul VIII), el menționează opinia comună a naturaliștilor și moraliștilor, conform căreia „Încrucișările Între specii diferite au fost anume afectate de sterilitate pentru a Împiedica Încurcarea tuturor formelor de viață”. El pare să adopte astfel o argumentație foarte veche, ce conferă conținut moral și filosofic unei constatări care
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de natura grupurilor despre care se presupune că ar ridica probleme sau dacă dificultățile de integrare eventual observate se pot explica printr-o logică a situației. Dacă trebuie să ținem seama de rasism Înainte de „rasă”, așadar Înainte de primele clasificări ale naturaliștilor, trebuie totodată să luăm În considerare și formele pe care le-a căpătat după „rasă”, după anularea legitimității științifice a acestei categorii a cunoașterii antropologice (Barkan, 1992). Am arătat, În lucrările mele din anii 1980-1990 (Taguieff, 1985, 1988, 1991 și
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
valori și norme, care se traduc prin discriminări sau segregări, expulzări sau persecuții și chiar exterminări. Cele trei tipuri de protorasism. În această ipoteză, cariera istorică a rasismului a Început Înainte de cea a ideii de „rasă”, așa cum au reconstruit-o naturaliștii (Linné, Buffon, Blumenbach etc.) Începând de la mijlocul secolului al XVIII-lea, ca un concept clasificator, cu sensul de varietate a unei specii sau subspecie. Mai precis, observăm că anumite aspecte ale rasismului ca fenomen modern au apărut independent de clasificările
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
lor, de către etnografie și antropologia În sens restrâns (antropologia fizică). Această ipoteză presupune că rasismul nu și-a Început cariera așa cum afirmă partizanii teoriei modernitare restrânse, o dată cu apariția primelor clasificări ierarhizante ale „raselor” concepute ca varietăți ale speciei umane, chiar dacă naturaliștii secolului al XVIII-lea (Buffon, Linné), apoi primii antropologi care au recurs la craniologie (Blumenbach, Camper), ca și pionierii antropometriei (White) au contribuit la stabilirea unui număr de prejudecăți și stereotipuri privind rasele „superioare” și „inferioare”. I se Întâmplă chiar
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
În toate aspectele sale observabile, gândirea rasistă apare ca o ilustrare paradigmatică a gândirii esențialiste: ea implică În același timp „esențializarea somato-biologică a celui diferit” și „comportamentul segregaționist pus sub semnul permanenței” (Guillaumin, 1972, pp. 77-78). Clasificările rasiale elaborate de naturaliști (Linné, Buffon, Blumenbach etc.) În secolul al XVIII-lea au fost astfel socializate și instrumenta lizate pentru justificarea și raționalizarea sclaviei „negrilor” din Africa, apoi a discriminărilor și segregărilor cărora le-au căzut victime urmașii acestora, În special În Statele Unite
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
emoții în surâs, râs și plâns. 28 René-Charles Guilbert de Pixérécourt (1773-1844) scenarist francez, declarat antiiacobin, devine celebru datorită piesei de teatru intitulată "Victor, Copilul Pădurii", rămasă 30 de ani pe scena teatrului, din 1797. 29 Pierre Joseph Bonnaterre, abate, naturalist francez (1752-1804), scrie Tablou enciclopedic, în care descrie un mare număr de specii animale și identifică 25 noi specii de pești. L-a studiat pe copilul sălbatic din Aveyron și a inspirat scenariul filmului Copilul sălbatic, realizat de François Truffaut
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
genere și în fiecare specie a sa prin operații de stabilire a valabilității judicative, blocarea exercițiului cognitiv în spațiul lucrului exprimat după canoane judicative, al faptelor secunde raportat la "lucrurile însele", excesul de formalism, de o parte, sau empirismul nemăsurat (naturalist, "dogmatic", după un gând al lui Quine), de cealaltă, subiectivarea "lumii" chiar în condițiile unui exces de "obiectivism", lărgirea competențelor comparativismului, de fapt transformarea comparației în operație judicativă fundamentală, în sensul că tocmai operarea ei ordonează spațiul cunoașterii, stabilind competențe
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
excursii făcute cu studenții și la unele inspecții de gradul I. L-am descoperit ca pe un mare specialist, un mare sistematician și iubitor al naturii. În excursii făcea o notă particulară prin pantalonii săi bufanți și prin echipamentul de naturalist. L am iubit pe profesorul C. Burduja, a fost un mare om. Cel mai frumos curs al studenției mele rămâne cel de Anatomia comparată a vertebratelor, predat de domnișoara prof. dr. Olga Necrasov. Nu pot să-mi imaginez un astfel
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]