412 matches
-
nu poate reproșa unui copil idealismul. În cazul „Labiș” răspunsul este clar: a fost - cât timp a fost -, din generozitate, comunist. Nu din obediență și nu din oportunism. Mai mult. Obediența și oportunismul au avut în poet un dușman de neîmpăcat. De asta ele s-au și unit ca să-l doboare. Inocență copilărească Dacă ipocrizia interesului creează legături durabile, felul acesta de legături nu țin de prietenie. Condiția prieteniei e inocența, poate de asta cele mai frumoase prietenii pornesc din vremurile
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
GR. LĂCUSTEANU Un amuzant reacționar este col. Gr. Lăcusteanu (1813-1883), văr al lui Vasile Cîrlova, scriind mult mai târziu, însă retrospectiv despre evenimentele de la 1848, care formează centrul vieții sale. Și pentru el Tudor "era un om foarte neînsemnat", "vrăjmaș neîmpăcat al nobleței", urmărind "a omorî aristocrația română spre a se urca prostimea și mojicimea pe ruinele ei". În mișcarea de la 1848 nu vede decât atâta că "dăscăleții, avocații și ciocoii rapaci", "craii" s-au ridicat să răstoarne pe boieri. Magheru
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și nu operează niciodată în riturile comunitare. Aparțin unei lumi religioase liminale și cunosc și patronează latura mai obscură a imaginarului religios al morții: într-adevăr, alături de sufletele pașnice și binevoitoare ale strămoșilor, se arată figuri pline de angoasă, fantasme neîmpăcate ale morților de moarte violentă, sufletele uitate și lipsite de consolarea riturilor memoriei, spiritele îndurerate ale copiilor nenăscuți. Sunt considerate suflete vindicative și periculoase, care Îi hărțuiesc pe cei vii, aducând boli și moarte. Stă în puterea acelor itako să
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
Dan Silviu Boerescu, „Litanii din Țara de Sus”, LCF, 1996, 11; Sorina Gabriela Costea, Conștiința rostului, LCF, 1996, 39; Rachieru, Poeți Bucovina, 462-470; Ioan Romeo Roșiianu, „Litanii”, CRC, 1997, 5; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 233-234; Rodica Mureșan, Un inepuizabil și neîmpăcat Ulyse, „Crai nou”, 1999, 6 noiembrie; Ion Beldeanu, Doi poeți cernăuțeni, CL, 1999, 12; Ion Murgeanu, Poetul Bucovinei luptătoare, „Curierul românesc”, 2000, 7-8; Grigore C. Bostan, Lora Bostan, Pagini de literatură română. Bucovina, regiunea Cernăuți (1775-2000), Cernăuți, 2000, 471-481; Mihai
TARAŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290085_a_291414]
-
din lipsă de mijloace materiale, de la Facultatea de Filologie a Universității din Cluj, unde fusese admis, va absolvi Școala Tehnică Sanitară din Sibiu. De o verticalitate și o demnitate exemplare, de o independență și o principialitate împinse până la obsesie, în neîmpăcat conflict cu puternicii zilei, G. a lucrat mai mulți ani ca felcer, apoi ca muncitor necalificat. Luptă cu mari lipsuri, îndurate cu stoicism, fără concesii și compromisuri, până la pensionarea medicală, consacrându-se ulterior scrisului. Debutează în revista „Vatra” (1973), cu
GABRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287121_a_288450]
-
și vinovata deformare a realului social-politic s-au hărăzit de la sine uitării, putând fi luate în atenție numai ca mostre ale realismului socialist. Doar lirica erotică din Cupa cu garoafe (1960) sau din Cântece albe (1967), inflexiunile elegiace din Arbore neîmpăcat (1973) sau sonetele din Târziu (1980) izbutesc să contureze, în parte, o altă imagine poetului. Culegerile sale de articole, reportaje, note de călătorie, în care adesea e prezentă o acută tensiune pamfletară (caracteristică, de altfel, și unei mari părți din
FRUNZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287104_a_288433]
-
București, 1966; Cântece albe, București, 1967; Versuri, București, 1968; Iarba de aur, București, 1969; Câte două cuvinte de ținut minte, București, 1970; Partea mea de lume, București, 1970; Sângele nostru de apoi, București, 1970; Iubire am scris, București, 1972; Arbore neîmpăcat, București, 1973; La un pichet de salcâmi, București, 1974; Numele tău, București, 1974; Dintr-un post de observație, București, 1975; Cred în lumina voastră, București, 1976; Acolo pașii mei vor arde, București, 1977; Vitrina cu gablonzuri, București, 1978; Târziu, București
FRUNZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287104_a_288433]
-
la București (1929- 1934), director al Institutului Român din Sofia (1934-1937), profesor suplinitor, apoi, prin concurs, profesor definitiv la Catedra de slavistică a Universității din Iași, din 1938 până în noiembrie 1947, când este exclus pentru totdeauna din învățământ, deoarece - critic neîmpăcat al realităților de după august 1944 - protestase împotriva răpirii Basarabiei și nu admitea ingerințe în autonomia universitară. A fost ales membru post-mortem al Academiei Române (1991). Autor a numeroase studii de profil complex, etnografic și lingvistic, C. abordează din perspectivă comparată, în
CARAMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286098_a_287427]
-
o istorie sui-generis a Banatului din ultimele două secole. Pamfletele scrise în anii tranziției de după 1989 au fost adunate în volumul Vremea hahalerelor (1998). SCRIERI: Sunt dator cu o durere, București, 1970; Spune-mi unde duce acest drum?, București, 1972; Neîmpăcați în mânie, București, 1974; Sentimentul puterii, București, 1976; Tornada, București, 1980; Întoarcerea spre asfințituri, București, 1985; În afara gloriei, Timișoara, 1994; Vremea hahalerelor, postfață Mircea Mihăieș, Timișoara, 1998; Mătușa mea Maria Theresia, Timișoara, 2003. Ediții: Țara Almăjului. Cercetări monografice, Timișoara, 2003
ALMAJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285261_a_286590]
-
Timișoara, 2003. Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, Ion Marin Almăjan, „Sunt dator cu o durere”, RL, 1970, 35; Cornel Ungureanu, Prozatori timișoreni, O, 1970, 9; Dana Dumitriu, „Spune-mi unde duce acest drum?”, ARG, 1973, 3; Eugen Dorcescu, Ion Marin Almăjan, „Neîmpăcați în mânie”, O, 1974, 48; Marcel Corniș-Pop, Între documentar și ficțiunea istoriei, O, 1980, 34; Eugen Dorcescu, Un moment de referință, O, 1980, 34; Ungureanu, Imediata, I, 217-225; Radu Enescu, Virtuțile prozei scurte, F, 1985, 3; Mihai Ungheanu, Ion Marin
ALMAJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285261_a_286590]
-
Tribunalul din București a descris, În decizia penală din 1949, personalitatea acestui evreu botezat, care În ziua pogromului s-a lăudat cu faptele sale zicând: „mai puțin un jidan”: „Acuzatul Iosub Duca XE "Duca, Iosub" , deși evreu botezat, totuși dușman neîmpăcat al coreligionarilor săi, a instigat patrule militare și pe gardienii publici din fosta Poliție Iași, să ridice de la domiciliile lor numeroși cetățeni evrei, ce au fost supuși ulterior În curtea Chesturii și În trenurile fatale la cele mai Îngrozitoare chinuri
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
Iași În perioada iulie-august 1941, cu câteva săptămâni Înainte de a fi fost invitat să depună mărturie În „cazul Lupu” XE "Lupu, Constantin" . În zilele dezlănțuirii (29-30 iunie), potrivit spuselor sale, a constatat În rândurile populației (românești) din Iași „o ură neîmpăcată contra judaismului” care sprijină comunismul, dorește Înfrângerea României și a aliaților ei, acordă adăpost și sprijin parașutiștilor sovietici - „Populația românească a aprobat unanim acele executări În masă... aplicate de armată evreilor din Iași... exprimându-și Încă dorința că această executare
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
adevărată școală românească de transplant de ficat, ni se dezvăluie în această carte de convorbiri ca un om care cere foarte mult de la sine, fără să-i pese că în felul acesta cheltuiește din propria lui ființă, ca un adversar neîmpăcat al imposibilului, pe care îl transformă cu un efort susținut zi și noapte în posibil, ca un cetățean căruia îi pasă de ce se întâmplă în țara lui și nu ca unul care se consideră venit în vizită în România, cum
O carte pentru cei care scandează: “Nu suntem genii!” by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13653_a_14978]
-
romana dignitas." Prețul pe care l-a plătit în lupta de uzură cu adversitățile proiectelor sale, în vremea comunismului dar și după 1989, este evocat de mai mulți scriitori, între care și Ioan Moldovan: "A fost mereu un om neliniștit, neîmpăcat, încordat să facă bine și temeinic, și revoltat și dezgustat cînd vedea că nu se poate. El, care și-ar fi dorit pe-un închipuit blazon de credință și viață inscripția blagiană a ideii duse pînă la capăt, era probabil
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16583_a_17908]
-
că a dispărut ca tendință compromițătoare în Dincolo de seninătate, dar că la buna relație, dietetică și mobilă, dintre idee și forma sa s-a adăugat acum o a treia componentă - cam neobișnuită, nu atât pentru autorul de față (un constant neîmpăcat), cât pentru autorul român în general. Mă refer la atitudine. Înțelegând prin "atitudine" ceva care vine în locul acelor nesfârșite lamentări specific postdecembriste în care o agresivitate neelaborată ține loc de analiză, iar ipocrizia miorlăitoare drapează complicitățile - și anume o orientare
Psihanaliza aplicată (la București)... by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15584_a_16909]
-
î se scrie întotdeauna la începutul și la sfârșitul nemijlocit al cuvântului: îl, îmbărbătez, împărat, înger, își, îți; amărî, coborî, hotărî, târî, urî ...; ... b) tot î scriem și în corpul cuvintelor, când, prin compunere, î de la începutul cuvintelor ajunge medial: neîmpăcat, neîndurat, neînsemnat, preaînălțat, preîntâmpinat. Vom scrie într-însul, dar dânsul; c) în toate celelalte cazuri se scrie, în corpul cuvintelor, â: bând, când, făcând, gât, mormânt, râu, român, sfânt, vânt.
HOTĂRÂRE din 10 martie 1993 privind modul de aplicare a hotărârii de revenire la "â" şi "sunt" în grafia limbii române. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/198222_a_199551]
-
î se scrie totdeauna la începutul și la sfîrșitul nemijlocit al cuvântului: îl, îmbărbătez, împărat, înger, își, îți; amărî, coborî, hotărî, târî, urî...; ... b) tot î scriem și în corpul cuvintelor, cînd, prin compunere, î de la începutul cuvintelor ajunge medial: neîmpăcat, neîdurat, neînsemnat, preaînălțat, preîntâmpinat...Vom scrie într'însul, dar dânsul. ... NOTĂ: Spre deosebire de ortografia din 1904, adoptată și de Dicționarul Academiei, nu vom scrie î, ci â, în derivatele verbelor cu infinitivul în -rî, deci: amărât, chiorâș, coborâre, hotărîtor, mohorât, pîrît
HOTĂRÂRE din 19 decembrie 1991 privind unele măsuri tranzitorii referitoare la ortografia limbii române. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/199236_a_200565]
-
țara noastră." Cel care mai târziu - spre cinstea sa - avea să ia o atitudine hotărâtă în favoarea evreilor, opunându-se trimiterii lor spre lagărele de exterminare naziste de către guvernul maghiar hortyst, se dovedea, așa cum ni-l prezintă rapoartele SSI, "un dușman neîmpăcat a tot ce este românesc". Între anii 1939-1942, episcopul Márton Áron a îndeplinit și funcția de administrator apostolic al Episcopiei de Satu Mare-Oradea. În perioada 1940-1944, după Dictatul de la Viena, Episcopia Romano-Catolică de Alba Iulia a fost divizată în două
Áron Márton () [Corola-website/Science/301028_a_302357]
-
Iasnaia Poliana, pe care o moștenise de la părinți. Înzestrat cu o natură neobișnuit de complexă, Tolstoi surprinde încă de pe atunci discordanța dintre forma strălucitoare și conținutul sterp al vieții aristocrației nobiliare. El surprinde ridicolul acestei lumi izvorât din contradicțiile de neîmpăcat dintre fond și formă și începe să fie frământat de gânduri contradictorii, care devin cu atât mai complicate cu cât i se lărgește orizontul cultural. Cunoașterea vieții Rusiei devine pentru Tolstoi problema centrală a preocupărilor sale. În anul 1847, frații
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
moșiei. Însuflețit de idei democratice, Tolstoi căuta să îmbunătățească viața celor 330 de iobagi de pe moșia sa. Încercările lui au dat greș chiar de la început, deoarece iobagii își priveau noul stăpân cu neîncredere, iar tânărul Tolstoi nu înțelegea contradicțiile de neîmpăcat dintre iobagi și moșieri (experiența relatată în romanul Învierea). Retras la moșia sa, Tolstoi își alcătuiește în această perioadă un vast program de studiu ce cuprindea un număr de materii foarte diferite unele de altele, menite să-i deschidă un
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
stagnare a succeselor sale profesionale. John Stanislaus apare în ziarele "Stubbs Weekly Gazette" și "Perry's Gazette", în listele cu faliți și datornici, ba mai mult, este suspendat din funcție, iar apoi este forțat de împrejurări să iasă la pensie. Neîmpăcat cu propria soartă, el se se afundă tot mai mult în viciul alcoolismului și are izbunciri violente în fața soției (pe care ar fi încercat chiar să o stranguleze) și a copiilor. Familia Joyce este nevoită să se mute în Blackrock
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
eroică, Eretria a capitulat, iar locuitorii cetății au fost înrobiți. Rămânea acum pedepsirea atenienilor. Traversând canalul, perșii debarcă în apele golfului de la Marathon. Primejdia era iminentă, când un ajutor neașteptat s-a ivit în persoana lui Miltiades cel Tânăr, dușman neîmpăcat al perșilor și al lui Hippias. Întorsîn patrie, însoțit de numeroși soldați, el este ales pe dată strategos al tribului său din Atica. Dar și atenienii luau în acest timp cu înfrigurare măsurile necesare, cerând ajutoare de la lacedemonieni (care n-
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
la pamînt și deznădăjduiți, îi vedem folosindu-se de tot prilejul, și de la 1366 și pînă la 1688, stînd de-a pururi în luptă. Mircea cel Batrin, Vlad Țepeș, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Șerban Cantacuzino au fost mai ales neîmpăcați dușmani ai păgînilor, apărînd cu sîngele lor Sfînta Cruce”" (Mihail Kogalniceanu, din discursul rostit la 24 noiembrie 1843 la deschiderea Cursului de Istorie Națională, din incinta Academiei Mihailene) Curajul manifestat în lupta contra dușmanilor dreptei credințe a fost o caracteristică
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
(în ) a fost un serial american produs și difuzat pentru prima dată de televiziunea CBS pe data de 23 septembrie 2005. În serialul "", spiritele oamenilor decedați rămând pe pământ dacă au probleme nerezolvate și devin astfel „spirite neîmpăcate“. După ce își îndeplinesc misiunea pe pământ, ele pot trece în lumină sau în întuneric. Aceste două locuri reprezintă unul dintre elementele cheie ale serialului. După ce Melinda Gordon ajută spiritele să „treacă dincolo“, ele văd o lumină albă puternică. Lumina este
Mesaje de dincolo () [Corola-website/Science/312772_a_314101]
-
aici imaginația debordează iarexcesul este la el acasă. Ricardo Reis, cel pe care Pessoa nu l-a înmormântat înainte să se retragă el însuși la "Cimitirul plăcerilor" din Lisabona, este ipostaza simplității rafinate, culmea artificiului estetic și melancolicul neputincios, un neîmpăcat al efemerului. Fernando Pessoa însuși ne introduce în această lume fascinantă a heteronimelor, a depersonalizării și simulării. Iată ce-i scrie lui Adolfo Casais Monteiro, într-o scrisoare ce poate fi descrierea completă a genezei heteronimelor: "Acum, o să încerc să
Fernando Pessoa () [Corola-website/Science/309706_a_311035]