3,927 matches
-
ridice. Ai pățit ceva? N-am nici pe dracu’, au izbucnit în râs amândoi. Hai, să-i dăm sania băiatului. Nu încă să ne mai dăm de câteva ori. Tot eu am să conduc. —Cecilia, scumpo!o privea zâmbind cu neîncredere. S-au mai dat de câteva ori, sania fiind condusă perfect de Cecilia. — Acum putem să i-o dăm băiatului. —Te-ai săturat de săniuș? — Am vrut să-și demonstrez că nu sunt o bleagă. Draga mea, cum crezi că
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
putem să i-o dăm băiatului. —Te-ai săturat de săniuș? — Am vrut să-și demonstrez că nu sunt o bleagă. Draga mea, cum crezi că m-aș fi gândit la așa ceva!? —Ei! Lasă, că te-am văzut cu câtă neîncredere mă priveai. Au urcat pe derdeluș până în capăt unde se pregăteau copiii s-o ia la vale. Observându-l pe Sergiu l-au oprit. —Sergiu, vino să-ți iei sania. Îți mulțumesc! Ai împărțit banii cu prietenul tău? — Da! Cecilia
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ieșit din baie și mi-am anunțat eșecul, sub forma unei glume nevinovate: Se pare că bideul nu intră în funcțiune decât în prezența japonezilor, nu tolerează fundurile străine". Am râs toate trei. Râsul s-a transformat, la mine, în neîncredere, atunci când Yoko a ieșit, triumfătoare, din spațiul pe care îl părăsisem cu numai câteva minute înainte, anunțând că, totuși, bideul funcționează ireproșabil. M-am încăpățânat. M-am năpustit în baie, m-am așezat din nou, am apăsat pe butonul cu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Jean-Paul Sartre, care înțelegea (propriul) existențialism ca pe un umanism, nu a descris oare omul ca pe un trou d'être, o gaură a ființei care trebuie să se proiecteze de la sine? Iar Nietzsche nu a insistat asupra suspiciunii, bănuielii, neîncrederii în tot ceea ce există și este necesar să fie bun și adevărat, îndeosebi față de orice formă de metafizică? Crize existențiale M-am simțit mereu o persoană plină de contraste sub multe aspecte, departe de perfecțiunea dorită. În nici un caz omul
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
opțiune pozitivă și una negativă. Și eu am experimentat pe propria persoană cât este de folositor a reflecta cu atenție asupra acestor două posibilități raportate la viață, care survin cu o insistență accentuată în crizele existențiale. Există posibilitatea unei substanțiale neîncrederi în viață: pot, mai mult sau mai puțin conștient, să spun nu existenței unui sens în viața mea și realității în general. Alternativa nihilistă, în forma sa filozofică de reducere la nimic a oricărei semnificații sau în aspectul său practic
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
aspectul său practic de nu contează, totul este la fel (pentru a evita termeni banali), găsește totdeauna suficienți termeni negativi pentru deducția absurdității, pentru întreruperea, golul, lipsa de sens și de valori a existenței. Persoanele care trăiesc o astfel de neîncredere de fond nu sunt niciodată satisfăcute și transmit în jurul lor o atmosferă de nemulțumire, plângeri, cinism. De asemenea, există posibilitatea alegerii unei substanțiale încrederi în viață: pot să spun în mod conștient da existenței unui sens în viața mea în ciuda
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
risc elementar: riscul de a avea încredere. Ce provocare: a risca un "da"! În locul profundei lipse de încredere a nihilismului și cinismului, mi se cerea să risc o încredere de fond în această viață, în această realitate. Decât o profundă neîncredere în viață, riscă încrederea: o încredere de fond în raport cu tine însuți, cu ceilalți, cu lumea, cu realitatea în general și incertitudinile ei. Mulți ani după aceea regăsisem acest gând în jurnalul lui Dag Hammarskjöld, pe atunci Secretarul General al Națiunilor
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
conștienți de faptul că încrederea de fond nu determină doar prima fază a dezvoltării persoanei, dar rămâne pentru toată viața piatra unghiulară a unei personalități sănătoase din punct de vedere psihic, căreia i se opune, de asemenea pentru toată viața, neîncrederea de fond. Este vorba, oricând și oriunde, pentru a relua cuvintele psihanalistului și psihoterapeutului Horst- Eberhard Richter, de "a rezista" și de "a nu fugi", iar asta este valabil în special într-o societate foarte complexă ca a noastră. Încrederea
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
pentru politica și economia mondiale. A fost necesară criza economiei mondiale a anilor 2008-2009 pentru ca persoanele să simtă pe propria lor piele ce înseamnă carența încrederii. Acum poate fi evaluată și dimensiunea socială a încrederii de fond. Centrul crizei este neîncrederea dintre marile bănci, neîncredere de care ele însele sunt vinovate, cu toate consecințele fatale ce au urmat pentru firmele din întreaga lume, pentru proprietarii de locuințe și numeroșii clienți privați. Astăzi mai mult ca oricând importanța fundamentală a încrederii este
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
mondiale. A fost necesară criza economiei mondiale a anilor 2008-2009 pentru ca persoanele să simtă pe propria lor piele ce înseamnă carența încrederii. Acum poate fi evaluată și dimensiunea socială a încrederii de fond. Centrul crizei este neîncrederea dintre marile bănci, neîncredere de care ele însele sunt vinovate, cu toate consecințele fatale ce au urmat pentru firmele din întreaga lume, pentru proprietarii de locuințe și numeroșii clienți privați. Astăzi mai mult ca oricând importanța fundamentală a încrederii este recunoscută și în mediul
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
în măsură să recunosc ce fel de spiritualitate e importantă astăzi. În ciuda încrederii în viață, se cere prudență, una din cele patru virtuți cardinale: o minte perspicace, un amestec de încredere și reticență justificată, în cazul individului chiar scepticism și neîncredere. Negarea încrederii într-o situație specifică poate fi decisivă pentru parcursul unei vieți. Viceversa, trebuie mereu să se ofere încredere persoanelor, lucrurilor, în speranța dobândirii puterii de a îndura loviturile destinului cu fruntea sus. La parcursul vieții, la sensul și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
toți Este evident că nu putem avea încredere în toți. În ce mă privește, sunt mereu dispus să ofer, cu o anumită anticipație, încredere persoanelor pe care le întâlnesc. Însă există mereu și persoane care ne dau motive întemeiate de neîncredere. Dincolo de asta, există un gen de indivizi neplăcuți, prezenți și în mediul politic, al culturii și științei, chiar dacă nu sunt totdeauna recunoscuți ca atare. Dar îi trădează parfumul lor "egoist". În cel mai fericit caz cred în ei înșiși sau
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
să înțeleagă sensul ultim al acțiunilor sale" pentru ca ei să atingă "claritatea". Trebuie să aleagă între "punctele de vedere ultime posibile ale vieții 11". Am văzut cum o decizie fundamentală în fața vieții are loc deja când se alege încrederea sau neîncrederea de fond, adică se spune da sau nu sensului și valorii realității. Dar și în științe, diferit față de ceea ce susținea pe atunci Max Weber, nu este vorba doar de "obiectivitatea liberă de valorile morale" pe care profesorul universitar ar trebui
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
rațiunea, sau mai degrabă ateismul oferă soluția. Un ateism care ar vedea în Auschwitz confirmarea sa? Auschwitz: piatră de bază a ateismului prin antonomasie? Aici mi se impune o întrebare: ateismul explică mai bine lumea? Măreția sa și mizeria sa? Neîncrederea explică lumea pentru ceea ce este? Este în gradul de a consola omul în suferința nedreaptă, incomprehensibilă și fără sens? Ca și cum orice ratio a neîncrederii nu și-ar afla tocmai în această suferință limitele sale! Nu, aici antiteologul nu este mai
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Aici mi se impune o întrebare: ateismul explică mai bine lumea? Măreția sa și mizeria sa? Neîncrederea explică lumea pentru ceea ce este? Este în gradul de a consola omul în suferința nedreaptă, incomprehensibilă și fără sens? Ca și cum orice ratio a neîncrederii nu și-ar afla tocmai în această suferință limitele sale! Nu, aici antiteologul nu este mai bun decât teologul. Astfel, de-a lungul anilor a luat ființă în mine o idee la care până acum nu am găsit o alternativă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
de vedere istoric, economic, cultural și politic pretențiile. Guvernele se simt obligate, pe baza Constituțiilor, să protejeze și să apere drepturile propriului stat. Clișee și prejudicii alimentate din timpuri istorice față de alte țări, popoare și culturi, favorizează o atmosferă de neîncredere și suspiciunile colective. Astfel, cu siguranță, linia violenței și a răspunsului la aceasta nu poate fi întreruptă, iar pacea nu poate fi niciodată stabilită, dat fiind că nimeni nu înțelege de ce tocmai el și nu celălalt trebuie să renunțe la
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
specializate: cursuri pentru părinți, respectiv consiliere psihologică. Informațiile, deși ar trebui să fie resurse pentru părinții adoptatori în construirea relației cu copiii adoptați și stimularea lor în procesul de dezvoltare, prin lipsă ele devin factori de stres. Insuficiența informațiilor și neîncrederea în veridicitatea informațiilor primite, reprezintă un factor de stres în măsura în care conduc la nevoia de aprofundare și de verificare a informațiilor. Toate respondentele solicitat investigații medicale aprofundate pentru copil, apreciind fișa medicală din dosarul copilului ca fiind neconcludentă, cu multe erori
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
existența sa. O viață care se neagă pe sine, autonegarea vieții, acesta este evenimentul crucial care determină cultura modernă în calitate de cultură științifică. Or autonegarea vieții nu fondează doar "cultura" științifică, ci o afirmă ca fiind singura formă de cultură, aruncând neîncredere asupra formelor tradiționale care constau toate în dezvoltarea vieții absolute și își atribuiau în același timp o astfel de dezvoltare ca scop explicit. Așadar nu doar cultura științifică, nu doar eliminarea dorită și dictată de ea a tuturor celorlalte modele
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ce se Întâmpla, ochii tânărului rănit se mutau de la unul la altul, buimăciți. — E ceva În neregulă, preciză căpitanul. Foarte În neregulă. Așa c-o să-i omorâm altădată. Celălalt continua să-l privească țintă. Zâmbetul i se intensifică plin de neîncredere și deodată dispăru de tot. Clătină din cap. — Domnia ta ești nebun, zise. Asta ne poate costa viața. — Îmi asum răspunderea. — Aha. Italianul părea să cugete. Când deodată, cu viteza fulgerului, Îi aplică englezului pe jumătate prăbușit o lovitură atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
zise măsurat. Cum să-ți zic? Și eu Îl așteptam, ca tine. Ca să-i transmit un mesaj. Dar tocmai mi s-a comunicat că mesajul nu mai e necesar deocamdată... Că se amână sine die. L-am privit cu o neîncredere atât de vădită, Încât italianul a Început să râdă. Un râs scrâșnit ca lemnul rupt: pârâitor, opac. Eu plec acum, puștiule. Am multe de făcut. Dar vreau să-mi faci un serviciu. Un mesaj pentru căpitanul Alatriste... Se poate? Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
uită faptul că prelevările asupra automobilelor nu servesc doar pentru domeniul rutier, ci o parte se duc și spre educație, apărare, ordine publică ș.a. Economia politică s-a afirmat ca disciplină în epoca Luminilor. Ea a pornit la drum cu neîncredere față de absolutism și cu credința într-o ordine naturală spontană. La fiziocrați, aceasta se concretizează prin faimoasa formulă "laissez faire, laissez passer, le monde va de lui même". Acest imperativ se adresează Statului, care nu trebuie să dispară, ci să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
la calitatea serviciilor. Faptul că Statul, teoretic cel puțin, nu va da niciodată faliment dă mai multă încredere populației. Lumea știe că "o mînă spală pe alta și amîndouă spală obrazul", dar măcar în abstract au pe cine da vina. Neîncrederea în sectorul privat a fost alimentată și de eșecul multor întreprinderi private puse să funcționeze în regim de prețuri administrate și să practice protecție socială. Fenomenul este cu atît mai marcant în țările ex-comuniste, unde încă predomină o mentalitate etatistă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
sistemelor fiscale de la preponderența impozitelor directe, mai bine percepută de contribuabili, la cea a impozitelor indirec-te, mai productive, dar care pot conduce la o "anesteziere" a plătitorilor; exagerarea în reglementări fiscale; ruptura dintre administrația fiscală, legislator și contribuabili, ca și neîncrederea acestora din urmă. În vederea combaterii acestei erodări a consimțămîntului, autoritățile încearcă să dezvolte strategii adecvate, încercînd la nevoie să lege creșterea impozitului de un anumit serviciu foarte solicitat, sau de un proiect de importanță capitală pentru cetățeni (earmarking). 3.3
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
Geo Bogza, Virgil Gheorghiu, Horia Lovinescu, Nichita Stănescu, Romulus Vulpescu, Mircea Horia Simionescu, Ion D. Sârbu, Mircea Cărtărescu), unde adesea ei se regăsesc ca oaspeți bineveniți, este un fenomen care trebuie să dea de gândit celor care nutresc o anumită neîncredere către acest tip de literatură. Fiindcă, la urma urmei, nu curentul, nu genul și nici specia pentru care se optează dau valoare unei cărți, ci stilul propriu-zis al autorului ei. Acest lucru devine evident și în cazul anticipației, în care
Istoria anticipatiei românesti by Bogdan Miahi Dascălu () [Corola-journal/Journalistic/7870_a_9195]
-
în anul trecut, sub o altă administrație, cu un alt executiv, instituțiile abilitate ale statului, ministerele care se ocupă de învățământ și de cultură, au greșit pregetând în a susține o asemenea inițiativă a fost regretabil. Au fost - poate - nesiguranțele, neîncrederile începutului de drum. Dar, după succesul excepțional al ediției anterioare, perseverarea în eroare devine de această dată condamnabilă. în cazul unei alte administrații! Cum să nu ajungi la concluzia că indiferent de orientarea politică, de executiv, interesul pentru cultură, pentru
Orchestra tinerilor by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7000_a_8325]