1,317 matches
-
simțind ațintite asupra sa privirile majorității speciei umane. Profesorul Carmstein , un exemplar integru din punct de vedere moral, se hotărâse să transfere acestuia din propria personalitate. Caracterul unui savant renumit, dăruit insului certat cu legile societății. Văd în jurul meu priviri neîncrezătoare și zâmbete ironice. Infractorul și Carmstein se așezară pe două fotolii dinainte pregătite, apoi își pun pe capete căști din care ies sau intră o mulțime de fire viu colorate, făcându-i să semene cu doi roboți. Luminile jucăușe ale
TRANSFERUL COMPORTAMENTAL (SAU TRATAMENTUL PSIHOSOMATIC PENTRU VINDECAREA SPECIEI UMANE) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373965_a_375294]
-
un treacăt, e timp al clepsidrei, e însă un continuu, scurs, într-o singură direcție, iubire la trecut, dragoste la prezent, întrebare pentru viitor, depedentă de Soare, făcându-mă să trăiesc, clipă de acum, gândindu-mă la tine, atât de neîncrezător, la ce va fi și mâine, într-un Univers închis de stele... Großsanktnikolaus 25 aprilie 2017 Sursă foto- Pinterest Referință Bibliografica: Univers închis de stele / Coști Pop : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2307, Anul VII, 25 aprilie 2017. Drepturi
UNIVERS ÎNCHIS DE STELE de COSTI POP în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374003_a_375332]
-
și o stare de leșin îi slăbește cap și corp. Se dusese mintenaș acasă, strecurându-se în odaia lui, sfâșiat de neputință. Adormise buștean... Seara, ai săi, după ce-l strigaseră pe-afară, îl căutară până la urmă și-n camera lui, neîncrezători că ar putea fi aici. Curioasă parcă, luna năvălise prin fereastră, argintând patul. Se uimiră zărind pe albul perinii un ghemotoc de șoarece înlemnit de frică... Referință Bibliografică: BLESTEMUL / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1430, Anul IV
BLESTEMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371953_a_373282]
-
e o pensiune, un local colo, nu? - Păi da! Da ce-ai crezut tu, mă nărodule? îl întrebă Tutoi, râzând. - Aaa, nu! Nu crezui nimic, mă, da na! Înțelegeți-mă și pe mine, răspunse Pepsi puțin rușinat, deși îi privea neîncrezător pe prietenii lui, care râdeau de el. - Gelosuleee! Băăă, noi sântem prieteni, nu? Stai cuminte, că nu ne legăm noi de gagica ta. - Ei, da de unde știu eu ce-aveți voi în cap? Că pretenii sânt primii care... - Până aci
CĂPITANUL VASILE (7) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2056 din 17 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/372368_a_373697]
-
de tăcere apoi Caligula continuă privind spre Macro care îl privea cu puțină teamă. -Și tocmai din cauza asta se va prăbuși și imperiul! Pricepi? Și va cheltui o sumă de bani uriașă! -Și dacă îi va recunoaște cultul, ce? spuse neîncrezător Macro. Imperiul are zei pe care nici măcar nu-i mai cunoaște... -Zeii pe care imperiul nu-i mai cunoaște sunt inofensivi Macro! Iar asta înseamnă că imperiul e mai puternic decât acești zei, Roma și imperiul fiind o singură zeitate
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372427_a_373756]
-
fire sociabila, deschisă se va face plăcut, uitînd-o. Ea nu putea înțelege ce mare și puternică era dragostea lui ptr. ea și el își făcea complexe - iar vorbele prietenilor lui, l-au făcut să fie insuportabil de suspicios și de neîncrezător în fidelitatea fetei - o iubea mult de tot - iar în scrisorile lor se revărsau numai cuvinte adevărate pornite din suflet și așa de mult se mai perpeleau în puternicul atașament ce-i lega. Încet, încet față lua unele impulsuri că
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 8. de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/370966_a_372295]
-
că într‑adevăr „așa este cum au spus mironosițele femei, dar pe El nu L‑au văzut”. Și ochii lor erau ținuți închiși, ca să nu‑L cunoască. Atunci străinul, cu tristețe, dar cu fața blândă, le‑a spus: ─ O, inimi neîncrezătoare în cele ce au spus proorocii! Au oare nu trebuia ca Hristos să pătimească și după aceea să se înalțe întru slava Lui? Și începând de la Moise și de la prooroci, drumețul acela a prins a le tâlcui Scripturile. Și mergeau
DRUMUL SPRE EMAUS de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347864_a_349193]
-
să am o mașină luxoasă ca asta? Nu te teme! Dar dacă vine șefu’, nici dracu’ nu te scapă. Hai odată! insistă tinerelul, când înțelese motivul pentru care fata refuză să se urce în mașină. Tremurând de frică, încordată și neîncrezătoare, Iuliana a ales soluția ce i s-a părut mai bună în acea situație. A urcat plângând și i-a spus băiatului în ce zonă a orașului locuiește. S-au deplasat păstrând amândoi o tăcere deplină. L-a rugat doar
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348755_a_350084]
-
mesaje SOS, răzbat din toate frazele, aproape că simți palpabil primejdia pentru ca mai apoi, să-i poți replica unui interlocutor invizibil: Ha, ți-am spus eu că e periculos? Chiar și eroina poveștii intuiește primejdia și are tendința să fugă: „Neîncrezătoare, ridică privirea către ochii lui negri, pătrunzători, căutând siguranța de care avea atâta nevoie. Nu o găsi. Ba mai mult, prezența lui îi crea o stare de neliniște, ca un fel de autoapărare menită să-i pună în alertă toate
POVESTEA DANEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346436_a_347765]
-
Vinci Code și documentarul așa-zisului mormânt al lui Iisus Hristos, publicat de către National Geographic. O societate imorală, ce a dinamitat instituția familiei, nu putea să nu aclame varianta unui Iisus Hristos simplu om, concubin al Mariei Magdalena. Aceeași societate, neîncrezătoare în înviere și viața veșnică, a primit cu mare bucurie vestea aflării „mormântului lui Hristos”, cu sarcofagul aferent, plin cu oseminte. Mai ales că această veste nu a venit prin intermediul unui roman polițist, ci în urma unei cercetări „științifice”, purtând girul
BISERICA ORTODOXĂ ÎN FAŢA PROVOCĂRILOR LUMII CONTEMPORANE ŞI ROLUL EI SOCIAL – FILANTROPIC ÎN SOCIETATEA POSTMODERNĂ, SECULARIZATĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 100 din 10 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348223_a_349552]
-
noastră devora câmpiile și cărările, nu se pierdea în păduri sau în noi înșine. Uneori purtai mirosul părinților tăi de la țară. M-ai făcut să râd: la nunta surorii mele, ai spus, a venit tot satul. Cum adică, te întrebam neîncrezătoare. Jumătate din stimă că tata era primar și jumătate de frică că tata era primar. Râdeam amândoi cu dinți albi la vedere. ... La Iași am plâns pentru tine. S-a rupt un pian în mine. Trăiai la Pădureni, între nebuni
PODUL SUSPENDAT de SUZANA DEAC în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345081_a_346410]
-
accentuând nevoia lui de odihnă atât de necesară pentru... Și zăbovi ușor încurcat, că fusese gata-gata să spună adevărul... pentru ten, îngăimă în final, destul de evaziv. Se retrăsese teatral, chicotind că le trăsese clapa celorlalți. -Ce ten?! intervenise Diplomatul total neîncrezător. S-a retras ca să-și pigulească perii albi din țăcălie și... să recitească bancurile pe tematica la zi... Așa face de pe vremea liceului! Întotdeauna își revede repertoriul! Pe vremuri, nu pierdea nici un zaiafet cu talentul său! Scotea bancurile ca pe
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
JANIK - ANDREEA (PARTEA INTÂIA) Autor: Ligia Gabriela Janik Publicat în: Ediția nr. 1937 din 20 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Andreea privea zâmbind perechea din fața ei. - Vreau să dansez, spuse bărbatul în vârstă. - Dansează, răspunse femeia de lângă el cu voce neîncrezătoare. - Da, dar cu tine vreau! Andreea privea absentă spre fereastra din spatele domnului Rothe. Acesta îi era un pacient foarte drag, iar soția lui il vizita de două - trei ori pe săptămână. Ambii erau trecuți de șaptezeci de ani, iar domnul
ANDREEA (PARTEA INTÂIA) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376575_a_377904]
-
umblă vorba că primăvara a pornit la drum lung în trăsura ei aurită, împodobită cu fluturi cântători ce suflă peste văi și coline pulbere de stele în culorile curcubeului, trasă de telegarii pătimași ai vântului. Socotind zilele ca un bătrânel neîncrezător și încăpățânat, urecheatul meticulos și tenace confirmă tovarășilor adunați în crângul auster și rece, că zvonul ar putea fi credibil, deoarece socotelile ies întocmai, dar fu nevoit să recunoască absurditatea teoriei sale, în fața argumentelor contradictorii ale evidenței. Petele murdare de
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
umblă vorba că primăvara a pornit la drum lung în trăsura ei aurită, împodobită cu fluturi cântători ce suflă peste văi și coline pulbere de stele în culorile curcubeului, trasă de telegarii pătimași ai vântului. Socotind zilele ca un bătrânel neîncrezător și încăpățânat, urecheatul meticulos și tenace confirmă tovarășilor adunați în crângul auster și rece, că zvonul ar putea fi credibil, deoarece socotelile ies întocmai, dar fu nevoit să recunoască absurditatea teoriei sale, în fața argumentelor contradictorii ale evidenței. Petele murdare de
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
volum, ... XI. LIGIA-GABRIELA JANIK - ANDREEA (PARTEA INTÂIA), de Ligia Gabriela Janik, publicat în Ediția nr. 1937 din 20 aprilie 2016. Andreea privea zâmbind perechea din fața ei. - Vreau să dansez, spuse bărbatul în vârstă. - Dansează, răspunse femeia de lângă el cu voce neîncrezătoare. - Da, dar cu tine vreau! Andreea privea absentă spre fereastra din spatele domnului Rothe. Acesta îi era un pacient foarte drag, iar soția lui il vizita de două - trei ori pe săptămână. Ambii erau trecuți de șaptezeci de ani, iar domnul
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
mai încet conversația celor doi. Privea spre fereastra mare și luminoasă care se afla în spatele pacientului. Chiar dacă ... Citește mai mult Andreea privea zâmbind perechea din fața ei.- Vreau să dansez, spuse bărbatul în vârstă.- Dansează, răspunse femeia de lângă el cu voce neîncrezătoare.- Da, dar cu tine vreau!Andreea privea absentă spre fereastra din spatele domnului Rothe. Acesta îi era un pacient foarte drag, iar soția lui il vizita de două - trei ori pe săptămână. Ambii erau trecuți de șaptezeci de ani, iar domnul
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
încolonați să strige tare: Buna ziua, domnule învățător! Coloanele trebuiau să se deplaseze în cea mai desăvârșită ordine, șeful de coloană chiar avea un caiet în care scria orice act de insubordonare. În fine, legiunile moșului începeau să se deplaseze. Neîncrezător, el mai ieșea în drum, să vadă cât de tare îi sunt respectate indicațiile de deplasare. Era considerat act de indisciplină chiar să se vorbească între copii în limba huțulă, moșul patriot a interzis conversația în limba maternă huțulă. Cine
ÎNVĂŢĂTORUL ANGHEL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375149_a_376478]
-
sportul practicat. După câțiva ani de chin m-am hotărât să apelez la un medic ortoped din Petroșani, renumitul pe vremea aceea doctor Subin, un foarte bun profesionist în domeniu. Acesta, după ce m-a consultat cu mare atenție, uimit și neîncrezător în puterea mea de a-mi repune de fiecare dată singur umărul la loc și spunându-mi că marea majoritate nu suportă o asemenea durere, m-a diagnosticat prezumtiv cu ruptură sau întindere de ligament braț-umăr. Mi-a explicat că
EXISTĂ VIAŢĂ ŞI DUPĂ MOARTE ! (PARTEA ÎNTÂI) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376191_a_377520]
-
pe Ben Gurion Airport. Și frate-meu a primit provocarea. În ziua sosirii la Tel Aviv, avea să mărturisească el sincer, s-a simțit copleșit de locuri, de oameni, de înaltul grad de civilizație, de... -Nu mai spune! se arată neîncrezător Papa. -Da!Da! întări Solitarul. În privința Clinicii, nu găsise cuvinte să-și exprime uluirea! Edificiul, nu clădire, nu bloc, edificiul de zeci de etaje - mai târziu aflase că are treizeci - nu avea nimic din arhitectura civilă a secolului al XX
CAP.4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379700_a_381029]
-
câte moduri particulare de a privi lucrurile avem. Unii sunt optimiști, cred că prin credință și perseverență își vor atinge anumite scopuri legate de carieră ori de situația materială, ori de a întemeia o familie. Alții au fost foarte apatici, neîncrezători, descurajați de tot ce văd în jurul lor și mi-au spus că „nu ne putem aștepta la ceva bun”. Desigur că, răspunsurile au fost variate, interlocutorii mei, fiind de diferite vârste, educații și ocupații. Viața ne încearcă pe toți și
DESPRE VIITOR ŞI SCOP de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374747_a_376076]
-
umblă vorba că primăvara a pornit la drum lung în trăsura ei aurită, împodobită cu fluturi cântători ce suflă peste văi și coline pulbere de stele în culorile curcubeului, trasă de telegarii pătimași ai vântului. Socotind zilele ca un bătrânel neîncrezător și încăpățânat, urecheatul meticulos și tenace confirmă tovarășilor adunați în crângul auster și rece, că zvonul ar putea fi credibil, deoarece socotelile ies întocmai, dar fu nevoit să recunoască absurditatea teoriei sale, în fața argumentelor contradictorii ale evidenței. Petele murdare de
LEGENDELE PRIMĂVERII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375649_a_376978]
-
ajung lacrimile mele, cresc flori numite lăcrămioare. Am plâns atât de mult din cauza tatălui tău încât talpa turnului s-a acoperit cu o pătură de lăcrămioare. Noi nu dorim răzbunare, căci pacea e mai dulce decât orice pe lumea aceasta. Neîncrezător, Mladin se întoarse la tatăl său și îi ceru acestuia să-i spună adevărul în ceea ce privește vrajba dintre el și Pană-Împărat. Cum Colț-Împărat o ținea una și bună cu vechea lui poveste, feciorul merse la turnul năruit de la hotar și găsi
LIA CEA ÎNŢELEAPTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375617_a_376946]
-
Ioana dădu lovitura vieții sale! Urmară câteva zile de dragoste mare, promisiuni, speranțe și la urmă... împlinirea. Se întoarseră în satul Ioanei după vreo lună cu ceva bani puși deoparte pentru căsătorie și un modest început. Sătenii clătinau din cap neîncrezători de așa noroc pe capul Ioanei, dar îl căinau în șoaptă pe la porți pe bietul Nicolae, care habar nu avea în ce belea căzuse. Se căsătoriră fără prea multă ceremonie, căci niciunul nu avea familie sau prieteni care să-i
COPILĂRIE MUTILATĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375664_a_376993]
-
trăgând-o pe fată către sine, ca pe un trofeu binemeritat. Dau eu de băut! Cine se duce să mai ia niște bere și un pachet de țigări? Între timp eu îi povestesc domnișoarei continuarea. Mârâind furioși ca niște lupi neîncrezători, cei patru prădători se consultară din priviri și se așezară pe iarba umedă, ascunși de umbrele nopții, dar fata le simțea ochii ce pe niște cuțite otrăvite ce-i sfâșiau carnea. - Mă cheamă Florin! Tu cum te numești? - Sanda, improviză
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]