425 matches
-
ieșind de la Matache. — Lasă, că oricum era o mizerie pe Buzeștiul ăsta !... Și casele erau vai de capul lor, terminate, ce mai ! Trebuia făcut oricum curat..., comentează prietena ei. — Păcat de clădirea aia de pe colț, da’ era și aia tare neîngrijită. Țigănie, ce mai, ca-n tot Bucureștiul ! Mizerie, curățenie, îngrijit... Această viziune urbanistică de gospodine îmi trezește amintiri, îmi evocă alte scene și păreri similare... Nimic nu rezumă mai bine românitatea domestică decît îngrijitul. Cel puțin aceasta este concluzia unui
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
meu drag, mai întâi pornind pe bulevardul principal al micului meu oraș, iar D 118 Rareș Tiron apoi cotind la dreapta de două ori, se găsește, la vreo două sute de pași, clădirea Poștei, care, deși este destul de veche și de neîngrijită, ea tot știe, totuși, să se înalțe mândră în fața oricărei perechi de ochi, oricât de pretențioasă ar fi ea. Îndată ce urci scările instituției și intri pe ușă, de cum privești drept înainte, chiar în fața ta se află un ghișeu, primul dintr-
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
vacanță. Nici nu știu măcar dacă acela pe care se duce să-l viziteze este cu adevărat unchiul ei. Există tot atâta pește În baltă ca Întotdeauna, se gândi domnișoara Warren, frângând o chiflă, conștientă cu disperare de mâinile ei neîngrijite. Cum ar fi, de exemplu, fata cu evreul. Și Janet era tot atât de săracă În seara aceea, În cinematograf, dar fata asta nu era tot așa de drăguță ca și Janet, așa că era o fericire să stai timp de o oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ca să prindă lumina când va veni, asta și nimic mai puțin. Mugetul scăzu și lumina reveni brusc. Dr. Czinner se afla În ușă, cu un ziar sub braț. Purta iarăși balonzaidul și ea Îi privi disprețuitoare ochelarii, părul cărunt, mustața neîngrijită, cravata Îngustă și legată strâns. Lăsă harta jos și rânji În direcția lui: — Deci? Dr. Czinner intră și Închise ușa. Se așeză pe locul din fața ei fără nici un semn de ostilitate. Știe că-l am la mână, se gândi ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de departe putu de german. — Mi-ar lua prea mult timp să-ți explic de ce, spuse Czinner. Ea nu-l auzi, surdă la semnificația oricărui cuvânt pe care-l spunea el. Îl privea acum ca pe unul din oamenii aceia neîngrijiți care defilau duminica după-amiaza prin Trafalgar Square, purtând pancarde oribile: „Proletari din toate țările, uniți-vă!“, „Vechii camarazi ai lui Walthamstow“, „Filiala Balham a Ligii Tineretului Muncitoresc“. Veșnic supărații care voiau să-i spânzure pe cei bogați, să Închidă teatrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de ce și cum s-au petrecut lucrurile... când încerc să mă gândesc la ele, toate se destramă ca o bucată de pânză putredă. Dar am găsit totuși gaura. Jos de tot era un loc plin cu șiruri întregi de bazine neîngrijite, urât mirositoare, cu pești bolnavi, morți sau pe moarte în ele; un oribil acvariu abandonat. În centrul acelui loc l-am găsit pe ludovician. Era mai tânăr atunci, mult mai mic, dar totuși foarte periculos. Și l-am eliberat, Eric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
într-adevăr tare rău. Regret și speranță, Eric (Primită pe 1 mai) Scrisoarea nr. 206 Dragă Eric, Întrebare: Ce este ne-spațiul? Răspuns: E alcătuit din parcări nemarcate, tuneluri înguste, poduri și pivnițe nefolosite, buncăre, coridoare de întreținere, proprietăți industriale neîngrijite, case părăsite, fabrici închise, cu geamuri sparte, centrale electrice scoase din uz, unități subterane, camere de depozitare, spitale abandonate, ieșiri antiincendiu, acoperișuri, pivnițe, biserici în paragină, cu turle periculoase, mori părăsite, canale victoriene, tuneluri întunecate, pasaje de trecere, sisteme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
spațiu de odihnă am găsit o bancă și m-am hotărât să mă așez. În vale, case și fabrici masive din gresie alcătuiau un orășel. Am zărit drumul pe care apucasem din greșeală cu o noapte în urmă și parcul neîngrijit în care râul maro și viu se revărsase din matcă. Acum, printre copacii de acolo licăreau farurile camioanelor și vehiculelor administrației locale. Alte lumini galbene, intermitente se vedeau și de cealaltă parte a orașului - utilaje de tractare strângând automobilele defecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
a nu se stinge. Agățându-mi pe mână geanta de piele a lui Nimeni, am luat-o în pas alert peste peluză după fată. Când am ajuns-o, era vârâtă cu capul și umerii într-o tufă mare de rododendroni neîngrijită. — Ce faci? — Mișcă, ordonă ea. Am făcut un pas în lateral, iar ea scoase dintre frunze o veche motocicletă pentru teren accidentat. O întoarse și sări pe ea. Urcă! Am întins piciorul plin de noroi peste scaun, în spatele ei, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
citești o hartă. — Să citesc o hartă? — Haide. După câteva minute, am găsit altă bucată de hârtie, apoi alta și-apoi alta. Am urmat dâra din firimituri de cuvinte printre vechile turnuri de cărți și de-a lungul unei scări neîngrijite pătrunzând și mai adânc până în până arhivă. Acolo, cărțile erau și mai vechi; șiruri sumbre de coperte din piele gri și roșie decolorată îndoite în partea de sus și de jos a cotoarelor. Mă duseră cu gândul la vechea armată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o comparație ce nu-i aparținea. Developarea se face Încet, dezvăluind treptat imaginea. — Depinde de calitatea soluției, Johns, spuse Digby, surîzÎnd afabil - și se Întinse În fotoliu. Era un bărbat Între două vîrste, slab, cu fața Încadrată de o barbă neîngrijită. Cuta adîncă ce-i brăzda fruntea părea nelalocul ei, ca o cicatrice de floretă pe fruntea unui profesor. — Nici vorbă! zise Johns, folosind una din expresiile lui favorite. Va să zică, te-ai ocupat cu fotografia? — Crezi cumva că aș fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
sobră, de aceea toate Întîmplările astea mă tulbură atîta, răspunse Rowe. Acum, cînd știu că nu sînt un criminal, mă pot bucura... Zărind casa aceea parcă familiară, Rowe se opri buimăcit, ca În fața unei priveliști de vis. Recunoștea vag grădinița neîngrijită, cu statuia coclită căzută de pe soclu și cu portița de fier care scîrțîia. Toate storurile erau trase, iar ușa era deschisă; ai fi zis că murise cineva și nu te-ai fi mirat să vezi mobilele etichetate, gata să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
împreună cu mama sa. Absentă, privirea lui trece prin doamna în vârstă și prin fiica acesteia (ambele în halate negre de lucru), care le aprovizionează pe doamnele ce lucrează la domiciliu. Și mama lui Hans lucrează la domiciliu. În căminul ei neîngrijit, ea scrie, contra cost, adrese pe plicuri. Cartofii, portocalele și bananele din magazinul de legume‑fructe au ceva natural în ele. Cu siguranță, Anna și Rainer ar compara aceste lucruri cu ceva artificial și forțat, împrumutat din literatură, gândește Hans
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
măsurînd curgerea monotonă, precisă, a timpului, a timpului celui Întunecat? Oare Garfield, Hayes și Harrison nu studiaseră legile În birouri Încărcate de un miros cafeniu Întunecat? Nu trecuseră pe sub ferestrele lor cai ce stîrneau nori de praf tropotind pe străzi neîngrijite, cu cocioabe și clădiri cu fațade false? Nu auziseră glasurile oamenilor hoinărind În căldura zumzăitoare? Oare nu auziseră glasurile pline, firești, ușor stridente, ale oamenilor de la țară și foșnetul unei rochii de femeie și liniștea Încărcată de așteptare, glumele obscene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ținuta sa, acum nu-i mai pasă, probabil, cum arată. Umblă cu aceeași bluză roșcată, croită din piele de capră, și cu pantaloni de catifea neagră. De sub tichia pe care o poartă tot timpul ies șuvițe de păr lung și neîngrijit, de un alb murdar, și nimic din înfățișarea sa ori din felul șovăitor în care se apropie de obiecte, de parcă nu mai e sigur de mișcările lui, nu ține de realitatea obișnuită. Pune pe masă, fără să zică nimic, cele
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
pe cerul nopții. Probabil scumpa mea surioară. Își puse paharul cu vin pe balustradă și spuse: Hai să coborâm la ponton s-o întâmpinăm cum se cuvine. Coborârea spre lac implica traversarea a încă trei peluze - toate năpădite de iarbă neîngrijită, crescută sălbatic - legate între ele de alei abrupte pe care trebuiau să umble cu grijă pentru că multe pietre erau desprinse sau aveau crăpături ascunse, suficient de mari pentru a-ți prinde în ele piciorul. În sfârșit, o serie de trepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cărbuni și printre copaci se vedeau colibele cărbunarilor. Era Într-o dumnică și drumul cobora și urca, dar ducea Întruna mai jos, trecând printre sate și hățișuri. În afara satelor erau podgorii. Câmpurile erau maronii, iar butucii de viță - deși și neîngrijiți. Casele erau foarte albe și bărbații, Îmbrăcați de duminică, jucau popice pe uliță. Rezemați de unele din zidurile caselor creșteau perii, cu crengile ca niște candelabre profilate pe albul pereților. Perii fuseseră stropiți cu piatră-vânătă și pereții caselor erau mânjiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Da, pentru el. Am aflat că ești medic. Grăbește-te. Rănitul se mișcă și gemu. — Moare? — Luminează aici. Valerius îndepărtă cu grijă veșmintele rănitului. Celălalt bărbat aprinse un opaiț și-i lumină chipul chinuit și slăbit, acoperit de o barbă neîngrijită. Valerius se aplecă deasupra tânărului și îl pipăi din cap până-n picioare. Observă repede rănile. Văzu cicatricele de pe piept, de pe șolduri și de pe coapse. Se aplecă din nou deasupra lui și îi ascultă bătăile inimii. Îi apucă încheieturile puternice, căutând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
priveau, înainte de idele lui ianuarie, ca pe oponentul și succesorul lui Galba. Se așeză lângă foc, cu o cupă de vin în mână; ridicându-și privirea, îl observă pe bătrânul așezat în fața sa, înfășurat într-o mantie neagră cârpită. Barba neîngrijită aproape că îi ascundea chipul. Ochii lui orbi, albicioși, erau fixați asupra guvernatorului. — Ești aici? întrebă Vitellius surprins. — Te așteptam. Știi doar că te așteptam. Nu te-am văzut când am intrat - guvernatorul își scoase mantia, furios că aparițiile neașteptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
reluă după o pauză, în curând va trebui să fii evacuat de aici. - Păcat, spuse. Mă învățasem... și-mi plăcea. - Am fost sfătuit să începem deja camuflarea dumitale. Deocamdată, îți lași să-ți crească mustața, cât mai groasă și mai neîngrijită. Mi s-a spus că vor încerca să-ți modifice figura, evident. Îmi închipui că îți vor vopsi părul, îți vor schimba coafura, în așa fel încît să nu mai semeni cu fotografiile care au fost desigur luate în ultimele
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
izbucnit chiar în creștetul capului. Nu știu. Se bănuiește însă că experiențele de electrocutare vor fi făcute cu deținuții politici. Și crima aceasta trebuie cu orice preț evitată... Își lăsase să-i crească mustața, așa cum i se spusese, groasă și neîngrijită. - Modificarea figurii va avea loc mai târziu, îi spuse în seara de 25 septembrie. Își stăpânea greu emoția. - Chamberlain și Daladier sunt la Munchen, spuse intrând. Totul se poate întîmpla de la o zi la alta. Cei care se ocupă de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
patimile oamenilor, câte au existat, «niciuna din ele n‐a putut păta haina cea albă a femeii românce, ci ea a rămas tot curată și neprihănită». « și de unde vine aceasta, de la educație? Nicidecum! Educația femeilor la noi e atât de neîngrijită încât nici trebuie a 34 mai pomeni de ea. Vine de la natură, această învățătoare a lumii în toate; de la natură care a sădit în inima femeii acea dragoste de familie, acea abnegație de sine pentru a se consacra soțului, părinților
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
Cu mult drag, Cristina Rusu P.S. * Aș dori în caz de răspuns să-mi scrieți la vechea adresă (com. Albești, sat CorniAlbești, jud. Vaslui). Vă rog în scrisoare să-mi menționați și numărul de telefon. * îmi cer scuze pentru scrisul neîngrijit al acestei scurte scrisori, dar promit că următoarea va fi scrisă ca la carte. * Aștept cu multă nerăbdare răspunsul dumneavoastră! Bârlad, 10 sept. 2010 Dragă Cristina, Am primit în timp util scrisoarea, dar am fost foarte ocupat, în genul celor
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Eduardo și am intrat, pentru prima dată, pe ușile cu Închidere automată ale liftului. — Fă frumos! a strigat Eduardo În urma mea, chiar Înainte ca ușile liftului să se Închidă după mine. ↔ Emily, care părea teribil de trasă la față și neîngrijită, Îmbrăcată Într-un tricou de un alb orbitor, bine mulat pe corp, dar cam mototolit, și cu niște pantaloni cu multe buzunare, mă aștepta la recepție, cu o cană de cafea de la Starbucks Într-o mână și cu ediția din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de oameni În conversații pe mobil de trei-minute-sau-chiar-mai-puțin. Din moment ce acum nu putea fi vorba despre așa ceva, mi-am odihnit capul pe bucata de vinilin Împuțit, unde atâtea alte capete unsuroase, nespălate, pline de ulei, năpădite de păduchi și În general neîngrijite se odihniseră Înaintea mea și am Închis ochii anticipând primirea plină de extaz și adulmecări pe care mi-o va face În curând Millington. Cine avea nevoie de un bărbat - sau chiar de o prietenă proaspăt logodită - când exista un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]