719 matches
-
privit uimită și mi-a răspuns la salut. Ne-am zâmbit și am trecut mai departe, fiecare pe drumul său... și tot în cursul inferior al liceului l-am avut pe profesorul de istorie Ion Totoiu: sclipitor de isteț, povestitor neîntrecut, având o jovialitate, un farmec și totodată o duritate pe măsura oamenilor Renașterii - cred eu, se ilustrase, pe lângă altele, în perioada războiului prin traducerea și lansarea pe piața bucureșteană a cărților de paradoxală și totodată sclipitoare popularizare istorică ale lui
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ales despre spațiul închis, de care sunt fascinat încă din copilărie. Ca acum să descopăr, fără umbră de invidie, că altcineva ar fi scris mai bine decât mine despre spațiul închis: oricare dintre cei doi motani ai noștri, ambii mari, neîntrecuți experți în depistarea și valorificarea la maximum a spațiilor închise, ocrotitoare. Datorită inventivității, a vocației lor în materie, casa în care locuim s-a transformat și se transformă în continuare, sub ochii noștri admirativi, într-un fagure de mici căsuțe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
fi suficientă Biblia, cartea prin excelență, ca să ne confere primatul asupra tuturor și asupra a toate, considerate din orice punct de vedere: singura carte istorică a creației lumii și a omului, a originii răului și a relelor; cartea Decalogului, codice neîntrecut de moralitate; cartea care prezintă viața lumii și a secolelor în unitate, centrată pe Cristos cel promis, așteptat, venit, mereu în acțiune; cartea care vorbește ca nici o alta despre Dumnezeu, despre om și despre demnitatea sa; cartea cea mai bogată
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
istoria; cartea de care este pătrunsă Divina Comedie și atâta glorie literară; cartea care a inspirat numeroase subiecte de artă marilor maeștrii ai picturii, ai sculpturii, ai arhitecturii, ai muzicii; poemul autentic al lui Dumnezeu, al omului, al naturii, și neîntrecută nici măcar ca valoare literară. A recunoscut-o sincer și Vincenzo Monti (+1828). Ascultați: Fie italiană sau transalpină, ori chineză, ori arabă sau oricare alta ar fi ea, chiar și groenlandeză, îmi place toată poezia dacă este bună; eu nu arunc
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
de încercuire, Domnul a recurs la atacul frontal, care a fost condus cu abilitate divină dacă cel învins, dintr-un persecutor sângeros al Nazarineanului, s-a transformat în cel mai mare îndrăgostit al Său. Apostolul Paul este și rămâne cântărețul neîntrecut al Omului-Dumnezeu. Auzise el, acolo sus, în al treilea cer, «cuvinte de negrăit pe care omul nu are voie să le rostească» (2Cor 12,4), și totuși ne-a destăinuit câte ceva din acele mistere. Când ne vorbește despre nașterea Cuvântului
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
capodopera sa, Ars amatoria, cu conținuturi atât de diferite de programul moralizator al lui Augustus, care, contrar moravurilor descompuse ale timpului, voia să readucă Roma la vechile ei virtuți. În acea operă Ovidiu, pe lângă că se dovedea, ca întotdeauna, poet neîntrecut în stăpânirea formei, devine și maestru de erotism, de seducție, de cucerire, expert și sfătuitor în capcanele și acuplările amoroase. Și cauză secundară, poate, a neașteptatei lui nenorociri, a fost și prietenia cu tânăra nepoată adulteră a lui Augustus, Iulia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
lui Pogor... ba se poate zice... a tuturor junimiștilor... Când râdea Creangă, ce hohot puternic, plin, sonor, din toată inima, care făcea să se cutremure pereții! Singur râsul lui înveselea societatea fără alte comentarii!” Dintre toți junimiștii, Vasile Pogor era neîntrecut „în ghidușii și pozne” și avea o mare slăbiciune pentru dumneata. De acum, trecuseră anii și i-ai convins pe junimiști că matale ai ceva de spus. Într una din zile, stând de vorbă cu Vasile Pogor, l-ai prevenit
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
lui Creangă este epopeea poporului român. Creangă este Homer al nostru... ” Ascultă-l numai puțin pe Al.Philippide, cum o aduce din condei: Creangă povestește cu o simplitate de pasăre care cântă, de pasăre măiastră însă. Meșteșugul lui, care e neîntrecut, e firesc și limpede și izvorăște dintr-o adâncă nevoie de a povesti și de a și povesti mai întâi lui însuși.” Da’ ia uite-te matale cât farmec are în gândire unul care a venit de pe malurile Dâmboviței și
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
aci de muzica bandelor de or chestranți, de care te poți și trebuie să te lipsești bucuros, afară numai de cea a lăutarilor din Muscel, cu cămașa scoasă pe dinafară, care acompaniau [În piață] pe Luca Cobzarul de la „Oituz“, interpretul neîntrecut al baladelor vechi haiducești și al cântecelor de pușcărie, de „pârnaie“ - ci de acea armonie sau ritmică personală care Însoțește, pe nesimțite și nevrute, În gând sau abia fredonând-o printre buze, toate actele bune ale vieții tale, la fel
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
1877 la Plevna În compania lui Valter Mărăcineanu, pentru că mereu ofta și spunea: „Săracu’ Valter Mărăcineanu!“ Un interes aparte prezintă și un alt frate al lui Dumitru, tâmplarul ștefan Gh. Beldie din Stroești. Era un bun recitator de versuri patriotice. Neîntrecut În meseria lui, „nenea ștefan“ lucrase tâmplăria multor clădiri din județul Argeș: primăria din Bascov În 1914; primăria din Valea Mărului În 1916; biserica din Bascov, pe ale cărei uși s-a iscălit; biserica din Dobrogostea este reparată tot de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
povestitor și cel mai spiritual profesor, iar glumele lui te dispun, oricât de amărât ai fi. Discursurile lui, cele mai bune discursuri pe care le-am ascultat ca bibliotecară, erau o savantă împletire de umor cu știință, iar pedagogia lui, neîntrecută. „Autor de este părinte, Eu te rog Ascultă-mi sfatul: Scrie tot așa-nainte Și-o să-l vezi pe ........................” Valeria Rogojanu Dana Barbu RESPECTUL PROFESIEI Pregătirea profesională este un proces de instruire. Dezvoltarea profesională este un proces complex, având ca
Clipe de vrajă by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/640_a_1035]
-
în viața trupească. Despre dânsul vorbește Isus oamenilor din toate timpurile și le dă porunca pe care a dat-o celor 10 leproși din Evanghelie, zicându-le: „Mergeți de vă arătați preoților!” Marele om, cu renume universal, Giuseppe Verdi, muzicantul neîntrecut, a spus cuvântul său pentru ultima dorință, cuvânt pe care îl pun ca auguriu ce-l fac tuturor cetitorilor mei, ba tuturor oamenilor din lume: „Eu doresc și vreau, a zis el, ca la moartea mea să am: o lumânare
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
la bază unica dar vasta și extrem de profunda concepție și experiență a Sf. Francisc din Assisi. Un adânc cunoscător al spiritului franciscan, Augustin Gemelli, consideră că era previzibilă și necesară această împărțire ținând seamă de posibilitățile spirituale limitate ale urmașilor neîntrecutului „Poverello”! Francisc din Assisi, spune Gemelli, - citez din memorie - era un spirit de o severă disciplină, dar avid de autonomie; însetat de singurătate, dar plin de ardoare apostolică în folosul oamenilor; dornic de a părăsi această lume, dar conștient de
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
adumbresc ochii de cicoare, dându-le un aer de mister, îndulcit de gropițele din obraz. Te-am văzut, călărești pe deșălate, ca un tatar. Voichița, îmbujorată, cu ochi strălucitori, tremurând, zice cu mândrie: Taica m-a-nvățat. E un călăreț neîntrecut. În Poiana Zânelor, erau florile precum un covor. Și chiar sunt zâne, acolo, în poiană? face a se minuna Ștefan. Sunt! Da' nu s-arată decât în miez de noapte cu lună plină, când încing hora în jurul lacului, povestește ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Arunc tot de pe mine și... huștiuluc în apă. Și m-am bălăcit, ciripește ea cu bucuria bălăcelii în glas. Dumnezeule! Ce-am pierdut! se căinează Ștefan. Și chiar ști să înoți? Ohooo! Taica m-a-nvățat. Era... e un înotător neîntrecut. Și Dunărea o trecea înot. Știu, la turci, spune Ștefan prompt, neîndurător. Voichița, rănită, pleacă ochii și tace. Adică... adică, pe celălalt mal și înapoi, desigur, o drege el. Voichița îl iartă și chicotește, dezvelind un șirag de dințișori ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
usturată. Era zi de post și Ștefan deși îmbiat de ieromonah cu câteva păcătoase bunătăți de frupt dosite prin cămările mânăstirii nu voi a călca rânduiala. Nu începuse încă slujba de vecernie, că Ștefan, nerăbdător să cerceteze zugrăveala desăvârșită de neîntrecutul zugrav de icoane Roșca, cere să i se deschidă ușile grele, ferecate în fiare, de puteai trage în ele cu pușcile cele mari. Când intră în biserică, îl izbește un pătrunzător miros de ulei, de vopselărie, amestecat cu iz de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
peste mine; iubitul meu unchi, Aron Petru, mă voia și pe mine "puiul de năpârcă". Am sărit de pe cerdac în șaua primului cal... M-au fugărit o noapte întreagă, dar mi-au pierdut urma. Taica făcuse din mine un călăreț neîntrecut. Când se crăpa de ziuă, calul a poticnit, s-a culcat cuminte în frunzele ruginite era toamnă târzie și l-a podidit sângele și pe gură și pe nări. Mă privea blând și ochii i se abureau încet... I-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
căsătorit cu Saveta, o fată foarte frumoasă și distinsă, dar cu puține studii. Au avut un singur băiat, Titi, care a urmat cursurile Facultății de mecanică, devenind inginer la Iași, unde a și profesat până la deces. Preotul Repta era un neîntrecut gospodar. Se întrecea cu Clemenciucii, familiile cele mai bogate din sat. În curând a adunat o avere demnă de invidiat. Avea stâna sa de oi (merinos), multe vite, vreo doisprezece mânji, gâște "americane", câțiva câini foarte agresivi și lucra "sesia
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
de busuioc și-au pornit pe lan, urmați de vreo 5-6 băieți. Aceștia strigau din răsputeri "chiralesaaaa!", "chiralesaaa!" de răsuna lanul. Câinii lătrau, vecinele ieșeau cu lumânări aprinse la poartă și totul se desfășura după tradiție. Preotul Arcadie Repta era neîntrecut la cele bisericești. Și la Iordan striga din curtea omului: "în Iordan botezându-Te, Tu, Doamne! Închinarea treimii s-au arătat. Și Duhul în chip de porumb s-au arătat nouă, Te slăvim pe Tine, Doamne, iubindu Te! Doamne mărire
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
și lucioasă, se țeseau adevărate broderii, cu mătase. Se aplicau apoi mărgele și fluturi, pe crenguțe subțiri (pentru a simula floricele), sau se puneau penele de păun cu mâțișori (de salcie). Câtă creativitate arătau aceste mărțișoare. Erau adevărate creații artistice. Neîntrecute în aplicarea materialelor pe hârtie s-au remarcat și unele prietene apropiate ale mele, printre care merită amintite Eufrosina Stolarciuc (pictoriță), Aurelia Bida, Viorica Nemțoc, Coca Ciubotariu, Maria Lavric (a Covaliului), Oltea Lungu, Victoria Clemenciuc, Pachița Buzilă ș.a. După terminarea
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
oboseală. Toată gospodăria era pe mâna ei. Se frământa mereu ca noi toți să aveam de toate, să fim mulțumiți. Pe lângă vrednicia ei de mamă și gospodină, am remarcat adeseori și o fire romantică, visătoare, cu o voce de soprană neîntrecută. A avut o viață grea. De timpuriu și-a pierdut tatăl, mama ei rămânând cu cinci copii și întreaga gospodărie. Fratele cel mare Ion Buzilă a luat în serios munca celor câteva hectare de pământ, toate pe terenul Costișei. Avea
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
în vedere atitudinea sublimă față de adevăr și frumos, față de patrie și conștiința civică. Protagoras din Abdera considera elocința "arta ce înnobilează sufletele". Retorica, gnoseologia, logica erau la mare preț, elemente ce aveau să fie folosite la maximum de Demostene în neîntrecutele sale discursuri. Democrit susținea că de cele mai multe ori cuvântul era mai scump ca aurul, iar Aristotel a expus criteriile logice ale elocinței ca știință. După Cicero, elocința e asemenea lui Dumnezeu pe pământ, Quintillianus a fundamentat lucrarea "Arta oratorică" în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Șt.O. Iosif. Eram în corespondență cu Enric Furtună; i-am propus să-mi trimită o versiune. Mi-a trimis-o. E adevărat, în mine stăruiau rămășițele unui versificator; era lângă mine și Șt.O. Iosif, care, în ceea ce privește traducerile, e neîntrecut. Amândoi am scuturat și am pieptănat traducerea prietinului meu. Era o colaborare, era ș-un omagiu adus Reginei noastre; eu înțelegeam ca poezia să apară anonimă. Iscălitura în josul bucății a fost pusă fără știrea mea. Mă bucur că pot găsi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
părut pe urmă gazetele care, fiind nevoite să crească tonul acestor laude în fiecare zi, au ajuns la niște constatări cu desăvârșire surprinzătoare. Convoiuri de superlative defilează pe dinaintea noastră, făcând cor și balet, și proslăvind pe acei mari, admirabili și neîntrecuți artiști, care fiind așa de mulți e ca și cum ar fi toți mici. Nici Alexandru, nici Napoleon în toată gloria lor n-au avut parte de asemenea ode. Șefii statului ori guvernului niciodată nu vor putea ajunge măcar pe departe să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în sosuri cărămizii și violacee. Astea se numesc capete de expresie. Mai sunt și alte maniere. Ele dovedesc că artiștii străvechi din peșteri, care ne-au lăsat pe oase ori ardezie liniile unui ren sau a unui mamut, au rămas neîntrecuți. În sfârșit bărbații pierzând secretul talentului și neizbutind să facă decât lucruri urâte vorbesc de pictori, numai femeile au rămas în tradiția artei bune, exercitând-o pe propria lor piele. Aceste tinere doctorițe și simpatice artiste au fost angajate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]