468 matches
-
sale filozofice. Marii esopici ai filozofiei sânt însă Malebranche, Kierkegaard, Schopenhauer, Nietzsche, Sartre și Jaspers, cred, din lectura Autobiografiei căruia mi-a și venit ideea unui esopism existent în istoria filozofiei. Tot de la cazul lui mi-a venit și gândul neșansei de a ajunge la filozofie a celor care au pornit către ea dinspre științe. Aristotel este primul exemplu, apoi Descartes și Leibniz, care astăzi ar fi făcut nu filozofie, ci fizică, matematică sau logică. În secolul nostru nici un om de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
al conversației noastre [...] și nu părea prea interesat să mi se adreseze în termenii în care eu îl cunoșteam din lectura aforismelor și în care doream să-l aud! Trebuia mereu să-l readuc la acel nivel..." Bietul Cioran! Ce neșansă pe el să încapă pe mâna unei asemenea capre metafizice! Friedgard vine la întîlnirea cu Cioran programată să cunoască nu un om, ci un fabricant de aforisme, în vreme ce Cioran vede în ea ceea ce Friedgard și era înainte de a se fi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
însoțitorul înăuntru. În runda a doua, Flanagan și Philips sunt bătuți măr. Este în special vina lui Flanagan, care a jucat ridicol de inconstant, comparativ cu siguranța lui din prima rundă. Philips, beat și indulgent îi strigă că este doar neșansă și gata, nu contează; se sprijină de unul dintre chelneri, de parcă ar fi fost un perete sau un stâlp. Curând, Flanagan face prima încercare să plece, dar partenerul său se grăbește după el și beat fiind, aproape îl strivește de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ca pe o nuntă de proporții cosmice la care participă elemente cosmice (soarele, luna, stelele) și pământești (brazii, munții, păsăreleleă. Aflând care-i este destinul, mândrul ciobănel nu plânge dar nu este nici dezamăgit, nu neagă sensul omorului, ci transformă neșansa care-l sortește morții, într-o taină prin care devine triumfător asupra propriului destin. Prin această alegorie fără concurență în literatura noastră, ciobanul mioritic îmbracă moartea, dușmana omului, în haină de mireasă înfloritoare (Mihail Sadoveanu). El știe cu siguranță că
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
lor, știau asta în chip obscur, o înțelegeau fără să vrea să o recunoască, și asta îi făcea adesea atât de plini de ură și de potrivnici celui judecat, celui care ar fi putut fi, pe scurt, fratele lor de neșansă sau de curaj. Când Destinat ridica vocea, toate murmurele încetau în sala de judecată. Părea că sala se reorganizează, ca atunci când ești în fața unei oglinzi și tragi de cămașă pentru a-ți aranja gulerul. O sală care se privește și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
săptămână și înaintea căruia îmi scoteam pălăria. Dar ce se găsea în spatele acestor aparențe nu era deloc de bine! De atunci, datorită faptului că trăiesc alături de fantoma lui, mi-a devenit într-un fel o cunoștință veche, o rudă de neșansă, o parte din mine însumi, ca să spun așa, și încerc să îl fac să vorbească și să prindă viață din nou pentru a-i pune o întrebare. Una singură. Câteodată, îmi spun că-mi pierd timpul, că omul era la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
noi am pierdut șansa de a lua Premiul Nobel o dată cu Blaga, cred că nu mă înșel, și apoi cu Marin Preda și Nichita Stănescu, tocmai numele pe care le-ai avansat și tu. A.B.: Dacă mă gândesc bine, aceeași neșansă am avut-o și între cele două războaie mondiale. Mă gândesc la Rebreanu și Reymont. L-am citit pe Reymont cu toată dragostea, dar Rebreanu era deasupra. Mă gândesc și la o scriitoare a noastră, care, dacă ar fi scris
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
pagină. Noi însă, în clipa când am decis să scriem romanul, am știut că vom fi captivii spectrelor. Iar cel mai puternic dintre toate, care nu ne-a dat drumul din gheare, a fost spectrul literaturii. O șansă și o neșansă. O șansă, pentru că ne-a vindecat de teamă, de inhibiții. Ne-a făcut liberi și puternici în cele aproape trei săptămâni, când am întors viețile și morțile unor oameni reali ca pe niște mănuși. Și o neșansă, pentru că - parcă la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
șansă și o neșansă. O șansă, pentru că ne-a vindecat de teamă, de inhibiții. Ne-a făcut liberi și puternici în cele aproape trei săptămâni, când am întors viețile și morțile unor oameni reali ca pe niște mănuși. Și o neșansă, pentru că - parcă la granița paranormalului - acest joc al nostru a fost crunt pedepsit. Nu în ficțiune, ci în realitate. Dar de aici începe alt roman. Vladimir Makanin Ă Spaima Satirmanul și nimfeta Bogdan Romaniuc Vladimir Makanin este poate ultimul „clasic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
motive lesne de înțeles, cercetările au părut relativ mai ușoare pentru comisiile care s-au ocupat de cele trei imobile construite după 1960 și mult mai dificile pentru echipele care au demarat anchetele la blocurile ridicate înainte de 1940, eu având neșansa de a mă ocupa de una dintre aceste din urmă clădiri, din strada Brezoianu. Nu voi intra în amănunte privind desfășurarea acestor cercetări, limitându-mă să arăt doar că efectuarea lor s-a dovedit în mai toate cazurile nu dificilă
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
numai pentru literatura română, ci și pentru cea mondială. Cărțile lui Norman Manea erau cunoscute și apreciate și înainte de plecarea sa din țară, în 1986. Probabil că, în cazul său, exilul a fost în același timp o șansă și o neșansă. Succesul său se poate datora astăzi și neșansei de a nu putea să trăiască liber în România anilor comuniști. După 1990, deși foarte apreciat pe plan internațional, Norman Manea este certat cu oarecare mefiență în unele cercuri poate și pentru că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
mondială. Cărțile lui Norman Manea erau cunoscute și apreciate și înainte de plecarea sa din țară, în 1986. Probabil că, în cazul său, exilul a fost în același timp o șansă și o neșansă. Succesul său se poate datora astăzi și neșansei de a nu putea să trăiască liber în România anilor comuniști. După 1990, deși foarte apreciat pe plan internațional, Norman Manea este certat cu oarecare mefiență în unele cercuri poate și pentru că și-a asumat dintotdeauna dreptul incomod de a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
Habar n-am cum a dus-o, ce talente speciale o fi avut, dacă era un cal cu obraz sau unul dintr-ăla pe care-l scoate țăranul în târg pentru a-l face de rușine. Dar știu că șansa (neșansa?) vieții l-a dus spre punctul maxim al carierei sale, făcându-l vedetă TV. Așa-i uneori destinul. Te pălește de nu te vezi! Pe calul băcăuan l-a pălit însă un avion, nu numai destinul. Sau, mai bine zis
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
totale însoțită de scânteietoare reverberații. Se trezește într-o anostă cameră de hotel. Prin geam străbate o lumină murdară. Pe noptieră, un ceas ale cărui cifre luminoase arată ora, ziua, data : 17:05, vineri 13 noiembrie. Vineri ! 13 ! Zi a neșansei, a nenorocului ! Țâșnește în picioare ca un automat și începe să tragă pe el hainele risipite în dezordine. "Vineri ! Dora a fost operată miercurii 11 noiembrie, sunt peste patruzeci și opt de ore de atunci ! Ce se întâmplă cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
știam la vremea aceea că și în România normalitatea începea să capete dimensiunile impuse de marele prieten de la Răsărit. Și totuși era un "mai bine" real care continuă să existe și azi cel puțin pentru noi, românii care am avut neșansa să ne naștem pe o bucată de pământ din Nordul noii granițe, trasată grosolan pe hartă. Zilele erau pline nu numai de speranța așteptării, ci și de noile profunzimi ale iubirii mele de mamă. O simțeam pe Minodora altfel, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Provincia e una, capitala-i capitală” “ Lucrul acesta l-am observat și eu. Și, nu numai la Naționalul bucureștean, ci și la alte teatre din țară. Un fel de plictis, de blazare și, iartă-mă, de puțină infatuare” “Ai dreptate. Neșansa ta e că trăiești într-o urbe mică și, de ce nu? Neînsemnată. Personal, n-aș fi consimțit niciodată să vin în N., în turneu, dacă n-aș fi știut că tu domiciliezi aici” “Iată-mă și pe post de erou
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
lume nouă. Și era nevoie de artiști. Noi am intrat în literatură când această lume nouă deja începea să se dărâme. Noi nu mai aveam ce construi. Trebuia să dărâmăm ce au construit prost alții. Asta a fost șansa și neșansa generației noastre. Nu ne-am compromis, dar am trăit la marginea societății. Din punct de vedere social, nu ne-am putut maturiza. Am rămas niște idealiști. Din acest punct de vedere putem fi considerați "generația pierdută". În ce privește cenzura, sigur aceasta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
artistică dacă vrei, nu poate fi o premisă, ci mai curând un efect al descompunerii voinței artistului și mai ales a percepției acestei descompuneri de către cei din jur, de către posteritate, de către cei care fac biografiile acelor creatori care au avut neșansa să se îmbolnăvească atât de cumplit. însă, da, scânteia de nebunie, care face diferența între, să zicem, un Rimbaud și un Lenau, ori, dacă vrei, ia alte exemple, în care scânteia de nebunie a făcut artă viabilă, fără moarte, iar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
sunt de-a dreptul superficiali, alții au ierarhiile fixate definitiv și, în afara celor patru, cinci fetișizați, nu mai e posibilă nici o surpriză. Văd flăcăi dispuși să mă catalogheze aberant, în revista 22, în urma unei anchete privind premiile USR (am avut "neșansa" de a-mi fi acordat unul, pentru eseu și publicistică, în fața lui, de exemplu, Mircea Cărtărescu, fapt, în opinia acestora, mai mult decât condamnabil) fără ca ei să știe despre ce carte este vorba, cât despre gestul de a mă fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
miraculoasă, pe atât de științifică - dacă nu chiar un ordinator. Domnul acesta a pus norocul într-o ecuație rezonabilă. Domnul acesta a dovedit că norocul poate să nu aibă mistere. El era cât p-aci să demonstreze că nu există neșansă, zi proastă, miză neinspirată, om prins în cacialmalele zeilor. Domnul acesta este un mare dușman al omenirii. El încearcă să spulbere cel mai important alibi al înfrângerilor, pierderilor și suferințelor noastre - ghinionul. Sălbatic cum sunt, l-aș pune la zid
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
specialiștilor referitoare la scăderea nivelului valoric al competiției interne, fapt care va duce la o luptă strânsă pentru laurii de campioană. În ceea ce privește participarea în cupele europene, desființarea Metalului Galați a propulsat-o pe Știința în Cupa CEV, unde a avut neșansa de a juca împotriva campioanei Germaniei, fiind eliminată. Echipa băcăuană va continua, însă, chiar de la începutul anului viitor, în Cupa Challenge, acolo unde să sperăm să îndeplinească dorința exprimată în vară și reiterată la sfârșit de an de Florin Grapă
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
în Covent Garden; în 1 iunie, împreună cu Alagna, la Buckingham Palace cântă la Jubileul Reginei Elisabeta; apoi Orange, Salzburg, Viena, Seul. Anul 2003 începe pentru ei cu „Paiațe” în Palm Beach și continuă cu „Faust” la Metropolitan. Și, dacă aveți neșansa de-a rata slujba de Înălțare, când vocea ei superbă se va înălța către Domnul sub bolta Catedralei timișorene, o puteți asculta în „Paiațe”, în iulie... dacă mergeți la Covent Garden. Romeo și Julieta, cu final fericit Sunt cuplul perfect
Agenda2003-21-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281053_a_282382]
-
locul? Cum adică „ne întâlnim / să ne furăm trădările“? Ce înseamnă „întâlnirea noastră e destinală“? Fiecare poem din carte provoacă asemenea întrebări. Iuliana Petrian le lasă fără răspuns și merge mai departe. Regretăm, în cele din urmă, că am avut neșansa să ne întâlnim cu cartea ei, dar întâlnirea era, probabil, destinală. Gabriel Plesea loveste din nou Gabriel Pleșea, autor român stabilit la New York, unde se consideră exilat (deși vine frecvent în România), a publicat trei romane fără valoare literară: Aruncă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
înțelege că VIAȚA E O LUPTĂ a căutărilor și n oboseala calmă a visului nu ne rămâne decât să avem curajul de-a evada din muțenia firescului pentru a contempla noaptea ce s-a însingurat în noi. Și pentru toate neșansele vieții o ușoară ordine a înghețului frustrat și el de lumi invizibile ne va conduce harul spre un UNIVERS înjumătățit de întrebări. Cine să fie pe acea PARDOSEALĂ A HAZARDULUI, dacă nu această noapte cu toate viețile ei de iubire
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
un nor de pustiuri și cerul negru de singurătate îmi răsfiră cuvintele atârnate dintr-o stea tăcută peste plecata tăcere a regăsirilor noastre... Orele ne țineau împietriți, pe jumătate prefăcuți în aer pentru a nu se vedea toamna târzie a neșanselor noastre. Durerile trezite din sunetul amintirilor vibrau pe rând în glezna tenebrelor unde dorul de viață se vrea decapitat ca un vis în care mai pot să mă sprijin înaintea ultimei nopți. Cu înfrigurare îmi îngenunchiam sentimentele ca pe niște
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]