3,243 matches
-
fost "motiv de inspirație" am ținut minte toată viața expresia asta, pe care atunci n-am prea înțeles-o pentru poezie și muzică. La început, "oficialii" n-au crezut în marele meu talent, motiv pentru care i-au zis lui nea Onuț că el, și numai el, crease poezeaua și melodia, iar noi, mucimea cartierului, n-am făcut decât s-o zdrăngănim, s-o îngânăm la fereastra locatarilor. Sincer, neîncrederea inițială a oficialilor care mă premiaseră m-a rănit mult. Noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
noroc că știu cânta, / Că-mi astâmpăr inima"... Și-atunci când l-au dus la cimitir, preotul ar fi zis că n-a cunoscut în viața lui un om mai păcătos și cu o inimă atât de mare ca a lui nea Grătărel. Iar când am fost pentru prima și ultima oară ca să-i mulțumesc, în cimitir, l-am auzit cum cânta, ca în ziua aceea de pomină în care-mi dăduse iarba fiarelor: Vine potera călare, / Neagră ca de-nmormântare; / Negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
praznic (în No 11, pentru tablagii, șapte zile la rând)... Pentru Z: "Vioară nouă. Cadoul de la Nineta e depășit. Arcușul trebuie să fie din păr de cal de la mama lui de-acasă, din Mongolia..." Prietenii cei mai devotați ai lui nea Onuț au fost mai curioși, dar chiar și mai afectați decât noi, vecinii: "De ce Dumnezeii mamelor voastre ați pus mâna pe lucrurile mortului? O să vă băgăm la pușcărie. Poate că o să vă acuzăm și de crimă..." Tata, tot tată: "O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
prin casă. Apoi, surpriză, chiar și pentru mine... Onuț a lăsat un Jurnal. Eu, nimic. Habar n-aveam ce-i acela jurnal, dar mi-a trecut prin cap c-ar putea fi vorba despre o comoară, altfel de ce ar avea nea Onuț atâția prieteni devotați? Tata scoate de sub perna lui nea Onuț un caiet jerpelit și citește... "Colonelul Panin: jumătate om, jumătate animal. Jumătatea de animal e mai mare... Jumătatea mai mică, de om, e ticăloasă. Pute ca un veceu public
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
lăsat un Jurnal. Eu, nimic. Habar n-aveam ce-i acela jurnal, dar mi-a trecut prin cap c-ar putea fi vorba despre o comoară, altfel de ce ar avea nea Onuț atâția prieteni devotați? Tata scoate de sub perna lui nea Onuț un caiet jerpelit și citește... "Colonelul Panin: jumătate om, jumătate animal. Jumătatea de animal e mai mare... Jumătatea mai mică, de om, e ticăloasă. Pute ca un veceu public. Nu se uită în ochii tăi. Nu lovește decât după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cu un prosop. Zice: "Fitness complet, până la cip-cirip sau somn adânc". Nu cred că-i place meseria. E puțin scârbit. Cred c-ar vrea să fie sultan; cu harem de harem"... Ninetistele, din nou cu pudoarea la purtător. Descoperă un nea Onuț nou. Mama toarnă vin în pahare... Dumnezeu să-l ierte... Că bun om a mai fost! Dumnezeu să-l ierte... Prietenii devotați s-au întors repede, aduși de mașini cu girofar. Au venit mai mulți. Pe lângă milițianul nostru de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Omul cu filmătoarea tot n-a terminat. Mama schimbă mereu lumânările. Ceilalți pălărioși umblă cu niște perii mici, aruncă prafuri peste tot, îl cheamă din când în când pe cel cu filmătoarea, caută pe sub paturi, prin sertare, prin cărțile lui nea Onuț. Sunt foarte curioși. Tata își fixează ochii pe mine. Simt că trebuie să joc un rol important. Mută ochii de la mine, la capul lui nea Onuț. Repetă figura de mai multe ori, dar nu mă prind. Aduce, tot din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
în când pe cel cu filmătoarea, caută pe sub paturi, prin sertare, prin cărțile lui nea Onuț. Sunt foarte curioși. Tata își fixează ochii pe mine. Simt că trebuie să joc un rol important. Mută ochii de la mine, la capul lui nea Onuț. Repetă figura de mai multe ori, dar nu mă prind. Aduce, tot din priviri, lămuriri suplimentare. Mă prind: Jurnalul de sub perna lui nea Onuț. Mă apropii de nea Onuț și mai mult. Pun capul pe masă, lângă capul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mine. Simt că trebuie să joc un rol important. Mută ochii de la mine, la capul lui nea Onuț. Repetă figura de mai multe ori, dar nu mă prind. Aduce, tot din priviri, lămuriri suplimentare. Mă prind: Jurnalul de sub perna lui nea Onuț. Mă apropii de nea Onuț și mai mult. Pun capul pe masă, lângă capul lui, și intru în pielea marelui îndurerat. Când simt că s-au plictisit toți de durerea mea, fac ce fac și strecor Jurnalul în sân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
intru în pielea marelui îndurerat. Când simt că s-au plictisit toți de durerea mea, fac ce fac și strecor Jurnalul în sân. Nu mă mulțumește victoria asta. Zăresc geanta pălăriosului nervos așezată pe masă, aproape de sfeșnicul de la picioarele lui nea Onuț. O ocazie ca asta nu putea fi ratată. După vreo zece minute, sfeșnicul fusese mutat, milimetru cu milimetru, sub geanta primului devotat. Lumânările aprinse își făceau treaba. Pitu, drăcosul Pitu, a prins mișcarea și jubila. Băieții cu periile, praful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
o numeam așa doar pe la colțuri. Când să plece convoiul pălărioșilor, roboțelul ruginit iese agitat din mașină și începe să strige: "Procesul-verbal! Procesul-verbal!"... Burtă Multă înțelege comedia și o ia repejor, pe scări, ca deschizător de drum, către apartamentul lui nea Onuț. Roboțelul agitat îl urmează. Pe scări, tot beznă. Burtă Multă e negru de supărare: "Calicii dracului! N-aveți un bec pe toată scara!"... Mă amuz. De la parter parcă aud cum roboțelul face zgomot de tinichea, lovindu-se mereu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
zic prietenos, dar tare de tot: "Atenție la burtă!"... Un hă, hă, hă, hă! de toată frumusețea, izbucnit din inimile tuturor, a bucurat întunericul nopții. A fost cel mai frumos salut de bun rămas pentru prietenul meu drag, foarte drag, nea Onuț... Trecuse bine de miezul nopții când, în țarcul No11, eu tot cântam la vioară, pentru nea Onuț, și, pentru prima oară, nimeni nu m-a înjurat, nicio voce nu m-a mai trimis la culcare cu drăgălașul "bă, boule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
rămânea să le spun că mă trag de șireturi cu Dumnezeu. Stilații au făcut ochi. Gânditorul profund a început să-și așeze gulerul la cămașă, în vreme ce terestrul a tresărit de parcă l-aș fi picurat cu smoală din iad. Formula lui nea Onuț funcționa de minune, precum Sesam... deschide-te!... Profundul începe să aibă altfel de curiozități. Zice, aproape prietenos: "Care unchi?"... Nu mă grăbesc. Stau pe îndelete de vorbă cu nea Onuț, mă consult, pun tot felul de întrebări suplimentare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Cum l-o fi chemând? Frunzăresc în minte câteva pagini din cartea de telefon și nu-mi pică nimic de soi pe limbă. Dau din nou buzna peste nea Onuț, ocupat până peste cap, dincolo, cu trăsnăile celeilalte vieți. Isteț nea Onuț; ca de obicei. Și foarte disponibil la manevre de genul ăsta. Pricep dintr-o privire despre ce-i vorba și le zic, tot din ochi, stilaților: "Regret. Sunt și secrete pe lume". Dar îi privesc, pentru că n-am altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Către tata: "Ferfenița aceea cu pătrățele de mate? Despre asta e vorba? Rufa aceea de hârtie de la nea Onuț?"... Tata, tresărind puțin, semiîngrijorat, se hotărăște: Da, da, ferfenița aceea!"... Solicit lămuriri suplimentare: "Din care ai citit tu la moartea lui nea Onuț, și în care el povestea foarte frumos, dar o mai lua și pe arătură, despre rudele lui dragi?"... Tata, savant, cu speranță, uitând că este în vizită la stilați: "Îhî!"... Același stilat, după o tăcere diplomatică: Da, despre rufa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
care l-am făcut, în timpul curățeniei generale de la nea Onuț... În familie, știți, eu răspund de treburile murdare, precum gunoiul și altele. Ghinionul celui mai mic..." Tata, supărat de nu mai putea. Teatru jucat perfect: "Cum? Ai aruncat caietul lui nea Onuț, cu toată povestea familiei lui?!?" Aproape că voia să mă pălmuiască. A dat de înțeles gazdelor că va rezolva problema după vizită, acasă. Își freca mâinile; abia aștepta... Cum să arunci caietul? izbucnește profundul. Cum să?... Tata își toarnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
băieții cu măturoiul după gunoi, nici după o lună. S-ar putea să avem norocul să găsim ferfenița. Numai dacă n-o fi năpădită de muște și viermi... Of, dacă știam că este atât de important caietul pentru familia lui nea Onuț, nu-l aruncam o mie de ani..." Celălalt stilat: "Dumnezeii dumnezeilor!..." Eu, limbaj interior, mândru: "Tata e cult pe lângă ăștia. Băieții stilați nu cunosc decât personajul principal din calendar..." Se trece la partea academică a întâlnirii. Proces-verbal... Vai, vai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
la treabă. Ajung sfârșit la Marcel. Chiar nu mai sunt sensibil la ritual. Dar Marcel e cinstit cu mine și mă plătește corect... Obosite, pingelele îmi pun mintea la muncă. Iau găinile, le duc în garajul Trabantului, joc rolul lui nea Marcel, duc găinile iar acasă la clienți, transmit salutări de la haham și încasez și porția de parale a maestrului. Dar nu exagerez. Merg și la Marcel, cu mai mult de jumătate dintre găinile clienților. Marcel: "Z, dar ce are Bloom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
plăcere să visezi luminile mașinilor, care nu încetează să circule, și ale apartamentelor a căror proprietari sunt (încă) treji. Amiaza este ora publică, a întrunirilor mondene, a prânzului de plăcere, însoțit de cineva. Iar după amiaza se muncește. Steluțe de nea cad pe covorul de frunze Pic Pic Pic Și licurici joacă pe-un cântec micuț Tic Tic Tic Am dorit și iubesc Fulgii de zăpadă Și marea lucește mărunt./ Imagine, Con de pin, Lăcrămioare, Pasiune, Feeric, Lirism Abstract, În fine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Acestea sunt aproape, tot mai aproape./ Lirism abstract Lucru deșart Nimic nu e bun Totul e abstract Dar lirismul pe care din pori Îl elimină luna singură, Bucuria pe care un fluture Nu o simte, de durere, Fulg rătăcit de nea Colindând peste o mare de sânge, Zâmbind părăsit de viață Și totuși pentru noi viață respiră, Felul în carte stelele cad una peste una Se trag la vale, curg într-un șirag, Diafan se învârt în mișcări diafane, amare, Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
stropită de soare. Intră în cerc unii cu alții, se prind de mijloc și se învârt în timp ce figurile lor se desprind de ei, fiind privite de lumină pe un ecran mare, pe care s-au așternut fulgii, dulcii fulgi de nea. Simt moartea aproape. Câteodată mă sperii mai mult ca atunci, câteodată nu mă tem și o accept, însă de fiecare dată mă bufnește plânsul. Moartea mă apasă. Într-o zi am simțit ceva. Vremea părea să fie plăcută, dar simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
țină umbră. Iar seara nu există, întrucât cam atunci Soarele și Luna vin să pășească împreună pe câte un dans miraculos și să ne cânte toate stelele din cer. Iar stelele la rândul lor îngheață un patinoar pentru fulgii de nea. Fluturii zburdă pe câmp, hoinăresc, zboară aiurea care încotro, în zig-zag. Pajiștea multicoloră este o lume aparte, în ea toate florile s-au adunat să țină soarelui cunună. Acolo este lumea insectelor, vara climei temperate e o binecuvântare pentru câmpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nesigură de apartenență la o realitate. Astfel încât. Tuși și își suflă nasul. Răcise. Umbre alergau posace sau fericite pe trotuar, ea însăși era o umbră, o pană plutind într-o adiere a unei seri de vară cu eleganța fulgilor de nea și mlădiindu-se discret în muzica tăcerii. Îi luă mâinile lui Emil, i le privi impersonal în timp ce respira în altă parte și i le mângâie cu detașare. A doua zi s-a dus la fabrică. Călcând pe cimentul din fața clădirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Ce n-ar fi dat să fi fost împreună, să-i admire părul împodobit de steluțe de zăpadă! Anotimpul rece, cu tot frigul, cu toată promoroaca are și frumusețile lui începând de la primele semne ale sale până la mantia groasă de nea. Este o splendoare să vezi o ninsoare într-o zi în care și razele soarelui își fac apariția. Fulgii de nea par ca niște steluțe argintii, luminoase răspândite de cerul darnic; sau să vezi fulgi moi, pufoși care într-o
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
tot frigul, cu toată promoroaca are și frumusețile lui începând de la primele semne ale sale până la mantia groasă de nea. Este o splendoare să vezi o ninsoare într-o zi în care și razele soarelui își fac apariția. Fulgii de nea par ca niște steluțe argintii, luminoase răspândite de cerul darnic; sau să vezi fulgi moi, pufoși care într-o clipită acoperă totul în alb, într-o linște desăvârșită în care percepi nu numai vizual ci și auditiv alunecarea lor prin
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]