959 matches
-
rusă se face o distincție între două feluri de minciuni, vranyo și lozh, care nu au corespondenți exacți în engleză. Vranyo a fost considerat ca fiind un concept ce aparține exclusiv poporului rus și semnifică actul de a relata întîmplări neadevărate însă credibile, o practică ce nu este condamnată de către cei care știu despre ce e vorba. Într-adevăr, pentru a avea succes cu o minciună vrayno trebuie să existe un ascultător care să pretindă că ia drept adevărat ceea ce i
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de natura acesteia. Comunitățile se deosebesc de asemenea și prin felul în care consideră anumite afirmații ca fiind minciuni. De exemplu, Heath (1983:189) relatează că într-o comunitate de muncitori pe care a studiat-o în Statele Unite, unele povești neadevărate, percepute ca "fabulări", erau acceptabile din punct de vedere moral; totuși, aceleași povestiri spuse într-o comunitate învecinată de oameni aparținînd păturii sociale de mijloc, ar fi fost clasificate drept minciuni. Un exemplu de percepere a diferențelor de clasă socială
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
imaginată la o minciună în toată legea pentru că nu este o prea mare diferență între ele". Punctul de vedere opus este prezentat într-o carte despre minciuni, apărută recent și destinată copiilor. Joy Berry (1988) distinge clar între fantezii (povestiri neadevărate spuse pentru amuzament), greșeli (lucruri despre care credeai că sînt adevărate atunci cînd le-ai spus, însă mai tîrziu ai descoperit că erau false) și minciuni; fanteziile și greșelile sînt acceptabile, nu însă și minciunile. Observațiile pe care le-am
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
că "a înclina din cap este mai puțin grav decît a spune da; a arăta cu degetul într-o direcție greșită, cînd cineva întreabă care e drumul bun este un act mai scuzabil decît a spune cu voce tare ceva neadevărat" (Hall 1890:69). Să fie oare așa pentru că, de obicei, înțelesul pe care-l atribuim unei înclinări a capului este imprecis și nedefinit sau pentru că atașăm cuvintelor o anumită valoare pe care indivizii care aud, spre deosebire de cei surzi ce folosesc
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
noi nu ezită să clasifice aceste două cărți ca fiind mai degrabă ficțiune decît relatare istorică, deoarece nu sînt plauzibile și/sau credibile, ce atitudine să avem față de romanul lui Defoe, destul de credibil (a fost publicat în 1725) însă destul de neadevărat, O nouă călătorie în jurul lumii, pe care l-a scris fără să fi părăsit Londra, sau Jurnalul anului nefast, prezentat ca "fiind scris de un cetățean londonez" (1928). Defoe și Swift nu sînt singurii care și-au deghizat în acest
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
care constituie chiar titlul cărții: Te-aș minți eu pe tine?. Informațiile pe care le prezintă acest capitol ar trebui să fie suficiente pentru a demonstra nu numai că, la fel cum afirmațiile adevărate pot fi uneori minciuni, și afirmațiile neadevărate pot fi făcute fără intenția de a înșela pe cineva. Mai mult, informațiile istorice arată că un discurs în care falsitatea se detașează de legătura sa cu minciuna, este recunoscut doar ca un rezultat al procesului istoric. Scriitorii inovează, iar
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
minți. Scopul meu a fost de a evidenția absența oricărei legături obligatorii între adevăr și minciună, între veridicitate și falsitate. La fel cum contextul influențează conținutul, frecvența și eficiența minciunilor, tot așa influențează și modul în care sînt percepute afirmațiile neadevărate. Ficțiunea este opusul minciunii. După ce am analizat astfel atît aspectele negative cît și pe cele pozitive ale minciunii, ne putem îndrepta spre două subiecte cu caracter mai general. În capitolul 10 vom examina modul în care diverși scriitori au evaluat
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
pot avea o influență considerabilă. Suveranitatea și alte drepturi ale statelor reprezintă o chestiune de recunoaștere reciprocă, nu de capacități. Puterea singură nu ne va spune nici măcar care sunt drepturile de care statele beneficiază în realitate. Este pur și simplu neadevărat ceea ce au spus atenienii la Melos, că "cei puternici fac ce vor, cei slabi suferă ceea ce trebuie" (Tucidide 1982: Cartea V, Cap. 89). Cei puternici sunt deseori constrânși chiar de drepturile statelor slabe. Ei pot, desigur, să violeze normele suveranității
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
nici nedreptății" (1970: Cartea 1, Cap. 41). Dar un asemenea argument se aplică în aceeași măsură obiectivelor non-morale, precum urmărirea intereselor economice sau sprijinul acordat unui aliat. Iar supraviețuirea este arareori în joc în relațiile internaționale. Este pur și simplu neadevărat că "lupta pentru putere este identică cu lupta pentru supraviețuire" (Spykman 1942:18). Tot atât de neadevărat este că "sistemul forțează statele să se comporte conform dictatelor realismului, în caz contrar riscând distrugerea" (Mearsheimer 1995:91). Multe obiective morale de politică externă
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
măsură obiectivelor non-morale, precum urmărirea intereselor economice sau sprijinul acordat unui aliat. Iar supraviețuirea este arareori în joc în relațiile internaționale. Este pur și simplu neadevărat că "lupta pentru putere este identică cu lupta pentru supraviețuire" (Spykman 1942:18). Tot atât de neadevărat este că "sistemul forțează statele să se comporte conform dictatelor realismului, în caz contrar riscând distrugerea" (Mearsheimer 1995:91). Multe obiective morale de politică externă nu prezintă niciun risc pentru supraviețuirea națională. Iar alte interese naționale pur și simplu nu
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
te-am mințit, nici ți-am greșit, robind / Fără-a cârti sau murmura.“ Dar, lăsând la o parte faptul că o asemenea declarație nu face decât acela care ar fi putut să procedeze altfel, partea din urmă este mișcător de neadevărată, iar Prospero se vede obligat să-l mustre: „Iar mă silești / Să-ți amintesc, ca-n fiecare lună, / Prin ce-ai trecut?“ Pentru că, tot atât de des, altfel supusul Ariel se răzvrătește, deci destul de des ca să nu poată uita. Și totuși el
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
te-am mințit, nici ți-am greșit, robind / Fără-a cârti sau murmura.“ Dar, lăsând la o parte faptul că o asemenea declarație nu face decât acela care ar fi putut să procedeze altfel, partea din urmă este mișcător de neadevărată, iar Prospero se vede obligat să-l mustre: „Iar mă silești / Să-ți amintesc, ca-n fiecare lună, / Prin ce-ai trecut?“ Pentru că, tot atât de des, altfel supusul Ariel se răzvrătește, deci destul de des ca să nu poată uita. Și totuși el
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
la descoperirea unei absurdități a altuia. Lessing generaliza scriind că "orice absurditate, orice contrast între deficiență și realitate este comic"11. J.F. Sulzer desprinde chiar o categorie anume a rizibilului absurd generată de contradicțiile discursurilor și acțiunilor, de ceea ce este neadevărat sau incomplet, de absurda utilizare a sensului unui cuvânt sau de comparația lucrurilor care nu prezintă elemente comparabile.12 Așadar, în cele mai multe cazuri, absurdul receptat conduce la comic. Însă acesta, la rândul său, creat sau nu pornind de la reperarea unei
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
care a decantat cele două semnificații primare ale cuvântului: în primul rând, mitul desemna "orice narație, fie de exteriorizare a gândirii prin voce, prin verbe și "nume"", sens în care era echivalent logosului, iar în al doilea rând, o "narație neadevărată sau imaginară", sens în care se opune logosului (această a doua accepțiune fiind cea care a prevalat istoric, cum s-a văzut anterior).240 Vasilis Vitsaxis identifică șase valențe ale mitului în sens restrâns. În primul rând, acesta ar fi
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
și prezentat ca noul tip uman, materie granitică sovietică) s-a dovedit însă modelul mitic al ilegalistului (poate și pentru că putea fi susținut prin modele locale). Tipologia acestuia îl prezenta invariabil ca originar dintr-o familie de muncitori sau țărani (neadevărat, de multe ori ilegaliștii "reali" fiind marginali, burghezi ori chiar membri ai elitei), confruntat de timpuriu cu greutățile vieții, inițiat în marxism-leninism de către un tovarăș mai vârstnic, dedicat în totalitate luptei revoluționare, partidului și poporului, nedescurajat nici prin privarea de
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
ieși pe fâșia de pietriș din spatele castelului. Știa că Stephen își adora fiica, dar tremura de furie la gândul că bătrânul își închipuia că Aidan punea mâna pe ea și pe averea ei fără s-o iubească. Lucru care era neadevărat, nedrept și pe deasupra și... Se răsuci pe călcâie, simțind dintr-odată că nu era singur. La una dintre mesele de fier forjat ședea o femeie, în fața unei cești de cafea din care se ridicau aburi. Mâna dreaptă îi acoperea partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
morocănos, chiar urât, purtând niște ochelari cu lentile prea groase, că nu i se văd ochii. Nu poți să știi ce gândește: Îmi place să-l privesc În ochi pe cel care vorbește, ca să-l surprind dacă spune un lucru neadevărat; de aceea, nici nu vorbesc telefon; În lipsa controlului direct asupra ochilor, nu pot să verific și să anticipez nimic. Preda se ascunde abil după lentile; pare un tip rece, distant, se ferește să deschidă un dialog real, Îi simt ezitările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
scadă, ci dimpotrivă. Astfel, observ că schema povestirii mă domină complet, după ce au fost schițate câteva detalii; deodată constat că nu mai sunt eu cel care povestesc, ci povestirea mă povestește pe mine, deși nimic nu pare să nu fie neadevărat. Într-adevăr, nimic nu este „neadevărat“, dar numai În sensul adevărului povestirii, ce se instituie ca instanță supremă, adjudecându-și altfel „adevărul“ sau verosimilitatea Întâmplărilor trăite de mine. Pe măsură ce avansez În povestit, Îmi dau seama că m-am Îndepărtat, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
schema povestirii mă domină complet, după ce au fost schițate câteva detalii; deodată constat că nu mai sunt eu cel care povestesc, ci povestirea mă povestește pe mine, deși nimic nu pare să nu fie neadevărat. Într-adevăr, nimic nu este „neadevărat“, dar numai În sensul adevărului povestirii, ce se instituie ca instanță supremă, adjudecându-și altfel „adevărul“ sau verosimilitatea Întâmplărilor trăite de mine. Pe măsură ce avansez În povestit, Îmi dau seama că m-am Îndepărtat, că am modificat fără să vreau unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
vrei să înțelegi? — Mda, în fine, zi că sunt nebun, dar eu credeam că și dacă te căsătorești e un lucru important pentru tine. — Firește că e. De aceea vreau să aștept până când totul va fi perfect. Nu era tocmai neadevărat. Leigh știa că nu se grăbea cu planurile. Pe de o parte, era o lipsă de interes pentru toate lucrurile legate de nuntă — ea nu era genul care să-și aleagă rochia de mireasă încă de la vârsta de doisprezece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de mestecat cu pocnituri rapide și enervante. Primiți un cupon cu 15% reducere la următorul tratament. — Mulțumesc, dar mă grăbesc, minți Leigh aproape zâmbind în sinea ei (aproape) când realiză că probabil jumătate din ce spusese în ultimele zile era neadevărat. Mâzgăli o semnătură ilizibilă pe cuponul cadou, lăsă un bacșis de douăzeci și cinci la sută cash fiindcă se simțea vinovată că nu fusese mai comunicativă cu terapeuta și ieși pe ușă înainte ca pocnetul unui alt balon de gumă să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
era modul doctorului Ransome de a-l ține liniștit cîte o oră În fiecare zi. Într-un fel, temele Îl ajutau și pe doctor să păstreze vie iluzia că, și În lagărul Lunghua, valorile unei Anglii dispărute supraviețuiau. Oricît de neadevărat era acest lucru, Jim era bucuros să-l ajute pe doctorul Ransome În orice mod. — Amatus sum, amatus es, amatus est... În timp ce recita perfectul simplu, Jim observă că gunoierii chinezi fugeau de lîngă avionul distrus. Grupul de hamali se răspîndise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
caracteristică, și anume că acele ființe istorice pe care oamenii empirici și fiziologici le numesc fictive sunt poate mai puțin reale, dar mai adevărate. Mai puțin reale, dar mai adevărate! Și ce e realitatea? Ce e adevărul? Există o realitate neadevărată? Există un adevăr nereal? Este întreaga problemă a artei și întreaga problemă a filozofiei. E problema istoriei. Problema istoriei? Istoria nu are nicio problemă. Istoria însăși este o problemă care se desfășoară continuu, rezolvându-se în fiecare moment, și punându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
părea ridicol, nu-i păsa nici măcar dacă părea neputincios sau stupid, cum i se Întâmplase alaltăieri noaptea. Parcă i-ar fi soră. Și acum era pe punctul să-i spună ceva banal, dar ce importanță avea? Banal nu Înseamnă Întotdeauna neadevărat. Ceea ce voia să-i spună era că În ochii lui ea era un om bun. Și că degetele ei subțiri erau cele mai frumoase pe care le văzuse vreodată În viață. Stând Încă cu spatele la el, aplecată peste chiuvetă, scoțând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și tocmai i se întâmplă ceva îngrozitor. Trecutul pe care îl căutasem cu Armin nu cunoștea cuvinte, din culturi nu mai rămăseseră decât unelte și cioburi și dacă vorbele totuși mă ajungeau din urmă din articole de ziar, acestea erau neadevărate și credeam să pot să mă refugiez într-un strat mai vechi care se afla și mai departe de dovezile lingvistice. Aici, în cartea studentului, doar se vorbea: Mai demult putea să încheie șase, șapte contracte în Boston. Acum își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]