447 matches
-
căreia a fost ocupată o mare parte a teritoriului sovietic, până aproape de Moscova și zona Mării Caspice. Oprirea inamicului la porțile Moscovei, în iarna anului 1941-1942, s-a datorat folosirii de către Stalin a diviziilor din Siberia, după încheierea tratatului de neagresiune cu Japonia, condițiilor climaterice nefavorabile cu care armata germană nu era obișnuită, subestimării de către Wehrmacht a potențialului de apărare a armatei sovietice, eroismul populației locale. Noua ofensivă germană care viza câmpurile petroliere din zona Baku-Marea Caspică a fost oprită la
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
ai capitalismului occidental, Uniunii Sovietice comuniste. Naziștii au primit astfel un larg sprijin economic, iar Anglia și Franța și-au trădat practic restul aliaților europeni, (în mod special este vorba de Cehoslovacia), prin politica de "împăciuitorism". Odată cu semnarea Pactului de neagresiune sovieto-german din 1939, când a devenit clar că agresiunea germană nu mai era îndreptată exclusiv către URSS, sprijinul occidental pentru Hitler a scăzut dramatic. Speranțele dictatorului german ca Anglia și America să facă pace cu cel de-al treilea Reich
Cauzele celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/303903_a_305232]
-
intrând în conflict cu SUA și aliații acestora. URSS-ul și-a îndreptat la rândul ei atenția către apus, lăsând numai un număr redus de militari care să asigure apărarea Siberiei. În mod oficial, Pactul Molotov-Ribbentrop era un tratat de neagresiune între Germania Nazistă și Uniunea Sovietică. Tratatul a fost semnat la Moscova pe 23 august 1939 de către miniștrii de externe sovietic Viaceslav Molotov și, respectiv, german Joachim von Ribbentrop. Deși tratatul fusese etichetat în mod oficial "de neagresiune", Pactul conținea
Cauzele celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/303903_a_305232]
-
tratat de neagresiune între Germania Nazistă și Uniunea Sovietică. Tratatul a fost semnat la Moscova pe 23 august 1939 de către miniștrii de externe sovietic Viaceslav Molotov și, respectiv, german Joachim von Ribbentrop. Deși tratatul fusese etichetat în mod oficial "de neagresiune", Pactul conținea un protocol secret prin care statele independente Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia și România erau împărțite între sferele de influență ale celor două puteri semnatare. Protocolul secret desemna în mod explicit ""rearanjamentele teritoriale și politice"" din zonele acestor
Cauzele celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/303903_a_305232]
-
deținuți politici. Țăranii răsculați, muncitorii greviști din industrie și naționaliștii ucraineni au devenit ținte ale acțiunilor militare de pacificare, și alte minorități au fost supuse hărțuirilor. Piłsudski, conștient de poziția precară a Poloniei pe plan internațional, a semnat pacte de neagresiune cu Uniunea Sovietică în 1932 și cu Germania Nazistă în 1934. Mainstreamul societății poloneze nu a fost însă afectat de represiunile autorităților Sanației; mulți s-au bucurat de o relativă prosperitate (economia s-a îmbunătățit între 1926 și 1929) și
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
august, convorbirile anglo-franceze cu sovieticii pentru formarea unei alianțe militare antinaziste au eșuat, parțial din cauza refuzului guvernului polonez de a permite operațiuni ale Armatei Roșii pe teritoriul Poloniei. La 23 august 1939, Germania și Uniunea Sovietică au semnat Pactul de neagresiune Molotov-Ribbentrop, care stipula, într-un protocol adițional secret dezmembrarea Poloniei în zone de control naziste și sovietice. La 1 septembrie 1939, Hitler a ordonat pătrunderea trupelor germane în Polonia. Polonia semnase un pact cu Regatul Unit (abia cu o săptămână
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
alianței transatlantice, dar că își intensifica eforturile pentru îmbunătățirea relațiilor cu Europa Răsăriteană și cu Germania Răsăriteană. Germania de Vest a inițiat ceea ce avea să se numească "Ostpolitik", înfruntând, la început, opoziția puternică a conservatorilor, negociind, pentru început, tratate de neagresiune cu Uniunea Sovietică, Polonia, Cehoslovacia, Bulgaria și Ungaria. Relațiile dintre cele două state germane au reprezentat una dintre cele mai dificile probleme de rezolvat. "Ostpolitik" - "Politica (față de) Est" - a cancelarului Brandt urmărea conceptul "două state - o singură națiune germană". Relațiile
Istoria Germaniei postbelice () [Corola-website/Science/304433_a_305762]
-
Elen aflat în închisoare, Nikolaos Zachariadis, a trimis o scrisoare deschisă prin care chema la rezistență. Această atitudine a fost oarecum surprinzătoare, deoarece Zachariadis contravenea politicii oficiale a Cominternului și a Uniunii Sovietice (sovieticii erau parte semnatară a Pactului de neagresiune sovieto-german). Este adevărat că Zachariadis a trimis mai târziu în alte patru scrisori în care îl acuza pe Metaxas că ar fi declanșat un război imperialist și chema soldații greci să dezerteze și să răstoarne regimul. Frontul cu o lățime
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
Wołyń. Cea mai mare parte a Volâniei estice a devenit parte a regiunii Jîtomîr. În perioada 1935-1938, Stalin a ordonat deportarea polonezilor din Volânia răsăriteană - prima deportare pe criterii etnice din istoria Uniunii Sovietice. În 1939, după semnarea Pactului de neagresiune sovieto-german, tot teritoriul Volâniei a trecut sub control sovietic. În cursul transferului de populații care au urmat după împărțirea Poloniei între URSS și Germania Nazistă, comunitățile germane din regiune au fost strămutate în regiunile poloneze anexate de Germania Nazistă. Spre
Volânia () [Corola-website/Science/312203_a_313532]
-
de o posibilă ocupație militară, țarul Boris al III-lea a hotărât ca Bulgaria să adere la Axă pe 1 martie 1941. Uniunea Sovietică, care a avut tot timpul relații amicale cu Bulgaria, semnase cu Germania Nazistă un pact de neagresiune, iar opoziția populară a fost foarte redusă la schimbarea de politică externă de la Sofia. În ciuda apartenenței la Axă, guvernul bulgar a hotărât pe 6 aprilie 1941 să păstreze statutul de neutralitate în fazele de început ale invadării Iugoslaviei și Greciei
Istoria militară a Bulgariei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311607_a_312936]
-
au declanșat operațiuni împotriva partizanilor AK, în timpul sau imediat după terminarea Operațiunii Furtuna, (concepută ca o acțiune militară care să permită guvernului polonez postbelic să emită anumite pretenții teritoriale asupra zonelor ocupate de sovietici în conformitate cu prevederile secrete ale pactului de neagresiune germano-sovietic). I. V. Stalin avea însă alte planuri pentu Polonia postbelică, ceea ce a făcut ca Operațiunea Furtuna să fie sortită eșecului încă din start. La sfârșitul anului 1943, acțiunile partizanilor sovietici, care primiseră ordine să elimine forțele AK a dus
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
semnarea acestor protocoale, părțile semnatare se angajau: La 21 iulie 1936, Maxim Litvinov și Nicolae Titulescu, miniștrii de externe sovietic, respectiv român, au semnat „Protocolul de asistență mutuală”, care a fost interpretat unilateral de partea română ca un tratat de neagresiune recunoscând existența de facto a graniței din acea vreme dintre România și URSS. Franța era desemnată în calitate de arbitru al relațiilor sovieto-române. Pentru negocierile cu Uniunea Sovietică, Titulescu a fost puternic criticat de politicienii de dreapta din România. De altfel, atât
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
puternic criticat de politicienii de dreapta din România. De altfel, atât Titulescu cât și Litvinov au fost schimbați din funcție în 1936, respectiv 1939. Pe 23 august 1939, Uniunea Sovietică și Germania Nazistă au semnat Pactul Molotov-Ribbentrop, un pact de neagresiune care conținea un protocol adițional imperialist secret, cu hărți privind sfere de influență, pe care erau trasate linii de demarcație în Europa Răsăriteană, frontiera zonelor de interes ale celor două puteri. Pe această bază, o săptămână mai târziu, la 1
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
mai mult de soarta celor aproximativ 100.000 de etnici germani din Basarabia. De asemenea, Ribbentrop s-a arătat uimit de pretențiile sovietice în ceea ce privește Bucovina, (acest teritoriu nu fusese menționat, în niciun fel, în protocolul secret al Pactului sovieto-german de neagresiune). În continuare, ministrul german de externe a subliniat că Germania are interese economice puternice în restul teritoriului românesc.În cartea de amintiri a lui "Viaceslav Molotov" ""Molotov remembers. Inside Kremlin Politics"" sunt relatate circumstanțele în care România a pierdut nordul
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
concetrare de la Dachau a existat un sector pentru preoții catolici, în care au murit, între alții, Georg Häfner, Engelmar Unzeitig și August Froehlich. Dclanșarea războiului cu Uniunea Sovietică a schimbat caracterul rezistenței civile. În timpul în care a funcționat pactul de neagresiune sovieto-german, Partidul Comunist German (KPD) avea ca singur obiectiv supraviețuirea în condițiile prigoanei naziste. KPD nu s-a angajat în acțiuni de rezistență activă împotriva regimului. După iunie 1941, ar fi fost de așteptat ca toți comuniștii să se implice
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
masive de tancuri au jucat rolul decisiv în distrugerea a două divizii japoneze. Pe 13 septembrie 1939 a fost semnat un armistițiu. După aproape doi ani, pe 13 aprilie 1941, Uniunea Sovietică și Imperiul Japonez au semnat un pact de neagresiune prin care se angajau să respecte granițele asa cum erau ele în acel moment. Al doilea război chino-japonez a dus la creșterea tensiunilor dintre Japonia și Statele Unite. Evenimente precum Incidentul Panay sau Masacrul din Nanking au făcut ca opinia publică
Imperiul Japonez () [Corola-website/Science/308754_a_310083]
-
Ocuparea stetelor baltice se referă la perioada în care statele baltice (Estonia, Letonia, Lituania) au suferit regimul ocupației străine, mai întâi din partea Uniunii Sovietice ca urmare a prevederilor pactului de neagresiune sovieto-german din 1939, mai apoi din partea Germaniei Naziste din 1941 până în 1944 și din nou din partea URSS din 1944 până în 1991. În momentul în care s-a declanșat al doilea război mondial în 1939, soarta statelor baltice fusese deja hotărâtă
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
Naziste din 1941 până în 1944 și din nou din partea URSS din 1944 până în 1991. În momentul în care s-a declanșat al doilea război mondial în 1939, soarta statelor baltice fusese deja hotărâtă prin „Protocolul adițional secret” al pactului de neagresiune sovieto-german din august 1939. Pierderile umane din timpul celui de-al doilea război mondial în statele baltice au fost printre cele mai ridicate din Europa. Estimările oficiale arată o pierdere de 25% pentru Estonia, 30% pentru Letonia și 15% pentru
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
cu ultimul soldat rus lăsând solul Mării Baltice în octombrie 1999. În problema istoriei statelor baltice există mai multe puncte de vedere divergenete. În perioada perestroicii, reevaluarea istoriei sovietice a dus la condamnarea în 1989 a protocolului secret al pactului de neagresiune sovieto-german, care a dus la ocuparea statelor baltice. Prăbușirea URSS-ului a dus la restaurarea deplină a suveranității statelor baltice în 1991. În conformitate cu interpretarea Curții Europene a Drepturilor Omului, a guvernele statelor baltice, SUA și a UE, ocuparea statelor baltice
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
cele Estonia, Letonia și Lituania. În aceste tratate, Rusia Bolșevică renunța „"pe vecie"” la toate drepturile suvernane asupra acestor trei popoare și teritorii care au aparținut mai înainte Rusiei. Mai târziu, la inițiativa Uniunii Sovietice, au fost semante tratate de neagresiune cu cele trei state baltice: Părțile semnatare se obligau să se abțină de la acte de agresiune reciprocă și de la orice act de violența îndreptată împotriva integrității și inviolabilității teritoriale sau împotriva independenței politice a părților contractante. Mai mult, părțile semnatare
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
de spusele celebre ale mareșalului Edward Rydz-Śmigły, comandantul suprem al forțelor armate poloneze: "Cu germanii ne așteaptă pericolul să ne pierdem libertatea. Cu rușii ne putem pierde sufletul". Liderii de la Moscova au ales mai apoi să semneze un tratat de neagresiune cu germanii (Pactul Molotov-Ribbentrop), anulând astfel orice șansă de ajutor sovietic pentru Polonia. Guvernul polonez a considerat că germanii se vor implica doar într-un război limitat, care să le permită cucerirea teritoriilor pe care le pretindeau, după care să
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
în special ariile înconjurătoare ale orașelor Poznań și Łódź. În momentul în care s-a hotărât efectuarea retragerii strategice pe linia râului Vistula, era deja prea târziu. Pe 14 septembrie, Varșovia era încercuită. În conformitate cu protocolul secret anexat la pactul de neagresiune, Germania a cerut Uniunii Sovietice pe 3 septembrie să declanșeze atacul împotriva statului polonez. Uniunea Sovietică a asigurat Germania că Armata Roșie va intra în Polonia în scurtă vreme sub pretextul "ajutorării ucrainienilor și bielorușilor amenințați de agresiunea germană". Pe
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
țiganilor. Un etnic rrom din Sibiu, Iulian Rădulescu, s-a autoproclamat și a fost încoronat la 9 august 1993 împărat al țiganilor. După o perioadă de certuri cu Iulian Rădulescu, Ion Cioabă a semnat cu "împăratul" un pact neoficial de neagresiune la data de 10 februarie 1997. "Regele" Cioabă a fost o persoană foarte bogată, având un număr mare de monede de aur. El a locuit în ultimii ani de viață într-o vilă din Sibiu cu două etaje, cu scară
Ion Cioabă () [Corola-website/Science/305986_a_307315]
-
apărut în martie-aprilie 1932, pe când Titulescu nu era încă ministru de externe. În acea perioadă, la presiunile Franței, Mihail Sturdza fusese însărcinat de către Dimitrie Ghica, ministrul de externe în funcție, să poarte tratative cu sovieticii în vederea încheierii unui tratat de neagresiune. Negocierile s-au purtat la Riga în mai multe runde. Condiția impusă de guvernul român era să nu fie luată în discuție problema Basarabiei. Cu toate acestea, ambasadorul sovietic, un anume Boris Spiridonovici Stomoniakov, a încercat să introducă această problemă
Mihail R. Sturdza () [Corola-website/Science/306204_a_307533]
-
costul de numai 37 bărbați uciși și 114 răniți. Partidul Nazist condus de Adolf Hitler a preluat puterea în Germania în 1933. la început, Hitler a inițiat o politică de reapropiere de Polonia, care a culminat cu semnarea pactului de neagresiune germano-polonez în 1934. Politica externă din primii ani ai puterii naziste căuta atragerea Poloniei în Pactul Anticomintern, care trebuia să se constituie într-un front comun împotriva Uniunii Sovietice. Germania era interesată de cucerirea de noi teritorii în URSS, să
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]