451 matches
-
fost foarte atent și amănunțit anchetat (toți anchetatorii ăștia sunt întotdeauna atât de scrupuloși și de chițibușari!), am fost dus și judecat. Pe întreaga durată a procesului, pot spune, am fost calm cu desăvârșire, încât parcă orice pulsație proprie de neastâmpăr mi s-ar fi șters din fire, fără urme. Eram afundat într-o liniște morală și psihologică cu neputință de descris, neluând în seamă nimic din ceea ce se petrecea peste tot în preajma mea. De aceea, poate, nici nu-mi aduc
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
niciun chip nu reușea să-și învingă cumplita insomnie, care-l domina. Puțin câte puțin, el ajunsese să fie, în timpul nopții, singurul paznic al tavanului jalnic, la care se uita! Iar, atunci când, totuși, închizând ochii, izbutea să biruie cu greu neastâmpărul nervos din el și să adoarmă, era mai în permanență hărțuit și hăituit năprasnic, aproape cu cruzime, de tot felul de îndelungi coșmaruri lugubre. În urma unei astfel de nopți albe, ce-l chinuise și-l înspăimântase până în măduva oaselor lui
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
totul nu se datorește decât unei ciudățenii a naturii unei acalmii trecătoare, și chinul va trebui să reînceapă, redevin cel pe care îl cunoscuse odinioară Ioana, ușuratec în ceea ce o privește, plictisit, fără să-mi mărturisesc plictiseala, dar trădîndu-mă prin neastâmpăr și prin planuri - cu aspect inofensiv - de a varia atmosfera portului și de a vizita Cavarna. Alerg la totfelul de șiretenii ca să plec, îndelung pregătite, stângace, căci nu sunt naturale, și vizibile perfect pentru firea bănuitoare o Ioanei. Atunci izbucnesc
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de deșirat și de slăbănog. Pentru rolul "Fulg-de-Nea" nimeni nu contestase că cea mai potrivită alegere era Călin Chivu. Lucian își amintea de el încă din septembrie. În curtea pe care băieții o umpluseră în recreație se amesteca plin de neastâmpăr printre cei mari din clasele a treia și a patra. Zâmbea fără încetare prietenos, jenat și totuși de-ajuns de înfipt. Dar era atât de pipernicit și de firav încât nu-ți venea nici să-l atingi, de teamă să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
șalele Retezatului și-a păstrat solzii de stâncă cu siguranță mai ocrotește poiana cu narcise sălbatice și toate basmele perenelor copilării cu viteji din rărunchii pământului fețe de fum ochi de negru diamant plaiuri sfințite de chiotele noastre copaci zâmbind neastâmpărului din noi precum chipuri de bunici îngăduitoare ciobani bălai cu ochi de stele adună flăcări din huila serii în mijlocul stânii pentru filonul de aur ce fierbe-n ceaunul cel veșnic toropită sub țolul aspru aud cașul ce-și picură zerul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
știe pe ce timpuri, rubedenii de-ale lor, care de mult erau oale și ulcele. Diminețile se trezea buimac, cu ochii tulburi, de parcă prin somn l-ar fi muncit cel necurat... De vreo câteva săptămâni, de când începuse să se desprimăvăreze, neastâmpărul din iarnă parcă îl mai lăsase puțin, dar în schimb copilul refuzase să mai doarmă în casă cu toți ceilalți și se strămutase cu tot calabalâcul în fânar, unde dormea învelit cu cojoace vechi și cu o tohoarcă ciobănească pe deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ne iau sacoșele. Știu că fiind fete și mai mici, primim daruri mai multe de la gospodari: mere, nuci, dulciuri și, inevitabil, bani. Întoarse acasă, începe marea grijă a noastră, a copiilor: împodobitul bradului. Nu este deloc greu dar emoția și neastâmpărul ne face de multe ori să greșim, să mai stricăm câte un glob, sau să rupem, de unde nu trebuie, câte o crenguță. Să vă spun un secret: la noi la școală există un Centru de Tineret unde copiii au învățat
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lor nesfîrșită, și copiii. Îi va lipsi Hana, tovarășa lui de joacă și de învățătură, raza lui de lumină în zilele triste, confidenta lui. Dar, de plecat, trebuia să plece. Se gîndi să ia copiii la plimbare, pentru ultima dată. Neastîmpărul și curiozitatea lor îi vor ridica moralul și-i vor îndepărta, pe moment, îngrijorarea. O căută și pe Hana. N-ar fi vrut să-și petreacă fără ea ceasurile dinaintea plecării. Și împreună porniră printre copaci, veselindu-se de vremea
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
care frunză? care umbră? Aceste granițe problematice (unde clasez eu asta?) ne aparțin nouă, nu realității. Suntem conduși spre ele, prinși În capcana lor nu numai din punct de vedere cultural și intelectual, ci cât se poate de fizic, prin neastâmpărul privirii, prin limitarea câmpului și acuității noastre vizuale. Cu mult Înainte de a se inventa lentilele și aparatul de filmat, ele au existat În ochii și mințile noastre, atât În modul nostru de percepție, cât și În modul de a analiza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
întrebarea „De ce nu vă ocupați mai bine de individul care a ciopârțit-o pe fata aia cumsecade, Dalia?“ Spre mijlocul după-amiezii m-am împăcat cu gândul că poate Junior Nash chiar o tăiase din L.A.. Cum încă eram cuprins de neastâmpăr, m-am alăturat circului. După ce am înfulecat lacom niște burgeri drept cină, am sunat la numărul de noapte de la Moravuri și am întrebat de locurile de întâlnire ale lesbienelor. Funcționarul de acolo a verificat dosarele de la Moravuri și mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
argintul, ci mai aburit (sau pentru că nu mai era soare?)... În jurul turnului nu era nimeni, nici zei, nici oameni. Auta privi încordat. Apoi se frecă la ochi, crezând că poate i se năzare din pricina oboselii. Tot drumul încoace, sfâșiat de neastâmpăr și de dorința de a afla, a simțit totodată cum un al doilea gând, mai depărtat și mai lăuntric, îi spune că grozava veste din scrisoarea regelui nu putea să fie decât vestea vreunei năluci. Și totuși turnul era în fața
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Îmbrăcată doar În cămășuța de noapte, și-l văd cum ridică o sprânceană argintie. Mă zăresc În oglinda din hol. Remarc că nu sunt Îmbrăcată În cămășuța de noapte. Port sutienul Agent Provocateur. 3.57: Lui Emily Îi e rău. Neastâmpărul, cred eu: prea multe ciocolățele Tweeny, plus o porție neobișnuit de mare de timp petrecut cu mami. Doar ce termin de vorbit cu firma producătoare de cauciuc japoneză și mă bag În pat lângă Richard, care sforăie, când aud un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
moartea soților Hollinger. GÎtul meu purta amprenta mîinilor care duseseră În interiorul conacului sticlele cu eter. Sătul de gulerul ortopedic și de fotoliul din piele moale, m-am ridicat și am ieșit În balcon, sperînd să scap de starea aceea de neastîmpăr. Cabrera, care mă urmărea din ușă, o reținu pe Paula cînd ea vru să mă oprească. — E imposibilă pătrunderea de pe acoperiș - spuse Cabrera arătînd spre brise-soleil-ul(##notă - Element arhitectonic cu funcție de parasolar.##) care atîrna deasupra -, iar balconul e prea sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
credeau că viața devine mai vrednică de a fi trăită într-o Portugalie europenizată, într-o Portugalie care-și caută izvorul spiritual la Paris sau la Londra, iar nu în tradiția ei multiseculară și glorioasă. Oamenii aceștia erau în permanent neastâmpăr, căci voiau necontenit să se apropie mai mult de Paris; într-o permanentă luptă, căci trebuiau să se apere de reacțiunea celorlalte clase sociale; într-o permanentă dizidență unii față de alții, pentru că se întreceau în radicalism și se supralicitau în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
asalt, bombardat cu bucate, a încercat să explice Agata, dar doamnele nu râseră deloc la gluma ei, preferau să vorbească mai departe despre Dan Crețu. Fiecare știa, de la servitori, alt detaliu demn de împărtășit. Lucia Argintaru, o brunetă plină de neastâmpăr care arăta încă tânără, replică: — Toată lumea știe că doctorul Istrate e ateu, așa că să nu-mi vorbească el mie despre post... Agata o privi cu mirare, fiindcă o credea mai isteață, însă Lucia repuse discuția pe făgașul dorit de toate
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de ostilitate. Intelectualii - acești salahori care încearcă să ne curețe creierul de steril. În cuvânt încap toate morile de vânt din lume. De câteva decenii, mă torturează aceleași obsesii. Nu le-am învins. Doar le-am mai fărâmițat. Parcă și neastâmpărul cognitiv și-a mai pierdut din fausticitate. Dorințele marilor creatori sunt incomensurabile. Și ispitele se circumscriu ariei de cunoaștere. Sătui de căutare aflăm mereu că viața adevărată este în altă parte. Eu sunt la puterea tu, iar el este radical
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
strunim însă la timp efectele secundare! Stresul - acest copil-problemă al lumii moderne. Degetele cu care facem cruce declanșează și trăgaciul armelor de foc. Pășim într-o lume dură, imună la nostalgii. Echilibrul e monoton. Progresul mizează pe risc și pe neastâmpăr. Pâinea noastră cea de toate zilele nu a fost niciodată suficientă pentru tuburile digestive ale planetei. Doamne, lumea noastră nu mai poate fi citită! Dă-ne alt creier, ori încrețește-ni-l altfel pe cel din dotare. Confortul este Calul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nici în șase. Ne îngrijorează găurile negre ale universului, nu cele ale condiției umane. Stresul crește proporțional cu împuținarea iluziilor. Culoarea și ritmul progresului depind de raportul dintre bici și hățuri. Echilibrul e monoton. Progresul mizează pe risc și pe neastâmpăr. Fiecare epocă își crește cu mare grijă germenii care o vor devora. Singurul progres al unor oameni de-a lungul mileniilor este acela că sau mutat din copac în apartament. Mass-media este șuvoiul prin care istoria se năpustește spre noi
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
prin educație și cultură. Receptarea artei trebuie să fie metabolism, nu depozit. Pentru artiști, identitatea națională intră în fișa postului. Misiunea artistului e să avertizeze, să strige, să urle chiar. Cultura îmbracă marile spaime ale omului în consolări. În artă, neastâmpărul e chin, mulțumirea de sine - moarte. Cultura este responsabilă de metamorfozele umane. Cantitatea de inefabil fixează rangul capodoperii. Obligația scriitorilor actuali e să nu fie înțeleși de contemporanii lor. Între ei, poeții își vorbesc din vârful dealului. Arta trebuie să
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cărți. Anticariatul - acest azil al cărților. Incultura a început să fie purtată cu oarecare mândrie. În artă, ereticii sunt doar criticați. Religia însă i - a pus uneori la copt. Și arta contemporană are titani. Dar ceva mai mărunți. În artă, neastâmpărul e chin, mulțumirea de sine - moarte. Misiunea artei e să scoată misterul din imensa burtă a banalului. Arta trebuie ferită de clinciurile conjuncturilor. Unele lansări de volume sunt adevărate parastase antume. Arta - această incomodă oglindă a lumii. În societățile ingrate
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
deloc, ceasurile alunecând pe lângă tine cu o greutate tainică și din cale-afară de chinuitoare. Ei bine, printr-o astfel de noapte trecea acum și Anton, căci, deși se băgase demult în pat, cugetul lui se străduia în zadar să cumințească neastâmpărul nervos, care îl stăpânea, iar somnul nu reușea să se apropie, cu niciun chip, de culcușul său. „Ah, sunt mai atins de boală decât credeam eu...”, comentă nemulțumit în sinea lui, plin de enervare. Deodată, căscând larg ochii, rămase ca
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
prefăcătorie și adevăr, adică între ceea ce-i răcnea mintea și ceea ce-i șoptea Istorisiri nesănătoase fericirii 25 inima, iar, din vălmășagul mare de idei, cu niciun chip nu putea desprinde o soluție atinsă de claritate, care să alunge zbuciumul și neastâmpărul neplăcut din ființa sa. Însă el nu scăpă nicidecum, căci fantomele împotrivirii, părăsindu-l doar pentru o scurtă perioadă de vreme, nu după mult timp, îl cuprinseră din nou din toate părțile, strecurându ise-n suflet una câte una și formând
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
să se omoare prin spânzurare. Alesese metoda asta de-a dreptul la întâmplare; nu-i păsa deloc cum va muri, ci îi păsa doar că va muri, și atât. Teribil îl mai încânta ideea. Iar, îndată ce macrabra decizie fu luată, neastâmpărul sufletesc i se potolise oarecum, căci se simțea slăbit din vâltoarea îndoielilor și a contradicțiilor sale, care se mai domoliseră un dram. Istorisiri nesănătoase fericirii 49 Și așa, cu acest nestrămutat gând al său, total neabătut își făcu cele pregătitoare
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fost foarte atent și amănunțit anchetat (toți anchetatorii ăștia sunt întotdeauna atât de scrupuloși și de chițibușari!), am fost dus și judecat. Pe întreaga durată a procesului, pot spune, am fost calm cu desăvârșire, încât parcă orice pulsație proprie de neastâmpăr mi s-ar fi șters din fire, fără urme. Eram afundat într-o liniște morală și psihologică cu neputință de descris, neluând în seamă nimic din ceea ce se petrecea peste tot în preajma mea. De aceea, poate, nici nu-mi aduc
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
niciun chip nu reușea să-și învingă cumplita insomnie, care-l domina. Puțin câte puțin, el ajunsese să fie, în timpul nopții, singurul paznic al tavanului jalnic, la care se uita! Iar, atunci când, totuși, închizând ochii, izbutea să biruie cu greu neastâmpărul nervos din el și să adoarmă, era mai în permanență hărțuit și hăituit năprasnic, aproape cu cruzime, de tot felul de îndelungi coșmaruri lugubre. În urma unei astfel de nopți albe, ce-l chinuise și-l înspăimântase până în măduva oaselor lui
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]