701 matches
-
zidirea de pe creastă...Merg încet, dar gândurile îmi răvășesc mintea. Parcă ar fi un mușuroi de furnici răscolit. Vreau cu disperare să le opresc în loc și, înșirându-le ca rândunelele pe sârmă, să le iau la întrebări: „D-apoi bine, neastâmpăratelor! Ce vreți voi? De ce vă învălmășiți și nu stați la rând, așa cum se cuvine unor făpuri cuminți?” Așteptam un răspuns, da’ de unde? Năvala pare că se întețește. Dar, din tot noianul de gânduri, unul este mai îndrăzneț și mai insistent
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
a-i da și ei câte o găurică, de unde să se scurgă câte ceva că vorba ceea, nu-i păcat să stea tot timpul lângă sac și să nu se lingă și ei pe degete. Să presupunem, că niște pensionari mai neastâmpărați, ar da din întâmplare peste declarația de avere a unuia din băieții aceștia isteți de la Finanțe. Oare nu ar păți, după cum prognoza cineva, atac de cord, comoție cerebrală, stop respirator și adio mamă, în același timp? Pe băiatul cel isteț
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
mereu pe bătrân în preajmă. Dar nici unul din acele vise nu a fost statornic. În zori de zi, vrăbiile gureșe m-au vestit că a sosit vremea să cobor din pat, ca să nu mă prindă soarele lenevind... Și aveau dreptate neastâmpăratele, fiindcă odată cu primele raze de soare furișate în cămăruță vine parcă și roua dimineții să te răcorească. În scurtă vreme s-a arătat și bătrânul, cu cele trebuitoare unei gustări: Bună dimineața, dragule! Cum ai dormit? Noaptea mi s-a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
plutească în aer ca o frunză tomnatecă desprinsă de pe ram. Pășim pe poteca pădurii fără să scoatem o vorbă. Doar când veverițele jucăușe - simțindune pașii - ne-au ieși în cale, bătrânul le-a întrebat cu glas cântat: Ce faceți voi, neastâmpăratelor? Așa că vi-i foame? Ia veniți voi aici și luați alune! Să nu vă certați, că nu-i frumos. Și apoi alunele ajung pentru toate. Poftă bună, zvăpăiatelor! Veverițele - ca și cum ar fi înțeles vorbele călugărului - au luat fiecare câte o
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
și mă aștepta să ies pentru a o închide la loc. Drumul până la chilii l-am făcut fără vorbe, ca de obicei. Singurele cuvinte pe care le-am auzit au fost cele adresate veverițelor: „V-ați dus la culcușurile voastre, neastâmpăratelor? Apoi după atâta zbânțuială vă va fi deajuns. Noapte bună, năzdrăvanelor!” Cuvintele acestea semănau - după ton - mai mult cu cele ale unui părinte către copiii lui. De fapt și vorbele pe care mi le adresa mie ascundeau sub cămașa lor
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
zi. Ne-am adunat lucrușoarele și am pornit către chilii, purtând pe umeri răcoarea înserării... O liniște ca de catedrală se lăsase asupra poienii... Cred că veverițele s-au cuibărit deja în scorburile lor, obosite de atâta zbenguială... Moș Martin neastâmpăratul nu și-a mai arătat botul în vânt adulmecând om străin intrat în moșia lui... Bătrânul mergea înaintea mea, pipăind parcă pământul cărării cu papucii... Aproape de casă mi-a aruncat peste umăr: Câtă vreme te-i hârjoni cu apa pârâiașului
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
gata, pornim către iaz, dragule. Nu uita să iei o mână de alune pentru frumoasele din poiană. I-am urmat întocmai sfatul și în scurtă vreme ne aflam în poiană... Unde mai pui că am avut cinstea ca una din neastâmpăratele veverițe să vină de-a dreptul la mine și să-mi ia o alună din palmă. Să nu pui la îndoială inteligența acestor mici vietăți... Le vezi? Au băgat de seamă că suntem mereu împreună și una a avut îndrăzneala
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
al stăpânului absent, urmărea confesiunile palavragiului cu perfect scepticism. — Da, frumos câinele ăsta... Nu știu dacă o cunoașteți pe Veta. Veta Apostolescu, savantul de la clinica de câini. Mătușica tăcea. Zâmbea, uimită de felul cum oprivea, filial, cu o blajină ațâțare, neastâmpăratul profesor. Toată lumea, inclusiv Asociația, vorbește în termeni aleși despre doamna Apostolescu. Ea îngrijește și de câinii lor, e membră asociată. Asociata Asociației, spunea amicul Iopo, Papașa, poate îl știți. N-ați avut nici un necaz cu Tavi? Acum și câinii pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
marchează locul. Nu fusesem pregătit pentru o recunoaștere atât de bruscă a vinovăției din partea lui Harry. Tom mă avertizase că șeful lui e un om plin de contradicții și surprize, dar în contextul unei conversații atât de burlești și de neastâmpărate, mi se părea deconcertant faptul că găsise de cuviință să i se destăinuie unui om complet străin. Poate se lega de confesiunea lui anterioară, făcută lui Tom, m-am gândit. Găsise curajul de a-și da arama pe față, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
își folosește vocea. E un cântăreț groaznic, ceea ce-l face foarte caraghios. Mă iau după el, fără să-mi amintesc exact ce cânt. Imit înadins tonul lui prost. El încearcă să mă corecteze. După câteva eforturi, descoperă că am fost neastâmpărată și mă amenință că se supără, și atunci mă port frumos. Iau notele cu o voce perfectă. El aplaudă și râde. Cum are gura larg deschisă, văd o gaură în care nu mai există dinți. Continuăm. În curând, sunt în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
templu după miezul nopții ca să ia fularul de pe capul lui Confucius. Toată săptămâna, nimeni nu răspunde provocării. În cea de-a cincea noapte, cineva ia fularul. Spre uimirea tuturor, e vorba de Yunhe. Cu două codițe subțiri și un rânjet neastâmpărat, fata zâmbește publicului care aplaudă. Fata are sentimentul că domnul Zhao și soția lui îi vor face bine - de exemplu, să o prezinte cuiva sau să-i ofere o șansă. Se bazează pe instinctul ei. Mai târziu, pe parcursul vieții, va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ce nu putem duce în mână, în sân, sub cămașă, cu spinarea, fără să ne cocoșeze prea tare, ne împinge pe nesimțite, fără să ne dăm seama, acolo... Acolo-s plânsul și scrâșnirea din dinți, foamea și setea în veci neastâmpărate, moartea veșnică pe care-o vezi doar cum ne împresoară din toate părțile și cum lumea se opintește s-o care în cărucioare prin halele supermarketurilor și s-o înghesuie în portbagajele mașinilor. Sunt pline să dea pe-afară vitrinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ceea ce doream să știu. Am intrat În creșă. Era pustie, căci nu se deschidea decât pe durata anumitor lecții. În diminețile de sâmbătă, se mai organizau și niște activități distractive și extrem de dinamice, care Îți garantau că și cel mai neastâmpărat copil va fi complet epuizat În următoarele două zile, dar mă Împotrivisem cu dârzenie oricăror eforturi depuse În scopul de a mă implica și pe mine În ele. Aveam tot atâta instinct matern ca o femelă de cuc. Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
grăsime la șolduri, părul puțin cărunt și o cicatrice pe pulpa stângă. Sărăcia îi scosese păr alb, zicea el. Degetele de la picioare sunt caraghioase întotdeauna. Degetele Annei erau lungi și subțiri și se mișcau în sus și în jos. Erau neastâmpărate și vesele, îți venea să te joci cu ele. Cufundate în apa limpede din Fontana, arătau ca zece monezi de aur pe fundul fântânii. Degetele de la picioarele Annei aveau viață. Degetele mele n-aveau viață, le-o furase boala cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
răbdarea noilor profesori. Cei sosiți la timp ocupaseră locurile mai bune, pentru ei și prietenii lor. Ca la cinema, când rula Sandokan și forțoșii dădeau năvală în față. La școală, în schimb, toți dădeau năvală spre fundul clasei. Mai ales neastâmpărații și leneșii. Profesorii știau cum stă treaba și stricau tot aranjamentul. Duma, Vuia, Ziglinde, Tarhuna, Bosca au trebuit să se mute. Aveam opt profesori noi și o mulțime de lucruri de aflat despre obiceiurile și firea lor. În primul rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pare puțin stupid, comentează Jennifer. —Mie mi se pare extraordinar. Daisy, dacă vrei să lași capul puțin mai jos, eu nu am nimic împotrivă. —Finn, obraznicule! îl apostrofează Charlotte, ca și cum ar fi o profesoară care îi face morală unui băiat neastâmpărat, și asta mi se pare de-a dreptul amuzant. Câteva secunde mai târziu, toți râdem în hohote. Capetele ni se clatină din pricina chicotelor celor de care ne sprijinim. E o mare ușurare. Fiecare, în felul său, este stresat de această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
bună zi, membrii cercului de radiestezie South Eastern Balcans se apucară de măsurători în jurul blocului. Ceea ce duse însă surpriza la apogeu, a fost faptul că zona cu pricina se dovedi o cascadă de energii albe, pozitive. Radiesteziștii avansați descoperiră cu neastâmpăratele lor nuielușe de alun sumedenie de izvoare cristaline (probabil că de atunci datează și zicătoarea „frumos clipocește buna dimineață”). Finalmente, pentru Jean totul deveni limpede: ceea ce demarase el nu era o afacere, ci o misiune. Imediat după această Iluminare, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
adorata primăvară. Ea poartă mereu un săculeț cu semințe magice care atingând pământul plăsmuiesc viață. Copacii înmuguresc, florile îmbobocesc, păsările concertează, vietățile baletează pe muzica brizei primăvăratice. Și încetișor, pe o rază de iarbă, fluturii zglobii, miresmele proaspete și copiii neastâmpărați sorb cu bucurie licoarea magică a noului anotimp ceși dă mâna cu surata apropiată.
Doua fiice ale batranului an. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Bianca Bolum () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2326]
-
și cu un cotei. Nu te mira, îmi zice Viezurele. Doar ne-ai aflat povestea. Ce-ai scris, ai scris! Eu și cu dumnealui, Iepurilă, purtătorii legali de blăniță (ca să nu-l mai punem la socoteală și pe țâncul și neastâmpăratul de cățel), ne simțim cel mai confortabil, în pieile astea. Am stat prea mult în ele. Veacuri...! Și, dacă eu zic că așa e, atunci așa și trebuie să fie, o, emirule, adică, onorate domn' doctor! Bursucii au, întotdeauna, ultimul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
la minister... Vino, vino, n-ai frică! Jenică nu-i gelos, cu toate că mă adoră... Își aduse aminte de pat, văzu niște adâncituri și se repezi să le netezească, murmurând cu o satisfacție plină de mîndrie: ― Uite ― așa-s bărbații de neastâmpărați... Parcă poți scăpa de insistențele lor? Titu se simți jenat și, ca să schimbe vorba, se grăbi să-i spuie că diseară va veni acasă poate mai târziu, pentru că are să petreacă la restaurantul Enache cu un domn. ― Ah, Enache, ce delicios
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
galbenă, cunoscută, de la Amara. Când opri trenul, un băiețandru se repezi la vagonul în ușa căruia se arătase Grigore Iuga, strânse bagajele și le duse la trăsură. Vizitiul Ichim, bătrân și sfătos, ținea strâns din hățuri pe cei doi telegari neastâmpărați, care-și rodeau zăbalele și scormoneau cu copitele pietrișul. ― Bine-ați venit, conașule! ― Bine v-am găsit, Ichime! răspunse Grigore, suindu-se lângă tânărul Herdelea. Toate bune pe aici? ― Toate, conașule, și sănătate! ― Ei, dă-le drumul! Un țâțâit energic
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
negru. Își cunoștea prea bine drumul prin coridorul mic și îngust la dormitorul lui obișnuit, aflat mai în fund, cu fereastra spre conacul vechi. Se dezbrăcă, se trânti pe pat. Somnul nu venea. Inima-i era plină de o bucurie neastâmpărată. Dorea pe Nadina cum n-o mai dorise de mult. Și totuși s-a retras aici singur. Dacă ar fi insistat... Dar e mai bine așa. Altfel ce deosebire ar fi între iubirea lui și a unui bădăran care nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
bătaie, drac împielițat ce ești! Copilul se ridică și, fără să se uite la nimeni, porni pe uliță în sus, ținîndu-se cu mâinile de urechi și urlînd: ― Aoleu, că mi-a rupt urechea!... Aoleu, că m-a omorît! ― Tare-i neastâmpărat și nebunatic băiatul ăsta! clătină din cap o femeie. ― Hai acasă, Nicușor! zise nevasta lui Vasile Zidaru, luîndu-și odrasla cu mândrie de mână. Tu ești cuminte, Nicușor, așa-i, dragul mamei? Tu nu ești obraznic cu oamenii, așa-i, Nicușor
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
împins-o încoace și încolo, mulțimea se zvârcolea și se aprindea. Cârciumarul Busuioc, care ieșise în prag, înțelegînd pricina forfotelii, strigă către Trifon: ― De-al lui Pavel vorbiți? De băiețel?... Ia lăsați-l dracului, măi creștini, că-i obraznic și neastâmpărat de n-are pereche!... Că doar și tu I-ai ocărât deunăzi aici, Trifoane, când nu știu ce făcuse... Vorbele cârciumarului căzură peste oameni ca o undă rece pe o fâlfâire de aburi. Se făcu o clipă de tăcere uimită, parcă mulțimea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
soția lui, Grigore nu se credea îndreptățit să decidă nimica în privința ei. Gogu, deși încă neconsolat, credea că, de vreme ce destinul a mînat-o la țară, în zilele cele mai periculoase, nicăiri n-ar avea odihnă mai mare sufletul ei atât de neastâmpărat în viața aceasta, decât acolo unde a găsit-o moartea. La parastasul de trei luni, vor merge cu toții. De altfel, cu aceeași ocazie, el ar vrea să-și vândă moșia lui de la Lespezi, poate și pe a Nadinei de la Babaroaga
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]