794 matches
-
și fata acceptă cuminte strânsoarea. Apoi se depărtă de ea. Ea rămase puțin descumpănită, apoi își recăpătă surâsul vesel și tinerețea, și o porni în altă direcție, printre pomi. Din drum mai întoarse capul după bărbatul care se depărta alene, neatent, și mai aplecat ca de obicei, ca să-și facă o țigară. Ne uitasem la scenă și ne gândeam la noi, apoi Irina începu să se jeluiască. - Ai văzut? Ea îl iubește și el nu! Cum se uita la el, cum
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
o avusese vreodată școala ei, dar numai la anumite obiecte preferate și, de altminteri, și acolo cu luminișuri și cu umbre, cu intuiții admirabile și cu incapacitate de a pricepe unele lucruri simple, încăpățînată față de orice constrângere și surprinzător de neatentă. Avea mai presus de orice patima cetitului, și nici un au-tor nu o speria, oricât de dificil ar fi fost. Cum nu avea pe nimeni să o învețe, prima educație literară trebuise să și-o facă singură. A cunoscut, de vorbă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mică de trei metri. Cealaltă veghea cam la doi metri în față, exact între el și copacii înalți care ascundeau gardul prin spatele căruia urmau să treacă băieții. Ochii cenușii, de culoarea fumului, ai acestei creaturi puternice, păreau stinși și neatenți, ca și cum mintea îi rătăcea departe. Craig știa însă la ce să se aștepte. Femeia era un robot devotat lui Jefferson Dayles; și era cel mai periculos obstacol aflat la orizontul lui. Amestecul de zgomote care-i anunța pe băieți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
pe altul sau, chiar, decât să devină indiferentă sau, și mai puțin, decât să-i scadă patima. 21. Situația femeii ă...î nu o poate simți și nu o poate vedea bine decât numai o femeie. Bărbatul, prin definiție, e neatent la munca de ceas cu ceas a femeii gospodine, fără nici o strălucire și fără efecte vădite și apreciabile. 22. Un om care-și pompează în chip nefiresc toată energia lacreier, e deja un bătrân. Un intelectual bătrân e un bătrân
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
simtă mult mai bine. A apăsat un buton și asistenta a venit din nou. În timp ce ei doi pregăteau injecția, mi-am amintit ceva ce mi-a povestit odată Sheba despre cum se ducea ea cu copiii la vaccin. Totdeauna erau neatenți până în ultimul moment, iar apoi, când acul le perfora pielea, o privire teribilă de surpriză acuzatoare le apărea pe față. — Era acolo ceva foarte matur. Ca și cum ar fi zis: „Ești tu, mami?“. Portia nu era în stare de o asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
văd tremurat linia vieții cum se mișcă, unghiile mari și bombate, pe degete îi zăresc firele de păr stând zburlite ca paiele pe o perie veche de sârmă răsturnată pe spate; crăpăturile palmei au culoarea albastră de parcă au fost tatuate neatent și fără un model care să reprezinte ceva anume, iar poziția pe care o avea în aer nu mai părea să amenințe, fiindcă se întorsese într-o parte de parcă ar fi voit să mângâie. Mă uitam la acea palmă cu
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
apuc... — Mă duc să-l caut chiar acum, spuse ea Întorcîndu-se spre mine cu mîinile Împreunate În semn de aprobare dată cuvintelor mele, care păreau că se scurg neîncetat. După o foarte scurtă pauză care mie Îmi scăpase - oare fusesem neatent? -, adăugă: Vreți să intrați și să așteptați? Mă aflam din nou În camera lămîiatică. M-am așezat pe același scaun pe care stătusem cu o seară În urmă. Mi-am frecat vioi palmele. Se pare că tocmai stinsese focul, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
o speram venea din adolescență; mă gândeam la Keti, la plecarea ei - o schilodire a ființei care spera reîntregirea. Lung, după ce povesti cele întâmplate cu o zi înainte, încheind curiozitatea învățătorului și a Anei care ascultase prefăcându-se a fi neatentă, termină înălțând ceașca de țuică în sănătatea celor ai casei și a judecătorului absent, aflat acum, instalat definitiv, în capitala județului. Dar asta fusese a doua zi, după ce-l condusese la tren. Atunci era în vară, în cea mai puternică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pereților, sub ferestrele înalte terminate în semicerc: „Restaurantul Francez”, veche denumire rămasă dinaintea războiului, firmă care peste doi-trei ani, odată cu falimentul patronului, va fi coborâtă în uitare. - Și cine ziceați că e viitorul dumneavoastră ginere? mă prefăcui a fi fost neatent, deși auzisem clar ce-mi spusese. Vorbind, am constatat că, în realitate, căutam un răgaz la ceva, nu știu la ce, așteptam o tăgadă - să-mi spună că nu e nimic din toate, că a glumit.... - V-am spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
aflu, îmi răspunse, în odaia aceasta în care n-am venit eu ci am fost adusă de imaginația dumneavoastră, știu tot, cum să nu știu?” - „Atunci trebuie să știți și de ce cred în ceea ce cred. Faceți greșeala de a trece neatentă pe lângă unele lucruri, fapte vreau să spun, mici, uneori... foarte mici sau numai cețoase ce par nelămurite pentru că sunt greu observabile cum e gaura pentru cheie a unei uși - dau întâmplător acest exemplu - prin care puteți vedea uneori toată încăperea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
se întâmplase. Ultimele afișe, „Trăiască...”, rămase din iarnă, mai fluturau dezlipite în parte, pe zidul tutungeriei și pe gardul din fața tribunalului, nimeni nu îndrăznise să le rupă. Schimbările se puteau citi numai în sufletele oamenilor, adică acolo unde pentru cei neatenți totul era ascuns vederii. Trebuia însă o știință anume pentru a înțelege ce se întâmpla cu adevărat, arta disimulării, ridicată la rang social și istoric împiedica vederea. De asta, probabil, un ziarist francez aflat în trecere prin capitală a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
om liber în mijlocul societăților încătușate - toate societățile sunt încătușate, reguli scrise sau nescrise împiedică pe fiecare să fie el însuși de la naștere până la moarte, dar asta e regula existenței lor, - un om liber, adică circulând fără opreliști, deși în aparență neatent, cu ochii deschiși la toate amănuntele acestei vieți, cu putința de a înțelege ce se întâmplă în intimitatea fiecăruia, adică un om... - V-ați gândit vreodată la viitor? întrerupse brusc, fără să înțeleg ce vroia să spună, desfăcându-și palmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
soluționarea acestor probleme, domnul Chawla, citea bucăți din articolele din ziar, conform obiceiului său. — Ce v-am spus eu? spunea încântat. Alt politician corupt! Nici nu ieșim bine dintr-un scandal internațional că intrăm în altul. Politicienii noștri sunt din ce în ce mai neatenți. Își deschid mai multe conturi în băncile elvețiene decât șepcile cu Gandhi pe care le poartă ca să ne distragă atenția. Nici un politician care să spună adevărul în toată țara. Da, parlamentul nostru e compus din hoți, fiecare dintre ei fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
guavă... Ar ține-o lipită de obraz și ar rostogoli-o în palme ca să-i simtă suprafața cu circumvoluțiuni și cu o stea la bază, cicatricile tari și maronii, făcute de vânt și de ploaie și de ciocul vreunei păsări neatente. Și, în cele din urmă, când ar gusta-o, nu l-ar dezamăgi; ar fi o guavă minunată, cea mai bună pe care ar fi putut-o mânca vreodată... Da, era, în cele din urmă, în locul în care trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
impresia că e Sâmbătă dimineața, senzația a fost extraordinară, ca și cum aș fi comis o ilegalitate. Dar când ceva se termină, altceva trebuie să înceapă, și încă nu-mi dau seama ce ar trebui să înceapă. Capul mi-e complet gol, neatent Selina se scoală devreme. Instinctele ei de femeie rasată (vizibile în agerimea feței și chiar în dinții ascuțiți) au proptit-o în lumea banilor și a bursei. E interesată de un butic condus de practica ei prietenă, Helle, de pe Chelsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
plâng, și cu plânsul în noapte Răchita de-afară mi-e soră. S-apropie-ncet miezul nopții, Și sună a frunzelor horă - Eu trec din odaie-n odaie, Când bate satanica oră. Vânt Toamna a țipat c-un trist accent, Văzul cade neatent, Vântul sună lemnăria, Bate gol, în poloboace, butnăria. Lângă ușă frunzele s-au strâns. De departe vin ecouri vechi de plâns, Brumă, toamnă literară, Pe drum prăfăria se duce fugară. Și-am stat singur supărat În zăvoiul decadent. Și prin
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
de vârste și de timp. Am ieșit din sala de examen înaintea Liei. Am uitat-o apoi. Când au început cursurile, ne-am pomenit în aceeași grupă. Nu i-am acordat prea mare atenție. O colegă oarecare, durdulie, puțin distrată, neatentă uneori la tot ce se întâmpla cu ea, privind concentrată aiurea, de parcă vedea acolo cine știe ce minunății. Am mers de câteva ori la teatru cu ea, la Biblioteca studențească în primele săptămâni, iar apoi am uitat de ea. Eram colegi doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Parc-ar fi preocupat De probleme importante Cu un talent ridicat Devine disciplinat Elev III Ce e, ce s-a-ntâmplat? Pentru ce m-ați fluierat? Elev II Un talon să-ți ridicăm Si să te avertizăm Căci pe stradă neatent Circuli foarte incorect Elev I Notează pentru popularizare La gazeta “Semaforul” Elevul Mateică Ion din clasa a-IV-a Contravenient al regulilor de circulație Toți Oricât te-ai crede de iscusit Să știi că singur te-ai păcălit Căci circulând mereu neatent
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
neatent Circuli foarte incorect Elev I Notează pentru popularizare La gazeta “Semaforul” Elevul Mateică Ion din clasa a-IV-a Contravenient al regulilor de circulație Toți Oricât te-ai crede de iscusit Să știi că singur te-ai păcălit Căci circulând mereu neatent Poți deveni erou de accident Noi iți dăm un sfat prețios Ce-ți va fi în viață de folos: Strada își are o lege a ei Nu poți să circuli pe unde vrei! Elev II Iată alții vin in cale
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
o lovitură la piept, se răsuci și declanșă un atac lateral, care Îl dezechilibră pe tânăr. Acesta se redresă repede și făcu față cu succes unei succesiuni de atacuri nu foarte puternice, dar suficient de rapide ca să dezorienteze un luptător neatent. - Încearcă o serie laterală, cu rotație verticală, lovituri de spintecare! spuse căpitanul, din ce În ce mai interesat de luptă. Alexandru roti spada pe dreapta, apoi pe stânga, fără să obosească. - Stop! spuse deodată căpitanul, eschivând ultima lovitură și prinzând Încheietura lui Alexandru. Lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Îndeobște, decât cărți mari, gâlgâind de subtilități, sau, dacă nu citește neapărat cărți, atunci citește, desigur, reviste de specialitate interesante În cel mai Înalt grad. Că, În definitiv, relația lui cu Apărătorii nu este una de lectură, ci de răsfoire neatentă, de joacă În pauza de prânz, sau de simplă curiozitate de genul „ia să văd și eu ce citește copilul meu”. Ceea ce, deja, este o mărturisire. Căci fiecare din noi visează o Întoarcere spectaculoasă la ceea ce visase, copil fiind, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
remarca faptul că fluieră invariabil „Odă Bucuriei“ în magazinul de brânzeturi (erotism, aroma de brânză, un moment intim, 1899) sau că lasă să treacă întotdeauna trei vehicule înainte de a traversa drumul în fața biserici lui Christos (ușurare, accident teribil, un om neatent, 1908) Dar nu sunt multe de acest gen. Există mai puține zone minate ale memoriei sale la nivelul orașului. Când intră la colegiul Barabbas, are tendința de a se angaja cu cel mai apropiat tânăr brunet în ceea ce se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
țepii otrăvitori din spinările lor, care se Înfigeau În piele și o bășicau. Ectoraș avea o urticarie dureroasă și care-l mânca mai ales În palme și pe dosul lor, pe brațe și chiar pe față și pe ceafă, căci, neatent, se ștersese de sudoare fără să-și dea seama, cu mâna plină de perii scurți și ascuțiți ce se grăbeau să se Înfigă În piele. Pe drumul de Întoarcere În sat, pe seară, pe când camionul trecea pe lângă niște smârcuri formate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ai făcut tu eforturi? Ce fel de fapte meritorii ai realizat în invazia din Kai? Am... — Ce? — Deși eram beat, n-ar fi trebuit să rostesc asemenea cuvinte arogante. — Chiar așa. Nu ai nici un motiv să fii arogant. Ai fost neatent cu ceea ce-ascundeai în minte. Ai crezut că eram distras de băutură și ascultam pe altcineva și că puteai, în sfârșit, să te plângi. — Ferească cerul! Fie ca zeii din cer și de pe pământ să-mi fie martori! Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu ți-o pot spune. Trebuie să vorbesc cu Osaki Uemon, aici, la palisadă. Spune-i doar atât. — Prieten sau dușman? — Prieten, bineînțeles! Crezi că un inamic ar fi putut ajunge atât de ușor tocmai până aici? Chiar atât de neatenți sunt străjerii voștri? Dacă era vreun complot inamic, aș mai bătea acum în poartă? Explicația omului părea rezonabilă. Gardianul dădu din cap și plecă să-l aducă pe Osaki. — Ce e? întrebă acesta, sosind la poartă. — Sunteți Comandantul Osaki? Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]