476 matches
-
Femeia stă Întinsă pe canapea. De sub pulpana capotului iese piciorul lung de amantă. Bărbatul Își aranjează meticulos cămașa pe spătarul scaunului. Pe masă sticla de lichior de vanilie și paharele mici, așezate pe o tavă de alpaca, tremură ușor. Clinchet neauzit printre tic-tacurile amorțite ale ceasului. Totul calculat, servit, precis. Ca o victorie ușoară. Ca o prestație. Pe Înfundate ca și cum s-ar petrece În interiorul unei pendule. Tu te Întorci Învins din oraș. Nici un zâmbet, nici o privire, nici un cuvânt. Fetele mute ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
a lacrimilor. Și își recapitulă toată viața de copil, când făcea parte din mama sa și trăia sub ocrotirea ei, și moartea aceea lentă, gravă, dulce, nedureroasă a bietei doamne, când a plecat ca o pasăre călătoare ce-și ia neauzită zborul. Apoi își aminti sau visă din nou întâlnirea cu Orfeu și-n scurt timp se pomeni cufundat într-o stare de spirit în care prin față îi treceau, cinematografic, cele mai stranii viziuni. Lângă el, un bărbat murmura rugăciuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de cultură sau a unui club al pensionarilor. Fima lucra de mulți ani În această clinică, Însă inima i se strângea Încă auzind interpretarea lor: avea senzația că un violoncel ascuns Înăuntrul său răspundea chemării celui de sus cu acorduri neauzite, pline de dor. Ca și cum de-a lungul anilor se Înfiripase și se consolidase o legătură tainică Între ceea ce li se făcea dedesubt trupurilor femeiești folosind forcepsuri de inox și melancolia sunetelor violoncelului de deasupra. Văzându-l pe Fima, durduliu, șleampăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
minute trebuia să apară o doamnă, o pictoriță celebră cu o ușoară obstrucție a trompelor 1. Conotația ginecologică a cuvântului trompe Îi aminti altă anecdotă, de care nu-l cruță pe Fima. Între timp, cu pași moi de pisică și neauzit de nimeni, apăru din cabinetul său doctorul Eitan. În urma sa venea asistenta Tamar Greenwich, care arăta ca una din pionierele de la Începutul secolului trecut, o femeie În jur de patruzeci și cinci de ani, Îmbrăcată Într-o rochie din bumbac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Încercă În van să-și alunge din minte imaginea aceluiași deget Împungând cu exact aceeași mișcare labiile Yaelei. Imediat căzu pradă bănuielii că era mințit și Înșelat, că Yael se ascundea de el În dormitor, plângând pe Înfundate, cu hohote neauzite care Îi scuturau umerii, Înăbușindu-și lacrimile cu perna, așa cum plângea uneori În timp ce făceau dragoste sau așa cum plângea Dimi uneori, fără să scoată un sunet, când i se făcea vreo nedreptate lui sau părinților săi sau lui Fima. Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
rămână, acolo se simțea fericit cu familia și cu munca lui, avea un cerc de cunoștințe și de prieteni la care nu voia să renunțe și observă că nimic din ce spunea nu ieșea din el, frazele lui ezitante rămâneau neauzite. Nimeni nu-i arunca o frânghie, nimeni nu-l ridica. W. vedea cum fanta se închidea, înghițindu-l. Trebuia să accepte ceea ce era de neevitat, ca orbirea pe vremuri, și privirile tatei tremurau. Pe urmă ajunseseră la un armistițiu. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
folosit și pe tovarășii de cameră ca modele. S-ar putea ca pater Fulgentius, prior al căminului Caritas, cu expresia lui severă și sumedenie de cicatrici de vărsat de vânt și iubitorul de Rilke, pater Stanislaus, un om sensibil, călcând neauzit, care cita cu predilecție versuri din Privighetoarea îndârjită a călugărului baroc Spee von Langenfeld, să fi ajuns pe hârtie. Mi-aș dori să existe o coală pe care fratele grăbit care supraveghea totul, a cărui privire aștepta în permanență un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Mica serenadă. Dacă îmi aduc bine aminte, adică fără să exagerez peste măsură, putea să fluiere chiar pasaje întregi din Arta fugii a lui Bach. În timp ce le fluiera celorlalți studenți motive cunoscute și, în ceea ce mă privește pe mine, încă neauzite până atunci, veteranul de război netezea îndelung, cu o scândurică plată de modelaj, suprafața unui personaj de lut de sex feminin în mărime naturală, care avea ceva de mumie din Egiptul antic, până când un allegro fluierat îl convingea să asprească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și șerpi care vor să mă învenineze după ce, avînd puterea asupra lor, le-am pierdut controlul. Mă privesc consternat ca din afara oricărei vîrste. V. cel închis în vitraliu izbește cu furie în pereții de sticlă strigîndu-i celui tînăr un mesaj neauzit. E ultimul moment cînd poate încă să-l mai oprească și, astfel, ultima sa șansă de a se vindeca. Cei doi îmi par niște străini și-i urmăresc impasibil. Cine sînt eu, atunci? Nu asta mă preocupă. Nici măcar îndoiala că
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
canine. Și ziceai că te numești White? — Întocmai, domnule Cohen. — Wendell White? Bud White? — Eu sînt. — Puiule, de ce n-ai spus așa? Cohen junior Începu să facă pipi În foc. Bud spuse: — Nu știam că ați auzit de mine. — Auzit, neauzit, vorbele circulă. Umblă vorba că ești flăcăul lui Dudley Smith. Că tu, Dudster și Încă niște băieți duri apărați siguranța democrației În L.A., În aceste vremuri de lîncezeală din sînul crimei organizate. Un motel din Gardena, ceva muncă de convingere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
o stradă, într-altă clipă o cameră, în altă clipă un pustiu, în altă clipă un sertar... „Am alergat trei kilometri până aici“, se auzea o voce. „Nu-s trei kilometri, sunt mai mulți.“ Vasăzică așa stau lucrurile - altă voce, neauzită, dar ca și cum trebuia să fie auzită de toată lumea, repetând: va să zică așa stau lucrurile, dar nimic pentru mine. „Am alergat trei kilometri să pun și eu mâna pe ceva.“ Vocile pătrundeau direct din stradă prin ușile-fereastră ale balconului înconjurând apartamentul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o explozie de lumină care distruge interdicția, pulverizează cercul, inundă spațiul sfârtecat și purtat afară într-o orbire în fața căreia umbrele hrăpărețe fug înspăimântate, chițcăind, călcându-se în picioare și transformându-se în fum. Vasăzică așa stau lucrurile - o voce, neauzită, dar ca și cum trebuia să fie auzită de toată lumea și el înțelegând că e vocea lui -, vasăzică așa stau lucrurile, dar nimic pentru mine. Dar atunci, după ce înaintase în mijlocul camerelor golite de aer și condamnate la inexistență, în care el mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și celui ce ar sta nemișcat în centrul ghemului aceluia de linii luminoase ce se strâng și se rotesc ca o bobină, strălucind și emanând căldură, cea mai primejdioasă dintre călduri. Vasăzică așa stau lucrurile, spunând aceeași voce, auzită sau neauzită pentru că altă voce n-a mai lăsat-o să continue. „Trezește-te! N-auzi?“ Andrei Vlădescu deschide ochii asupra chipului Ioanei Sandi, aplecat peste el. „Trezește-te. Ai coșmaruri. Întoarce-te pe partea cealaltă“, continuând să-l zgâlțăie. Rămânând o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Și grădina botanică, plimbările în grădina botanică, încă în februarie, probabil despre asta era vorba, despre începutul a ceea ce mai târziu creștea ca un aluat și o înghițea și înghițea toate sentimentele ei sau o paraliza și ea strigase ajutor, neauzită... Pentru că altfel nu s-ar fi certat, mai bine de doi ani nu se certaseră niciodată și în acea zi cu torturile cumpărate pentru maică-sa a strigat la ea din senin, dintr-o prostie. Și în acea zi ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de companii din sectorul imobiliar și al serviciilor conexe. Îi supraveghea pe participanții la Înmormîntare cu privirea etern-vigilentă, dar tolerantă a unui guvernator de Închisoare de minimă securitate pentru directori criminali. Parcă ținînd pentru sine comentariile acuzatoare, buzele ei murmurau neauzit Într-un fel aproape indecent, care mă făcea s-o văd pe jumătate zbir, pe jumătate matroană de bordel, cea mai ațîțătoare dintre toate combinațiile posibile. Știam că era un important acționar la Clubul Nautico și colegă apropiată a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Sanger avea ceva aproape feminin, era capabil de atenție constantă, ceea ce se prea poate s-o fi calmat pe fata năucită de droguri și s-o fi convins să-l invite În patul ei. Mi-l imaginam făcînd dragoste nevăzut, neauzit, ca o fantomă. În același timp, era În el ceva evaziv, care mă făcea suspicios. Și el ar fi avut un motiv să dea foc casei Hollinger - fetusul din pîntecele lui Bibi. Descoperirea faptului că-și lăsase Însărcinată una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și părea Într-o stare aproape visătoare și ruptă de realitate, ca un copil care descoperă Într-o bună zi mansarda secretă a casei. Se apucă să exploreze sertarele goale ale mesei de toaletă, cu buzele mișcîndu-i-se Într-o descriere neauzită a obiectelor imaginare găsite acolo. — Asta era camera lui Bibi... gîndește-te de cîte sute de ori s-o fi privit În oglinda asta. Dacă te uiți foarte atent, ai putea s-o vezi... Începu să răsfoiască jurnalul, citind scrisul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
văd pe Cabrera cum apare din spatele vreunei uși de serviciu. M-am uitat la Andersson, așteptîndu-l să spună ceva, s-o contrazică pe Paula, dar el Începu să dea Încet din cap În semn de aprobare, iar buzele lui repetară neauzit vorbele ei. — Paula, ia zi-mi... (Mi-am smuls Încheietura din strînsoarea ei puternică.) CÎnd ai auzit de incendiul ăsta? — Mi-a spus Gunnar azi după-masă. Toți știu. Totul e gata planificat - de-asta au Închis Clubul Nautico. Din spatele Paulei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
intre cu totul în el: — Ce-i cu schița aia de portret de pe scaun, Bobo? Bobo se ridică cu greutate și se întoarse cu fața spre ea, pri vind-o mut și simțindu-se privit de ea până în străfunduri. Un scâncet neauzit i se opri în gâtlej. într-un târziu, Clara își drese glasul, continuând să vorbească la fel de răgușit. — Până de curând mi se părea că lucrul cel mai fascinant care mi se poate întâmpla este să înclin după bunul meu plac
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
rapidă la acel tonus sufletesc, pe care îl avea de obicei. Zâmbi aducându-și aminte de anecdota cu bețivul care, după un chef-monstru, avea groaznice dureri de cap. Cică, privind la pisicuța lui albă, care se deplasa pe parchet, evoluând neauzit, așa cum fac pisicile, pe lăbuțele ei prevăzute cu pernițe moi, stăpânul cel tiriachiu o imploră disperat, ducându-și mâinile la tâmple: te rog, ah! te rog, nu mai tropăi! nu mai tropăi!... Zâmbi, a doua oară, amuzat de faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pe aleile dintre palatele cu etaje înzorzonate, fuseseră obligate să licărească palid felinare de cimitir, alternând cu lampioane strălucind în exces. Gigi Bleotu, care venise acasă, la palatele de Sans-Souci, împreună cu noul său prieten, Vladimir din nordul Moldovei, năvăli pe neauzite în toiul larmei chefliilor, care începuseră, de demult, să se îmbuibe, afară, sub cerul liber, în zăpada din curtea palatului cel mare, cu țuică de Argeș și cu mormane de mititei prăjiți la foc aprig, făcut cu cărbune de mangal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Aș fi vrut să te conduc la gară. Nu. E mai bine așa. Știi că nu îmi plac despărțirile pe peronul gării. Am impresia că au ceva irevocabil și definitiv în ele. Partir c'est mourir un peu57... murmură Smaranda neauzit. Marius vede o floare cu petale multicolore, tare frumoasă și se apleacă să o culeagă. O pune după urechea fetei, îi aranjează delicat părul și o sărută apoi ușor pe tâmplă. Prezența ta e mult mai necesară aici. Oamenii au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
existență, ci pentru unii implică sacrificii personale, pentru alții împlinirea unor datorii cătră patrie ca o sfântă moștenire de la părinți, conservatorii, zicem, izbutiseră a ține guvernul țării în liniște și cu orânduială cinci ani de zile de-a rândul, lucru neauzit de la introducerea Constituției încoace, de când toate ministeriile avuseră un trai efemer. În cinci ani însă suferințele personale ale tuturor doritorilor de posturi, a tuturor advocaților de provincie se sporiseră într-un mod înspăimîntător. Putere cu orice preț era deviza lor
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
nici o concesie primejdioasă ideilor veacului. Cine în această privire nu e pentru noi e contra noastră. [27 mai 1879] ["CESTIUNEA WARSZAWSKY- BRĂTIANU-MIHĂLESCU... Cestiunea Warszawsky - Brătianu - Mihălescu e desigur pagina cea mai neagră din istoria celor din urmă ani ai României. "Neauzit va fi și va rămâne pentru toți timpii ca tocmai capetele supreme ale administrației române, refuzând pe de o parte cu stăruință rechizițiile convenite cu guvernul unui stat mare, să le acorde totuși unui bancher; neauzit, ca ceea ce o împărăție
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
urmă ani ai României. "Neauzit va fi și va rămâne pentru toți timpii ca tocmai capetele supreme ale administrației române, refuzând pe de o parte cu stăruință rechizițiile convenite cu guvernul unui stat mare, să le acorde totuși unui bancher; neauzit, ca ceea ce o împărăție nu câștigă, să câștige personalele mijloace ale unui gheșeftar. Noua scrisoare pe care ne-o trimite d. Moldoveanu arată în sfârșit că meschinăriile întrebuințate aici în țară contra intendenții imperiale a silit-o pe aceasta să
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]