486 matches
-
crescut în „Cine nu e cu noi e împotriva noastră!”. „Din copilărie ai fost ascuns. Noi, ceilalți, nu am știut niciodată ce gândeai cu adevărat!” ți-a zis, de curând, cineva. Ca și atunci, ceva nedefinit îți tulbură mintea. Istorii nebuloase, mereu mai dense, insuportabile: încerci să le așterni pe hârtie, mai scapi: nu faci nimic altceva. Ți-ai pierdut slujba: nu cauți alta. „Un venit sigur, la date fixe, lungește viața!” ți-a zis un arhivar. Un aspirator de praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
decât una?... Cea de dincolo de mormânt - i-am spus. — E totuna cu cea de dinainte de leagăn - adăugă el -. Dar să lăsăm filozofările. Vin să te văd ca să-ți spun cum se multiplică pe pământul acesta al vostru ființele fictive, personajele nebuloase și rimanești. Se pare că mai toți sunteți în afara realității. — Și care e realitatea? - am cutezat eu să-l întreb. — Ai dreptate - mi-a răspuns -. Oricine știe care e realitatea și care irealitatea! Și mai cu seamă acum, când sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
perspicace, să cadă în altă cursă, cea a rimanului, și să declare că se aștepta să scriu romanul facerii romanului. În sfârșit, în 1933, s-au publicat Sfântul Manuel Bueno, martir, și alte trei povestiri. Totul în prelungirea aceluiași vis nebulos. Unele din operele mele au izbutit să se vadă traduse - fără insistențe din partea mea - în cincisprezece limbi diferite - după câte știu - și anume: germană, franceză, italiană, engleză, olandeză, suedeză, daneză, rusă, poloneză, cehă, maghiară, română, iugoslavă, greacă și letonă; dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nocturnă, Îi cereau rețete și elixiruri. Sayyeda deveni, deci, văduvă. Pustiu Îi era patul de aur, dar nu se gândea să se plângă din pricina asta. Mai grav părea vidul de putere, imperiul tocmai se născuse și, chiar dacă el purta numele nebulosului strămoș Selgiuk, adevăratul lui fondator era Toghrul. Dispariția sa fără moștinitori n-avea să arunce oare Orientul musulman În anarhie? Frați, nepoți, veri erau o droaie. Iar turcii nu recunoșteau nici dreptul Întâiului născut, nici vreo altă regulă de succesiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pe care se clădesc fapte noi, îmi lipsește îndemnul, scopul, nădejdea, răsplata, visul tot... tot...! Sânt obosit! Încerc impresia că am trăit câteva vieți pământești, atât de greu mi-e sufletul. Iar copilăria mi se pare așa de îndepărtată și nebuloasă, încît mă îndoiesc că am fost cândva copil. Nu, nu-mi pare rău de nimeni, de nimic... Nici de părinți, nici de Cecilia (și ea o victimă), nici de ceea ce las în urma mea... Am credința fermă că viața mea a
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să vii încoace, la mine, John, ca să-ți spun tot ce am de spus. Am fugit cu taxiul până la Cicero. Caduta m-a așezat lângă ea și m-a luat de mână. Garnisită de noul scenariu cu cinci copii cam nebuloși, dar în mod cert ai ei, Caduta părea destul de mulțumită cu rolul ei. Și iată ce mi-a spus: — John, tu trebuie să-mi înțelegi obsesia. Doar nu ești orb. — Păi, am spus eu (în clipa aceea eram pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
spus...! - Mă întorc repede, am să-ți povestesc totul. E o poveste mai lungă... Olga rămase oarecum contrariată. De ce tot prelungea Ina să-i destăinuie ceea ce putea s-o facă doar în două cuvinte!? Simțea cum plutesc în aer întrebări nebuloase. Până la finele programului, Ina nu se mai arătă. Solicitase directorului câteva zile, mărturisindu-i marele eveniment din viața ei. Nu întâmpină nici o împotrivire din partea acestuia. După ce ieși pe poarta spitalului își dădu seama că nu-i spusese nimic Olgăi. Asta
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
odată cu alte zeci de mii de oameni ce priveau spre balconul de la Geologie, am scandat și eu până la răgușeală „Securiștii-n mină, să ne dea lumină!“, și mi-am amintit de ea în timpul fiecăreia dintre mineriade. Între pro iectele mele nebuloase, gândul să scriu ceva despre ea mi-a fost permanent în minte. Nabo kov implicat la Brașov, mă gândeam. Nabokov la Brașov. Robert Coover arzând documente la Ber vo iești. D.H. Lawrence demonizându-i pe in telec tuali. Și teribila, monstruoasa
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
que jamais”), frondiștii îl elogiază pe N.D. Cocea pentru impunerea lui Arghezi și Galaction atenției publice și avertizează că, dacă va continua să practice aceeași politică rigidă ca și pînă atunci, „domnul Ovid Densusianu o să rămîie singur”. Un program „novator” nebulos al revistei poate fi desprins din textul intitulat „Architectura mentis“ și din „neronianul” „Qualis artifex pereo!“ de la rubrica „Prin ganguri de idei“ a primului număr. Textele sînt însă aproape ilizibile. O publicație ieșeană ulterioară Frondei și care și-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Rubrica „Etuva” dedicată știrilor din teatru, se războiește însă constant cu „spectre hidoase” ca A. de Herz, Mircea Rădulescu, Mihail Sorbul, Victor Eftimiu sau Camil Petrescu, ultimii doi - colaboratori sporadici la Contimporanul. În numărul 3, Mihail Cosma semnează un articol nebulos și exaltat, în care pledează, în termeni marinettiști, cauza unui teatru nou („Vrem scena-bord în pană de motor” etc). Sînt semnalate entuziast montări ale Teatrului Sidoli din Cernăuți cu D-ra Iulia de Strindberg și „succese” ale Didei Solomon la Iași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
concentra asupra lui. Intervenise ceva nou? Se mai aflase ceva? De obicei se repetau lucruri vechi. Domnul Andrei se mai jura o dată că dăduse cândva mâna cu Bătrânul. „Ehe, e mult de-atunci”, ofta el cu ochii aburiți de amintiri nebuloase pe care nimeni nu le putea confirma, nici dezminți. Aproape sigur venea iarăși vorba despre faptul că Bătrânul ar fi fost în tinerețe căpitan de vapor și că, într-una din călătorii, contractase boala deșertului, o boală curioasă și necruțătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
se părea dezolant. Oamenii treceau grăbiți pe străzile Înguste ca niște marionete purtate de o mână nevăzută. M-am Îndreptat spre pat și m-am lungit cu greutate. Lola nu-mi ieșea din cap. Mă privea de acolo, din spațiul nebulos al memoriei, cu ochii ei metalici, aproape perverși. Nu am adormit imediat. M-am zvârcolit minute bune, după care am căzut Într-un somn greu. Spre dimineață, cred, am auzit bătăi puternice În ușă. Am sărit să deschid. Nu am
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
teribil, capabil să facă să tremure Întreaga Biserică Catolică și pe Suveranul Pontif de la Vatican. Nu e cazul să-ți mai precizez cam despre ce secret ar fi vorba. Culmea este că În biografia lui Bérenger există un episod destul de nebulos, ce pare a confirma această ipoteză mai mult decât incitantă. Despre ce e vorba? Opulența etalată fără precauții de preotul din Rennes-le-Château sare În ochii superiorilor săi eclaziastici, care Îi cer să justifice proveniența banilor, acuzându-l de trafic cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
un Jean Jacques Bedu, să zicem - au o cu totul altă viziune asupra acestei organizații. În povestea comorii de la Rennes-le-Château, ale cărei reverberații târzii Îl inspiră (ca să nu mă exprim mai drastic) pe scriitorul american, se Întâlnesc ambele fațete ale nebulosului concept de „secret al Templierilor”: și dimensiunea lui materială (tezaur, comoară...), și aceea spirituală (taină subversivă a creștinătății, informație explozivă pentru Sfântul Scaun...). O dovadă - dintre multe altele posibile - a legăturii Codului lui Da Vinci cu episodul Rennes-le-Château: despre incendiara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și să aveți Încredere În mine. În noi... Ușor de spus: Încredere... Răpit, trambalat de colo colo cu mașina, cu avionul, cu trotineta, acuzat de conspirație Împotriva ordinii mondiale sau așa ceva, amenințat cu un glonte În țeastă, azvârlit Într-un nebulos nobodyland, Dumnezeu știe În ce colț al Pământului, de catre niște necunoscuți demenți, În care trebuia să mai am și Încredere... Ei nu, că pe filozoful prevăzut cu calviție, orice, dar nu modestia pretențiilor, Îl dădea afară din casă. Partea proastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de argumente, fiindcă nimeni nu părea dispus să așeze toate cărțile pe masă. Dar la ce te puteai aștepta de la niște personaje care ba mor, ba Înviază, care se suspectează și se urmăresc reciproc, care uneltesc Împotriva omenirii În numele misiunii nebuloase și paranoide de salvare a ei?! Și apoi, toată povestea asta cu Pământul ca scenă de teatru experimental, cu civilizații stelare care derulează programe de monitorizare ca să-și cunoască viitorul și cu un Centru care umple lumea cu organizații și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
vreți să ajungeți cu aceste speculații nici măcar foarte subtile, după părerea mea de cunoscător, recunosc, mediocru al textelor sacre? - Nicăieri, În mod special. Mi se pare Însă de domeniul evidenței faptul că ne aflăm Încă o dată În fața unei transfigurări simbolice nebuloase a adevărului simplisim că originea Pământului și a principalului său locatar, omul, n-are nimic comun cu creaționismul În Înțelesul său religios. Planeta noastră a fost, Într-adevăr, creată, dar nu de Dumnezeu, ci de omologii noștri cosmici, cu scopul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
săi, se aprinseseră și fremătau luminile de avertizare. Dacă marii templieri și șefii politici și religioși musulmani depășeau faza consensului de principiu și treceau la fapte, o eră nouă se deschidea În fața omenirii: vârsta de aur rediviva. Sau, poate, aspirația nebuloasă a pământenilor către o vârstă de aur proiectată nostalgic În trecut abia Începea să-și deseneze conturul de realitate posibilă Într-un viitor născut sub ochii lor: putea fi așezată acum Întâia bornă a celor o mie de ani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ca și moartea lui să... - Felicitări, nu-i deloc rău pentru un academician. Breasla detectivilor a pierdut prin tine un exemplar promițător. Nu te grăbi totuși să te Împăunezi, Încă nu am terminat. Mai era ceva acolo, În aceeași manieră nebuloasă, voit Încifrată. Se vroia parcă, În același timp, și să se comunice, dar și să se ascundă ceva. Fii atent: „Războiul schimbă ordinea lumii! Cheia este Codul lui Alexandru cel Mare”. Dar nu asta e cel mai important lucru. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Howard, plecându-și parcă vinovat privirea verde În podea. Reacția mea la problematizările mistico-tenebroso-țuguiate ale celor doi fizicieni a fost una de iritare mitocănească. „Păi, dracu’ v-a pus? Intrați cu capul Înainte, ca orbeții, În tot felul de daraveri nebuloase, iar când Începe să se-ngroașe gluma, vă treziți că nu vă mai țin balamalele și o virați către metafizică și abisalități made in Japan. Hai, sictir! Ați luat-o-n barbă, să vă fie de bine, acum purtați-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
să-i urez, ca un gentleman ce eram, drum bun și succes. Am făcut-o. Cu jumătate de gură Însă, fără convingere și fără să pășesc imediat către ieșire, cum s-ar fi cuvenit. Ceva indefinit mă reținea - o presimțire nebuloasă, o Îndoială fără obiect, dar densă și sâcâitoare. Eveline stătea În picioare Înaintea mea, așteptând să mă Îndrept spre ușă. Sub apăsarea privirii ei, mai mult decât din convingere și imbold lăuntric, am făcut șovăielnic doi-trei pași, apoi m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Înnorate, singură În ploaia măruntă, cu un coș pe braț (pătat cu albastru pe dinăuntru de cineva care pusese afine În el), mama pornea Într-un lung tur de cules ciuperci. Spre ora cinei, putea fi văzută ieșind din adâncurile nebuloase ale unei alei din parc, mica ei siluetă, Într-o pelerină cu glugă, din stofă de lână maro-verzuie, pe care nenumărate picături de umezeală o prefăceau Într-un fel de ceață plutind În jurul ei. În timp ce se apropia pe sub copacii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
dragostea mea - inima mea, nucleul fragil al unei probleme intime - până la cercul alcătuit din puncte ale universului aflate la o depărtare monstruoasă. Ceva mă Împinge să pun În balanță conștiința dragostei mele cu lucruri inimaginabile și incalculabile cum sunt comportarea nebuloaselor (care prin Însăși distanța uriașă ce le desparte de noi par a fi o formă de nebunie), Înfricoșătoarele abisuri ale eternității, tot ceea ce nu poate fi cunoscut dincolo de ceea ce nu este cunoscut, neputința, frigul, Înnebunitoarele Încolăcituri și interpenetrări ale spațiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Amintiți-vă ce mi-ați relatat despre vitalitatea lui, despre formidabilul său apetit de viață, în ultimă analiză, despre natura sa fericită. Un jouisseur ― căci asta era Panaitescu ― nu-și ia niciodată zilele. Mai ales pentru un motiv atât de nebulos. Incapacitate de adaptare, spleen etc. " Am încurcat-o! Clar! Tipul s-a prins. Fi-ți-ar ideile ale dracului, coană Melanio!" Ridică din umeri: ― De ce nu? În fond, era un neadaptat. Chiar acest mod de existență dezorganizat, acest nonconformism reprezintă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
care n-a dormit nicicând sub un acoperiș de scânduri, nici n-a golit în casă de om cornul plin de bere, plăcându-i sângele preoților și aurul furat din biserici, (...) vâslaș și poet, beat, furios, magnanim, plin de zeii nebuloși ai Nordului și păstrându-și până și în toiul jafurilor inalterabila-i generozitate. Era asemeni lui don Quijote, pe care-l aprecia atât de mult.“ Tânărul Anatole France, pentru prima dată față în față cu Flaubert. * Triumful celui care știe
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]