1,158 matches
-
venea să ne vadă; surorile mele se urcaseră pe o scară într-un vișin iar eu, rămas jos, plîngeam, sau înjuram, așa spun ele, că mai întîi am învățat să înjur, evident, din astea... mai moi; fiind mai mic, mă necăjeau toți... Cred că asta-i una din primele amintiri, sau alta, cînd, ducîndu-mă la Tîrgu Frumos, la o mătușă, cred că tot în vara aceea, am văzut-o cum a băgat în rolă, în camera cea bună, castronul cu cireșe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Nu. Îți doresc succes! Succesul la premieră înseamnă aplauze. Lipsa ta le va reduce la jumătate. E măgulitor să aflu că, pentru tine, eu contez cît restul sălii. Dar asta nu-mi schimbă hotărîrea. Ești chiar atît de sigură? o necăjește Mihai. Nu mă obliga să-ți trîntesc telefonul în nas, că și eu pot fi..., la o adică se înfurie fata. Mai ai ceva să-mi spui? Da. Azi am auzit o comparație care-mi place: viața nu-i o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
motorul, zorit de claxonul microbuzului. Cum vrei tu, Vlad, răspunde Paula, rămînînd lipită de umărul lui numai să nu se supere prietenul tău. Uite un plug! se bucură ea copilărește, arătînd cu mîna întinsă înainte, departe. Avem noroc. De ce? se necăjește Vlad. Putem zăbovi, la întoarcere, aici, la restaurant, să bem o cafea fierbinte. Oare? o ia Vlad de după umeri, iar fata rîde încet. Care restaurant, că n-am văzut nici unul. Of, ce-or fi vrînd ăia din microbuz de claxonează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mai păstrăm încă o vreme secretul nostru? Deocamdată nu pot face altfel, iubito. Nu prea văd de ce, răspunse Georgie. Dar dacă asta vrei tu... Dacă ar fi după mine aș scrie în ziarul Times despre relația noastră. — Antonia s-ar necăji foarte tare dacă ar afla, am spus. Și tot ce mai pot face pentru ea este să-i ușurez situația. Iar felul cum am reglat lucrurile între noi a fost cu adevărat remarcabil. Adică, fără resentimente. Deocamdată nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
voi reuși să o îmbunez destul de ușor. Totuși n-am petrecut o seară prea plăcută. Am băut mult whisky și m-am culcat. A doua zi m-am sculat târziu, trezit de soneria telefonului. Ce bine doarme omul când e necăjit. Nu era Georgie. Era Antonia. Mi-a spus că se bucură că mă găsește acolo și m-a întrebat dacă pot să mă duc eu în Pelham Crescent până-n prânz în loc să vină ea în Hereford Square după-amiază. Am fost de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
un lighean, îngenunche la picioarele mele și șterse cu apă din abundență pata de pe covor. Pata își pierdu din intensitate, devenind roz. — Și dacă n-o să iasă o să punem un covoraș peste ea, adăugă Palmer. Îți interzic categoric să te necăjești din cauza asta, Martin. Ascultă, prietene, ești sigur că ești capabil să ajungi acasă în nesiguranță? Vrei să te duc eu? mă întrebă stând acolo zâmbind și legănându-și piciorul gol. — Nu, categoric nu, am răspuns. Sigur că sunt. Îmi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
a purtat bine cu evreii, dându-ne ordin să le dăm apă și să nu tragem În evrei, după cum am și făcut”, fără să specifice clar ordinul a fost dat numai după plecarea din Roman. „Noi toți - adaugă jandarmul - eram necăjiți și Îndurerați de starea evreilor”11. În același timp, Iancu Sachman XE "Sachman, Iancu" și-a prezentat și el, foarte pe scurt, impresiile despre călătoria până la Călărași XE "Călărași" : „Drumul până la șCălărașiț-Ialomița XE "Ialomița" l-am făcut opt zile În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
vine. Pariu că asta ar fi o priveliște grozavă. Nu m-am putut abține să nu zâmbesc cu gura până la urechi. Și-a apucat să vadă ceva? — Nu-ș’. Tot ce știu e că s-a Întâmplat ceva. Dar era puțin necăjită din cauza asta. N-a vrut să-mi zică nimic. Am văzut-o urcând scările, am adăugat eu. Părea foarte furioasă. — Păi, asta e, dădu ea din umeri. Cred că, știi tu, n-au făcut-o. Ar fi nițel cam ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
-mi schimb gândurile în legătură cu George, dar cum s-o fac?“. Adam își spuse: „Trebuie să încetez cu gândurile astea ciudate despre Rufus și trebuie să fiu mai bun cu tatăl meu și să-i vorbesc și să nu-l mai necăjesc“. Anthea Eastcote își spuse: „Trebuie să fiu sinceră și onestă față de Hector Gaines și să mi-l scot din cap pe Joe Tanner“. Nicky Roach își spuse: „Trebuie să studiez mai serios și să nu mă mai culc cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-i scriu. Deocamdată, nu. Vreau s-o cunosc. De ce nu? — Ți-am explicat de ce nu. Sunt curios s-o cunosc. Tu, în locul meu, n-ai fi? Hai să mergem împreună s-o vedem. Încetează să tuni și să fulgeri. Mă necăjești când ești furios, mă sperii, și nu-mi place să fiu necăjit și speriat. Pe mine nu mă băga în treaba asta. Și nu te aștepta să te ajut mai târziu, când ai să-ți mănânci degetele că nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
explicat de ce nu. Sunt curios s-o cunosc. Tu, în locul meu, n-ai fi? Hai să mergem împreună s-o vedem. Încetează să tuni și să fulgeri. Mă necăjești când ești furios, mă sperii, și nu-mi place să fiu necăjit și speriat. Pe mine nu mă băga în treaba asta. Și nu te aștepta să te ajut mai târziu, când ai să-ți mănânci degetele că nu mi-ai urmat sfatul. Bineînțeles că am să-ți cer să mă ajuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu lacrimile pregătite în ochi? Doar știu că-l agasează îngrozitor pe Brian. Oare și viețile altor oameni sunt ca a mea, întotdeauna pe muchea a ceva infinit de impresionant, de mișcător, de semnificativ și, oarecum, profund!“ Adam fusese foarte necăjit în această dimineață pentru că Gabriel îi stricase „ursul“. „Ursul“ era o pată pe peretele din bucătărie, care sugera o formă de urs și care, într-un fel, devenise proprietatea lui Adam. Făcând curățenie, Gabriel, din grabă și neatenție îi ștersese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sau poate că o indusese în eroare, ceea ce, fără îndoială, nu era vina lui Tom. Și-apoi fata fusese de la bun început atât de rece și de ostilă față de el, încât Tom nu reușise să fie stăpân pe situație. („Ești necăjit pentru că n-ai reușit s-o cucerești“, îi spunea Emma.) Și acum, exista o pată pe univers, pe care Tom ar fi dorit din toată inima s-o șteargă, dar nu putea; și acest lucru îl paraliza. Se gândise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
negustor de tablă. Mi-am pierdut ceasul, îi răspunse. L-am scăpat pe undeva pe aici. Sau mai încolo? Că doar ne-am mutat locul. Tu caută-l pe lângă stânca aia, și eu îl caut aici, o sfătui Brian. Era necăjit că se purtase atâat de brutal cu Gabriel. Nici măcar nu încercase să înțeleagă ce anume voia, și când venise după ea pe plajă, îl agățase Alex cu ceasul ei, iar Gabriel dispăruse. — Dar știați despre chestia asta cu Iisus, stărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dar îl găsise în schimb pe Bobbie Benning. Se așeză pe bancă, lângă tânărul atât de doborât și-i înconjură umerii cu brațul: — Fiul meu, povestește-mi totul. Pearl îi spuse lui Hattie: Mă duc să-l caut, nu te necăji, nu lipsesc decât o clipă. Am să ies pe ușa din spate, tu încui după mine și când mă întorc, te strig. Valerie spuse: Bună, Nesta, l-ai văzut cumva pe George? A, bună Diane, l-ai văzut cumva pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nici un comentariu. George, care lui i se părea atât de important, ar putea să nu însemne absolut nimic pentru Hattie. Și, fără îndoială, Hattie nu putea crede că Tom adusese după el tot convoiul de cheflii, doar ca s-o necăjească pe ea. Poate că râdea de toată întâmplarea. O scrisoare de scuze ar da impresia că se acuză singur de fapte pentru care ei nici nu-i trecea prin cap să-l acuze. Tom începu chiar să-și spună că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Swimmer, iar pe cel din Ennistone Gazette nu-l citise cu prea multă atenție. Îl parcursese în grabă, cu scârbă și indignare, apoif rupsese ziarul, ca nu cumva să fie tentat să-l mai citească o dată și astfel să se necăjească. Răspunse: L-am citit pe ăsta de aici, dar superficial... pe celălalt nu l-am văzut. Atunci te rog să le citești acum. Așază-te la masa și citește-le. Așază-te. Tom se așeză pe un scaun lângă masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
speranța. Fapt care n-a împiedicat-o să moară aproape de spaimă când îl auzise pe Tom intrând și crezuse că e John Robert. Disperarea lui Emma și, în consecință, nesocotința lui, aveau o origine duală. Pe de o parte era necăjit și iritat de faptul că Tom nu se arătase la Londra, nu-i scrisese, nu-i telefonase, nu-i dăduse nici un semn de viață. Cum el se reîntorsese la Londra duminică, desigur că nu avusese cum să știe de articolele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vopsit-o cu ceai. — Cu ceai? — Gabriel a purtat-o? — Nu, Greg, o fată, un... îmi pare teribil de rău. — Nu mai arată cum arăta, comentă Judy, dar n-are nici o importanță. — Îmi pare foarte rău. — Tom, dragule, nu te necăji, n-are nici o importanță, suntem atât de bucuroși să te vedem. Nu-i așa, Greg, iubitule? — Și ce alte pozne ai mai făcut? întrebă Greg, plimbându-și privirea de jur împrejur. Nimic altceva... casa e în ordine... dacă știam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mea adevărată e aici. Și o vizitez din când în când. Restul e ficțiune. — Muncești prea mult, citești prea mult. Ar trebui să cânți. Când cânți ești fericit. — Urăsc fericirea și, în felul ăsta, mă lepăd de ea. — Iubitule, mă necăjești tare... — Regret. — Vrei să cântăm duetul de Mozart? — Te acompaniez la pian. Emma ridică de pe pian șalul brodat, și o lampă, și fotografia adolescenței lui neprihănite, și deschise capacul. Telefonase de la aeroportul Heathrow la Papuc, mai telefonase o dată de la aeroportul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cine pe care încercaseră să o consume cu multe ceasuri în urmă. — Hattie, nu mai stărui, nu mă duce în ispită, ești ca un demon, ca diavolul, cu nevoia asta a ta de a continua. Cum poți vorbi astfel? Mă necăjești îngrozitor! Privești lucrurile într-o lumină tenebroasă, ești hotărât să distrugi totul, orice posibilitate, numai din răutate, cred că-ți place să mă faci să sufăr. Ah, de ce a trebuit să-mi spui! A fost tot timpul vina dumitale. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pregătirea umililor săi studenți. Totul era doar o prefăcătorie, o farsă - dar apelul acela o demascase, Îi demascase și asta nu putea s-o admită. Trebuia să-l pedepsească. Zero Își dădu seama că avea să fie respins. Ideea Îl necăji, căci Își dorise să meargă la Barcelona mulțumit de el, atât cât putea - În orice caz, nu-i plăcea să meargă Împovărat de gândul că aruncase pe fereastră un semestru Întreg, dar tristețea aceasta fu superficială și dură mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
era Într-un stadiu de descompunere avansat: nu mai avea voce, toropit de oboseală și de transpirație, cu nasul lucios și cu stomacul chinuit - deprimat de acel fiasco din periferie, supărat de primirea glacială pe care i-o făcuse Maja, necăjit de Întârzierea lui impardonabilă, de toate. Dar zâmbea răbdător În dreapta și În stânga, așa cum Îi cereau fotografii și ridică mâna În semn de dezinvoltă binecuvântare. Îi respecta pe muncitori. De altfel, ăsta era aspectul cel mai plăcut al popularității. În ciuda zâmbetului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
lor întâlnire, Connolly spusese că se duce la o petrecere la sfârșitul săptămânii, iar ea era în agonie. Connolly nu prea vorbise înainte despre activitățile lui sociale; totdeauna rezistase cu încăpățânare la toate eforturile ei de investigație. Voia s-o necăjească acum? Sheba încercase să rămână calmă, dar și-l imaginase la petrecere, bându-și romul cu Cola dintr-un pahar de plastic și dansând cu fete cu tenul ca piersica, îmbrăcate în rochii provocatoare. — Te duci cu cineva? îl întrebase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
și la treningul meu roz-ciclam pe care scrie cu litere cauciucate NEON, aha, am Înțeles ce vrea, se poate, dacă Îmi spune numele tipei disponibile de la gineco. Poate, zice el, dacă Îmi dai hainele civile, așa că am urcat la etaj, necăjiți de perspectiva că dincolo de poarta spitalului e o lume liberă, fără Ceaușescu, mort, ieri, 25 decembrie 1989, au anunțat la televizor, motiv de și mai multă bucurie, iar negocierea treningului meu În schimbul numelui tipei cu chistul a intrat Într-o
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]