447,454 matches
-
s-ar fi cuvenit, din teama probabilă de a nu fi acuzat de cenzură (ceea ce ar fi aberant). Horea Poenar nu scrie nici un articol, doar prefațează dicționarul pe care îl coordonează. Nu e, desigur, o simplă formalitate. E o instanță necesară, dar nu mai mult decât un arbitru al respectării termenelor și angajamentelor. Un coordonator - știm bine cu toții - e, totuși, altceva decât un arbitru, pentru că el însuși trebuie să elaboreze regulile jocului. Corectitudinea informațiilor și a aprecierilor trebuie să fie miza
Dicționar de sentimente echinoxiste by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12047_a_13372]
-
lumea de azi, așa încât acest scenariu nu poate fi ignorat cu nici un chip. Și totuși, dl Timofte a făcut o greșeală: furat de teoria conspirației în care plonjase atât de impetuos, a dat mai multe amănunte decât ar fi fost necesare. El a pretins că "atentatorii" la viața lui Băsescu ar fi aduși din afara țării. Asta înseamnă că știe cu precizie cine și cum acționează. Pentru că nu orice bătrânel ce lâncezește pe bancă în fața blocului și care, la o adică, i-
Pompierul însetat de medalii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12039_a_13364]
-
unei instituții culturale - și aceasta fiind, fără îndoială, o profesiune nobilă. Z. Ornea a construit programe editoriale, a avut inițiative de editare, a îngrijit texte de la faza de manuscris sau primă ediție până la o altă apariție, cu tot aparatul critic necesar (prefață, note etc.), a sprijinit reeditările clasicilor într-un mod sistematic și înțelept. Această muncă de editor al clasicilor, de inițiator de colecții de istorie literară, nu va fi niciodată îndeajuns de apreciată și nici suficient de bine pusă în
Gestiunea patrimoniului literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12069_a_13394]
-
celui de-al doilea raft. Prea multe edituri dovedesc din ce în ce mai frapant lipsa de coerență, de consecvență și de competență în editarea clasicilor noștri. Improvizarea unor programe editoriale nu este compatibilă cu exigențele unui interes național major. E, de aceea, foarte necesară analiza unor proiecte editoriale pe domenii de istorie literară: avangarda românească, recuperarea literaturii exilului, calitatea edițiilor cu destinație școlară, soarta editorială a scriitorilor minori, reluarea edițiilor critice din opera marilor clasici (acolo unde e cazul). E de asemenea de meditat
Gestiunea patrimoniului literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12069_a_13394]
-
deplin motivate. O rapidă investigație istorică poate fi însă de ajuns pentru a infirma vechimea, continuitatea și mai ales caracterul "obiectiv" al unor reguli. Mai noi și mai arbitrare decît am fi tentați să le credem, regulile rămîn totuși convenții necesare și pe deplin respectabile. Un bun exemplu de impunere indiscutabilă a normei explicite (chiar dacă la origine criteriul de decizie poate fi considerat arbitrar) l-ar constitui modul de formare al genitiv-dativului articulat la substantivele feminine cu terminația în -ie postconsonantică
Normă și eufonie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12072_a_13397]
-
Contemporanul - Ideea europeană, sectorul deficitar este cel al criticii; bineînțeles, vina e a noastră, plătim mizerabil! "Bătrânii" s-au îndepărtat mai mult sau mai puțin de critica curentă - dar nu-i surprindem publicând monografii sau lucrări de sinteze atât de necesare azi, măcar prin imitație a pieții literare franceze ce abundă de astfel de lucrări, pe teme infinit variate! -, iar criticii de vârstă medie, instruiți și cu talent literar - dacă nu totdeauna cu perfecte intuiții! - scriu, mai ales, sau despre grupul
Starea criticii literare, azi by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/12101_a_13426]
-
se produc, se pune problema înțelegerii într-o limbă comună". În fond această trăsătură a "comunității disciplinare" ține de condiția omului de "ființă culturală", capabilă de-a se autoreproduce. Or, cultura e un factor de continuitate, un lanț al asocierilor necesare în perspectivă diacronică, în afara căruia, oricît am forța inovația, nu se poate naște nimic semnificativ. Conform lui William R. Schultz (1994), deosebirea dintre om și animal consistă în capacitatea omului de-a crea tradiții datorită fenomenului de acumulare și transmitere
Pornind de la sincronism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12065_a_13390]
-
nu sînt amabili cu străinii (în măsura în care un român extrovertit-primitor poate numi asta "amabilitate"), că nu-ți oferă toate informațiile de care ai nevoie (atenție la nuanță: nu informațiile pe care le ceri, ci cele care socotesc ei că-ți sînt necesare; în 60% din cazuri e totuna, în restul situațiilor înghiți cu noduri o amabilitate subit distantă, afectat superioară, păzindu-se de întrebările tale)." Așadar, forma socială a celebrei neutralități... Nu-ți pui problema, citind cartea Ioanei Bot, în ce măsură aserțiunile sînt
Subgenul "înalt" al biograficului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12096_a_13421]
-
că datoria poetului e de a povesti nu neapărat "lucruri întâmplate cu adevărat, ci lucruri putând să se întâmple în marginile verosimilului și ale necesarului". Or, motivația oedipiană insinuată de Stone nu e nici măcar verosimilă, ca să nu mai vorbesc de necesară. Iar în contextul personalității lui Alexandru, e cu atât mai greu să motivezi psihologic o fixație pentru eroul Iliadei. Îl vezi pe Filip (Val Kilmer) arătându-i picturi rupestre cu eroii antici, dar în același timp îl vezi descurajându-l
Alexandru and Aristotel by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12094_a_13419]
-
realizată: s-a comentat deja că eroul e foarte feminin, ceea ce, în contextul corectitudinii politice, e perfect comprehensibil: dacă s-a scris că Dumnezeu e femeie, de ce n-ar fi și Alexandru una? Aristotel mai adaugă o observație care e necesară dacă vrei să transformi un incident într-o narațiune, adică să impui o finalitate unei viniete: Chiar dacă obiectul imitației ar fi să fie nestatornic și să înfățișeze acest soi de fire, încă trebuie înfățișat statornic în nestatornicia lui". Or, Alexandrul
Alexandru and Aristotel by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12094_a_13419]
-
exact inversul încrederii - ceva greu de imaginat dacă nu ai foarte dezvoltat simțul măsurii și pasiunea pentru notele de sub- sol din tratatele de filosofie și de semidicteu zeiesc delfic ceea ce nu exclude să rămâi carbonarul morocănoșilor cărbuni ai iluziei necesare subminând ca o cârtiță de lux resemnarea împăcării de sine "în această decizie nu e nevoie de majoritatea de voturi" - cât de impresionant ar suna respectiva frază ego- protocolară drept secretă parolă pentru declanșarea sau închiderea vreunei ofensive în ambele
Poezie by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/12102_a_13427]
-
manifesta aptitudinile cultural-artistice ale românilor, când sălile de spectacole sunt goale, prin biblioteci fluieră vântul, iar scriitorii nu prea au ce căuta pe ecranele iubitoare de mingi și bocanci, reeditarea cărții lui Mihai Berechet ar fi un act de cultură necesar.
"Pe cine cauți tu?" by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/12093_a_13418]
-
se sprijinea/ Doar pe scheletul unui cal/ Care în viteză se dezmembra risipindu-se/ Și eu continuam să călăresc/ Un cal tînăr de aer/ într-un secol care nu mai era al meu" (Un cal tînăr). O asemenea intemporalizare e necesară pentru a jalona altitudinea poeziei care simte nevoia lăuntrică de-a se identifica cu sine însăși tocmai pentru a putea da glas convingător fondului său moral intrinsec. Exterioritatea se înfățișează mistuită de-o chemare orientată spre interior a subiectului liric
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
ignorată până și de Dicționarul cronologic al literaturii române, apărut în 1979 sub coordonarea lui I. C. Chițimia și Al. Dima, care înregistrează aspecte și evenimente mult mai mărunte. (Apropo: iată o lucrare de sinteză a literaturii române în date, foarte necesară și astăzi, care ar trebui revizuită substanțial, completată, actualizată și reeditată.) După 1990, Vintilă Horia, care a murit în Spania în aprilie 1992 fără să mai apuce să viziteze România postdecembristă, ar fi dorit reluarea revistei și a programului ei
Depășirea respectuoasă a gândirismului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12111_a_13436]
-
inocularea Europei cu ser românesc" (p. 230). Scriitorii din gruparea de la revista "Meșterul Manole" erau animați de o mare dorință de afirmare europeană, recunoscând tradițiile românești și încercând să le depășească. Din nefericire, puțini dintre ei aveau mijloacele de expresie necesare pentru a îndeplini un asemenea proiect. Dar pentru un grup de scriitori în jurul vârstei de 25 de ani conta enorm declanșarea unui elan constructiv și a unui entuziasm creator. Solidaritatea de generație tânără orientată ferm spre Europa își construia inspirat
Depășirea respectuoasă a gândirismului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12111_a_13436]
-
orelor și a zilelor nu există scăpare", iar "ziua de ieri nu înseamnă pentru noi doar un plus de oboseală, ea face din noi alți oameni, diferiți de ceea ce eram înainte de sinistrul pe care-l reprezintă." De aici, discuția absolut necesară despre Memorie, ale cărei legi sînt "supuse legilor mai generale ale obișnuinței". (Definirea obișnuinței de către Beckett anunță, în nuce, poetul dramatic de mai tîrziu: "Obișnuință e lestul care înlănțuie cîinele de propria-i vomă. Respirația e obișnuință. Viața e obișnuință
Du côté de chez Proust by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/12120_a_13445]
-
lui Dumezeu în trei de către Biserică. Tată, Duh și Fiu. Mesajul: discursul evanghelic, după aproape două mii de ani, trebuie rediscutat. Publicul este astăzi cu totul altul. Sintagma literă de evanghelie nu este un argument pentru a evita o deschidere absolut necesară: nici o dogmă nu este infailibilă. Personajele cărții au atitudini pro și contra, așa cum, de altfel, au și cititorii. C.M.: Literatura dumneavoastră a fost tradusă în străinătate cu real succes. Care vi s-a părut a fi atitudinea editorilor occidentali față de
Alexandru Ecovoiu "Fiecare personaj are ceva din mine" by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Journalistic/12113_a_13438]
-
viață oriental a evoluat într-un ritm neașteptat de accelerat în sensul Europei. Autorii unirii de la 1859 au dat dovadă de capacitate politică superioară și au acționat în sensul interesului românesc, găsind, în pofida voinței marilor puteri, soluțiile pentru împlinirea pasului necesar realizării unui stat coerent și puternic la gurile Dunării. Lascăr Catargi a dat dovada capacității sale de om de stat când în "acea memorabilă zi de 11 martie 1871", vorba lui Maiorescu, l-a convins pe principele Carol să renunțe
Oameni de stat, oameni politici, politicianiști by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12126_a_13451]
-
El s-a manifestat ca un adversar implacabil față de regimul reprezentat de Ion Iliescu și Adrian Năstase. Până în prezent marinarul a manifestat o hotărâre, claritate și consecvență în acțiune, un spirit combativ și o energie surprinzătoare, calități care constituie premisa necesară pentru răpunerea definitivă a monstrului care a supus țara atâta amar de vreme. In cuvântarea de anul nou rostită în mijlocul tineretului în Piața Universității, fapt de bun augur, a spus o sentință importantă: "aveți încredere în voi"! Cu alte cuvinte
Oameni de stat, oameni politici, politicianiști by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12126_a_13451]
-
tonului (nici măcar în polemici nu este agresiv, are un bun simț al susținerii propriilor argumente care lasă întotdeauna loc de un "bună ziua"; ceea ce nu-l împiedică însă, de fiecare dată, să facă operelor literare pe care le discută toate obiecțiile necesare). În ultima vreme acestor elemente specifice ale brand-ului Gabriel Dimisianu li se mai poate adăuga unul: o anumită melancolie înțeleaptă, manifestată prin puseuri confesive care își fac loc decisiv chiar și în textele de pură interpretare critică. Aceste texte
Critica de acord fin by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12129_a_13454]
-
substrat memorialistic. La fel ca în Lumea criticului, autorul reușește și de această dată să își surprindă cititorii. Dacă la volumul din anul 2000 elementul surpriză a fost dat de formidabilele texte de factură confesivă, acum autorul introduce un foarte necesar capitol de istorie literară dedicat perioadei 1945-1948. Scriind acest capitol, criticul reușește o dublă performanță. Pe de o parte, realizează o izbîndă în plan personal infirmîndu-și autodeclarata inapetență pentru sinteze ("Ce pot să spun altceva decît că sintezele mă impresionează
Critica de acord fin by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12129_a_13454]
-
deci inutile. Câteva dintre monologurile lui Cezar sunt prea "făcute" și cam demonstrative, când nu ar fi stricat puțină ambiguitate. Cu 20 de pagini până în final, Cezar oferă cititorului, singur și "nesilit de nimeni", explicația propriei obsesii. Apoi, secvențele diaristice, necesare, semnificative pentru "desenul din covor", cu un rol bine conturat în desfășurarea largă a narațiunii (căci condiționează palierul factologic și accentuează caracterul polifonic) și care oferă avantajul unei varietăți a registrelor stilistice (eseistic sau poetico-oniric), sunt și ele, însă, mult
Cu mama pe canapea by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12151_a_13476]
-
să caut în arhiva personală urmele unui limbaj politizat al sărbătorilor de acum peste un deceniu și jumătate. Puținele ilustrări regăsite în grabă, în texte și în memorie, sînt desigur banale pentru cei de o anumită vîrstă, dar tot mai necesare pentru cei foarte tineri, care riscă să nu le mai înțeleagă fără explicații și glosări. Dublul limbaj al sărbătorii - cel privat și cel public - e evocat în primul dintre volumele citate: "bîtele proveneau de la brazii de Crăciun - pardon, de la Ťpomii
Fragmente tematice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12159_a_13484]
-
cu sufletul, a iadului cu cerurile". Păcatul voluptății răvășitoare pentru omul iubit este răscumpărat de Elisabeth prin sacrificiu pios. Contrastul vehement este în cântul și alura feminin contrastantă a celor două artiste. Ele sunt două personalități și considerabila diferență este necesară. Venus (Szilfŕi Marta), voce importantă cu evoluții în registre frapante, țâșnind provocator în ambianța ei de văluri roșii și lumini purpurii. Elisabeth (Felber Gabriela), mai rar portret atât de subtil în muzicalitate, eleganță. Femeia care înțelege ceea ce lumea ei, înghețată
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
numai, boieri și aurolaci, angoase, creatori, familia, scrisul, Arta Popescu, iubiri, iubite. Ca și pe stradă. Lumi care se pot urmări în oglindă, de multe ori. Chiar și burțile sau speculațiile pe care le face spectacolul mi se par timpi necesari de aduceri aminte. Toată lumea asta fabuloasă din tramvai este pusă în forme stranii, cu încărcături speciale, de scenografa Roxana Ionescu. Nu o cunosc și nu-mi dau seama dacă am mai văzut ceva făcut de ea. Are minuție în a
Un tramvai numit Popescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12139_a_13464]