570 matches
-
instrument inutil, obsolet. Ajuns în sat, se așteptase să audă cântecul cocoșului, cotcodăcitul găinilor, măcăitul rațelor, mugetul vacilor, nechezatul cailor, lătratul câinilor. Alături de casa lui un vecin își ținea calul, pe numele său Prinz, într-un țarc. Dar Prinz nu necheza. Ceva mai departe, Kurt și Irene aveau doi cai, câteva găini și rațe. Dar caii nu nechezau, găinile nu cotcodăceau, rațele nu măcăiau. în marginea satului erau două lacuri. Se duse seara pe malul lor, să asculte broaștele. Dar broaștele
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
vacilor, nechezatul cailor, lătratul câinilor. Alături de casa lui un vecin își ținea calul, pe numele său Prinz, într-un țarc. Dar Prinz nu necheza. Ceva mai departe, Kurt și Irene aveau doi cai, câteva găini și rațe. Dar caii nu nechezau, găinile nu cotcodăceau, rațele nu măcăiau. în marginea satului erau două lacuri. Se duse seara pe malul lor, să asculte broaștele. Dar broaștele nu orăcăiau. Iar greierii nu țârâiau, deși era mijlocul verii. în dimineața următoare se trezi devreme, odată cu
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
senine. Gustam zborul verii, Noaptea ne îmbie, Sâmburii durerii Pleacă în stihie... AMPRENTA DRAGOSTEI Primăvară în amurguri Naște florile pe muguri. Noaptea cade peste ramuri Peste lume, pește lanuri. Blândă iapa alăptează Mânzul visurilor sale și din când în când nechează Surioarelor banale. Numai hărmăsarul-tată Stă de straja pe pășune Când mândria îl îmbată Lângă mânzul fără nume. Dragostea universală E aceeași la tot pasul. E-o amprenta digitală Unduita precum glasul. VEȘNICIILE Veșniciile aleargă De frică să nu se piardă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
circumferințele sale de fum, ce tot cresc și cresc, ies din casă, se extind la cer se amestecă ușor cu văzduhul și norii Noul Iconar Lui Vasile Levițchi, in aeternum De câteva zile, apare printre discipoli umbra Profesorului Caii Hurmuzăcheștilor nechează-n lucarne Ay, în absența solului, plantele-acestea ar putea slobozi rădăcini în paharul cu apă! O lumină prevestitoare se aprinde pe ziduri poeții tineri duc în pumni lumini de cenaclu uimiți, negustorii din piețe descoperă chipul lui Franz Josef și
Poezie by Arcadie Suceveanu () [Corola-journal/Imaginative/5075_a_6400]
-
care, negreșit, va fi înlesnit prin intervenția sa, pe când abia ieșea din copilărie, nașterea unui animal: ,, Eram pe câmp, când răsăritul soare/ Întemeia în mine, strigând, o nouă zi.// Întinsă pe pământ o iapă înspumată/ Gemea așa de gravă și necheza ușor./ Mi-am suflecat cămașa, îngenuncheat îndată/ Și cum știui am dat un ajutor.” Îngenuncherea în fața venirii pe lume a mânzului este răsplătită de spectacolul instalării în viață a unei ființe încrezătoare în justificarea absolută a tot ce i se
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
-o cauterizeze. Pe urmă alta. Și alta. Pînă ce, liniștit, Te vei întoarce singur la Fericita Turmă. Armăsarul și păpușa Sus, pe dulap, un armăsar de porțelan S-a înălțat, sălbatic, pe-albastrele-i picioare De dinapoi. Și, într-o nesfîrșită încordare, Nechează, în tăcere, zadarnic, spre tavan. Alături, cu ochi negri, gură roșă, visătoare: Păpușa. Care-așteaptă, senină, uitîndu-se pe geam, Să vină în vacanță, ca-n fiecare an, Fetițele. S-o ia în patul lor, să-i spună la culcare Secrete mici
Poezii by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/16253_a_17578]
-
bădea Vasile Graur, apoi pe la poartă pe la Tofan. Când am ajuns la drumul mare, cel care urcă spre cimitir, ne-am întâlnit și cu celelalte care. Mirosea frumos a primăvară, iar noi mergeam la pădure. Din coșul carului auzeam caii nechezând, oamenii care înjurau boii ce o luau pe ogoare, însetați de libertatea vântului de primăvară. Unii bărbați își suduiau femeile că nu au uns cum trebuie roțile carului, de parcă asta nu era treaba lor. Glasuri. Zeci de glasuri. M-am
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
femeia își pierde copiii de parcă nici nu i-ar fi avut. În cele din urmă, privirea se închide și ea. Comunicarea cu lumea se face printr-o simplă percepție, care aparține aliatului omului, animalului, ajutorului de nădejde. „Caii mai tineri necheză, cheamă de ici și de acolo, dar Bator urcă din greu, cu capul în pămînt, n-aude nimic, nici tropotul cunoscut al cizmelor stăpînei nu-l aude. Pipăie (s.n.) cu picioarele și cunoaște, știe unde are să vie vreun pripor mai
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
sta cu luminița de ceară la căpătîi, simțea Fefeleaga că toată viața pentru copiii aceștia s-a chinuit.” Pentru ei „a muncit din inimă”. Este sfărîmat lanțul perpetuării, pe care Fefeleaga încerca să-l încropească din piatră. Pînă și Bator nechează nu pentru că scapă de muncă, ci pentru că se desparte de stăpînă. Munca ia chipul unui lung șir de morți. Maria-Fefeleaga își pierde bărbatul, își pierde copiii, își pierde cuvintele, își pierde calul. Cînd moare Păunița, Maria-Fefeleaga duce pe Bator la
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
câțiva dintre ei se postau în formație de apărare, ca să poată stăvili atacul furibund al năvălitorilor, alții se străduiau să dezlege pripoanele cailor, care, înspăimântați de foc, azvârleau din picioare, dădeau din copite, se înălțau pe picioarele din spate și nechezau disperați. Grupul de apărători înaintă în mijlocul fumului ca să-i lovească pe burgunzi și imediat se produse în învălmășeală crâncenă. Sebastianus recunoscu în războinicul ce-i conducea pe huni pe tânărul cu piciorul bandajat care își bătuse joc de el în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
încet, ușor, Treci la iubirea următoare! Aruncă-mă în cele patru zări Și sfâșie-mi o ultimă suflare Să nu mă-nghită numai două mări, Să nu mai am nicio scăpare! ADUN COMORI Se-adună ploile-n cascade Și caii nechezând în herghelii, Îmi cântă un străin balade Atât de vechi și-atât de viiă Se-adună peste tot, grămadă Petale roșii, ruginiiă Vino și cântă-mi o baladă Pe care-o știu, pe care-o știi! Se-adună-ceruri curcubee Aud balade
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
Către nicăieriă Ne vom contopi Într-o singură aripă Într-un unic zbor Înspre primordial Sau irațional, Unde să nu ne pierdem Eu de mine. Tu de tine, Noi de noi! SE-ADUNĂ Se-adună ploile-n cascade Și caii nechezând în herghelii Îmi cântă un străin balade Atât de vechi și-atât de vii. Se-adună peste tot grămadă Petale roșii, ruginii, Vino și cântă-mi o baladă Pe care-o știu, pe care-o știi! Se-adună-n ceruri curcubee, Aud
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
de calcar. Mi-am Îndreptat degetul fix spre nasul lui: — Dacă aflu că acel U-Boat a fost săltat, o să știu cine l-a denunțat. Îți promit, Neumann, că vin și-ți smulg afurisitele alea de pleoape. Da’ ce vă pasă? necheză el. De când ați devenit un cavaler apărător al evreilor? — Mama lui Îmi este clientă. Înainte să uiți că ai auzit vreodată de el, vreau adresa locului În care se află, ca să i-o pot spune ei. — Bine, bine. Da’ asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
tunde, se bărbierește și-și face o frecție Birken. Îi place lui frecția Birken. Guițatul porcului este Întâi subțire și Încet, Încet, se transformă Într-o horcăială groasă amestecată cu icnituri. Moare greu. Caii lui Țăpăligă tropăie prin grajd și nechează. De dincolo de ziduri și de case se aude clopotul tramvaiului 26. Primul vagon are scară și ușă batantă, iar al doilea are uși care se deschid cu mâna. Poți să te sui și să te cobori din mers. Paiele ard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Ochii lui alunecă spre pulpele bronzate și glezna subțire. O fantasmă erotică începe să prindă contur în mintea înfierbântată. "Cum ar fi să te trântesc cu picioarele în sus? Îndărătnică la început, mai mult ca sigur, dar în final vei necheza ca o iapă!". Surâde ușor stârnit acestui gând deșucheat. Își aprinde o Regală și trage mai aproape scrumiera rotundă, metalică, cu margini colorate roșu lucios. Nu se obișnuise niciodată cu țigările rusești, gustul lor aspru îl izbea în mărul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
o ieșit din restoran celălalt l-a și pocnit în moalele capului. - Mai trăiește ? întrebă altul, gâfâind. - He, trăiește... răspunse nedecis povestitorul. Numai crieri împrăștiați... Mulțimea se scurgea pe cărări dinspre iarmaroc, vorbind tare, cu glasuri bete de femei care nechezau ca niște iepe. Un țigan pleca cu mâinile la spate, urmat de chiranda aplecată din șale, cărând în spate un tăbultoc legat cruciș cu frânghioară. în urma lor se lăsa o dâră de miros amestecat - urină, sudoare și tutun -, vestitul miros
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
M-au părăsit, și jură pe dumnezei care n-au ființă. Și după ce le-am primit jurămintele, se dedau la preacurvie, și aleargă cu grămada în casa curvei! 8. Ca niște cai bine hrăniți, care aleargă încoace și încolo, fiecare nechează după nevasta aproapelui său. 9. "Să nu pedepsesc Eu aceste lucruri, zice Domnul, să nu-Mi răzbun Eu pe un asemenea popor?" 10. "Suiți-vă pe zidurile ei și dărîmați, dar nu nimiciți de tot! Luați-i butucii aceștia, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
locuri în care orice urmă de civilizație fusese distrusă de mult de soare și de ierburi. Lanurile începură după câțiva kilometri să se întunece și se ivi o pustietate stearpă de colburi negre, cu o ușoară mălurire în depărtare. Caii nechezară. - Uite, colo, pe marginea pârâului, am o grădinărie, zisePascalopol, arătând cu biciușca. Nu se zărea însă nici un pârâu și nici măcar vreo salcie. Abia mai încolo, câțiva pomi rămuroși se iviră izolați la distanțe incalculabile, pierduți ca niște trunchiuri moarte pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de rochia ei albă, își apropiase fălcile lungi și păroase, mirosind-o cu înclinarea de a o rumega. Pascalopol îl lovi cu biciușca peste bot și vita se trase înapoi năruindu-se peste celelalte. Și unul din caii de la brișcă necheză la vederea ciurdarului. Turma se scurse încet, ca o lavă groasă, ridicând un fum gros de praf, și reconstitui de cealaltă parte a câmpului acea târâre colboasă. Pascalopol dădu bici cailor și brișca porni. G. Călinescu - Pascalopol, întrebă Otilia (Felix
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
succesiuni de imagini neclare. Pe negru nu prinde nici o altă culoare, îi tulbură amorțeala un gând hoinar. Neagră e și perdeaua de pâslă ce se agită în adierea vântului... Iar dincolo de ea zărește nedeslușit cămăruța cu arme. Iată și caii! Nechează sub streașina porticului. Și dincolo de corturi, între munți și mlaștini, un codru întunecos vuiește sinistru. Îl recunoaște imediat după desimea co pacilor înalți. Pădurea Hercynia! Acoperă tot teritoriul la est de Rin până la geți și daci. Brusc, îi apare în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dimineața, Donny, îl alintă ea pe animal. De fapt, numele real era Don Juan di Middleburg și era foarte potrivit după părerea lui Cheryl. Un gigolo autentic, după cum îi plăcea ei să glumească: în mâinile bărbaților, se zbătea teribil și necheza, dar cu ea era întotdeauna blând și ușor de controlat. - Ne vedem într-o oră, spuse ea îngrijitoarei în timp ce se sălta în șaua lui Donny, apucând frâiele și simțind cu plăcere musculatura suplă a calului. O atingere ușoară la coaste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
totală. Până când avu loc nenorocirea. Nu avu vreme să își dea seama cum exact se întâmplase. Încetinise foarte mult pentru a lua curba îngustă dintre două tufe crescute peste măsură, când un porumbel zburase exact spre fața lui Donny. Acesta necheză și scăpă aproape total de sub controlul lui Marston, încât aceasta fu aproape aruncată din șa. Imediat, calul se cabră încât ea abia reuși să evite căderea. Se agăță cu toată puterea de coama calului și ținu strâns frâiele pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Doamne! strigă ea. Nu, nu... Își dădu seama că pierduse controlul, căci picioarele calului se clătinau pe pietrele ce se iveau din pământ. Simți mușchii acestuia tremurând și panica pe care o simțea la rândul lui pe măsură ce își pierdea echilibrul. Necheză puternic. Știa că o așteaptă fracturi multiple la picioare. Eventual își va strivi pieptul. Aproape simți durerea sa, dar și pe a lui. - O, Donny... Apoi un bărbat în trening apăru de nicăieri. Privi către cal, sări către el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
atunci cui am face dreptate? - zice celălalt întinzându-i din nou plosca: ți-a mai rămas jumătate. Episodul 43 LA DRUMUL MARE Cum stau cei doi voinici acolo la marginea drumului, mai vorbind, mai înghițind, numai ce unul din cai necheză o dată scurt, prevestitor. Ia vezi, măi, ce vrea Nestor! - spuse primul voinic. Al doilea voinic se sculă într-o rână. — Ce vrei tu, murgule băiatule? - întrebă el. Calul arătă cu capul în direcția dealului. — Foicica bradului, zice ca să ne uităm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și cu frâul aninat de gât, porni la pas spre călugări. Când ajunse în dreptul lor, se opri, îi privi lung, mai înaintă un pas, se uită în traista lui Metodiu, apoi într-a lui Iovănuț, îi mai mirosi puțin și necheză. — Chiar nu mai au nimic! - spuse uimit unul din frați. — Așa ceva n-am mai pomenit! Mulțumesc, Nestor! Calul se înapoie în iarbă, sub măr, alături de tovarășul său. — Preacuvioșiile voastre! - spuse cu bunăvoință unul dintre Stănciulești. Poftiți, rogu-vă, încoace! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]