527 matches
-
un cal și stăpânul său, pe oasele verticale ale acestora a fost edificat un grajd. Din aceste elemente primordiale, calul și grajdul, s-a născut o gloabă de-a noastră, autentică și pur sânge, din al cărei pântece a țâșnit nechezând ca un izvor purificator mânzul cu aripi. Suntem conștienți, așa cum ne relata, după revenirea din leșin, corespondentul nostru, dragul și iubitul nostru corespondent al cărui nume va fi săpat în veșnicie: G, că pe aripile acestui pui de gloabă vom
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
popii, făceam un chef mare la unul dintre cele trei restaurante mai cu vază din Bolgrad, apoi, când popa se îmbăta peste măsură, îl așezam în căruță, cetluit să nu cadă, și calul îl ducea până acasă unde, în fața porții, necheza din toate puterile, semn că preuteasa trebuie să-l elibereze de povară și să-l ducă, ca și pe popă, la culcare. Popa nu era zgârcit, preuteasa da. Aveau porci mulți dar mai ales o scroafă castrată, grasă. Vasile, Mișa
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
văzut fețele zîmbitoare și nefirești, măștile strălucitoare, ochii Însingurați și hăituiți. Îi strigau tatei tot felul de glume și-l Întrebau dacă mai are de transmis vreo ultimă dorință, și mai era acolo și De Wolfe Hopper, care alerga și necheza ca un cal și Încerca să se cațere pe un stîlp. Doamne, ce nemaipomenit. Așa că domnul Gates zise: — Încotro s-o pornim, Joe? Iar tata răspunse: — Spre Golden Gate și să dea Domnul să nu se oprească nicicînd! Apoi tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
caii în Ardel Și pîn-într-unul i-am dat Bani frumoși am căpătat [ ] moara lumii [ ] moara * șubii * Și nici de un bai n-am dat- Iată-mă că-s om spălat. 210 Pe drumul Simandului Paște calul Iancului, Calul paște și nechează Iancu doarme și visează; Calul se apropia Și din grai așa grăia: Iancule, stăpânul meu, Nu dormi așa de greu Că vor veni Ungurii Și tu nici nu i-i simți. Iancu iute se scula Și pe murgu-ncăleca Și s-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
se avântă Și bătrânului cuvîntă: - Tată bun, tătuțul meu, Eu sunt Gheorghieș al tău, Sari pe cal și dumneata Și-ndată vom alerga. Cuvântă și se porni Și la poartă că sosi, Cu picioru-n ea izbi Și când murgu - a nechezat Toți mesenii s-au sculat. Iar Gheorghe le-au cuvîntat: - Stați, meseni, nu vă sculați, Stați, meseni, și ospătați; Însă mândra mea frumoasă Să se scoale de la masă, Poarta-n grabă să-mi deschidă S-o sărut și ea să
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mi-l priponească, C-o sfăruță de mătasă De la mândra mea din casă, C-o șfară de ibrișin De la mândra mea din sin. 344 Frunză verde Afion, S-a dus bădița Ion Ș-a lăsat murgu-n pripon. Murgul paște și nechează, Puica plânge și oftează. - Taci, tu, puică, nu mai plânge Nu vărsa lacrimi de sânge, Căci Ion o să te - apuce Și la maică-ta te-a duce, 267 {EminescuOpVI 268} Când a face plopul pere, Și răchita vișinele, Și tânjala
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și punînd-o pe cal, sburau amândoi prin pustiul lungului mărei ca două abie văzute închegări ale văzduhului. Dar Genarul, om nalt și puternic, avea un cal năzdrăvan cu două inimi. Motanul din castel mieună dintr-un cap, iar calul Genarului necheză cu vocea lui de bronz. - Ce e? - îl întrebă Genarul pe calul năzdrăvan - ți s-a urât cu binele? - Nu mi s-a urât mie cu binele, ci de tine-i rău. Făt-Frumos ți-a furat fata. - Trebuie să ne
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
flăcăului demâncatul ce i-am făcut eu și pornește-l. Alături cu bordeiul era sub pământ o pivniță. El intră în ea, și acolo văzu șapte iepe negre strălucite - șapte nopți, care de când erau nu zărise încă lumina soarelui. Ele nechezau și băteau din picioare. Nemâncat toată ziua, el cină ce-i dăduse baba, ș-apoi încălecînd pe una din iepe, mână pe celelalte în aerul întunecos și răcoare al nopții. Dar, încet simți cum se strecoară un somn de plumb
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
sbor năsipul pustiei. Mergeau așa de iute, încît i se părea că pustiul și valurile mărei fug, iar ei stau pe loc. Și numai încet se auzea motanul mieunând din câte șapte capetele. Pierdut în păduri, Genarul își aude calul nechezând. - Ce e? - îl întrebă. - Făt-Frumos îți fură fata, - răspunse calul năzdrăvan. - Pute-l-om ajunge? întrebă Genarul mirat, pentru că știa că-l omorâse pe Făt-Frumos. - Nu zău, răspunse calul - pentru c-a încălecat pe un frate al meu, care are
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
văzu pe Făt-Frumos în pustiu, zise calului său: " Spune frăține-tău să-și arunce stăpânul în nori și să vină la mine, că l-oi hrăni cu miez de nucă și l-oi adăpa cu lapte dulce. Calul Genarului îi necheză frățini-său, ceea ce-i spusese, iar Frate - său i-o spuse lui Făt-Frumos. - Zi frățini-tău, zise Făt-Frumos calului său să-și arunce stăpînu-n nori, și l-oi hrăni cu jaratec și l-oi adăpa cu pară de foc. Calul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-i spusese, iar Frate - său i-o spuse lui Făt-Frumos. - Zi frățini-tău, zise Făt-Frumos calului său să-și arunce stăpînu-n nori, și l-oi hrăni cu jaratec și l-oi adăpa cu pară de foc. Calul lui Făt-Frumos o necheză asta frățini-său, și acesta asvîrli pe Genarul până în nori. Norii cerului înmărmuriră și se făcură palat sur și frumos - iar din două gene de nouri se vedea doi ochi albaștri ca cerul, ce răpezeau fulgere lungi. - Erau ochii Genarului
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
răscruce marcată cu un par dat cu păcură, ne-am dat seama că nu mai puteam înainta. Apa și nămolul nu ne dădeau voie să vedem unde era făgașul drumului. Ariald a mers înainte câteva zeci de pași, dar calul necheza de zor, scutura din cap și tropăia nervos, alunecând pe terenul mocirlos. - Eu zic să ne-ntoarcem înapoi și s-o luăm pe celălalt drum, a hotărât, înțelegându-se din ochi cu Gundo. E-ntortocheat, dar mai înalt. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pielii parcă ne stârnea și mai tare în ceea ce făceam. Fiecare dintre noi a căutat să pună mâna pe un cal pentru sine și pentru rubedenii, dar norocul ne-a părăsit. Animalele au început să dea din copite și să necheze, scăpându-ne din mână. Au devenit nervoși și cei aflați mai departe. Zăpăceala și zarva acelor nărăvași au atras atenția avarilor, făcându-i să se abată iute înapoi. Rotari a sărit pe un cal și a pus-o pe Gaila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
gâtul, știu imediat că sub ea se afla o dungă vineție. Și mai știu că acea dungă fusese făcută (avea să fie făcută?) de o funie. Urlă, cuprins de panică: - Luciaaaaaaaaa! Luciaaaaaa! Nu-i răspunse nimeni, dar unul dintre cai necheză. Căzu în genunchi și vomită până în momentul în care stomacul îl avertiză că era foarte posibil să-i iasă pe gură. Vântul se înteți, iar Scriitorul avu senzația dureroasă și înspăimântătoare că însăși Moartea trecea printre blocuri, aducând cu ea
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
locuri în care orice urmă de civilizație fusese distrusă de mult de soare și de ierburi. Lanurile începură după câțiva kilometri să se întunece și se ivi o pustietate stearpă de colburi negre, cu o ușoară mălurire în depărtare. Caii nechezară. - Uite, colo, pe marginea pârâului, am o grădinărie, zisePascalopol, arătând cu biciușca. Nu se zărea însă nici un pârâu și nici măcar vreo salcie. Abia mai încolo, câțiva pomi rămuroși se iviră izolați la distanțe incalculabile, pierduți ca niște trunchiuri moarte pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de rochia ei albă, își apropiase fălcile lungi și păroase, mirosind-o cu înclinarea de a o rumega. Pascalopol îl lovi cu biciușca peste bot și vita se trase înapoi năruindu-se peste celelalte. Și unul din caii de la brișcă necheză la vederea ciurdarului. Turma se scurse încet, ca o lavă groasă, ridicând un fum gros de praf, și reconstitui de cealaltă parte a câmpului acea târâre colboasă. Pascalopol dădu bici cailor și brișca porni. G. Călinescu - Pascalopol, întrebă Otilia (Felix
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
aduceau tuslamamele, defilând în genunchi. Lăutarii, cu contrabasuri și țambaluri, mai crăpate ca sicriele, pârțâiau din buze la cuvintele mai deocheate ale șlagărelor, unele maimuțărite direct în engleză. Zburdau, pe acolo, vrafuri de chelnerițe gâdilicioase și moi ca franzelele, de nechezau și-i mardeau, de oha, cu frunțile de frapiere, pe acei dintre clienți care c-o mână încercau să le șterpelească bonierele, iar cu cealaltă le împingeau bacșișuri împăturite, de 25 sau de 50 de lei direct în chiloți. - Primul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
intruși. Dar totuși, cum să poți să fii Modern Talking? Sau orice altă infectă trupă de discotecă, nu se putea dumiri Pinky. Nici nu era momentul, deși poseda un cap cât banița de mare. - Îngeraș, uite despre ce e vorba, necheza Rolly, care, între timp, apăruse și cutremura un fotoliu. Era prea gras, nu putea fi, cu adevărat, un Stones foarte bun. - Două babe tâmpite au auzit despre noi și vor să ne urmărească- n concerte. N-au numit cu exactitate
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Armăsarii turbaseră. Alergau în loc și se izbeau de lemnul gardului. Căruțașii îmboldeau iepele spre poarta deschisă: - Haide, haide, tată, hii! Se auzeau sforăituri și icneli. Când intrară toate, moșul închise poarta, răsuflând ușurat. Armăsarii se ridicară în două picioare și nechezară de se cutremură groapa. Ocoliră în goană iepele cu coamele zbârlite și le loviră cu copitele. Urmă o învălmășeală, și ucenicul văzu încordarea trupurilor roșcate și negre, nădușite. Caii se mușcau și-și loveau gâturile puternice. Căruțașii alergau pe marginea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
călărește-o, dă-i bine! Aha, ha, acum, na, slobozește-te, aha, hi, nu... Cârlane, n-o lăsa, ai ostenit, ai, calu tatii, așa, dumicatul cui te-a făcut, ei, așa... Pe urmă iepele fură gonite să pască. Armăsarii încă nechezau. Picioarele lor subțiri §i lucioase tremurau în bătaia lunii. Își mușcau cozile din când în când. Oamenii râdeau, rezemați de codilele bicelor. - Strașnici armăsari ai, moșule! zise unul. -Ehe... - Parcă-s hrăniți cu iarbă-mare. - Mănâncă o căruță de fân și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
le desfacă legăturile. Treaba merse repede. Hamurile cădeau fără nici un zgomot în praful drumului și Paraschiv 58 le puse numai câte o frânghie subțire în jurul gâtului, ca să le țină la un loc. Când trecu la a doua căruță, o iapă necheză speriată. Ucenicul se făcu mort lângă roți. Gheorghe trăgea perechea dezlegată spre câmp, la adăpost. Cel tânăr mai încercă o dată. Animalele seliniștiseră. Mâna hoțului le pipăia dibaci boturile calde și ochii lăcrămoși. De jos nu se simțea nimic. De patru
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Degeaba încercă să-l potolească. - Lasă-l! strigă bătrânul neliniștit. Ia altul... Pungașul se încăpățînă. Îl lovi cu cotul sub greabăn și-l dezlegă. Cârlanul se smuci într-o parte și scăpă. Drept spre țarc o apucă, unde simțise armăsarii nechezând și aruncând din copite. Oacă u sări înainte să-l țină, dar era prea târziu. Căruțașii ieșiră repede afară pocnind din bicele lor lungi. Până să se dumirească, Paraschiv mai dezlegase un mîrloi de mânz, blând ca un iepure, agățat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
adus niște gloabe, zise Gheorghe. Gazda se scutură puțin, căscă și deschise leneș poarta grea de lemn. - Devreme o mai luarăți azi! spuse, și Paraschiv îi văzu dinții galbeni și rari. 60 Caii se înghesuiră speriați. Nu cunoșteau locul și nechezau. Mânzul încercă s-o ia înapoi. Omul le așternu goroveală dinainte și se îmbrăcă grăbit. - Bună treabă făcuși! u spuse codoșului. - Ce zici, câte bătrâne luăm pe ei? Celălalt se scarpină în cap. - De... Stai să-i vedem. Bozoncea unde
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
luase animalele de gât. Gazda turnă varul fierbinte în găurile păturii. Pielea cailor sfârâi, arsă. Părul lor frumos și des se curăța ca luat cu briciul. În locurile goale, rămăseseră câteva buboaie albe, din care mustea sângele. Iepele se smuceau nechezând, dar mâna puternică a femeii le stăpânea. Când scăpară, se întinseră rănite la soare, așezîndu-se pe picioarele dinainte. Aveau în ochi o suferință tăcută și de sub pleoape li se scurgea o zeamă limpede ca lacrimile. Numai mânzul scăpase. El zburda
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o vadră cu apă în ele. Spălate și dichisite cum erau, ți-era mai mare dragul să le privești. Pe la căpestre, nevasta le agățase fundulițe roșii, împletite, să nu le deoache careva. Crescuse și mânzul. Cârlanul bătea cu copita și necheza nărăvaș. Bozoncea ocolea herghelia și clătina capul mulțumit: - Parcă-s armăsari de Vidin, tu-i cerul mă-si! Când au plecat, Gheorghe și-a făcut o cruce mare și-a scuipat în sân. - Baftă și-un preț bun! Haide, uceniciile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]