1,387 matches
-
locuțiunile nu sunt diurne; ar fi reduși a citi poeziile neogrecești ale lui Serurie sau câteva Din orele de repaos ale lui Radu Pătărlăgeanu și acestea nu sunt slujbe acătării, sunt ca loboda în zi de Paști. Hotărârea, în aparență neclintită, a d-lui Ioan Brătianu de-a se retrage la Măgura și de-a încredința frățini-său compunerea unui cabinet, deși e un căpițel de nădejde pentru inimele patriotice, totuși nu e de natură a le liniști. O deputațiune a
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
lui a cerut două elemente deosebite: vigoarea și înțelepciunea. Când Hannibal era înaintea porților, Italia pustiită, oștirile romane risipite, {EminescuOpXI 112} iar femeile se boceau despletite pe ulițe și tribunii agitau masele dispuse spre răsturnare și rebeliune, părinții patriei stăteau neclintiți, severi, fără o lacrimă în ochi, pe jețurile lor, trimeteau pe lictori să risipească grupele de nemulțumiți și femeile și discutau... ce? Legi indiferente, ca și când n-ar fi nimic. Numai Cato își sfârșea orice discurs cu cuvintele, devenite nemuritoare: Iterum
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Bun. S-a vorbit despre creșterea domeniului domnesc după ce Ștefan și-a consolidat domnia. Această creștere constă în cumpărarea satului Peleuticeștii de Jos de la Iliaș ceașnic, la 10 februarie 1500 “ca să fie domniei mele și întregului neam al domniei mele, neclintit, niciodată, în veci.” Din mențiunile documentare de după anul 1504, Ștefan cel Mare a cumpărat odată trei sate, altădată două sate și de trei ori câte un sat, așadar, cu totul opt sate. Proprietatea personală a domnului se ridica la nouă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
satele Caucelești și Vâlsănești (satul lui Vlăcsan). În privilegiu sunt menționate opt mori, o dârstă, șase prisăci, trei mânăstiri, mai multe poieni, iezere cu gârle și o vie. Toate acestea erau întărite să fie “de la noi uric, cu tot venitul, neclintit, niciodată, în vecii vecilor”. În 1458 și în 1462, toate câte țineau de Botna erau scutite de toate dările și slujbele datorate domniei. Mânăstirea Bistrița stăpânea în 1462 unul dintre cele mai mari domenii feudale din Moldova. La 13 ianuarie
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
la chemarea seniorului, de a-i acorda ajutor și sfat la nevoie. Cum obține mânăstirea Bistrița imunitatea ? La 15 septembrie 1462, sunt întărite Bistriței 18 sate cu mori, iazuri, dârste, prisăci, mânăstiri, iezere, gârle, tătarii și țiganii “cu tot venitul, neclintit, în veci”. Nu se vorbește nimic despre obligațiile, pe care locuitorii acestor sate le au față de domnie, și nici nu se arată că egumenul ar avea drept de judecată asupra locuitorilor din satele amintite. În 1466, domnul întărește mânăstirii un
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
într-adevăr, un discurs care pentru noi era o noutate. Vorbea pentru prima oară liber. Nu citea. N-avea nici un rând în față. Ținea mâinile pe catedră și mapa în care, de obicei își ținea cursul, rămăsese în față liniștită, neclintită. Numai privirea se fixase, ca și-n alte dăți, undeva în mijlocul tavanului. Veți deveni profesori! Vă dați seama câtă răspundere apasă pe umerii Dumneavoastră? Ați stat și meditat îndeajuns, înainte de a vă alege și înțelege, cât de cât, această profesie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
colaborator nu l-a contestat, n-a cerut să fie dat jos, înlăturat, iar partidele politice care-au răsărit ca ciupercile după ploaie, oricât l-au curtat, nu s-a lăsat ademenit, rămânând în continuare ca un comandant pe vas, neclintit. În 1996 s-a pensionat din același post unde fusese înălțat și a stat aproape patru decenii în urmă ca șef la Secția de drumuri naționale de la Câmpulung, apoi la Suceava. Un delegat al ministerului de resort și conducătorii Regionalei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
amintit de sirena pe care o lasă să facă ce vrea, s-a supărat pe el, i-a spus că nu mai vorbește în veci cu el, c-o să intre în gre-va foamei, nimic n-a funcționat, dragonul a rămas neclintit, parîndu-i orice lovitură. A încercat cu dragonița, mai înțelegătoare de obicei, cu gîndul că ea l-ar putea convinge pe dragonul cu șapte capete. Mama era să cedeze. A deschis gura ca să spună ceva, poate că mai trebuie să bage
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
scris: ca o muncă de școlar studios. A învățat să scrie la mașina de scris acum câțiva ani, când a început să traducă romane franceze pentru midinete și coafeze suedeze. Am resimțit o violentă emoție, m-a impresionat voința ei neclintită (la vârsta ei!) de a nu sucomba total sub tirania economică a soțului ei. Formidabil! Femeile se încăpățânează, cum spunea Simone de Beauvoir. Cu ajutorul banilor de la traducere va putea în sfârșit să-și plătească o nou dantură (vechea dantură, spunea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
-l pe priorul Florenței! strigă el către tovarășii săi. Cei trei bărbați Înclinară ușor din cap În semn de salut, bolborosind ceva. - Ce te poartă prin părțile astea, Colonna? Nu ești prea departe de drumul spre Roma? - Cetatea mea stă neclintită pe colinele ei de douăzeci de secole și așa va rămâne pentru Încă multe secole. Nu-i nici o grabă să ajung acolo, dacă ținuturile voastre tot abundă În vânat, exclamă tânărul, scoțând din traista șeii un iepure plin de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
poate opri ca o lege să fie nedreaptă și neprimibilă; cum sigiliul pus pre o sentință nu constituie dreptatea ori irevocabilitatea ei. Tronul trebuie să cedeze națiunilor. Rolul care rămâne pre sama tronului e încă foarte mare. El e stânca neclintită {EminescuOpIX 97} și neinfluințată a dreptății, personificarea fiecăreia din națiunile ce privesc cu mândrie la el. De aceea regele Belgiului e așa de iubit, căci poporul e în el și el e în popor! Trebuie ca domn și popor să
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
a poporului nostru de peste munte, încît sfărâmați chiar de mișcarea puterii răsăritene să găsim un adăpost pentru bunurile noastre sufletești... bine. De nu... atunci desigur că vom căuta printr-o încercare deznădăjduită sau de-a crea o pozițiune sigură și neclintită neamului nostru, sau de-a renunța cu totul la un rol în istoria lumii. [14 ianuarie 1877] CLUBUL STUDENȚILOR Din raportul anual, citit în ședința de la 20 noiembrie 1876 și tipărit acuma, estragem următoarele date. În intervalul de un an
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ani am studiat în special organizarea biologică. M-am specializat în embriologie și am făcut noi descoperiri. A trebuit să ia un gât de apă, pentru că vorbise atât de mult că i se uscase gura. Cu capul mare, pieptul masiv, neclintit, calm, era ca o cutie uriașă cu tot felul de capacități extraordinare. Asemeni unui sarcofag egiptean care urmărește contururile trupurilor pe care le cuprinde. Și asemănarea lui cu un cal devenea din ce în ce mai pronunțată. Dar tu nu mi-ai explicat ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
O prezentare Constat cu oroare că protagoniștii scrierilor mele mă conving întotdeauna, prin simpla lor prezență, că cea mai mare parte din ceea ce am scris până acum despre ei e fals. E fals pentru că scriu despre ei cu o dragoste neclintită (chiar și acum, în timp ce-l aștern pe hârtie, acest lucru devine la rândul lui fals), dar cu o pricepere variabilă, și această pricepere variabilă nu reușește să-i prindă pe protagoniști ferm și corect, ci se pierde în dragostea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
lui, dacă tata nu era prezent în acea clipă și de obicei le primea cu voie bună. Ca să ilustrez ce vreau să spun în legătură cu umorul lui, când îi citeam cu glas tare o nouă povestire de-a mea, avea obiceiul neclintit ca, o singură dată la fiecare povestire, să mă întrerupă în mijlocul unei replici de dialog întrebându-mă dacă știu că am o Ureche Bună pentru Ritmurile și Cadențele Vorbirii Colocviale. Îi plăcea să pară foarte savant când îmi trântea așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
el dormeau somnul gheții făpturi cu chip de înger, de om, de păsări, de animale. A încercat să-și trimită răsuflarea fierbinte asupra gheții, dar suflul cald s-a risipit ca o pulbere de diamante deasupra și gheața a rămas neclintită. A pus atunci mâinile deasupra gheții, gheața s-a luminat, dar nu s-a topit. Atunci, s-a întins, cu pieptul luminat de Focul ceresc, pe ochiul gheții. Durerea era cruntă. Simțea până în razele mâinilor durerea și focul rece al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
bun! Jos, în holul de la intrare, Aura cheamă telefonic un taxi, apoi merge la poartă să aștepte. Pe aleea spitalului, din senin, o rafală de vînt, venită dinspre dealurile Ciricului, lovește o bucată de ziar, ridicînd-o sus-sus, spre nourii încă neclintiți. *** La ieșirea din cantină, Dorin își aruncă pardesiul pe umăr, ținîndu-l agățat cu degetul arătător, vînturînd cu mîna cealaltă mapa în care-și poartă caietele de curs și cele două-trei cărți de specialitate împrumutate pentru după-amiază de la bibliotecă. Salve! strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cînd călătorește cu mine, stă întotdeauna pe locul șapte sau opt. Dacă ar sta aici, deși-i cunosc picioarele de peste zece ani, aș intra sigur într-o rîpă... Vîrful pantofului mai bate de două ori aerul, parcă fără convingere, rămînînd neclintit, nedumerit ca și ochii fetei, întorși, în sfîrșit, spre șofer. Treci urgent pe locul dumitale! îi ordonă scurt șoferul. Fata se ridică și se întoarce la locul ei, uitînd să mai tragă de poala fustei. Tovarășul care nu are loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dar a înghițit în sec, privindu-și mama, în timp ce Mihai, lovit zdravăn, a mai găsit totuși o fărîmă de putere să fie din nou obraznic, învăluind-o pe femeie într-o privire scurtă, parcă dezbrăcînd-o, pînă-i întîlnește ochii: goi și neclintiți, aruncați prin el ca printr-un geam limpede. Vă rog să ne scuzați, mergem să ne ocupăm locurile a spus femeia retrăgîndu-se, biciuindu-l pe Mihai cu un zîmbet ironic, să-i taie pofta pe toată viața de-a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Millais sau a lui Dante Gabriel Rossetti. Era ajunul Crăciunului, la ora prânzului, și mă aflam în tren. Cerul deasupra Londrei avea o culoare cenușiu gălbuie; când am trecut dincolo de Reading câțiva fulgi mari au început să cadă din aerul neclintit. Era foarte frig. Mă hotărâsem să petrec Crăciunul cu Alexander și Rosemary și le telefonasem cu două zile în urmă ca să anunț că vin și să le spun în câteva cuvinte că eu și Antonia ne despărțim. Antonia și Palmer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
la fața cenușie, umedă și fără trăsături mi-am dat seama. Când a murit mama, Alexander a vrut să-i facă masca mortuară, dar tata s-a opus. Mi-am amintit brusc, cu multă precizie, scena din dormitor, cu trupul neclintit întins pe pat, cu fața acoperită de un cearceaf. M-am înfiorat și m-am întors spre ușă. Se întunecase de-a binelea. Zăpada, care nu se mai distingea decât în bătaia luminii de la ferestre, cădea invizibilă în adâncurile propriului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
a înghețat de frică mai înainte ca mintea mea să priceapă. Era zgomotul bine cunoscut al cheii răsucite în broasca ușii de la intrare. Îl auzi și Georgie și ochii ei se făcură mai mari, privirea tăioasă. Pentru o secundă rămaserăm neclintiți, paralizați. Apoi eu m-am smuls din îmbrățișare. Nu putea fi decât Antonia. Se răzgândise, nu mai plecase la țară și venise să treacă în revistă mobilierul înaintea întâlnirii noastre da mâine. Peste o clipă o să intre în salon și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și, pentru o clipă, îmi sugeră prezența unei stafii. Ne-am privit fix. Ea era înfofolită în palton, iar fața ei ireală purta încă umezeala aerului de afară. Nu zâmbi, nu zise nimic, ci mă examină cu o privire încordată, neclintită și meditativă. În clipa în care am văzut-o am fost derutat, am simțit și o ușurare, dar și un fel de teamă profundă și inexplicabilă. M-am simțit ca în fața unei primejdii. — Pot să vă ajut cu ceva? am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
asta... și râse scurt, sec. — Of, Doamne! am exclamat și mi-am ascuns fața în palme. Am simțit brațul lui Georgie pe umerii mei. Am luat-o în brațe și ne-am lăsat amândoi pe pat. Un timp am stat neclintiți. — Martin, mi-ai spus că îi treceai iubitele tale lui Alexander, zise Georgie. Nu cumva ți le-a luat el, de fapt? — Ba da, de fapt așa se întâmpla, am răspuns. Mi-am ascuns capul în pieptul ei și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cap, care părea gata să plesnească, m-am ridicat tremurând. Am urcat treptele și am ajuns în hol. Ușa de la intrare era deschisă iar afară, la câțiva pași de ușă, atârnând ca o perdea, plutea ceața gălbuie, opacă, infernală, complet neclintită. M-am oprit în prag. În tăcerea umedă și găunoasă am auzit ecoul pașilor ce se depărtau. Am pornit-o de-a lungul străzii, chiar am alergat puțin, apoi m-am oprit să ascult. În spatele meu, pe pavajul umed, pașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]