439 matches
-
-și ia prada. Oare ce a preschimbat prietenia lor În ură? Tremurând de nerăbdare și presimțiri rele, Bodo porni mai departe. „Doamne, ce e cu mine? Nu mai pot gândi, nu mai pot citi urmele, mă port ca un băiat necopt. Ce s-a Întâmplat cu Adelheid? O fi omorât-o Adalbrecht și de aceea a trebuit să moară și el?“ Ajunseră În sfârșit la capătul galeriei. Se simțea un curent de aer proaspăt, din ce În ce mai puternic și, În cele din urmă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de muzica noastră, aici, unde numai zbieretele și groaza morții se aud. Cum aș putea să mă întorc acasă, când vocea mea aici poate salva o viață ? Sau, cel puțin, poate purta în liniște spre lumea de dincolo sufletul încă necopt al unui trup rănit și sleit de puteri, alinându-i chinurile. În restaurante poate cânta oricine. Desigur că-mi este dor de București și de magia lui, dar nu-mi pot permite nici să mă gândesc la un asemenea moft
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
va banque, cum se spune, totul sau nimic, iar acest „nimic” se mărea, se „îngroșa” teribil, și azi, privind în urmă „și în jos”, nu pot decât să am accente de „milă și de groază” pentru acel mărunt individ uman, „necopt” la o vârstă deja suficient de matură, prins în vârtejul atâtor pasiuni și idei pasagere, dintre care două, cum o spuneam, dominau întreg peisajul „răzvrătit” al tinereții sale. Femeia, oricare, prima întâlnită și care îmi sugera suficiente „dovezi” de feminitate
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
doi coreeni, probabil, ce se odihneau la umbra unui copac. Urcușul spre Alto del Perdón este lung dar camino l-am început așa că nu-mi rămâne decât o singură direcție ,,înainte!” Pe marginea drumului sunt nenumărate tufe de mure încă necoapte. îmi zic: ,,Peste vreo săptămână, două vor fi coapte și mă voi înfrupta din plin pe camino”. Sper să am bucuria și plăcerea aceasta. Pe crestele micilor masive muntoase te impresionează nenumăratele mori de vânt: surse de energie eoliană, înalte
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
un enorm handicap al nostru. Această sărăcire interioară de natură spirituală ne afectează teribil, are consecințe grave chiar și în domenii extrem de prozaice ale existenței noastre individuale și comunitare. La un moment dat, când eram ceva mai tânăr și mai necopt, am publicat un volum care avea în titlu numele lui Dumnezeu. Astăzi mi se pare o necuviință, un semn de vanitate nesăbuită să pronunț numele lui Dumnezeu în poemele mele. Când mă refer la el folosesc metafora, adresarea aluzivă. Să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
tocmai cel din urmă, de sigur la oină26 și la țâc27 eram cel dintăi. Alergam ca un ogar în curtea părintească, care mi se părea cât lumea de mare, mă suiam ca o veveriță în copacii cu fructe coapte sau necoapte, mâncam bine, dormeam dus și în fiecare zi mi se rumeneau obrajii. Fiecare zi, fiecare oară, aș putè zice, era însemnată prin impresiuni care îmi înlănțuiau existența într-un șir nesfârșit de bucurii și desfătări sufletești. Având toate de-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
evolutivă precedentă. Ca Ioan, Înaintemergătorul lui Hristos. Și tocmai ăsta e motivul care le face să trăiască Împreună. Și nu degeaba. Îndelungata evoluție paralelă le-a făcut să-și apropie obiceiurile. Adică se coc cam În aceeași perioadă. Și chiar necopt pe de-a Întregul macul, chiar cosit, tot mai apucă să maturizeze, pe baza rezervelor din tulpină, cele câteva semințe pentru viața lui de la anul... Și cum acel mac, spre deosebire de cel cultivat, are capsulele deschise, semințele ajung lesne În pământ
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
face, dar n-are forță să renunțe. Personalitatea tatălui. Aici ar fi multe de spus. Imaturitatea generației lui. Adolescenți condamnați să nu îmbătrânească și pe care și de asta critica îi tratează cumva superior și nedrept, ca pe niște tipi necopți suficient. - Nu știu cum poți tu să scrii, îmi spune, de parcă nu înțelege cum un surd să audă mai bine ce vorbesc oamenii. Limba asta nouă care se vorbește acum să-i fie surdului extrem de la îndemână, mai accesibilă decât lui, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și Pavel, Postul Cincizecimii, cum se numea În vechime, datorită darurilor primite de Sfinții Apostoli de la Sfântul Duh. La Buna Vestire, a fost o Liturghie liniștită, dar acasă am găsit furtună. Ionuț și Geanina s-au certat ca niște copii necopți la minte de la o... bluză roz. Țepoși amândoi, n-a vrut să cedeze niciunul. Am purtat, separat, câte o discuție părintească, Însă nu am certitudinea că dojana și sfaturile mele vor avea vreun ecou. Sunt ca două săbii ce nu
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
a. Fila 1.- Comuna Streza Cârțișoara au ars în 9 iulie 1865. Locuitoriu Bancu G.» 4. Antologhian partea II-a a. Fila 375.-Pe coperă: «La anul 1843 a fost vara ploioasă și friguroasă și neroditoare. Cucuruzul a rămas tot necopt și l-au dat oamenii la porci. 30 sept. 1843.» Fără semnătură. 5. Octoih. - Popa Stoica Tipograful. 1746. a. Prima copertă: - «Ioan A Schiopu. - În 1887 au ars în luna lui iulie din curtea a domnească în sus 36 de
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
vie îi apăreau în minte. Se născuse la țară, în Tanacu, aproape de Vaslui. Era al patrulea copil după Constantin, Maria și Elena. Fusese un copil cuminte, nu făcuse probleme și mușcase cu sete din copilărie printre toți cei cu minți necoapte, făcuse armonie dar și război. Copilăria fiecăruia dintre noi este presărată cu cele mai calde, mai dulci și sensibile perioade din viața noastră. Ea se desprinde de noi ușor, cu pași ca de copil, tiptil, lăsând un gust dulce-amar, mergând
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
multe spații și laturi de străbătut până să ajungă la apogeul frumuseții ei. Îi luă cu multă delicatețe o mână pe care o sărută, iar răsuflarea i se accelera vizibil. Nicole simțise sărutarea ca pe o dezmierdare în trupul ei necopt și nepregătit pentru ce avea să urmeze. Nu mai avea putere nici pentru 244 de a-l privi în ochi, iar dragostea lui Alin îi picura în suflet. - Ești foarte îmbujorată, iubirea mea! - Mă simt de parcă m-aș da într-
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
permanență un balsam în sufletul meu. - Da! Și eu te iubesc, zise Alin căutând cu mâinile înfierbântat de plăcere un loc pe trupușorul ei gol unde vroia să se topească în neștire. Se apropie tot mai mult de sânii ei necopți ca două pere și își topi jarul buzelor pe ei, rămânând câteva momente tăcuți unul lângă altul. Nici frunzele nu se mai mișcau, nici păsările nu mai zburau, doar timpul îi neliniștea fiindcă pașii lui erau repezi. Nicol părea o
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
elevă la Liceul "Oltea Doamna", pe atunci pepiniera de frumuseți a urbei. Când am văzut-o prima oară avea 15-16 ani și în drum de la școală spre casă, se oprea cu sora pe la poarta noastră să mai sporovăiască. Deși încă "necoaptă", era tare drăgălașă, o prezență proaspătă, gingașă, ca o gâză abia trezită la viață de soarele primăverii. Era, vorba poetului național, "mândră-n toate cele", brunetă cu ochi albaștri, cu un năsuc de jucărie, un corp frumos, o privire curată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Și totuși, sunt acești tineri neexperimentați c)rora li s-au dat pe mân) o gr)mad) de arme Înfricoș)toare. Nu le-au folosit niciodat) de-adev)ratelea. Nimeni nu știe cât de eficiente sunt echipajele lor, formate din tineri necopți, si dac) ofițerii lor sunt capabili - citesc aceast) informație cu respirația ț)iat). Și când m) gândesc c), nu mai departe de ieri, citeam Henry James și jurnalele lui Baudelaire. Azi nu m) gândesc decât la sateliții de supraveghere ai
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
reprezentând sunetul sh, o literă la fel de veche ca apele năvalnice ale Nilului, influențează reprezentarea ei În engleză). Mă grăbesc să Închei lista până nu sunt Întrerupt. În grupul verde, sunt: f, cel ca frunza de arin, p, ca un măr necopt și t, de culoarea fisticului. Pentru w nu găsesc ceva mai bun decât un verde Închis combinat cu violet. Sunetele galbene includ diversele e-uri, și i-uri, d-ul crem, y-ul auriu strălucitor și u, a cărui valoare
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
sovietici pe care statul-tătuc Îl aproviziona cu cerneală, pipe și pulovere. Redactorul-șef al cotidianului Rul (și editorul primelor mele cărți), Iosif Vladimirovici Hessen, a avut generozitatea de a-mi Îngădui să-i umplu rubrica de poezie cu versurile mele necoapte. Nopțile albastre din Berlin, castanul Înflorit din colț, o inimă ușoară, sărăcia, dragostea, culoarea de mandarină a luminilor din vitrine aprinse prematur și un dor animalic dureros după mirosul Încă proaspăt al Rusiei - toate acestea erau versificate, copiate de mână
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pumnalul și i-a turnat pe gât un pocal de vin în care topise o teribilă otravă venețiană ce pe dată i-a înghețat sângele în vine... Șirul crimelor fratricide, continuă. Alexăndrel, alt frate al lui Roman Răzbunătorul, măcar că era necopt -, vine cu oaste leșească și, cu ajutorul acelorași boieri trădători, își răzbună fratele otrăvit, înjunghiindu-l pe Vodă-Petru, aici, chiar în ăst paraclis în timp ce se ruga. Se ruga, poate, să-l ierte Domnul pentru păcatul de moarte: "uciderea de frate"... Cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Cum?!... Cine gândea ce va urma "Descălecatului blăstămat de la Direptate"?!... Cine gândea ce zace în tinerelul acela cu plete blonde și ochi mari, albaștri, ce nu ieșea din cuvântul boierilor: "Vă tare mulțămesc, boieri dumneavoastră îl maimuțărește el că tinerețea necoaptă a Domnului învață din înțelepciunea bătrână a credincioșilor săi sfetnici". În sinea lui, râdea de prostia noastră. Cutra! Fariseul! Măscăriciul! Cine gândea că-n frumușelul acela cu ochi albaștri, nevinovați, zac ascunse o vulpe șireată, un leu setos de putere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ai?! Fugi?! Știi tu, pentru vorba aista, ce osândă ți se cuvine?!?! se încruntă vocea Măriei sale. Un murmur de voci înspăimântate, înăbușite în căciuli: Iertare!... Iartă-l Doamne!... Îndură-te de tinerețile lui!... Iartă-l Doamne! se milogește Toader. E necopt... Nu știe ce spune... Știi, mă?! îl întreabă Ștefan, sever. Știi?! Năică, palid ca un mort, bolborosește: Ști... știu... Capu'... Eu... eu am spus ce gândesc oamenii... A... apăi... dacă aiasta-i voia lui Ștefan Vodă, ridică el ochii semeț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să ne deschidă o fereastră către limba corectă a lui Pușkin și Tolstoi (cărora dumneaei le spunea „Alexandr Sergheievici” și „Lev Nicolaevici”), Palina Nichitișna n-a reușit decât să ne distreze, făcându-ne să pierdem orice respect față de ea. În necoapta noastră minte, dânsa era un fel de August cel Prost, adică o paiață. În timpul orelor de rusă ne scălâmbâiam și ne plimbam printre bănci sau făceam conversație în gura mare. Mai târziu, cunoscând-o mai bine pe Palina Nichitișna, mi-
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
factice, ținuta generală ușuratică și persiflantă, rezultatul artistic o colecție de planșe impresioniste de un exotism cald, în mijlocul cărora atrage atenția în mod deosebit piața africană cu amestecul de arabi, berberi, negri și evrei, cu grămezile de curmale putrede, harbuji necopți, smochine de India, alune negre întinse pe rogojini sub un soare vărsând torente de foc. Critica lui Alecsandri, întemeiată pe ideile de progres și conservație cu măsură, care sunt ale lui C. Negruzzi și Kogălniceanu și vor fi ale lui
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
nici nu mă interesează. Dacă priviți acum În urmă asupra perioadei comuniste, aveți regrete? Am, am. Și vă spun Încă un lucru: am văzut oameni de valoare... Nu eu, c-am fost un nimeni, cu pedeapsă mică, și tânăr, și necopt la cap... Oameni de valoare, la Aiud și la Gherla, și peste tot... Și vă spun așa: toată jertfa asta a fost inutilă, au stat degeaba, i-o omorât, i-o distrus... O pătură Întreagă de intelectuali. Inutil! Inutil! Care
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
peretele curbat al barajului. Stăteam pe scaunul din cinematograf și-mi priveam liniștit umbra. Mi-am dat seama de la bun început că era umbra mea, dar nu știam cum să reacționez ca spectator. Eram mic. Aveam nouă sau zece ani. Necopt încă. Îmi venea să dau fuga la ecran și să-mi iau umbra sau să dau năvală peste cel din camera de proiecție ca să-mi fur propria umbră. Nu știam dacă era bine să procedez astfel, așa că n-am întreprins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
danseze în fața ochilor. Se zvârcolea liniștită pe fundalul peisajului din zare. Nu spunea nimic, dar parcă voia să-mi transmită ceva prin gesturi. Era conștientă de faptul că eu ședeam acolo și o priveam, dar era și ea neputincioasă și necoaptă. O biată umbră și-atât. În afară de mine, nu cred că și-a mai dat cineva seama că umbra apei reflectată pe peretele barajului era de fapt a mea. Nici măcar fratele meu mai mare care ședea lângă mine. Dacă s-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]