490 matches
-
lui Dumnezeu, așa cum nu poate cunoaște niciodată esența sinelui. Sfântul Grigorie susține că acesta nu este un dezavantaj. Progresul spiritual nu se referă la situarea sufletului uman Și a cunoașterii sale în centrul acestui proces, ci la descoperirea imaginii frumuseții necreate a lui Dumnezeu în suflet. În mod similar, nu ne străduim să stăpânim esența lui Dumnezeu, ci să ne împărtășim de bunătatea lui Dumnezeu, relevată în istoria mântuirii Și transformată eshatologic. Putem identifica la Sfântul Grigorie o asemănare tematică cu
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
loc iluminarea, vom putea înțelege și soluționa problema de mai sus, a abstragerii inteligibilului din sensibil și, în fond, a distingerii între două tipuri de obiecte cognoscibile. În primul rând, trebuie spus că intelectul nostru participa, prin asemănare, la lumina necreată: (ÎI.5 .4.) Ipsum enim lumen intellectuale quod est în nobis, nihil est aliud quam quaedam participată similitudo lumi nis increati, în quo continentur rationes aeternae. Unde în Psalmo IV, dicitur, multi dicunt, quis ostendit nobis bonă? Cui quaestioni Psalmista
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
domine. Quasi dicât, per ipsam sigillationem divini luminiș în nobis, omnia nobis demonstrantur (S. th., I, q. 84, a. 5, co.). Într-adevăr, lumina intelectuală, care este în noi, nu este altceva decât o anumita asemănare care participă la lumină necreată în care sunt conținute rațiunile eterne. De aceea se și spune în Psalmul IV: „Mulți zic: cine ne va arăta nouă cele bune?“ Întrebare la care psalmistul răspunde, zicând: „S-a însemnat peste noi lumină fetei tale, Doamne!“ Ca si cum ar
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
credinței”, „iar credința este încredințarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celornevăzute”, cum spune Sfântul Apostol Pavel, atunci taina Învieriieste temeiul credinței depline, care este temeiul vederii lui Dumnezeu. Distincția<footnote Această problemă trebuie tratată în mai ales cu referire la „lumina necreată”,dar spațiul acordat aici temei credinței nu permite acest lucru. footnote> Sfântului Grigorie Palama ne ajută să ne înțelegemmai bine, pentru că este vădită nevoia noastră de a gândi prin distincții. La limită, ca ființe cugetătoare, înțelegem că, la nivel discursiv
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Fiul nu poate avea decât o naturădiferită de a Tatălui, singurul ajgevnnhto", aceasta constituind proprietatea esențială a naturii divine, întrucât Fiul este gennhtov" (născut).În concepția ariană, ajgevnnhto" nu se opune lui gennhtov", ca ne-născut la născut, ci ca necreat la creat, tot așa cum așnaqco", ca fărăînceput, se opune la ceea ce începe să existe, acesta din urmă ne-existând înainte de începutul lui, nu cum se opun noțiunile fără principiu și provenit din altul. Așadar, în cugetarea ariană, nenăscutși născut opunându
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
ca fărăînceput, se opune la ceea ce începe să existe, acesta din urmă ne-existând înainte de începutul lui, nu cum se opun noțiunile fără principiu și provenit din altul. Așadar, în cugetarea ariană, nenăscutși născut opunându-se în chip necesar ca necreat și creat, născut șicreat Fiind sinonime, rezultă că nu pot fi doi necreați, două prin-cipii, după cum nu pot fi doi infiniți sau doi Dumnezei. Astfel, orice naștere sau generare, nu numai cea umană, este, după Arie,un început.Pentru Arie
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
existând înainte de începutul lui, nu cum se opun noțiunile fără principiu și provenit din altul. Așadar, în cugetarea ariană, nenăscutși născut opunându-se în chip necesar ca necreat și creat, născut șicreat Fiind sinonime, rezultă că nu pot fi doi necreați, două prin-cipii, după cum nu pot fi doi infiniți sau doi Dumnezei. Astfel, orice naștere sau generare, nu numai cea umană, este, după Arie,un început.Pentru Arie, Dumnezeu cel absolut transcendent nu poate intraîn raport direct cu lumea<footnote ici
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
de lucrările, energiile (ἐνéργειαι) dumnezeiești, de cele din jurul ființei divine (περί αὐτόν) ca obiect al cunoașterii noastre (Cuvântarea a VI-a la Fericiri, P.G., XLIV, col. 1269A), pe bună dreptate, îl putem considera ca unul dintre promotorii învățăturii despre energiile necreate, care va forma miezul cunoscutei dispute din secolul al XIV-lea. footnote>. Patrologul John Meyendorff a subliniat și el acest fapt care îl face pe marele arhipăstor al Nyssei un precursor al Sfântului Grigorie Palama<footnote John Meyendorff, Saint Grégoire
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
cărei bază o constituie Cartea biblică a Exodului 25, 40. Tabernaculul, după cum îl interpretează Sfântul Grigorie, este Hristos, Care, atunci când El a venit „să locuiască printre noi”, a devenit din ceresc ființă pământeană, a devenit om creat, fiind și Dumnezeu necreat. În chiar întunericul care Îl înconjoară pe Dumnezeu, vedem tabernaculul, pe Hristos. Structura celei de-a treia teofanii, are o adâncă semnificație. Învățătura sa teologică rezidă în aceea că a-L vedea pe Dumnezeu înseamnă să nu încetezi niciodată să
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
pentru a descrie experiența sufletului în Dumnezeu concomitent cu tânjirea progresivă în Dumnezeu. Sfântul Grigorie combină astfel o conștientizare a tradiției platonice a beției ca unire cu divinul, cu conceptul de necunoaștere a lui Dumnezeu și prăpastia dintre creat și necreat, și formulează un element original în mistica creștină, respingând doctrina platonică a unirii supreme<footnote Stuart Burns, “Divine Ecstasy in Gregory of Nyssa and Pseudo-Macarius: Flight and Intoxication”, in The Greek Orthodox Theological Review, vol. 44, Nos. 1-4, 1999, p.
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
dărnicia lui D-zeu, nici din pofta lor proprie de a se învârti și a se face numai atâta lucru din nimic ceva, apoi din gazoase solide; ci e prea posibil ca ele să nu fi fost nici create, nici necreate: copii ai nimănui, ieșiți din calcule reușite sau greșite, și cu chiu cu vai, în rate și hrăniți insuficient la institutul "Maternitatea cerească" cu lapte contrafăcut cu apă gazoasă de lăptăresele Căii-lactee.99 O patimă comună eroilor lui Caragiale și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de viețuire, pierzându‑și sănătatea sau printr‑o viețuire rea, sau dintr‑o cauză oarecare ce aduce Îmbolnăvirea trupului. Părinții Bisericii În general - și cu precădere Sfântul Vasile cel Mare - mărturisesc că nu se poate spune că boala trupului este necreată, dar nici că este creația lui Dumnezeu. „E o nebunie să crezi că Dumnezeu este autorul relelor noastre ; această blasfemie ... nimicește bunătatea lui Dumnezeu”4. Deci „Dumnezeu a făcut trupul, nu boala ; a făcut sufletul, nu păcatul ; sufletul se Înrăutățește
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
este autorul relelor noastre ; această blasfemie ... nimicește bunătatea lui Dumnezeu”4. Deci „Dumnezeu a făcut trupul, nu boala ; a făcut sufletul, nu păcatul ; sufletul se Înrăutățește când se Îndepărtează de starea lui naturală”5. Răul nu este nici creat, nici necreat 6. El este absența binelui. Ochiul este creat, dar prin pierderea ochilor avem orbirea. Răul nu există ca substanță proprie, ci se adaugă ca stare la mutilările sufletului 7. Durerea și boala aveau rolul de a‑l ajuta pe om
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
e mișcare e și scop. Asta înseamnă, încă o dată, că lumea materială nu există în sine. Sf. Maxim Mărturisitorul spusese: "Nici una din cele create nu-și este ținta sa finală, întrucât nu e nici cauza sa, pentru că altfel ar fi necreată și fără început și n-ar avea să se miște spre nimic... Nici una nu e scopul în sine și ar fi mereu la fel și n-ar avea de la nimeni existența". Câtă vreme, adaugă Părintele Stăniloae, există mișcare, lumea n-
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
timp. Cutezanța Părintelui Stăniloae este de a pleca de la Dumnezeu atunci când vorbește despre timp și nu invers de cum au procedat teologii și filosofii. Astfel, timpul izvorăște din veșnicie, iar veșnicia în lume este eonică, arheală. Veșnicia lui Dumnezeu este, desigur, necreată, pe când veșnicia în lume este creată, adică, eonică. Viziunea pădurii din ghinda arheică eminesciană este astfel exprimată de Părintele Stăniloae: Există un eon final, în care se adună tot timpul, precum există un eon inițial care cuprinde în Dumnezeu posibilitățile
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ce se vor dezvolta în timp. Acel <<deodată>> potențial al primei zile devine <<deodată>> plin al zilei a opta fără de sfârșit; ieșirea din eternitate prin creațiune sfârșește cu intrarea în eternitate prin înviere, după mișcarea prin timp"19. La eonul necreat, accesul nostru este apofatic, căci lumea e rațională în plan material și suprarațională în logosul divin, cea din urmă fiind o "raționalitate tainică" iar nu una manifestă ca în cunoașterea fenomenologică. Paradoxul cunoașterii apofatice: "în această experiență apofatică sunt date
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
filosofic. Spre deosebire de Guilelmus care, ca și Descartes, a subliniat apăsat identitatea dintre suflet și facultățile lui, Ioannes face o distincție clară între acestea, ierarhizîndu-le și precizîndu-le funcțiile astfel: simțul percepe corpurile ; imaginația, similitudinile corpurilor ; intelectul, spiritele create iar inteligența, spiritul necreat. El conferă deci numai rațiunii, facultății de judecare, capacitatea de a sesiza și cuprinde natura corpurilor dincolo de înfățișarea lor particulară prezentată prin simțuri. ) Iată că la o distanță de 400 de ani Ioannes din La Rochelle și René Descartes susțin
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
în vechea accadă - "sursa tuturor"). In al doilea rând venea o treime a unor forțe divine, egale ca putere între ele, manifestări exterioare și sensibile ale lui Ilu (dublate fiecare de câte o femelă); Anu (apa, zeul pește ) = haosul, materia necreată, timp și spațiu; Nuah - focul = inteligența ce însuflețește materia și oface fecundă; Bel sau Baal - pământul = demiurgul care ordonează materia și inteligența, creeînd lumea organizată. Urma o a doua triadă, a unor zei vizibili: Sin, fiul lui Bel, zeul Lună
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
ortodoxe. Este mistica paradoxală a întunericului dumnezeiesc, rază a luminii sale. De la stadiul cunoașterii umane, Sfântul Duh trece ființa, prin participare, la stadiul cunoașterii divine. În plus, aceasta este Teognozia Sfântului Apostol Ioan prin inhabitarea Cuvântului și iluminare prin lumina necreată. Experiența mistică trăiește întreagă această teologie de la palierul fanic până la strălucirea sa exterioară: aura Sfinților, luminozitatea trupului lor, lumina taborică și cea a Învierii, lumina percepută cu ajutorul ochilor transfigurați. Cunoașterea religioasă autentică este cunoașterea revelată, trinitară, în descendența tradiției capadociene
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
este asemănător după ipostas și nume. Pe icoanele lui Hristos este reprezentat ipostasul Cuvântului întrupat și nu firea Sa divină sau umană. Prin urmare, este vorba despre o comuniune cu persoana lui Hristos, în care energiile celor două firi, firea necreată și cea creată, se întrepătrund. Trecerea de la contextul hristologic la cel pneumatologic implică repoziționarea spre aspectul luminii necreate pe care o descoperă Sfântul Duh și la care ființa umană participă plenar. Contemplarea mistică ca formă esențială a cunoașterii revelate se
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Sa divină sau umană. Prin urmare, este vorba despre o comuniune cu persoana lui Hristos, în care energiile celor două firi, firea necreată și cea creată, se întrepătrund. Trecerea de la contextul hristologic la cel pneumatologic implică repoziționarea spre aspectul luminii necreate pe care o descoperă Sfântul Duh și la care ființa umană participă plenar. Contemplarea mistică ca formă esențială a cunoașterii revelate se asociază cu vederea eshatologică. Sinteza palamită desăvârșește tradiția patristică, transgresând dualismul maniheist dintre sensibil și inteligibil. Dumnezeu se
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
revelează creaturii în plinătatea Sa, fără a fi vorba de o cunoaștere intelectuală sau sensibilă. Limita este între creat și increat; cu alte cuvinte, aceasta nu înseamnă reducerea sensibilului la inteligibil sau materializarea duhovnicescului, ci comuniunea totală a omului cu necreatul, a persoanei umane cu Dumnezeu, dincolo de orice limitare a firii create. Pr. Rafail Noica încearcă să definească noțiunea de cuvânt, de cuvânt al Domnului, plecând de la existența a priori a ceea ce numește "cultura Duhului"5. Dincolo de nivelul prim, cel de
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
lucrării Duhului Sfânt în oameni după înălțarea lui Hristos sau a lui Hristos cel înălțat prin Duhul Sfânt" - se remarcă chiar o ruptură între Hristos și Duhul Sfânt; "se afirmă în Hristos separat, un Hristos al discursurilor, nu al harului necreat din Sfintele Taine, al Celui ce unește cu subiectul nostru energia dumnezeiască necreată, sfințitoare, transformatoare, ridicare a credinciosului în alt plan", creștinismul răsăritean insistă în permanență pe lucrarea Duhului Sfânt, cel de viață făcător și sfințitor 8. În Ortodoxie, Dumnezeu
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
cel înălțat prin Duhul Sfânt" - se remarcă chiar o ruptură între Hristos și Duhul Sfânt; "se afirmă în Hristos separat, un Hristos al discursurilor, nu al harului necreat din Sfintele Taine, al Celui ce unește cu subiectul nostru energia dumnezeiască necreată, sfințitoare, transformatoare, ridicare a credinciosului în alt plan", creștinismul răsăritean insistă în permanență pe lucrarea Duhului Sfânt, cel de viață făcător și sfințitor 8. În Ortodoxie, Dumnezeu "își poate însuși umanitatea în mod real, ca mediu de transfigurare și normalitate
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
de a fi a lucrurilor și ființelor. Deși rege al lumii văzute, omul nu trebuia să uite niciodată că fusese creat spre a-l slăvi pe Dumnezeu, și nu spre propria adulare. Creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu celui necreat, omul era angajat pe parcursul întregii vieți într-un efort continuu de asemănare a chipului dobândit la botez (imago Dei) cu ceea ce devine el în fiecare moment, la fiecare vârstă. Dualismul geocentrism-teocentrism, contestat de Copernic, Bruno și Galilei, începe să se
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]