491 matches
-
și nu doar rațională (ca la Origen și Evagrie). În replică, adversarii săi l-au acuzat că primejduiește unitatea lui Dumnezeu, caracterul Său simplu și transcendența Sa absolută. Ei chiar fac aluzie la diteism și chiar politeism, pentru că, postulând caracterul necreat al energiilor divine, Înseamnă a nu mai recunoaște o delimitare clară Între Creator și creație. În Introducerea sa la tratatele lui Palamas, traduse În volumul al VII-lea din Filocalie, Stăniloae reia subiectul În cadrul unei Întinse polemici declanșate de Jugie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
de echilibru și fair play teologic. Grupajul din Istina Își propune să răspundă, În mod critic, la teza lui Meyendorff (cf. volumul din 1959), conform căreia doctrina patristică implică dogma palamită a deosebirii, Înlăuntrul divinității, a esenței și a energiilor necreate. Autorii textelor publicate În numărul respectiv supun teza lui Meyendorf „probei unui studiu riguros, deopotrivă istoric și doctrinal” (p. 259). Pentru o luare de poziție favorabilă lui Palamas, În lumea catolică, cf. André de Halleux, „Palamisme et scholastique”, În Revue
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
o stare indescriptibilă. Acest repaus mișcător presupune un tip de întindere sau interval<footnote Sfântul Grigorie de Nyssa a găsit o întrebuințare cuprinzătoare pentru acest termen, afirmând că nu există nici un fel de diastima sau întindere sau interval în interiorul ființei necreate a lui Dumnezeu, căci extensia timp-spațiu nu poate fi folosită în cazul naturii divine, și de aceea nu poate exista nici un fel de interval timpspațiu fie în interiorul unei Persoane, fie între cele trei Persoane ale Sfintei Treimi. Orice existență creată
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
de a fi a lucrurilor și ființelor. Deși rege al lumii văzute, omul nu trebuia să uite niciodată că fusese creat spre a-l slăvi pe Dumnezeu, și nu spre propria adulare. Creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu celui necreat, omul era angajat pe parcursul întregii vieți într-un efort continuu de asemănare a chipului dobândit la botez (imago Dei) cu ceea ce devine el în fiecare moment, la fiecare vârstă. Dualismul geocentrism-teocentrism, contestat de Copernic, Bruno și Galilei, începe să se
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
A construi, spune Ralea, înseamn a afirma, a determina, adic a nega, a refuza restul, care este datul Iar acest dat are mai multe accepții în înțelegerea lui Ralea. O prim accepție este aceea a naturii, natura e dat (deci necreat de om, iar pentru c și omul este parte din natur (iar din aceast perspectiv chiar el e dat (de fapt, zice el, produs al naturii creat sau autocreeat, în procese lungi evolutive, prin care s-a desprins de celelalte
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
ușa În nas, ca unei tentații frivole. Știam că pot fi un diapazon, că pot vibra, că pot avea orgasme peste orgasme și că pot scrie bine tot felul de tâmpenii. Așteptam Însă să mă nasc Într-o lume nouă, necreată, pentru că lumea expresiei Îmi devenise Îngustă. Agitate de nesfârșitul du-te-vino, fărĂ nici o supapă de ieșire, cuvintele se umflau și se zbăteau În piept mai-mai să-l spargă, precum o sticlă de Pepsi aflată pe bancheta din spate a unui taxi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
cărora anumite aspecte analizate vor putea fi mai bine înțelese. Conform cu cele susținute de Blake în adnotările pe marginea unui text de Swedenborg, sfera spirituală, i.e. existența (arhetipala), este prin definitie expansiune infinită: "Că există doar un singur Dumnezeu Atotputernic, Necreat, sînt de acord, dar că nu există decît un singur Infinit, nu sînt de acord; căci dacă toți, afară de Dumnezeu, nu sînt Infiniți, vor avea Sfîrșit, ceea ce Dumnezeu ferească."142 Cu alte cuvinte, Blake proclama existența reală a unei infinități
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cel spiritual al Universului. pretinde însă că acest principiu n’a fost niciodată creat; noi considerăm însă că această aserțiune este, de la un punct încolo, falsă. Anume, fiind un corp cauzal, chiar de diferite ranguri, el este etern și deci necreat, dar capătă diferite esențe, între care cea mai veche de care putem avea conoștință este cea materială; în urma evoluției, corpul cauzal capătă esența spirituală, fapt care are totuși un început! mai face și o serie de comentarii privind mobilitatea, mai
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
nimic infinit, în care nu există materie decît în stare de potențialitate. De fapt, în Vid totul e în această stare, din el totul decurge, se ivește, este un cîmp de potențialități. Pitagora îl numea Absolutul. Vidul este esența Ființei necreate, marele nemanifestat care se manifestă, din care se materializează universuri, lumi efemere, trupuri... Doar el rămîne neschimbat. "Schimbătorul Neschimbat", cum îl numea Aristotel, deși nu are nume, nici formă. Este esența eternă a tot ceea ce vine către existență. Poate omul
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
lui Dumnezeu, așa cum nu poate cunoaște niciodată esența sinelui. Sfântul Grigorie susține că acesta nu este un dezavantaj. Progresul spiritual nu se referă la situarea sufletului uman Și a cunoașterii sale în centrul acestui proces, ci la descoperirea imaginii frumuseții necreate a lui Dumnezeu în suflet. În mod similar, nu ne străduim să stăpânim esența lui Dumnezeu, ci să ne împărtășim de bunătatea lui Dumnezeu, relevată în istoria mântuirii Și transformată eshatologic. Putem identifica la Sfântul Grigorie o asemănare tematică cu
Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
pătruns de sufletul divin, toate ființele și neființele, este originea tuturor lucrurilor. Nu există nimic în creație, cu viață sau fără viață, care să nu fie pătruns de sufletul divin, interiorul și exteriorul a tot ce există. Izvorul creației este necreat, iar realitatea fundamentală fapt acreditat încă de Vede nu are proprietăți fizice. Cînd descrie acea (tat, în sanscrită) realitate supremă, Vedanta spune: "Acesta este lucrul pe care nu ni-l putem imagina, dar din care izvorăște întreaga imaginație. Acesta este
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
de divinitate trebuie să le aibă. Lui Arie îi repugna mai ales ideea unui „Dumnezeu diminuat” care se vehicula în epocă. Hristos, gândește el, trebuie să fie ori Dumnezeu, ori creatură. Întrucât Dumnezeu trebuie cu necesitate să fie înțeles ca necreat, neoriginat, negenerat, Fiul este și trebuie să fie originat și generat. Nu poate fi deci Dumnezeu, ci creatură. Cu Arie tendința subordinaționistă ajunge la termenii maximi. Acesta a fost stadiul schițelor doctrinare asupra paradoxalului raport între existența unică a unui
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
însă cea mai elaborată expresie o găsim în palamism. În textele palamite găsim elemente ce ne permit să evaluăm mai bine implicațiile acestui al treilea nivel în apofază. Așa cum se descrie în textele lui Grigorie Palama, această vedere al luminii necreate nu poate fi echivalată cu teologia negativă. În cea de a doua fază a apofazei, sufletul părăsește cele ale lumii, intră într-o stare de deplină liniște a minții și poate experimenta întunericul dumnezeiesc, care este supralumină. A treia etapă
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
etapă poate fi descrisă ca un apofatism complet, nu este o maximă negare în toate planurile, un apofatism gol. În prima fază a teologiei negative se experimentează doar un model cu caracter anticipativ a vederii luminii dumnezeiești, nefiind totuși lumina necreată însăși, ci o vedere exterioară a întunericului divin în care locuiește Dumnezeu. Distincția care se dovedește implicată aici este între vederea întunericului din afară, când mintea își folosește propriile capacități, ocultând adevărata vedere, și intrarea, pătrunderea în acest întuneric, în
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
ample, nu numai pentru spiritualitatea bizantină, dar și pentru modul în care s-a înțeles să se facă filosofie în acest spațiu. Singura modalitate de a cunoaște pe Dumnezeu este experierea acestei înfățișări a sa care este cea a energiilor necreate într- o formă care Îl reprezintă ca persoană și care sunt personalizate, făcute proprii fiecărei persoane care le experimentează. Deși formularea doctrinară a energiilor necreate aparține unei epoci târzii a istoriei culturale a Bizanțului, ea exprimă o atitudine mai mult
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
a cunoaște pe Dumnezeu este experierea acestei înfățișări a sa care este cea a energiilor necreate într- o formă care Îl reprezintă ca persoană și care sunt personalizate, făcute proprii fiecărei persoane care le experimentează. Deși formularea doctrinară a energiilor necreate aparține unei epoci târzii a istoriei culturale a Bizanțului, ea exprimă o atitudine mai mult sau mai puțin prezentă încă de la începuturile sale. Bizantinii au fost reticenți la orice formă de intelectualism în experiențele cognitive pe care omul le are
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
vedere pentru că vouq-ul tău este de aceeași natură cu Realitatea contemplată, Zeul, pentru bizantin actul contemplației este cu neputință să poată fi un rezultat al lucrării facultăților umane, căci între om și Dumnezeu se deschide abisul diferenței între creat și necreat. Putința contemplației este, pentru creștin, un dar pe care Dumnezeu îl face omului, este o stare de har. Din acest motiv, apare o distincție între simțurile naturale ale omului și „simțurile duhovnicești”, cele ce au ca sursă harul dumnezeiesc, și
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
evident. În ortodoxie libertatea nu poate fi înțeleasă în afara credinței, tot așa cum credința nu poate fi concepută decât ca rezultat al libertății absolute. Doar în ortodoxie omul are libertatea absolută de a intra în comuniune cu Dumnezeu prin intermediul energiilor divine necreate, în vreme ce în catolicism libertatea credinței e limitată de apropierea de Dumnezeu prin intermediul energiilor divine create, iar în protestantism limitarea vine din însuși faptul că omul nu are libertatea de a se opune voinței divine. Văzând acestea toate, văzând că însuși
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
și artefactele dăunătoare prin scăderile lor de sens. Nu putem vorbi de religie fără să întrezărim măcar invizibilul, deschiderea spre celălalt tărîm. Trăim într-un loc fărîmițat, fracturat, căzut, din care nu putem ieși fără acest model transcendent, al Sofiei necreate, oglindit în univers și în inima omului. În opinia părintelui Scrima, expresia fericită de "unitate transcendentă a religiilor", ca și întreg efortul autorului își au originea în orizontul deschis de Rene Guenon, "a cărui umbră luminoasă, străvezie pînă la inaparență
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
exterioare, ortopraxii în care celălalt este expediat ca străin, păgîn sau chiar dușman. Or, Dumnezeu nu poate fi îngrădit în ritualuri, nu are forme cultice, etnice sau naționale. Ca pe Tabor, transfigurarea înseamnă de-pășirea oricărei forme, reverberația luminii pure, necreate. "Transcendentul fiind chemarea la marea sărbătoare a Universalului celui Viu, refuzul ei nu ține oare de temerea noastră față de da-rurile Duhului și de tendința de a ne zgribuli în micile noastre adăposturi preacunoscute?", se întreabă părintele Scrima. Acestea sunt numai
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
din Luceafărul, despre personajul Hyperion, și să vă demonstrez că acest personaj este inspirat din Evanghelia după Ioan, din prologul Evangheliei după Ioan: „La început era cuvântul." Hyperion este logosul. Luați poemul, mai citiți o dată și vedeți că este personaj necreat, că este fiul Tatălui, pe care îl numește „Părinte", că el a participat, așa cum vă spuneam, logosul a participat la creație, deci este necreat. „Fii muritor ca mine!", îi spune fata de împărat. El își dă seama că nu se
ÎPS Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului: „Va trebui să ne reîntoarcem neapărat la principiile moralei creștine” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/6016_a_7341]
-
început era cuvântul." Hyperion este logosul. Luați poemul, mai citiți o dată și vedeți că este personaj necreat, că este fiul Tatălui, pe care îl numește „Părinte", că el a participat, așa cum vă spuneam, logosul a participat la creație, deci este necreat. „Fii muritor ca mine!", îi spune fata de împărat. El își dă seama că nu se poate, pornește în acea fascinantă călătorie și, dacă îmi amintesc bine, „Vedea ca-n ziua cea dintâi/ Cum izvorau lumine." Ca-n ziua cea
ÎPS Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului: „Va trebui să ne reîntoarcem neapărat la principiile moralei creștine” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/6016_a_7341]
-
câte s-au scris despre ea, Maica Domnului rămâne „mai presus de minte și de cuvânt”, de vreme ce Dumnezeu-Cuvântul S-a unit cu ea, dar nu cum se unește cu făpturile raționale care se fac vrednice de Îndumnezeire prin energiile dumnezeiești necreate, nici după ființă, ci după ipostas<footnote Teoclit Dionisiatul, op. cit., p. 8 footnote>. Sfântul Simeon Noul Teolog menționează că Maica Domnului „a fost mamă a Lui (a lui Hristos) În chip propriu, ca una ce L-a născut... pe Acesta
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
55 de ani, întreg, nevătămat și inconfundabil; mai furișîndu-și oleacă privirea spre stînga, acolo unde șoldurile fierbinți se unduiesc înnegurate în ritm de manea, dar luînd-o pieptiș pe cărarea din dreapta, peste crestele unor stînci transparente și printre lujeri de lumină necreată. Drum bun, Sorin, și la mulți ani! (P.Ș)
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (IV) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16134_a_17459]
-
există, atîtea voințe de putere avem. Apoi, în privința originii, nu are nici un sens să ne întrebăm care e sursa lor, căci ele nu provin din nimic, cu atît mai puțin dintr-un Dumnezeu inițial. Ele sunt dintotdeauna în virtutea unei pluralități necreate. Toate aceste voințe sunt ca niște forțe care, intrînd în interacțiune unele cu altele, creează sfere de influență. Universul este întrețeserea unor cîmpuri de forțe. Iar lucrul cel mai important este că fiecare realitate este ea însăși un centru de
Bazarul cu iluzii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8597_a_9922]