738 matches
-
sânt eu tatăl copilului tău? " O, mister! Ajuns la vârsta de 13 ani copilul pieri. Părinții lui, nemângâiați, urmară a bea, dar nu mai văzură reînnoindu-se teribilele aparițiuni cari le nelinișteau somnul. IV MORALITATE Astfel sergentul fu pedepsit pentru necredința lui și cusătorița pentru zgârcenia ei. V CE SE FĂCUSE MONSTRUL VERDE Nu s-a putut ști niciodată. {EminescuOpVIII 593} O ALEGORIE VECHE ȘI PURUREA NOUĂ [Criticon, III, 4, de Balthasar Gracian] [ARGUMENT] La 1794 mitropolitul Moldovei, Iacov, puse să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
trebuincioase pentr-o campanie cu izbândă; dar, după o pregătire numai de două luni, i se și urî, se sătură de toate gândurile războinice și se-ntoarse fără nici o ispravă în capitală, după care se risipi și oastea adunată degeaba. Necredința conjugală și neapărata condamnare a soției sale Eufrosina, îi părea împăratului un lucru mult mai important și mai urgent decât apărarea teritoriului statului, siguranța supușilor săi și curăția onorii militare a împărăției. În anul următor (1199) împăratul totuși se-mbărbătă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a se trimite frați din ordinul minoriților din Ungaria în Cumania și celelalte țări laterale ungurești, parte pentru a întări pe neofiții deja numeroși în credința catolică, parte spre a câștiga pentru biserica latină pe cei ce persistă încă în necredință. Sămânța propagandistă începu a da în spice între români {olachi romani le zice papa) în țările ungurești laterale, locuite de dânșii, adecă în Ardeal, Valachia și Sirmia, iar Clement VI favoriză și mai mult opera convertirii, adresând scrisori de îndemnare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de slavă deșartă, de dorința de a plăcea oamenilor, de îngâmfare, de poftă, de ură, de fățărnicie, de invidie, de slavă deșartă, de dorința de a plăcea oamenilor, de fățărnicie, de iubirea de stăpânire, de viclenie, de relele obiceiuri, de necredință, de pizmă, de iubirea de sine, și de celelalte asemănătoare. Sfântul Antonie cel Mare spune că nu sunt cele ce se fac după fire sunt păcate, ci cele rele după alegerea cu voia. Nu e păcat a mânca, ci a
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
în îndoială și desfrâu. Călugării augustinieni au învățat să dea soluții la asemenea dileme, dar au fost vânați pentru înțelepciunea lor. Mântuirea, soldatule! Asta ar trebui să cauți împreună cu împăratul tău! Mântuirea Dumnezeului vostru... Dar ochii vă sunt roșii de necredință și de ură împotriva acelora care au descoperit calea Domnului și a Sfântului Augustin. Între Abație și dinastia Boszt, trecutul a pus o povară de ură atât de veche încît nimeni nu-i mai cunoaște originea. Vassur privi țintă în
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
de slavă deșartă, de dorința de a plăcea oamenilor, de îngâmfare, de poftă, de ură, de fățărnicie, de invidie, de slavă deșartă, de dorința de a plăcea oamenilor, de fățărnicie, de iubirea de stăpânire, de viclenie, de relele obiceiuri, de necredință, de pizmă, de iubirea de sine, și de celelalte asemănătoare. Sfântul Antonie cel Mare spune că nu sunt cele ce se fac după fire sunt păcate, ci cele rele după alegerea cu voia. Nu e păcat a mânca, ci a
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
pentru subtilitatea gândirii lui. Aristofan, cu defetismul său grosolan, a fost interpretul acestui protest plebeu. Ura manifestată față de Socrate era explicată și prin faptele demascării ipocriziei, combaterii nedreptății și relevarea deșertăciunii unor pretenții false. Oamenii iartă toate viciile și toate necredințele, dar nu-i iartă pe cei care le dezvăluie. Socrate și-a atras aversiunea sofiștilor și conservatorilor, arătându-le că nu gândesc, sunt inconsistenți intelectual, acționează întâmplător, nu știu ce trebuie păstrat și nici cum. Cu acestea a comis o greșeală de
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
de slavă deșartă, de dorința de a plăcea oamenilor, de îngâmfare, de poftă, de ură, de fățărnicie, de invidie, de slavă deșartă, de dorința de a plăcea oamenilor, de fățărnicie, de iubirea de stăpânire, de viclenie, de relele obiceiuri, de necredință, de pizmă, de iubirea de sine, și de celelalte asemănătoare. Sfântul Antonie cel Mare spune că nu sunt cele ce se fac după fire sunt păcate, ci cele rele după alegerea cu voia. Nu e păcat a mânca, ci a
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
în mod incontestabil - în această formă, de participiu activ, la plural (’inn" muntaqimóna: 32, 22; 43, 41/40; 44, 16/15) și în expresia 9ó al-intiq"m (5, 95/96, 39, 37/38). Se referă la faptul ca Dumnezeu pedepsește necredința, perseverarea în râu. Este cealaltă fațetă a dreptății sale. Versetele care îl conțin sunt avertismente pentru cei care, după ce au fost iertați, recad în greșeală (5, 95; 39, 37; 44, 16), nu iau seama la semnele lui Dumnezeu (32, 22
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
dispoziției speculative a lui Platon, ci acela al unei crize - al unei judecăți - care face manifestă ruptura dintre destinul gânditorului și viața cetății; e vorba de procesul lui Socrate. Dreptul este condamnat ca nedrept, trimisul lui Apollo e acuzat de necredință, competența e apanajul mulțimii, libertatea e un deghizaj al tiraniei - aceasta e Cetatea în care, după moartea lui Socrate, filosoful devine străin (în sensul în care intervenția lui riscă să fie oricând amendată asemenea celei a lui Socrate). De acum
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
religia, epistemologia, estetica, politica - viziunea asupra lumii propusă de filosoful Grădinii oferă alternativă integrală gândurilor spiritualiste, idealiste și analiste care triumfă odată cu creștinismul. Este de înțeles că doctrina lui Epicur a devenit simbolul a tot ceea ce trebuie detestat: hedonismul, materialismul, necredința. De asemenea, se cunosc motivele pentru care corpusul epicurian constituie un adevărat rezervor de idei utile pentru combaterea ideologiei dominante. Creștinismul celebrează pulsiunea morții, adevărul lumilor din spatele celei reale, disprețul pentru un trup, pasiunea doloristă, frica de osânda veșnică, catastrofa
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ceva ce nu prezintă nici un fel de importanță... Dacă există, ei nu se sinchisesc câtuși de puțin de oameni, de destinul lor și de amănuntele vieții lor cotidiene; dacă nu există, problema e rezolvată. Plutește în aer o mireasmă de necredință... Un trup ateu definește în primul rând un trup care refuză durerea sub toate formele sale: nimic nu justifică suferința, niciun fel de logică a mântuirii. Trupul n-are nimic de-a face cu lumea de după moarte, lumea lui este
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
narațiune”, de aici și aspectul eclectic, de cronică, scrisă când de un narator impersonal, anonim („autorul”), când de personaje. Mic roman de aproximativ o sută de pagini, Vacek este o parabolă despre bine și rău, înțelepciune și nebunie, credință și necredință, dragoste și ură, de un farmec și o poezie discrete. Cartea se construiește concentric, pe mai multe planuri, dar urmând trama unui destin cristic, al iubirii, al jertfei și al credinței în aproape, care se opune celuilalt destin, al necredinciosului
ILEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287511_a_288840]
-
așezat în om, încă de la început, două duhuri: un duh al adevărului și un duh al răutății. Ele se află într‑o continuă confruntare. Venirea iminentă a Fiului luminii va zădărnici, o dată pentru totdeauna, orice duh de răutate. Concupiscența, apatia, necredința și minciuna, orgoliul, înșelăciunea, cruzimea, nerăbdarea, nebunia etc. sunt manifestări ale duhului răutății sau duhuri subordonate prin care el lucrează împotriva omului, împiedicându‑l, pe de o parte, să lucreze binele, instigându‑l, pe de alta, spre rău. Despre aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
parusii, a slavei, sunt Enoh și Ilie (46, 2): „Prin urmare, aceștia vor vesti apropiata epifanie a lui Cristos, din ceruri. Vor face semne și minuni, doar‑doar îi vor întoarce pe oameni la pocăință, din pricina uriașei lor răutăți și necredințe”. Hipolit aduce în sprijinul său mărturia lui Maleahi (3, 23‑24): „Iată, eu vă voi trimite pe Ilie, profetul, înainte să vină ziua Domnului, ziua cea mare și înfricoșătoare. El va întoarce inima părintelui către fiu și inima fiului către
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
se încheie în ziua în care Biserica depășește granițele pământului Iudeii, către alte neamuri, ci se săvârșește de asemenea acum și se va săvârși până la sfârșitul veacului (usque ad terminum saeculi), când diavolul va fi eliberat; căci mulți părăsesc acum necredința în care au fost ținuți de acesta și se întorc la credință și se vor întoarce negreșit până în sfârșit. Acest proces va continua chiar și în timpul persecuției finale, declanșate de diavol în urma „eliberării” sale. În timpul celor trei ani și jumătate
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
omorât în timpul unei campanii militare în Africa (în anul 49 î.Hr.). Fulvia cea neliniștită nu se va împăca în starea de văduvă și următorul ei soț (al treilea), începând cu anul 45 î.Hr., a fost Marc Antonius 58 (a cărui necredință a vrut s-o pedepsească, întâi prin armele lui August, apoi - fără succes - prin propriile forțe 59). Le putem înscrie în această listă (în care nu vom găsi niciodată cohortele de soții ale legionarilor cu trupurile răspândite pe câmpurile de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de vei visa „înseamnă supărare” - zice o Carte de vise alcătuită (pretinde necunoscutul autor) „după cele mai vechi manuscripte” 498. „De vei visa că discuți cu o persoană văduvă, îți va muri un prieten drag sau îl vei pierde prin necredință”499. „întristare”, „supărare”, „tristețe” sunt semnificațiile pe care le înregistrează pentru văduvă cele mai multe „cărți de vise” (chiar și una care adună „tălmăciri occidentale” și „tălmăciri orientale”500). Iarăși o excepție: Micul dicționar... al Veronicăi Tamaș crede că dacă te visezi
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
nu te trufești!”. Este bine să nu pui întrebări incomode, să nu tulburi somnul căldicel al maselor. Pentru binele întregului popor, sufletele se întrec în arta reculegerii. Dopajul cu somniferele docilității știe să mențină în vigoare zapisul legii vechi. Îndrăzneala necredinței din partea unui ucenic al apostolului Toma va fi exilată dacă nu în ponticul Tomis, atunci măcar în musonicul Malabar. Studiu și liturghietc "Studiu și liturghie" Fiind vorba de o asociație studențească, importanța studiului (I Timotei 4, 13) s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a cădea în vorbăria fideistă, mărturisind o credință din care sufletul abia își ghicește un licăr. Pe scurt, păcatele cărturarilor le pot întrece pe cele ale fariseilor... Dar dacă mărturisirea rămâne acel disperat strigăt al tatălui vitregit - „cred, Doamne, ajută necredinței mele” -, dacă mărturisirea nu vrea să convertească, ci doar să rostească de pe acoperiș lucrurile spuse în șoaptă, atunci poate „orgoliul” mărturisirii ne va fi iertat. Așa cum bărbații gâtuiți de patima desfrânării nu se curăță prin misoginism, nici cărturarii înecați în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și crez. Învierea formează prisma de lumină prin care evangheliștii au văzut, retrospectiv, viața și lucrarea lui Hristos în lume. Nașterea, propovăduirea și Patima Sa n-ar fi pătruns vreodată în arcanele memoriei noastre dacă Învierea nu ar fi întors necredința lui Petru și Toma în martiriu și biruință. De atunci încoace, pentru creștini, unicul mod de a concepe o biografie este doar dintr-o perspectivă pascală 1. Metafizică și teologie: lectura lui Christos Yannarastc "Metafizică și teologie \: lectura lui Christos
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
rapiditatea cu care se propagă undele sale de șoc, distrugerile catastrofale ale clădirilor, modificările profunde ale solului și peisajelor, pierderile mari de vieți omenești în câteva secunde sunt considerate ca o pedeapsă trimisă de Dumnezeu împotriva oamenilor, pentru păcatele și necredința lor. Iar apariția unor fenomene cerești mari rare, cum ar fi eclipsele de Soare și de Lună, cometele, asteroizii și meteoriții, sunt semne și avertismente divine, prevestitoare de cataclisme și mari nenorociri: cutremure, războaie, secete, ploi abundente, călduri excesive, epidemii
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
în care se afla zeul Tuil. În credința poporului roman, cutremurele sunt explicate astfel: Când se “scutură” pământul, Dumnezeu se uită “chiorâș” la el și acesta tremură de frică. Cutremurele sunt pedepsele trimise de Dumnezeu asupra oamenilor, pentru păcatele și necredința lor. Când se cutremură pământul, se bat dracii în mijlocul lui. Dacă pământul se cutremură, este o dovadă că nu mai poate suferi păcatele oamenilor și caută să mai scape de ele. Se produce cutremur și atunci când cei 2 pești - pe
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
regăsim, cu toate că exprimată în altă modalitate și vizând alte sensuri, la Johan Huizinga, în Amurgul Evului Mediu. Să menționăm că Febvre deschide drumul investigațiilor totale, pe linia istoriei conceptelor, drum pe care avea să-l urmeze discipolul său Fernand Braudel. Necredința manifestată în veacul al XVI-lea, în măsura în care a fost reală, nu e compatibilă cu a noastră - scrie Lucien Febvre - și aceasta pentru că Rabelais nu va deveni niciodată capul de listă al unei serii lineare în coada căreia se înscriu „liber
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
-l imaginăm pe Galileo, decât ca pe o legătură între vechi și nou, un pisc între două mentalități, între două moduri de a fi, încercând să transforme, păstrând însă echilibrul stării de suflet și minte al contemporanului său? Așa-zisa necredință - Lucien Febvre o explică foarte bine după ce sondează opera lui Rabelais - e caracteristică omului de litere, artistului, cărturarului, care trăiește în medii ostile unde neîmplinirea generală ar trebui să atragă după sine neîmplinirea particulară. Să revenim. Interesându-mă de conștiința
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]