477 matches
-
asupra acestora. Deosebit de importante sunt atestările tradiției “legământului” (ahd) existent între țările române și Imperiul otoman, cu sublinierea principului alianței: “să fii dușman dușmanilor și prieten prietenilor” (düșmana düșman dosta olub). Sultanul renunță să-i mai asimileze pe români dușmanilor necredincioși (kiafir-i harbi) care “au rupt pactul”, situându-se în teritoriul războiului (dar al-harb), caz în care ar fi fost destinați să devină robi, potrivit prescripțiilor șeriatului. Principatele se dovedesc ancorate temeinic, pe parcursul secolelor al XVIII-lea - al XIX-lea, până la
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
eretici, după a căror învățătură multe mănăstiri s-au dărâmat și mulți credincioși au fost omorâți de dânșii”. Altele vor apare ca alcătuite din schismatici (adică de altă credință față de cea catolică, după Marea Schismă din 1054) sau din „vecini necredincioși”, cum sunt cunoscute acelea ale moldovenilor, care au contribuit la distrugerea Regatului Ungar în anul următor, pentru ca, sub adevăratul lor nume de „unități valahe”, să fie înregistrate, împreună cu aceiași tătari și cumani, tocmai la asediul unor mănăstiri și localități din
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Episcopiei catolice de la Milcov, el ceru Papei Clement al VI-lea numirea minoritului Toma de Nympti, capelan regal, iar călugării din același ordin primiră misiunea să meargă „în părțile Cumaniei”... „cuprinsă în hotarele regatului Ungariei”... ca să convertească „mai multe neamuri necredincioase”. Deși obsedat de ideea de a deveni suzeranul Valahiei Minore, regele a trebuit totuși să se preocupe, în acest timp, și de problemele ridicate de Războiul strâmtorilor, izbucnit în 1347 între Veneția și Genova. Ca aliat al acesteia din urmă
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
se disculpe, suspiciunea de adulter cade asupra soțului Suzannei. Prin urmare, Geneviève îi propune prietenei sale, ca și cum ar fi fost lucrul cel mai firesc din lume, să-i "paseze amorezul", ca să-și poată lua la rândul ei revanșa asupra soțului necredincios. Horace Grisolles este indignat la auzul propunerii. Mai întâi refuză, dar acceptă până la urmă, din devotament față de Geneviève a lui și de asemenea pentru că simțea că fierbe la foc mic. În acel moment a doua lovitură de teatru soțul Suzannei
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Nu va fi ea considerată de feministele din America acelei perioade o precursoare, o exponentă a libertății sexuale? Totuși, în anii '30 nu se ajunsese încă acolo. Anaïs Nin rămâne atipică pentru că este înaintea timpului său. Dacă există multe soții necredincioase, sunt puține burgheze care îndrăznesc să meargă atât de departe. Majoritatea se mulțumesc să flirteze, să seducă, să se dichisească. "Pariziencele anilor treizeci-patruzeci, își amintește istoriografa și scriitoarea Dominique Desanti, se fardau în mod ostentativ. La restaurant, când ieșeau la
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
acum poliția britanică fac parte din această categorie. Așa încât problema terorismului nu este deloc ușor de rezolvat, iar soluția nu se află, în niciun caz, în măsurile exclusiv polițienești. Cruciații creștini care s-au dus să elibereze pământul sfânt de "necredincioșii" musulmani cu arma în mână au rezistat acolo ceva mai mult de o sută de ani; "semi-lunaticii" musulmani care le întorc azi "vizita" pe cale pașnică vor rămâne acolo mult mai multă vreme, dacă nu pentru totdeauna. 5 iulie 2007 De ce
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
aproapele", carnalis "(care ține) de carne" a primit înțelesul "referitor la trup; trupesc" (după gr. σάρκινος), devenind astfel opusul lui spiritualis, fides "încredere; credit" a primit înțelesul "credință creștină", paganus (derivat de la pagus "sat; tîrg") "sătean; civil" a primit înțelesul "necredincios, păgîn" etc. În același timp, latina creștină a preluat numeroase împrumuturi (iudeo-)greacești, greaca fiind de altfel o sursă obișnuită de îmbogățire a lexicului latin: angelus < gr. άγγελος, blasphemo < gr. βλασφήμαω, diabolus < gr. διάβολος, episcopus < gr. επίσκοπος, pascha < gr. πάσχα
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
minuni răsunătoare? Nu este el cel care, atunci când dezleagă un păcat grav, învie un mort, pentru că îi redă viața supranaturală celui care a pierdut-o? Se va spune că toate acestea sunt foarte adevărate, dar scapă controlului simțurilor; în timp ce, lumea necredincioasă cere semne vizibile, tangibile, concrete. Hei bine: preotul poate să satisfacă și aceste exigențe. Există trei lucruri concrete care în ochii lumii au valoarea unor adevărate minuni și care sunt la îndemâna oricărui preot: castitatea, sărăcia, iubirea. Nu a spus nimeni
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
zilele triste la casa lui... — N-ai aici tot ce vrei? Ai Înnebunit? Ce-ți tre buie să pleci la case străine? Întrebă Hildebrand cu pleoa pele lipite de somn. — Aici nu mai e casa mea. E casa unui tiran necredincios, care mi-a adus plocon o bastardă. Culmea, tocmai eu să-i cresc fructul adulterului. M-ai făcut de rușine până și În fața slugilor, ca să nu mai vorbesc de vecini. Nici la Curte nu mai Îndrăznesc să m-arăt! Ministerialul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Nu-i lucru curat! Propun să-i chemăm aici. Dacă vor bine, dacă nu, și mai bine. Putem trăi liniștiți, fie că ne Împăcăm cu Amadeus, fie că nu. Să nu ne ducem! Vai nouă dacă ne Încredem În prieteni necredincioși! și fiindcă veni vorba, nu mă Încred În ministerialul Eglord. Crede-mă, Eglord ne trădează! Ar trebui să-l Îndepărtezi de la tine. Nu te Încrede În el! — Eglord? Nu se poate! răspunse mirat ducele. E adevărat, copil de cor nu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Fii liniștit! Haro ieși, clătinând din cap. În ultima vreme clătina prea des din cap. Ce rost avea toată povestea asta? Ducii se jucau cu focul. Ce le trebuiau Întâlniri cu vasali care de atâtea ori se dovediseră, dacă nu necredincioși, cel puțin șovăielnici? Ducii, gândi el, sunt prea tineri și nu cunosc firea ome nească. Dacă l-ar Întreba pe el, le-ar spune că lupul Își schim bă părul, dar năravul ba. Ar trebui trimiși la spânzurătoare toți vasalii
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
puțin șovăielnici? Ducii, gândi el, sunt prea tineri și nu cunosc firea ome nească. Dacă l-ar Întreba pe el, le-ar spune că lupul Își schim bă părul, dar năravul ba. Ar trebui trimiși la spânzurătoare toți vasalii ăștia necredincioși! În ștreang ca niște hoți de rând, nu primiți cu onoruri ca niște prieteni! Conrad dormi prost și avu coșmaruri. O vedea mereu pe Adelheid cu părul despletit, călărind peste o apă tulbure pe care pluteau la vale leșuri Însângerate
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
blestemului toate câte are. Să nu-l cruți, ci să dai morții de la bărbat până la femeie, de la tânăr până la pruncul de sân, de la bou până la oaie, de la cămilă până la asin. (Regi 15:3) Mergi și dă junghierii pe amaleciții cei necredincioși și luptă împotriva lor până îi vei stârpi. (Regi 15:18) Textul acesta îți aparține, Doamne, nu? Să vedem, mai departe, ce spune alt text: Îndurat și milostiv este Domnul, îndelung-Răbdator și mult Milostiv. Nu până în sfârșit se va iuți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
fin borangic și brodată cu încântătoare motive folclorice? La ce meditai, Doamne? Spune! Ai probleme? Crezi că aș putea să Te ajut cu ceva? Și-au făcut viței în Horeb și s-au închinat idolului. (Psalm 105:19) O, neam necredincios și îndărătnic, până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi pe voi? (Matei 17:17) Eu te voi pierde pe tine, Israele și cine ar putea veni în ajutorul tău? (Osea 13:9) Și-i voi arunca pe ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
fie nevoit, dacă este sincer cu sine însuși, să-L recunoască? Nu sunt convins: depinde și de cât consideră Dumnezeu (iertațimă, L-am personalizat înadins, contrar înțelegerii mele) că avem dreptul să accedem la El. Valabil pentru toți: credincioși sau necredincioși, școliți sau neșcoliți. Poate, astfel, s-a născut și sintagma: Crede și nu cerceta! Pe măsură însă, ce credința mea devine tot mai puternică, simt nevoia să știu mai mult, și apoi și mai mult! Să-L conștientizez. Să-L
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
să reziști în momente de restriște. Cel slab pe pământ se aliază cu cel tare din ceruri. Asta ține de războiul psihologic purtat cu iscusință. Poporul evreu n-ar fi supraviețuit fără acest "delir de interpretare", Vechiul Testament fiind în ochii necredincioșilor un autentic dosar clinic. Dar alianța celui tare cu altul tare și el constituie un alt exemplu. Elecțiunea divină plus superputerea terestră, e prea mult! Conținutul vasului dă pe dinafară. Statele Unite, noul Israel? Un confident al Providenței care are pe deasupra
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Locul, nu-i, fără îndoială, decât un semi-rău, care te ferește de un mai-rău. Isus n-avea nicio piatră pe care să-și pună capul, dar era un zeu. Papivorul nu trăiește numai cu cuvintele pe care le mestecă. Toma Necredinciosul ține să-și lase amprenta, să-și arate pancarta, să facă un graffiti. Femurul abatelui. Mormântul martirului. Carnea e supusă greșelii, vai! iar a citi nu e de ajuns. Formula "era odată" reclamă întotdeauna un "acolo". Chiar dacă asta ar însemna
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
dar de departe, apăsând doar pe un buton, fără a ne urni de acasă, lăsând totul în urma noastră. Cucerirea piețelor, da, dar să plătești cu propria persoană, nu. Să le reamintim, domnului Ben Laden și mâinii lui drepte, că pământul necredincioșilor sau Casa războiului, comportă două satrapii: una dincolo de Atlantic, unde cuvântul îi face pe oameni să roșească de plăcere, și alta în cealaltă parte, unde i-ar face să roșească de rușine pe responsabili și să izbucnească în hohote de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cumnate... Nu știu ce să fac cu atâta lume: unii pe paturi, alții pe cuptor, alții pe subt pat, cei de țâță aninați în grindă... Îți spun drept, țadic, că am o soartă mai rea decât aceea care se cuvine unui goi necredincios ptiu! ptiu! să fie blastamat! și mai bine decât mine trăiesc subt păreți afară, capra, vaca și cucoșul! Ce? ai o capră, o vacă ș-un cucoș? Am, țadic. Să vedem, zice învățatul. Deschide tora, stă și se gândește. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
1475] ianuarie 10, marți, a fost război la Vaslui cu puterile turcești și a biruit atunci Ștefan voievod cu mila lui Dumnezeu și cu ajutorul lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu... Și i-a dat Dumnezeu pe ei, limbi necredincioase, în ascuțișul săbiei și au căzut atunci mulțime nenumărată și au fost prinși de vii mulți fără de număr, care de asemenea au fost tăiați; numai pe unul l-a lăsat viu, pe fiul lui Sac-pașa. Și steagurile lor împreună cu schiptrele
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
către toate țările, în care va ajunge această scrisoare, sănătate. Noi Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu domn al țării Moldovei, mă închin cu prietenie vouă tuturor cărora le scriu, și vă doresc tot binele, și vă spun domniilor voastre că necredinciosul împărat al turcilor a fost de multă vreme și este încă pierzătorul întregii creștinătăți, și în fiece zi se gândește cum ar putea să supue și să nimicească toată creștinătatea. De aceea facem cunoscut domniilor voastre că pe la Boboteaza trecută, mai
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
continua războiul, dacă va fi ajutat, iar dacă nu, va găsi altă cale pentru satisfacerea intereselor sale”. Papa se mulțumește să-l laude pe acest bărbat de aleasă vrednicie și cu merite prea strălucite față de Republica Creștină. „Lucrarea sa asupra necredincioșilor turci, vrăjmași comuni, săvârșită până acum cu înțelepciune și bărbăție au adus atâta strălucire numelui tău, că ești în gura tuturor și ești lăudat cu deosebire de toți în unire de simțuri”. Ajunși la Veneția, solii domnului i-au îndemnat
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de dinainte, zice: („Dacă nu-L voi vedea, nu voi crede”). 2. Le-a apărut Isus, opt zile mai târziu, ușile fiind închise, și i-a spus Sfântului Toma: („Adu-ți degetul aici și vezi adevărul 2, și nu fi necredincios, ci credincios”). 3. Sfântul Toma a crezut, spunând: („Domnul meu și Dumnezeul meu!”); la aceasta, Cristos îi spune: („Fericiți cei care n-au văzut și au crezut!”). 306. DESPRE CEA DE-A OPTA APARIȚIE. IN. 21,1-17. 1. Primul. Isus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
o suprapunere de motive mitice. Stropii de zeamă clocotită care sar de pe aripile cocoșului și cad pe fețele evreilor nu le mai produc acestora pistrui (probabil că pedeapsa a părut prea blândă), ci provoacă orbirea lor - sancțiune tipică aplicată evreilor necredincioși (vezi capitolul „Evreul orb, surd și mut”). Legenda etiologică a cunoscut numeroase variante, versificate sau nu. În unele dintre ele, peștele ia locul cocoșului <endnote id="(491, p. 154)"/>. În altele, Îl dublează : „păstrăvul a dat din coadă și i-
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Landsberg, reprezentând câțiva evrei (Judei) purtând pileus cornutus și fiind torturați de diavoli În flăcările Infernului <endnote id="(136, p. 40, fig. 72 ; 37, p. 214)"/>. Pălăria conică galbenă a fost un stigmat pe care Inchiziția Îl punea pe creștetul „necredincioșilor” (vrăjitoare, eretici, evrei) atunci când erau expuși În public : la procesiuni dezonorante sau arderi pe rug. De altfel, pălăria conică a rămas până astăzi un accesoriu tipic pentru costumul „vrăjitoarei” de bâlci, de carnaval sau de desene animate. În școlile anglo-americane
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]