507 matches
-
că asta e încă o dovadă a cinismului jurnalistului român le atrag atenția că ceea ce ziarele de la noi au descoperit de-abia acum e un procedeu patentat și verificat de marile cotidiane occidentale. Personalităților susceptibile de a deveni obiect de necrolog li se scrie biografia și, după caz, bibliografia, li se face evaluarea și în funcție de greutatea lor publică se stabilește și numărul de pagini care le vor fi consacrate, inclusiv cîteva titluri de pagină și pentru pagina întîi. Dacă e vorba
Necroloagele scrise în avans by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8483_a_9808]
-
ale personalităților care ar putea avea ceva de spus despre persoana dispărută. Despre aceste preparative ale ziarelor occidentale se știe, totuși ele au loc în cel mai deplin secret redacțional, încît nici unul dintre cei cărora li se scriu pagini de necrolog în avans nu află ce i se pregătește. Pe această temă mai fac bancuri, în interviuri, scriitori francezi venerabili, dar în general se păstrează o tăcere consensuală. Chiar dacă, la noi, asemenea pagini comemorative în avans par cinice, rațiunea scrierii lor
Necroloagele scrise în avans by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8483_a_9808]
-
murea tînăr încă, nenorocit și singur, la un spital de ofticoși, dar era purtat în ultimul său drum de Kogălniceanu și de C.A. Rosetti, era deplîns și absolvit de culpe de cei mai mari poeți ai noștri. Iată acel necrolog de pomină, în care atoateiertătorul Eminescu își omagia fostul adversar din perspectiva eternității, găsindu-i merite care-i fac figura mai puțin dezgustătoare în fața urmașilor". A fost sau nu frumoasă Veronica Micle? Se vede că, neatestată suficient, în calitate de "femeie frumoasă
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
Gina Sebastian Alcalay Mi-am dat seama recitind un articol al meu mai vechi intitulat "Necrolog pentru secolul XX", în care încercam să scot în evidență cîteva din trăsăturile lui caracteristice, că n-am insistat îndeajuns asupra rolului pe care l-au jucat în acest veac frămîntat pasiunile în jurul unor ideologii cu aparențe adesea pe cît
Abdicarea inteligențelor by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16347_a_17672]
-
nu dezvăluie însă limpede nefericitul eveniment, pentru că se scrie doar „Omagiu lui G. Călinescu”. Textul care anunță limpede moartea „ilustrului scriitor și savant” este cel al lui Mihai Novicov, marcat de o stilistică a bocetului, mai mult decât a unui necrolog. Novicov, criticul principal al stalinismului începutului anilor ‘50, scrie acum despre „Glasurile îndurerate care deplîng azi încetarea din viață a ilustrului scriitor și savant...”. (...) Însă scriitorii nu au timp să deplângă cu adevărat moartea criticului, căci o altă moarte vine
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4848_a_6173]
-
Bloch și Lucien Febvre, Le Goff nu s-a mărginit să reducă tabloul istoric la documente, ci l-a însoțit de relatarea evenimentelor și de descrierea mentalităților pe care Georges Duby și ceilalți de la „Anale” le condamnaseră la tăcere. În necrologul pe care i-l consacră în „Le Monde” din 3 aprilie, Umberto Eco se declară un admirator tocmai al talentului de povestitor al marelui istoric francez. În amintirile sale, acesta recunoaște a-și datora pasiunea pentru Evul Mediu lui Walter
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2662_a_3987]
-
de Academia Română atât în viață, cât și în posteritate, Dimitrie Cuclin face parte din „marii” Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor care la venerabila vârstă de 93 ani, când a închis ochii pentru totdeauna, nu s-a bucurat măcar de un simplu necrolog la mica publicitate din partea instituției muzicale din Palatul Cantacuzino, înregistrând - poate - cea mai tristă „performanță” a culturii românești din perioada comunistă. Este adevărat că s-a numărat printre „muzicienii - constructori” ai Canalului Dunăre-Marea Neagră, plătind cu vârf și îndesat tributul
Revista MUZICA by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/244_a_486]
-
situației basarabenilor și chiar compasiune față de ei: " - Cu oamenii ăștia se întîmplă ca și cu nemții. Unii sunt în Ťdemocratăť, alții dincolo, în Ťfederalăť. Dramele războiului!" Ce funcție avusese enigmaticul Vasili Ivanovici memorialistul va afla abia după decesul lui, din necrologul publicat în Izvestia: fusese general-maior de justiție și președintele Colegiului Militar al Tribunalului Suprem al U.R.S.S. "Valurile capricioase și imprevizibile ale timpului" îl aduseseră pe basarabeanul refugiat în relații de rudenie cu șeful supremei instanțe represive a statului din
Un destin basarabean by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7435_a_8760]
-
nu trebuie să luați în seamă cuvintele nepotrivite ale unui domn infatuat, pentru că la etatea noastră nimic nu ne mai sperie! Chiar și prostia! Dar fiindcă mi-ați cerut părerea, ca unul vizat ce sunt, vă răspund: Când am lecturat necrologul onorabilului universitar ieșean Bogdan Crețu, la decesul meu ca gânditor în ale lumii, mă aflam într-o vacanță prelungită și subvenționată de statul democrat - solidar cu generațiile pe cale de dispariție. Prima reacție a fost de panică, a doua de nesiguranța
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93057]
-
asupra căruia se aflau: un ceas de buzunar marca "Lux", o legătură de chei și o batistă cu monograma "C". Se pare că nefericitul, rămas neidentificat, și-a pus capăt zilelor». Fie, dacă voi muri de inimă rea, printr-un necrolog de tipul "Adânc îndurerați, cu inimile cernite și ochii în lacrimi, conducem pe ultimul său drum pe cel care a fost..." șamâdî, șamâdî, șamâdî. Indiferent de felul cum o să sfârșesc, voi avea parte de același număr de cuvinte la gazetă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
necroloa gele. Ins cu naturelul simțitor, degrab’ vărsător de lacrimi la emoții estetice violente și evocator cu voluptate, am refuzat totuși, fără excepție, retorica îngropăciunii verbale, stilistica de cenotaf. Menit adeseori să lustruiască orgoliul vorbitorului, fie acesta glacial, fie patetic, necrologul îl transformă pe răposat într-un simplu pretext diplomatic, ori stilistic, de compătimire studiată, cu mize din cele mai diverse. Cum bine știm, simpla prezență, însoțită de-o strângere de mână în tăcere, poate spune infinit mai mult decât un
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
al Efectelor, Exaltării, Grandiosului, Solemnității, Exuberanței și Patetismului ni-l arată susținând gruparea estetică și protestând împotriva re-dogmatizării din anii ’80, Critică la persoana întâi ni-l înfățișează recenzând apariții de Vlaicu Bârna și Al. Căprariu și scriind un frumos necrolog la plecarea dintre noi a lui I. Peltz. Toate acestea nu țin de preocuparea serafică pentru cultură a unui schimnic rupt de lume, ci de o prezență devotată și insistentă în viața literară. Cu atât mai mult cu cât, după cum
Către o integrală Steinhardt by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4952_a_6277]
-
data aceasta Conțescu fu considerat definitiv pierdut și rudele procedară discret la preparative în eventualitatea decesului. Nepoata, de pildă, mai sărăcuță, își acomodă o rochie neagră și o împodobi clandestin cu crep. Unul dintre nepoți, publicist, redactă în linii sumare necrologul lui Conțescu, urmat de o bibliografie minimă a lucrărilor. Vizitatorii nu mai intrau în dormitorul bolnavului, care zăcea inconștient, vegheat de către o singură persoană, ci se adunau în sufrageria de alături. Acolo, după ce se informau pe scurt asupra stării muribundului
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
încoace am suferit chinurile unui osândit. Sâmbăta am fost chemat instantaneu prin telegramă și am plecat cu trenul de noapte la Boston. Cauza chemării a fost moartea unui amic prețuit și vechi, care a dorit ca eu să-i spun necrologul. Mi-am luat locul în vagon ș-am început a medita la discursul meu. Dar n-am trecut nici măcar peste introducere: căci, cum plecă trenul, roțile începură clac-clac, clac-clac, clac! Clac-clac, clac! și numaidecât se potriviră urâcioasele versuri cu acest
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pre-nașterii. „Inconștiența este o patrie”, scrisese Cioran. Avenit, apoi, izbăvitorul sfârșit, anunțat de mai toate ziarele importante ale lumii, un fel de ironie a soartei, cuvenită scepticului care Își tot reiterase indiferența față de glorie și plictiseala față de paradoxurile posterirății. În necrologul din New York Times, Susan Sontag, care scrisese printre primii În America despre Cioran, observa că el a practicat „a new kind of philosophizing: personal, aphoristic, lyrical, anti-systematic”1. Urma un citat caracteristic textelor decedatului: „However much I have frequented the
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ultimul moment pielea de urmăritori? Sau este doar un truc stilistic, amintind profesiunea de reporter de crime pe care Pereira o exercitase Înainte de a se retrage la pagina culturală de sâmbătă a unui ziar de mâna a doua, unde publica necrologuri mai mult sau mai puțin literare, acceptate de cenzura salazaristă? În Întâlnirea din tren cu Senora Delgado, evreică refugiată din Germania hitleristă, Pereira recunoaște că „nu poate fi fericit cu ceea ce se Întâmplă În Portugalia”. Somația acesteia „fă ceva... ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
a lui Rossi de către poliția dictaturii Îl va determina pe Pereira să publice un text antiguvernamental și să părăsească țara. Dacă, anterior, traducerea unei nuvele de Balzac, aleasă pentru sugestiile la realitatea imediată, Însemnase un codificat protest Într-o sticlă, necrologul, de data asta, al unei victime a opresiunii este altceva. Curajul de a acționa ține de altă manieră de asumare a doliului, semnalând și resurecția trupului letargic, nu doar a minții și sufletului Înfrățite În ceea ce, obișnuit, numim „conștiință”. Reportajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Sadoveanu era un nume familiar, dar nu-i amintea lecturi românești. Arghezi? Hm, Tudor Arghezi, Arghezi... Parcă. Bacovia? Nu, nu auzise. Caragiale, o, da, dacă aș avea un volum de Caragiale i-ar plăcea să i-l Împrumut. În amplul necrolog din The New York Times, de dimensiunea rezervată șefilor de state, se afirma că Saul nu devenise scriitor, cum ar fi dorit, pentru că nu se născuse În „a good language”. Mie nu mi-a vorbit despre „bad language”. Reacția din acea primă seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
dăduse mai departe lui Daniel - o șicană prostească - în loc s-o topească până să rămână doar dioxinele din ea, așa cum ar fi trebuit. După toate aparențele, nu-i oferise niciodată nimic de valoare. Dar el păstrase tot. Avea chiar și necrologul mamei ei din The Hub, decupat la multă vreme după ce ar fi trebuit să pună toată cutia pe foc. Zelul lui era la fel de înspăimântător ca rezerva lui Mark. Privi oripilată această capsulă a timpului plină de gunoaie. Ea nu merita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
teatru. O incredibilă maltratare a titlului unei capodopere, găsesc Într-o revistă studențească de acum cîțiva ani : Regizorul , În loc de Revizorul. Da-n fond, În orice regizor dormitează un revizor, nu?!... Și fiindcă tot suntem la erori de informare : Într-un necrolog Radu Anton Roman (din Jurnalul național, 31 august 2005), se spune că scriitorul era membru UNITER din 1980. N-avea cum : UNITER a luat ființă În 1990 ; Radu era membru ATM (antemergătoarea uniunii păstorite de Caramitru). George Banu povestește o
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
caracterizează, așa cum ai scris la a 70-a-mi aniversare. Fără a sta deloc pe gânduri (de-altminteri, reacționa foarte repede la orice replică), răspunse așa: Pentru că, fiind mort, nu mă vei auzi, de aceea ar fi bine, Mihule, să-ți scriu necrologul chiar În această toamnă, acasă la tine, la un pahar de vin, cu plăcintă macedonească, dar să nu te superi dacă voi arăta, printre altele, că ți-a plăcut să mănânci multă ceapă și mult usturoi. Regret enorm că ultima
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Domnului. Ales primar în mai multe mandate după marea Unire din anul 1918, Constantin Cotlarciuc a fost un gospodar de frunte al satului, care s-a prăpădit înainte de vreme, din cauza unei boli grave de inimă. Iată cum îl prezenta un necrolog, extras dintr-un ziar din 11 martie 1930: „Duminică 9 martie a decedat în Vama, după suferinți lungi și dureroase, cantorul bisericesc Constantin Cotlarciuc. Născut în anul 1874 și fiind coborâtor dintr-o veche familie de gospodari fruntași, care a
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Pămînt. Atherton Își mărturisește crimele. Este judecat, condamnat și spînzurat la San Quentin. Preston Exley păstrează copiile fotografiilor celor decedați. Le arată fiilor lui polițiști, pentru ca ei să cunoască brutalitatea infracțiunilor care necesită dreptate absolută. Ed răsfoi paginile. Ajunse la necrologul mamei sale, apoi la moartea lui Thomas. În afară de triumfurile tatălui său, singurele ocazii În care familia Exley ajungea În ziare erau cele pricinuite de vreun deces. El ajunsese În Examiner: un articol despre fiii oamenilor celebri care luptau În Al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
astfel: „Pe masă, termometrul apăsător. Și medicul acela care nu mai venea!“. Comentariul unui critic al epocii: „Toată această trăire iradiază poezie“. Puțini copii, din cîte știu eu, dispun de povestirea morții lor, la care tatăl și-a dat acordul. Necrologul meu e tipărit din luna iunie a anului 1950! Mă pot socoti fericit că n-am luat cunoștință de aceste pagini decît ieri seară. Ar fi trebuit să mă lase indiferent, numai că ele au avut puterea de a mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
lăsăm lingușiți de întinderile ei! Nimic nu-i mai penibil unui om harnic decât infinitul. Unui leneș e singura mângâiere. Dacă lumea ar avea margini, cum m-aș consola că n-am fost primar? Introspecțiile sânt exerciții provizorii la un necrolog. "Inima" devine simbol pentru univers în mistică și în nefericire. Frecvența ei în vocabularul cuiva indică până unde acea ființă se poate dispensa de lume. Când totul te rănește, însîngerările iau locul acelui tot. Și astfel, rănile inimii înlocuiesc cerul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]