1,761 matches
-
și inscripții locale, prin cu nume iliric tipice: Andarus, Andes, Dato, Dasius, Epicadus, Plares, Scenobarus. Acesți coloniști au practicat incinerația în gropi simple, uneori cu pereții arși. Unele morminte au ring de piatră sau incintă de piatră de formă rectangulară. Necropole atribuite unor iliri se află la Ruda-Brad, Alburnus Maior, Ighiu, Cinciș, Apulum, Sighișoara, Romula. Provenind din teritorii în care au exersat mineritul și prelucrarea metalelor, ilirii erau cunoscuți ca iscusiți în aceste ocupații. După dezintegrarea imperiului, teritoriul pe care au
Iliri () [Corola-website/Science/298482_a_299811]
-
cunoscuți ca morlaci. Albanezii își revendică astăzi descendența directă din iliri(însă contrazisă de o parte din istorici). Cultura materială a ilirilor este relativ bine cunoscută și se remarcă prin înflorire și originalitate îndeosebi în Hallstatt. Provine mai ales în necropole, pentru că așezările sunt mai puțin cercetate. Se cunoaște totuși că multe așezări erau întărite, cele din Dalmația cu ziduri de piatră. Inventarul necropolelor cercetate denotă mare grijă pentru viața de apoi și pentru ceremonii funerare. O parte a lor au
Iliri () [Corola-website/Science/298482_a_299811]
-
relativ bine cunoscută și se remarcă prin înflorire și originalitate îndeosebi în Hallstatt. Provine mai ales în necropole, pentru că așezările sunt mai puțin cercetate. Se cunoaște totuși că multe așezări erau întărite, cele din Dalmația cu ziduri de piatră. Inventarul necropolelor cercetate denotă mare grijă pentru viața de apoi și pentru ceremonii funerare. O parte a lor au fost de înhumație, mai ales tumulare, familiale sau gentilice, unele de câteva zeci sau câteva sute. Inventarul funerar găsit conține arme de fier
Iliri () [Corola-website/Science/298482_a_299811]
-
mai ales pe văile râurilor Criș, Mureș, Bega și Timiș, extinzându-se pe văile Someșului și Arieșului în imediata apropiere a Clujului de azi, la Apahida, localitate care pare să fi fost capitală a regatului gepid. Aici a fost descoperită necropola atribuită căpeteniei princiare gepide creștine Omharus ("(AVD)-OMARIVΣ", "Audomharjaz", latinizat "Omharius"). Unii istorici au sugerat speculativ că toponimul "Ardeal" ar proveni de la numele regelui gepid Ardarich. Stăpânirea lor s-a extins din regiunea panonică spre partea centrală a Daciei postromane
Gepizi () [Corola-website/Science/300736_a_302065]
-
foloseau pentru zona Oltenia-Banat și denumirea "Gepidia". Ultima menționare a gepizilor a fost făcută în secolul al IX-lea, când mai exista un rest etnic gepid, rămas ca populație supusă avarilor. În august 2004, la Vlaha, a fost descoperită o necropolă cu 202 morminte datând în secolul al VI-lea d.Hr. Au fost deshumate piese de ceramică, articole de bronz și o armură. O altă necropolă bogată în rămășițe arheologice a fost descoperită la Miercurea Sibiului. Alte necropole au fost
Gepizi () [Corola-website/Science/300736_a_302065]
-
rămas ca populație supusă avarilor. În august 2004, la Vlaha, a fost descoperită o necropolă cu 202 morminte datând în secolul al VI-lea d.Hr. Au fost deshumate piese de ceramică, articole de bronz și o armură. O altă necropolă bogată în rămășițe arheologice a fost descoperită la Miercurea Sibiului. Alte necropole au fost descoperite la Morești, județul Mureș, Noșlac, județul Alba, Brateiu, Sibiu, Șeica Mică, județul Sibiu, Timișoara, situl Freidorf (cod NAR 155252.03). La Turda a fost descoperit
Gepizi () [Corola-website/Science/300736_a_302065]
-
descoperită o necropolă cu 202 morminte datând în secolul al VI-lea d.Hr. Au fost deshumate piese de ceramică, articole de bronz și o armură. O altă necropolă bogată în rămășițe arheologice a fost descoperită la Miercurea Sibiului. Alte necropole au fost descoperite la Morești, județul Mureș, Noșlac, județul Alba, Brateiu, Sibiu, Șeica Mică, județul Sibiu, Timișoara, situl Freidorf (cod NAR 155252.03). La Turda a fost descoperit un mare mormânt gepid, supranumit „Franziska”. Alte obiecte de podoabă și cult
Gepizi () [Corola-website/Science/300736_a_302065]
-
numeroase bunuri testimoniale antice, de un interes științific și expozițional deosebit. La sud de Parcul Stadionului se poate vedea zidul de incintă ridicat în secolele I-II. La marginea vestică a localității, la nord de șoseaua Mangalia - Albești se află necropola romano-bizantină unde, în cadrul unui perimetru dreptunghiular de 45 m lungime și 30 m lățime, au fost depistate 16 morminte între care mormântul cu "dromos", aflat la 1,20 m sub nivel. Lungimea încăperii acestui mormânt este de 3,60 m
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
malul drept al pârâului Chileanca există și astăzi o movilă de pământ cu înălțimea de aproximativ 40 de metrii aflându-se la 148,2 m față de nivelul mării (cota 148,2). Se pare că aceasta movilă este de fapt o necropola tumulară deoarece în perioada comunistă în încercarea de a construii o clădire chiar pe vârful movilei s-au descoperit mai multe schelete umane în urma unui proces de nivelare a pământului. „Bătălia de la Finta (17/27 mai 1653), marchează momentul final
Ibrianu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301174_a_302503]
-
și o fosta balastieră a existat o țoță construită pe o „movilă de pământ” care din păcate astăzi nu mai exista fiind erodată în totalitate de râul Ialomița. Bătrânii afirmau că aceasta țoță era construită pe locul unui mormânt comun (necropola tumulară) necunoscându-se cu exactitate perioada în care au murit sau o eventuală lupta în care aceștia ar fi pierit. Cert este faptul că în urma proceselor de eroziune pe care răul Ialomița le exercita asupra movilei se găseau bucăți de
Ibrianu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301174_a_302503]
-
romănilor, sensul cuvântlui va fi neechivoc, acela de "necreștin" și nu de "sătean". Primii migratori ce au prădat și invadat frecvent Transilvania postromană, vizigoții, au lăsat urme culturale cunoscute drept Cultura Santana de Mures unde a fost descoperită o importantă necropolă vizigotă. Cultura Santana de Mures acoperă o zonă din nord-estul României de azi și a Ucrainei. Trebuie totuși precizat aci, că dat fiind numărul lor, relativ redus (), ei rezumându-se în a profita de prezența în regiune, . In anul 376
Istoria Transilvaniei () [Corola-website/Science/296957_a_298286]
-
cultura Cucuteni faza A) și Epoca Bronzului timpuriu (cultura Horodiștea-Foltești); așezarea de la „Curături” de la 1 km de satul Faroanele datează din perioada eneoliticului și este atribuită aceleiași culturi Cucuteni; situl de la cariera de argilă Vârteșcoiu conține urmele unor așezări și necropole din Epoca Bronzului (cultura Monteoru fazele Ic4, Ic2, IIa-IIb) și din Epoca Medievală (secolele al XII-lea-al XIII-lea); ultimul sit, cel din dealul Titila de la Vârteșcoiu cuprinde vestigiile unei așezări cu necropolă din secolele al II-lea-al
Comuna Vârteșcoiu, Vrancea () [Corola-website/Science/301911_a_303240]
-
Vârteșcoiu conține urmele unor așezări și necropole din Epoca Bronzului (cultura Monteoru fazele Ic4, Ic2, IIa-IIb) și din Epoca Medievală (secolele al XII-lea-al XIII-lea); ultimul sit, cel din dealul Titila de la Vârteșcoiu cuprinde vestigiile unei așezări cu necropolă din secolele al II-lea-al III-lea e.n. aparținând culturii carpice, precum și o așezare din epoca migrațiilor (secolul al IV-lea e.n.) atribuită culturii Cerneahov. Al șaselea monument istoric, monumentul eroilor din Războiul Ruso-Turc (1877-1878), ridicat în incinta școlii
Comuna Vârteșcoiu, Vrancea () [Corola-website/Science/301911_a_303240]
-
Jurcuiești, Lupulești, Măgura, Muntari, Petreni, Poiana, Poieni, Stâlnișoara, Valea Abruzel, Valea Albă, Valea Cerbului, Valea Negrilesii, Valea Poienii, Valea Șesii, Văleni și Vâlcea. Se află la 10 km est de orașul Abrud. Pe teritoriul comunei există un castru roman, o necropolă din epoca stăpânirii romane, locuințe ale minerilor romani, unelte vechi de minerit, o inscripție dedicată zeului Jupiter Cimistenus (divinitate din Asia Mică), etc. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Bucium se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul
Comuna Bucium, Alba () [Corola-website/Science/310088_a_311417]
-
la curțile acestora din Mărgineni sau Filipești de Târg, făcându-se o ceramică smăltuita fină pentru nevoile curților domnești. În jurul anului 1975, Ion C Iliant a înjghebat un fel de cerc al meșterilor. În satul Mărginenii de Sus există o necropola tumulara denumită „Movila”, ce datează din epoca bronzului.
Mărginenii de Sus, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301178_a_302507]
-
În arhitectură se utilizează tehnica zidirii în cărămizi, iar de la sumerieni este preluat stilul de decorare al porților palatelor. În cadrul sculpturii (în lemn, piatră și chiar metal), semnalăm debutul statuarei regale. Printre creațiile acestei perioade amintim: "Zidul alb" de la Memphis, necropolele regale de la Abydos și Sakkarah, Paleta lui Narmer, Stela regelui Șarpe. Vechiul Regat Egiptean este marcat de mari personalități ca: Sneferu, Keops, Khefren, Mykerinos, faraoni care au consolidat puterea monarhiei. Ca expresie a forței și bogăției regale, s-au construit
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
considerată una din cele șapte minuni ale lumii. În perioada Vechiului Regat, se mai construiesc multe alte piramide, dar de dimensiuni mai mici, temple funerare, morminte. Astfel, în zona celor trei mari piramide de la Giza s-a dezvoltat o întreaga necropolă compusa din mastabale, morminte rezervate membrilor familiei regale, marilor demnitari și funcționari. Fiecare astfel de mastaba are în subteran sarcofagul celui decedat însoțit de ofrande. Unele asemenea morminte sunt săpate direct în stâncile calcaroase. Toate ilustrează nu numai puterea faraonilor
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
mai faimoase din istoria omenirii. Gigantice portale cu piloane, curți și săli împrejmuite de colonade, decorate cu obeliscuri și statui, toate acestea oferă un spectacol grandios, insuflând privitorului măreția și puterea acestei zeu solar. Pe malul drept al Nilului, aproape de necropola de la Theba, sunt construite mari temple funerare. Unul dintre acestea este cel al lui Hatșepsut de la Deir el-Bahri, construit între 1478 și 1458 de către arhitectul regal Senmut în apropierea templului lui Mentuhotep II. În perioada celei de-a XIX-a
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
care dovedesc rafinamentul și luxul la care a ajuns arta. Printre marile realizări ale acestei perioade putem enumera: Templul reginei Hatșepsut de la Deir el-Bahri, Templul de la Karnak, Templul din Luxor, mormântul lui Ramses al II-lea de la Abu Simbel sau necropola din Theba În reprezentarea statuară a faraonilor, se continuă tradiția "legii frontalității". Dar stilizarea severă din perioada Vechiului Regat și realismul Regatului Mijlociu sunt înlocuite de un stil rafinat, care combină noblețea cu delicatețea detaliilor. Născut sub conducerea lui Hatșepsut
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
mai ales în epoca amarniană, când se înregistrează al treilea apogeu al artei egiptene. Dacă pentru decorarea edificiilor religioase, s-a utilizat mai ales sculptura și basorelieful, în perioada Noului Regat, preferințele pentru decorarea mormintelor private se îndreaptă către pictură. Necropola din Theba furnizează informații importante nu numai despre istoria acestei perioade, dar și despre acesta evoluție lentă a tradiției artistice. Pictura constituie pentru artiști un mod de expresie mult mai diversificat decât sculptura, permițându-le să realizeze intens colorate privind
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
al III-lea î.Ch. în întregul bazin mediteranian de răsărit. Termenul "Tanagra" provine de la numele orașului micenian "Tanagra" din Beoția, unde în 1870 - în urma unor săpături arheologice - au fost găsite pentru prima dată sute de asemenea exemplare într-o necropolă antică. Termenul s-a generalizat pentru figuri asemănătoare descoperite și în alte regiuni, în special la Atena, în Anatolia, până în Egipt și Cirenaica. Începând cu secolul al IV-lea î.Ch., aceste stauetete reprezintă în special femei (patriciene sau dansatoare
Arta elenistică () [Corola-website/Science/314636_a_315965]
-
Noüy. La Ștefănești, Argeș, localitate denumită în trecut Florica, familia Brătianu avea o moșie. Familia Brătianu i-a comandat, în 1898, lui Emile André Lecomte du Noüy să construiască aici o biserică, cu hramul "Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul", biserică devenită necropolă de familie. Mormântul arhitectului Emile André Lecomte du Noüy este declarat monument istoric, fiind înregistrat cu . Se află în Curtea de Argeș, Str. Eroilor 36, în curtea bisericii Flămânzești.
André Lecomte du Noüy () [Corola-website/Science/314068_a_315397]
-
lista monumentelor istorice din județul Ialomița ca monumente de interes local. Trei dintre ele sunt situri arheologice cel de pe „platoul Deluș” de la Copuzu cuprinde o așezare din secolele al II-lea-I î.e.n. (perioada Latène) și o așezare și o necropolă din perioada daco-romană (secolele al III-lea-al IV-lea); situl de la Crăsani (la ieșirea din satul Crăsanii de Jos către Sudiți) cuprinde așezări din neolitic și din perioada Latène, la fel ca al treilea sit, cel de la „Piscu Crăsani
Comuna Balaciu, Ialomița () [Corola-website/Science/301230_a_302559]
-
în comuna Bălțești, care a fost rearondată județului Prahova. Singurul obiectiv din comuna Bălțești inclus în lista monumentelor istorice din județul Prahova ca monument de interes local este situl arheologic din vatra satului Podenii Vechi, unde s-a descoperit o necropolă din perioada Latène.
Comuna Bălțești, Prahova () [Corola-website/Science/301641_a_302970]
-
fel fiind și o parte din membrii dinastiei întemeiate de Manco Cápac. Descoperiri asemănătoare au avut loc în 1970 pe coasta peruană (schelete și mumii din anii 4000 î.Hr. ale unei populații europide) sau în 1930 în nordul Mexicului (o necropolă de mii de ani cu 800 schelete tip "homo sapines fossilis" europid cu înălțimea medie de 2,4m). Arheologii au atribuit culturii preincașe Wari o mumie din anul 700 AD cu ochii albaștri. Pedro Pizarro, fratele conchistadorului, scria în lucrarea
Terra - planeta vieții () [Corola-website/Science/319386_a_320715]