2,055 matches
-
ce spune, dar în economia cărții aș fi preferat ca Sorin să-și mai înșire din năzbîtiile copilăriei, decît să se războiască fără sorți de izbîndă cu morile de vînt ale disputelor sterile. E doar o sugestie, în fond această necruțătoare radiografiere a absurdului ce domnește în România de aproape un veac poate căpăta nebănuite valențe prin abordarea mai subiectivă și mai pătimașă a unei realități care ne face de rîs în ochii întregii lumi. Ținînd cont de caracterul compozit al
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
românesc. Recent i-am închinat un nou sonet, cu titlul provocator: Invitație la Iași, care este valabilă pentru oricare admirator de cultură și artă: Văzut-ați voi o urbe-ntre coline Pulsând cultură-n ritmuri creatoare Din plasa vremii prea necruțătoare În care Domnul nu mai intervine ? Orașu-i un tezaur, o valoare, Păstrând mii de comori de taine pline Ce ies din legendarele ruine Spre-a admira tablouri uimitoare. Cu eleganță-și țin azi semeția Cei Trei Ierarhi, dar și Mitropolia
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
lovită Între coarne, apoi a căzut neputincioasă, sfârșită. Doar una dintre ușițele de la dulapul suspendat a ripostat, lovindu-mă, În timpul căderii, la arcadă. Locul cu pricina mă ustură Îngrozitor, iar sângele Îmi șiroiește peste pleoapă. Cu o furie crescută, izbind necruțător În stânga și-n dreapta, am transformat totul În așchii, surcele și mii de cioburi, cu respirația Întretăiată și inima ropotind În piept. Cel mai mult mi-a plăcut să sparg farfuriile, cănile și paharele (văzusem asta Într-un film, În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mi-am imaginat-o Întotdeauna asemeni unei cochilii de melc: cu cât te afunzi mai adânc În spiralele ei Îngustate, cu atât totul devine mai palid, mai nebulos, mai dizolvat, acoperindu-se de praful acela misterios și dureros totodată al necruțătoarei uitări de sine. A doua zi m-am dus din nou la barul de peste drum. Speram să o Întâlnesc pe Lola. Simțeam aceeași foame nebună de a vorbi. De a vorbi cuiva. De a vorbi pur și simplu. Conta să
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
care îi șubrezise ființa, aducând-o încet, încet într-o stare de epavă. Acum, se afla într-un pat de spital, fiind suspectă de un diagnostic deocamdată neprecizat. Simptomele și crizele frecvente o conduceau însă cu gândul spre o boală necruțătoare. Fu nevoită să-și trimită fetița, pe Măriuța, la mama sa. Despărțirea de fetița ei scumpă o resimțise ca pe un început al sfârșitului. Stătea ore în șir cu ochii fixați într-un punct de pe plafon, prin care își trimitea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ascultau. Bolnav, aproape ignorat în târgul care, prea plin de sine, uită să își aprecieze valorile, și-a urmat soția în celălalt capăt de țară, în Banat, stabilindu-se în localitatea Dumbrăvița, jud. Timișoara. S-a stins de o boală necruțătoare. A fost înhumat departe de locurile natale cât și de cele unde și-a desfășurat mare parte din viață și cariera militară. Ca o crudă ironie a sorții, a fost înmormântat fără onoruri militare. Dumnezeu să îl ierte și să
CADENȚE PESTE TIMP by Ștefan PLUGARU () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93209]
-
cred că n-ar fi lipsit de sens să mă-ntreb de unde știu eu ce se petrece în bucătărie dacă eu sunt încă ascuns sub pat. — Trec peste mușcătură, trec peste șuturi - în timpul ăsta mătura ei continuă să mă pistoneze necruțător, în încercarea de a mă scoate din peștera mea -, dar ce-o să mă fac cu un copil care nici măcar nu vrea să-și ceară iertare? Care nu vrea să-i ceară iertare propriei lui mame și să-i promită că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mult curaj, conduși de neînfricatul Alyak - să-și continue misiunea de a stabili contactul cu specia dominantă, care acum văzuseră limpede că e reprezentată de rasa umană. Restul cărții reproducea descrierea amănunțită a morților lor cumplite, victime ale acestei specii necruțătoare, În ciuda faptului că adevărații șobolani, care Încă mai credeau că axionii sînt de-ai lor, făceau admirabile Încercări de a-i salva, chiar cu prețul propriei vieți. De fiecare dată cînd un axion era omorît pe pămînt, moartea lui era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și mașini rudimentare de treierat. În fiecare colț al piramidei au fost construite cîte un palat uriaș și un complex de temple, pentru John Hunter și preoții lui. La moartea lui John Hunter, acesta a fost urmat de fiul său, necruțătorul și scînteietorul Kevin Hunter și acesta, la rîndul său, de neputinciosul și risipitorul Wilson Hunter și așa mai departe pînă la ultimul conducător, dementul absolut Bob Hunter. În acel moment, se lucra la piramidă de 110 ani, iar cheltuielile făcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
fel de văl. Scoțînd din buzunar o jumătate de coroană, trase cu ea o cruce În palma femeii. — Întinde mîna! Întinse mîna, iar ea i-o apucă zdravăn, ca și cînd ar fi vrut să-l avertizeze că va fi necruțătoare. O minusculă lampă de noapte lumină protuberanța Venerei și liniile Încrucișate care indică, după cît se pare, numărul copiilor și durata vieții... — V-ați modernizat, zise el. Lampa asta electrică... Fără a lua În seamă niște vorbe atît de ușuratice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
minute mai târziu. Părăsi stația și făcu primii dintre cei 194 de pași care îl despărțeau de blocul său. Într-un copac ciripea un animal. O pasăre. Shuoke o remarcă dezinteresat. Ajuns la bloc îl salută pe portar - un bătrân necruțător care critica vestimentația oricui (Femeile din zilele noastre, îi zisese într-o seară lui Shuoke, se îmbracă ca niște curve. Se și poartă ca niște curve. Pe vremuri...) și urcă trei etaje cu liftul. Shuoke locuia într-un apartament scump
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
gest absolut necesar, fiindcă, deși femeile nu erau înăuntru, nu erau nici afară în totalitate, stăteau pe două scăunele de pe prispa înghesuită din fața clădirii. Cea mai în vârstă o studie pe vizitatoare, ridicând mâna să-și ferească ochii de lumina necruțătoare a începutului de după-amiază. — Bună ziua, Mma! S-a-ntâmplat ceva? Schimbară saluturile formale, apoi se așternu tăcerea. Tânăra bătu în ceainicul lor mic, înnegrit, cu un băț. Vreau să stăm de vorbă, surorile mele, începu Mma Makutsi. Vreau să aflu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
încurcată, scărpinături în creștete. Meditație. - Din sticlă... se trezește în sfârșit unul. - Ești prost! îl taxează scurt maestrul. Tu vezi, pentru că ești prost, sticla... Repet: din ce e acest pahar? - Din votcă... încearcă să glumească altul. - Ești idiot! cade verdictul necruțător. Își plimbă satisfăcut privirea peste adunare și mai comandă una mică. După ce-o dă pe gât, ahhh, se scutură și-arată din nou neștiutorilor paharul, cu fundul în sus de data aceasta. - Priviți-l! Priviți-l! Bă, uitați-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
om, și se blestema pentru prostia de a nu fi revendicat mai devreme ceea ce socotea că-i aparține. Ani Întregi În care-și rumegase singurătatea și angoasa la prova unui vapor, Îndurînd briza de pe mare, ploaia, vîntul sau un soare necruțător, În așteptarea unei voci prietenoase, a unui gest amabil sau a unui semn cît de mic de dreptate din partea celor care refuzau să accepte că nu era vinovat că se născuse diform. Și ani de zile Își Împărțise singurătatea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pusese cîte o mască, la fel ca toți confrații lor din așezare, împiedicînd pe oricine, împiedicîndu-se între ei să-și vadă adevăratul chip și adevăratul suflet de băieți de prăvălie, mai tot timpul umiliți și plăcîndu-le să se umilească. Păreau necruțători, de piatră și, cine știe, poate între timp, tot jucîndu-se cu imaginea lor, chiar deveniseră reci, aspri, neîndurători. Păși cu greutate, să se audă cum bocăne pe trotuarul ce ducea de la poarta cu închizătoare electrică pînă la treptele vilei, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
partea cea bună a realității și imaginației, dar în același timp făcea și o muncă murdară. Erau descreierați și stupizi toți complotiștii Vulturului Alb, dar dintre toți doar Bîlbîie era acela care privea lucrurile cu alți ochi, cu ochi reci, necruțători, cu o privire care mai tîrziu ar fi însemnat ani de pușcărie pentru toți ceilalți, ani de pușcărie grei ori, cine știe, ceva și mai mult. Cu un cuvînt geu, dar adevărat, Bîlbîie era cel care îi va trăda chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ce venise, ce atâta vorbărie deșartă. De aceea stăteau să‑l asculte. Nădăjduind că până la urmă avea să‑și adeverească temeinicia vorbelor printr‑o solomonie, o minune, acolo. „Împărăția cerului Își are temelia pe minciună“, stăruia Simon privind la soarele necruțător. „Și scrierile lor sunt Însăilate cu minciuni, cu precepte mincinoase, un precept e o minciună, zece precepte, zece minciuni... Nu le e de‑ajuns că Elohim ăsta al lor e un tâlhar răzbunător și răutăcios, ca orice bătrân, mai trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de un contemporan - este, fără Îndoială, după spusele lui Rolland, una dintre cele mai pertinente Îndreptare scrise vreodată pentru uzul personal al dictatorilor moderni, ori pentru cei care doresc să devină, iar după Norman Kohn va prefigura cu o luciditate necruțătoare totalitarismele secolului douăzeci. „Tristă nemurire“, va adăuga el. 14 În privința perioadei de descompunere a rămășițelor pământești ale omului (problemă pe care o studiase Flaubert din motive pur literare, dacă este să‑i dăm crezare), diverși autori vin cu diverse supoziții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fără chip l‑au ridicat confiscând‑i și ultimul manuscris. Astfel că din opusul lui M.O. lipsește volumul cinci, iar corespondența se reduce la acele douăzeci de scrisori trimise editorilor și prietenilor. Ceea ce n‑a fost ras de „sabia necruțătoare a revoluției“ a fost aneantizat de demența iubirii. Ce‑a fost a fost. Trecutul trăiește În noi, nu avem cum să‑l ștergem. Cum visele sunt imaginile acestei lumi și mărturii ale ființării noastre, ne vom Întâlni În vis: Îngenuncheați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
să te simți atât de neputincios! Mick a ridicat din umeri și a ieșit pe asfaltul crăpat din curtea spitalului. Cu vreo sută de ani În urmă ar fi fost amândoi În caleașcă, și a zis Margaret. Sub același soare necruțător, ar fi purtat o rochie cu volănașe și un guler Înalt. S-a Întrebat ce-ar fi fost de preferat, lumea aceea pierdută, când ar fi avut putere, dar ar fi fost disprețuită de cei din partea locului, sau lumea asta
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Nina și ea, după ce-l cercetă atentă de câteva ori, se pleoști moale pe canapea și înțepeni cu privirile în gol. Secundele se scurgeau lent, chinuitoare. Bang, bang, bang, bang! Bătaia inimii resimțită în timpane era pentru Carmina o pendulă necruțătoare. Se instalase o tăcere agresivă, greu de suportat. Fata se ridică de pe scaun, argumentă că se făcuse târziu, n-o contrazise nimeni, chiar așa și era, se făcuse târziu. Își controlă ceasul și spuse că trebuia să plece, îi erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în colțul canapelei, cu cotul delicat sprijinit de marginea din piele. Și din nou furnicături de-a lungul brațului. Într-o zi am să paralizez, presupuse. Alexe măsura imperturbabil odaia, milimetru cu milimetru. Tăcerea se înălțase ca un zid înalt, necruțător, opac. De pe scaunul ei, Carmina își fixase privirea pe cotorul unei cărți: Gândirea feniciană în texte, silabisea Gân-di-rea fe-ni-ci-a-nă în tex-te. Intuise că era vorba de un procedeu simplu, avantajos, de a scăpa de un nepoftit. Era mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nea, răsare acum, spre bucuria gospodarilor ce așteaptă viitoarea pâine. Păsările călătoare se întorc din țările calde, își clădesc cuiburi din care peste puțin timp vor răsuna glasuri subțiri de puișori. Pentru păsărele care au stat iarna aici, îndurând frigul necruțător, Primăvara vine cu căldură ca o aripă ocrotitoare. Odată cu apariția căldurii înăbușitoare se aud: zumzetele gâdilitoare ale albinelor, clinchetele moi ale apelor, foșnetele pline ale frunzișurilor, precum și hohotirea despletită a vântului. Totul s-a reîntors la viață. Copiii aleargă afară
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
parte, un soldat În permisie și o adolescenta strabică. Trenul Înainta fără poticneli În lumina posacă a după-amiezii. Plasele de bagaje gemeau, gata să cedeze: sacoșe burdușite, geamantane legate cu sfoară, un rucsac verde, o săniuță, flori și un miros necruțător de usturoi. În gări mici sau mari, trenul era luat cu asalt. Cu toate acestea, merge bine, observă doamna În vârstă, spărgând În sfârșit o liniște rezervată, ceea ce Însemna că Flavius-Tiberius fusese adoptat de micul lor grup constituit cine știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
calendarul creștin ortodox de care Își lipea acum Grațian capul blond. Îi invidia pentru această complicitate necondiționată Întru mistificare și impostură În care Înota degajat ca atâția faliți de geniu. N-ai ajuns pentru că n-ai fost În stare! Simplu, necruțător. Și cât de nedrept totuși În cazul lui Grațian. Firescul cu care femeia Își urma bărbatul Îl făcu să se rușineze de asprimea judecăților sale. Adevărul era de partea lor. Ridică paharul În sănătatea Mariei și a copiilor. S-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]