673 matches
-
Șora a fost o admiratoare a lui Goethe, Thomas Mann și Ernst Jünger, cărora le invidia vitalitatea fizică și disciplina intelectuală. Scriitoarea își pune deseori problema rolului omului în univers: "„Ce caut aici? Ce caut pe acest pământ? Vast, de necuprins, cel puțin pentru noi, furnici gânditoare, și el minuscul punct în necuprinsul universului prezent cu prezența sa înfricoșătoare de câte ori căutăm cu privirea repere fixe în vastitatea nemărginită: stele fixe, constituind forme fixe ce ne devin prietene prin denumirile inventate pentru
Mariana Șora () [Corola-website/Science/335666_a_336995]
-
Jünger, cărora le invidia vitalitatea fizică și disciplina intelectuală. Scriitoarea își pune deseori problema rolului omului în univers: "„Ce caut aici? Ce caut pe acest pământ? Vast, de necuprins, cel puțin pentru noi, furnici gânditoare, și el minuscul punct în necuprinsul universului prezent cu prezența sa înfricoșătoare de câte ori căutăm cu privirea repere fixe în vastitatea nemărginită: stele fixe, constituind forme fixe ce ne devin prietene prin denumirile inventate pentru ele de antici. De oameni ca noi care au trăit cândva, în
Mariana Șora () [Corola-website/Science/335666_a_336995]
-
Lupan. Copilăria și-a petrecut-o printre țăranii din partea locului, de la care, fiind o fire ageră și iscoditoare, sorbea vorbele înțelepte, participând la munca lor neprecupețită, pătrunzându-se de cumsecădenia, ospitalitatea, integritatea lor, savurând pitorescul inconfundabil al naturii, frumusețea și necuprinsul holdelor, bogăția florei și a faunei plaiului natal. Toate acestea i s-au întipărit adânc în suflet, servindu-i drept permanentă sursă de inspirație în opera sa de o viață. Scriitoarea face parte din generația lui Ion Druță, a Ariadnei
Ana Lupan () [Corola-website/Science/318412_a_319741]
-
regretul lui George Popa care realizează cu acest prilej că”nu vom cunoaște cum ar fi putui arăta acea formă, superioară, a poemului”. Conform filosofiei lui Giordano Bruno, geniul nu se mulțumește cu „adevărul inteligibil” și tinde spre „adevărul de necuprins” - și se pare că În această direcție s-a Îndreptat, Încă de la Început, cercetarea lui George Popa. Până și fizica modernă Îi dă dreptate filozofului italian, distingând o antilume reală În datele ei teoretice, vizibilă, deocamdată numai În spiritele vizionare
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
părăseam casa. Și plîngeam. Ce o să fac eu acum, ce bine o duceam aici! Adică nu stăteam veșnic într-un loc, dar era casa mea, de care mă îndrăgostisem eu acolo..." Îi vine foarte greu să-și mărturisească sadismul de necuprins: "Am fost foarte sadic. Așa trebuia să spună și colonelul Crăciun că a fost sadic. Că n-a dat el cu mîna. N-a dat cu mîna, da' a dat cu cizma, de găsea dracii. El nu dădea cu mîna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
timp necesare mersului cunoașterii. Relicve nenumărate atestă unitatea morfologică și spirituală a aceluiași homo sapiens răspândit pe Terra. Însă unitatea nu conduce la uniformitate. Cercetătorii sunt adesea convinși că oamenii străvechi erau capabili de a se întreba despre lumea în necuprinsul ei, cu începuturi și sfârșituri specifice fiecărui regn. Răspunsurile la asemenea întrebări conțin neapărat și mituri religioase, normativ-morale, cutumiare etc. Oricât de puternice vor fi noile mijloace tehnologice, miturile nu vor dispărea. Ele vor însoți creații și distrugeri ciclice ca
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
sau reședința și în domeniul pentru care sunt pregătite profesional ori au aptitudini deosebite. ... Articolul 17 (1) În timpul mobilizării sau pe timp de război, persoanele chemate pentru prestări de servicii în interes public sunt rezerviști aflați în disponibilul centrului militar, necuprinși în lucrările de mobilizare la locul de muncă, precum și persoane fără obligații militare. ... (2) În situațiile prevăzute la alin. (1), persoanele chemate pentru prestări de servicii în interes public sunt supuse regulamentelor, disciplinei și jurisdicției militare. ... Capitolul IV Comisii de
EUR-Lex () [Corola-website/Law/260757_a_262086]
-
colțul gurii. Mă săruta. În cele din urmă s-a îndreptat spre fereastră și s-a oprit pe geam, așteptând. Era momentul să plece. Deocamdată. Am deschis fereastra și camera a fost năpădită de zgomote: afară era o lume de necuprins. Timp de cinci-șase secunde, fluturele s-a rotit deasupra pervazului și apoi a zburat, mic și plin de curaj și înfruntând viața.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cer vârful lor mareNu câtă În dep?rtare Fericirea ta, iubite! " (Floare albastr?) Uitând de via?a fugar? din jurul s?u, poetul vis?tor ?i-a În???at privirile c?tre stele, cufundânduse În lumea fanteziei, a „cerurilor nalte", de necuprins pentru iubita ce-i repro? eaz? acest refugiu În lumea „râurilor de soare", a câmpiilor asire, a piramidelor Învechite ?i a Întunecatei m?ri; ea Îi cere s? coboare, din imperiul gândurilor sale, (că ?i față de Împ?rât din poemul
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
chiar lângă căruță. Spre mirarea lui, tătarul zâmbi și strigă ceva, cu glas vesel. Căruța de opri. Omul care mâna caii coborî de pe capră, iar Ștefănel Îl recunoscu pe bătrânul din tabăra lui Kubilai. Nu erau decât ei trei În necuprinsul câmpiei. Bătrânul părea și el ușurat de apariția ciufulită a copilului. Îi puse mâna pe frunte și spuse: - Vindecat. Fost bolnav, spirite rele gonit. Chemat șaman. Greu suflet la tine, blestem murit. Dar Nogodar chemat șaman, fiert ierburi bune. Amir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
care așteptau, poate, semnalul de atac al Lupului Albastru. Dar nu se Întâmplase nimic. Lupul stătuse neclintit clipe lungi, privindu-i. Apoi dispăruse În Întunericul pădurii. Odată cu el, plecase Întreaga haită, iar urletele ei se auziseră, tot mai Îndepărtate, În necuprinsul Întunecat al pădurii. Cei doi Își continuaseră drumul, atenți la toate zgomotele muntelui. Dar tăcerea se Înstăpânise, din nou, ca o cupolă Înghețată. Ajunseseră la iurtă după miezul nopții, iar Nogodar deslușise această Întâmplare ca un nou semn, definitiv. Tribul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Începuse să cadă burnița, iar drumurile erau Înnămolite. Apropiata sosire a iernii transforma pribegia În ceva mult mai deznădăjduit, Într-o plecare fără Întoarcere, Într-o ieșire din spațiul ocrotitor al casei, din universul blând al focului din vatră, spre necuprinsul pădurilor asupra cărora se așternea, aspră și străină, iarna. Toate aceste vești ajungeau la căpitanul Oană, amestecate cu celelalte. Cu veștile adunării oștirii la Vaslui, cu cele despre convoaiele cu merinde și arme care se Îndreptau spre Valea Bârladului din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
ciclu intitulat Cușca prafului de pușcă include elegii închinate vârstei, uitării, amintirilor, ploii, timpului, luminii, stelelor, cărții. În Prețul tăcerii (1986) Ț. vrea să se apropie de limbajul dramatic, evocând răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan. De ținut minte. Cartea necuprinsului (1994), dedicată „copiilor de toate vârstele”, mitizează existența reală, secvențele în proză tinzând spre o curgere psalmică prelungită în meditații filosofice, pe câtă vreme versul folosește ritmurile jucăușe sau absurdul, într-o continuă tentativă de „răstălmăcire” a cuvântului și a imaginii, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290090_a_291419]
-
pentru vinul tânăr, București, 1980; Scrisori de fiecare zi, pref. Nicolae Manolescu, cu ilustrații de Sabin Bălașa, Craiova, 1980; Cântec pentru Țara-Om, București, 1981; Cartea Clara, București, 1986; Prețul tăcerii, București, 1986; Anuar, București, 1989; De ținut minte. Cartea necuprinsului, București, 1994; Cartea cu iubiri secrete, București, 1995; Trilogia T.N.T. Tandră... Naivă... Tristă..., vol. I: Era muzicii lejere, București, 1996, vol. II: Poeme supărate rău, Timișoara, 1996, vol. III: Legiada... Ghid artistic și turistic, pentru spațiul euristic, București, 1998; Eu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290090_a_291419]
-
în poteca verde , ezitând între curiozitate și teamă. Apoi decise să se întoarcă, aruncând o privire în urmă. Marea și munții pluteau în lumina blândă a soarelui care se pregătea să apună. Era ca într-un tablou ; o pace de necuprins, natura și imensitatea ei, aerul auriu și depărtările albastre, mute. A doua zi , după micul dejun , Codrin se întâlni cu prietenul său Giannis . Acesta era înalt , bine clădit , cu aerul unui zeu antic . Iubea mult viața de noapte , femeile și
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
de la un capăt la celălalt al pământului... Mi-am simțit inima plină de iubire nu pentru cineva sau ceva anume, ci toată iubirea pământului pentru cer parcă înflorise pe dată în mine și cerul adică El îmi răspundea cu tot necuprinsul lui. Și din îmbrățișarea aceea se făcuse lumină ca ziua. ...Ne-am trezit în zori, fiindcă urma să intrăm în Ierusalim. L-am căutat cu privirea pe tânăr. El încă mai dormea, dar chipul său strălucea. L-am trezit, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
aici trântit pe nisip, numărând ceasurile care ne mai despart de plecare. Marea e foarte aproape. În realitate, oceanul. Dar acest cuvânt m-a intimidat totdeauna. De aceea voi continua să scriu "mare" în loc de "ocean". Dacă oceanul mă sperie prin necuprinsul lui, marea mi se pare rotundă ca o viață. Lângă o mare, în timp ce soarele domnește singur deasupra plajei, nu mai e nevoie de nici o retorică pentru a da un înțeles vieții. Trupul singur umple lacunele filozofiei. El găsește o mângâiere
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
și împilat, a strigat cu amărăciune către Tronul Celui Prea-Mărit și a cerut, pentru Pământ, pedeapsa cea mai aspră. Cel Milostiv l-a auzit. S-a îndurat și s-a înduplecat. Și i-a chemat pe toți mai marii Îngerilor Necuprinsului, care șed răsfirați pe lângă Tronul Slavei Sale, și le-a dat lor trâmbițele, cupele, ca și pecețile care vor trebui să fie rupte! Căci Răul a dospit, a ros, a copt, în suflete, peste epoci și peste locuri, ca un
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
femeile și copiii. Socoteala luminatului la minte era bună: la poalele coastei pe culmea căreia se prăvălise monstrul se Întindeau nesfârșite stufărișuri și ochiuri de apă pline de pești și de zburătoare cu cărnița fragedă. Pe deal creșteau păduri de necuprins. Focul Îl cunoșteau demult, știau să-l facă și să-l păstreze. Așa că s-au așezat aici și n-au mai plecat. Sângele lor s-a transmis din urmaș În urmaș până astăzi și câteva globule roșii din venele Întemeietorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Întreaga poezie a lui este o înlănțuire de idei fanteziste, gratuite în planul din față, dar purtătoare de sens, adeveritoare gândului și atitudinii autorului față de politica regimului comunist de a ne face „popor sovietic” cu o patrie „de necuprins”, cu o limbă de împrumut etc. Verbul lui Ion Vatamanu este energic, impetuos, autorul parcă s-ar teme că cineva i-ar putea închide gura și n-o să poată spune tot ce-l doare de la 1812 încoace. ION CIOCANU SCRIERI
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287568_a_288897]
-
mijloace, „pictura poetică” pe subiecte rurale, dispunând parcă pe o pânză elemente plastice concrete, ca suport senzorial, pentru a construi tablouri cu abstracțiuni personificate. Singurătatea înfășoară arborii, se scaldă în râu, toamna, ca o „tolbă înflorată”, se desfășoară pe fundalul necuprinsului, al timpului ce formează „pajiști de veșnicie”, pe care zburdă „roibii” senzațiilor și ai gândurilor. Prin această pictură, expresionist-suprarealistă, I. realizează un fel de metafizică a vederii și o vedere a „complexului metafizic”, care uneori îl conduc la adevărate intuiții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287512_a_288841]
-
punerea în comun a femeilor - după modelul Republicii lui Platon... Ca principiu, epicurianul consideră că animalele și oamenii se deosebesc prin niște detalii dar se aseamănă în esențial: compuși din materie, animați de un suflet coruptibil, sortiți descompunerii după moarte, necuprinși în nici un fel de destin post-mortem, deci cruțați de osânde dar și de răsplată, filosoful și câinele - drag lui Diogene...- ei sunt supuși unei aceleiași legi, cea a naturii. De unde concluzia etică a acestei opțiuni antimetafizice: nu contează decât folosința
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
vieții, prin care se Înțeleg cele douăsprezece membre ale Luminii sale, adică bogățiile revărsate ale Împărăției sale. Iar În fiecare dintre membrele sale sînt Închise comori nenumărate și nesfîrșite. Iar Tatăl, care este cel dintîi prin gloria sa și de necuprins În măreția sa, Îi are, uniți cu sine, pe fericiții și slăviții eoni, ale căror număr și durată nu se pot socoti. Cu ei viețuiește Însuși Tatăl și Creatorul, iar În Împărățiile sale ilustre nu se află nici săraci, nici
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Putem citi aici o atitudine sacralizantă cu caracter larg-uman. Prin "mama personală cred antropolgii ni se transmite arhetipul mamei universale, aceasta simbol matricial fundamental, mamă a lumii (Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dictionnaire des symboles, 1982, p. 145). O mamă de necuprins în concepte! Mama astfel percepută, mamă-geniu, circulă în marginea mitului. Se ajunge, progresiv, la o mamă suprapersonală, o mamă-idee proiectându-se în eternitate, o mamă hieratică meritând adorație, acționând suprasenszorial ca un fluid fortifiant. Câteva poeme evocă Buzele mamei, Părul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
în fecioară însuflețită, spre bucuria artistului îndrăgostit de propria lui operă. Să se rețină că Hyakinthos era zeu păstor. El se întrecea adesea cu Apolo în jocuri sportive, de preferință în mînuirea lancei aruncată cu voinicie, ca în basme, în necuprinsul văzduhului. După nefericita întîmplare, Apolo a lăsat lancea și a început să-și jelească prietenul folosindu-se de lira de aur. Iată că, în această variantă, lancea și lira intră în rol în chip dramatic. Se dovedește din nou că
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]