1,028 matches
-
fi îngeri, nu ar fi nevoie de nici un guvern". Pentru că cetățenii sînt muritori, un regim trebuie să creeze instituții care să facă față realităților, inclusiv faptului că o nouă democrație caută, în mod implicit sau explicit, și sprijinul partizanilor alternativelor nedemocratice. Ipoteza Churchill poate fi privită din multe puncte de vedere. În antichitate, teoreticianul grec Polybius vedea democrația doar ca pe un stadiu într-un proces ciclic, după monarhie, tiranie și aristocrație și înaintea conducerii gloatei și a anarhiei. Un specialist
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
de durată Ceea ce se petrece într-o nouă democrație este produsul unui proces continuu de interacțiune între ceea ce oferă elitele și ceea ce cere populația. Ipoteza lui Churchill recunoaște explicit că poate exista competiție în ceea ce privește oferta, între elitele democratice și cele nedemocratice; recunoaște în mod implicit că poate apărea și o cerere de alternative nedemocratice. Pentru a fi sprijinită, o democrație nouă nu trebuie să fie ideală. Poate fi sprijinită ca o alternativă "clasată pe locul doi" sau ca un rău mai
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
continuu de interacțiune între ceea ce oferă elitele și ceea ce cere populația. Ipoteza lui Churchill recunoaște explicit că poate exista competiție în ceea ce privește oferta, între elitele democratice și cele nedemocratice; recunoaște în mod implicit că poate apărea și o cerere de alternative nedemocratice. Pentru a fi sprijinită, o democrație nouă nu trebuie să fie ideală. Poate fi sprijinită ca o alternativă "clasată pe locul doi" sau ca un rău mai mic în comparație cu multitudinea de alternative nedemocratice. Giovanni Sartori (1987: 274 ș.u.) a
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
poate apărea și o cerere de alternative nedemocratice. Pentru a fi sprijinită, o democrație nouă nu trebuie să fie ideală. Poate fi sprijinită ca o alternativă "clasată pe locul doi" sau ca un rău mai mic în comparație cu multitudinea de alternative nedemocratice. Giovanni Sartori (1987: 274 ș.u.) a reformulat ideea lui Churchill în felul următor: "Sistemele politice pun problema unei alegeri; acea alegere presupune o comparație între mai bine și mai rău, nu între bine și adevărat sau rău și fals
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
multe puncte slabe; de exemplu ele pot fi: "ineficiente, corupte, mioape, iresponsabile, dominate de interese speciale și incapabile de a adopta politici pentru binele public. Aceste trăsături fac ca guvernul respectiv să devină indezirabil, dar nu îl transformă într-unul nedemocratic. Democrația este una dintre virtuțile unui popor, dar nu este singura, iar relația dintre democrație si celelate virtuți și vicii ale societății poate fi înțeleasă doar dacă democrația este clar delimitată de celelalte caracteristici ale sistemelor politice". Democrația nu aduce
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
domeniile politic, social și economic. Obiectivul unui regim nou este să-i mulțumească pe toți, adică să înființeze instituții "destul de bune" sau cel puțin suficient de tolerabile, pentru a fi acceptate în comparație cu cele precedente sau cu forme alternative de conducere nedemocratică (Simon, 1979: 503; vezi și Rose, 1992). Dacă într-o nouă democrație se presupune că guvernanții trebuie să răspundă cererilor poporului, atunci cînd greșelile se înmulțesc și devin palpabile, ele pot crea nemulțumire și-i pot face pe oameni să
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
că noile instituții ale economiei de piață trebuie făcute să funcționeze. Dacă nemulțumirile apar din cauza instituțiilor politice ale regimului, sînt posibile două răspunsuri. În trecut, elitele din Europa Centrală și de Est au subminat noile democrații și au oferit alternative nedemocratice. Dar este posibil și un alt răspuns: cererile poporului pot fi satisfăcute și prin reformarea instituțiilor democratice de către elite, aceasta ducînd la transformarea noii democrații dinspre rău spre bine. O multitudine de rezultate posibile Nu e nimic teleologic în schimbarea
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
multitudine de rezultate posibile Nu e nimic teleologic în schimbarea de regim. În țările postcomuniste, paradigma modelului de democratizare nu este Marea Britanie, unde democrația a evoluat de-a lungul secolelor, ci Germania, care în acest secol a avut trei regimuri nedemocratice diferite înainte ca Re-publica Federală să ajungă la statutul din prezent, de democrație stabilă. Începutul democratizării presupune un dezechilibru între cererea poporului și oferta elitelor. Acest dezechilibru reflectă diferențele dintre cererile nerealiste ale populației și lipsurile cît se poate de
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
democrații este posibil dacă cererea populației pentru o reformă a regimului este satisfăcută de elitele politice. Acest echilibru pozitiv este adeseori descris prin termenul de democrație stabilă. Dar în cazul în care elitele politice sînt gata să ofere o alternativă nedemocratică iar majoritatea populației respinge democrația în favoarea unei guvernări nedemocratice, rezultatul va fi repudierea noii democrații și aruncarea ei în lada de gunoi a istoriei. Democrația poate fi repudiată printr-o lovitură de stat militară "de sus în jos"sau printr-
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
a regimului este satisfăcută de elitele politice. Acest echilibru pozitiv este adeseori descris prin termenul de democrație stabilă. Dar în cazul în care elitele politice sînt gata să ofere o alternativă nedemocratică iar majoritatea populației respinge democrația în favoarea unei guvernări nedemocratice, rezultatul va fi repudierea noii democrații și aruncarea ei în lada de gunoi a istoriei. Democrația poate fi repudiată printr-o lovitură de stat militară "de sus în jos"sau printr-o intrigă poli-tică ai cărei artizani preiau puterea și
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
cu destul control asupra instituțiilor coercitive încît să determine populația să se supună. O democrație poate fi subminată și de jos în sus, de către o mișcare populistă în urma căreia un politician din afara elitei preia puterea și instalează un regim populist nedemocratic. Cererea maselor pentru un regim democratic poată să nu aducă cu sine și o ofertă de instituții democratice din partea guvernanților aleși. Eșecul în această privință poate fi pus pe seama lipsei resurselor financiare, dar poate apărea și din cauza guvernanților care doresc
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
a-l face să funcționeze mai bine. Acest echilibru poate fi stabil, atît timp cît reforma nu este inclusă pe agenda politică, iar atît poporul cît și elitele politice consideră o democrație imperfectă drept un rău mai mic în comparație cu alternativele nedemocratice. DEMOCRAȚIA CÎȘTIGĂ TEREN? Regimurile pe deplin democratice, în care din alegeri libere rezultă guverne care răspund în fața electoratului și a instituțiilor reprezentative, și în care puterea guvernului e limitată de supremația legii, au fost totdeauna în minoritate. Poziția adoptată astăzi
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
schimbare; cîteodată crește, alteori scade. În ultimii douăzeci de ani s-a consemnat în plan mondial o creștere mare a numărului de regimuri care au înființat (sau pretind că au înființat) instituții democratice, menite să înlocuiască vechile forme de conducere nedemocratică. Cu toate acestea, istoria democrației nu a înregistrat un progres continuu, ci progres și regres, asemenea valurilor (cf. Huntington, 1991; Markoff, 1996). Primul val de democratizare a fost lung și lent, și nu a ajuns prea departe. A fost lansat
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
și lent, și nu a ajuns prea departe. A fost lansat de revoluțiile americană și franceză de la sfîrșitul secolului al XVIII-lea. Franța a dat drept de vot tuturor bărbaților în 1792, dar apoi a oscilat între regimuri democratice și nedemocratice. Statele Unite au abolit sclavia abia în timpul Războiului Civil, în 1863, și nu au garantat dreptul de vot al negrilor decît în anii 1960. Înainte de primul război mondial, marile puteri europene erau state nedemocratice. Teritoriul Europei Centrale și de Est era
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
apoi a oscilat între regimuri democratice și nedemocratice. Statele Unite au abolit sclavia abia în timpul Războiului Civil, în 1863, și nu au garantat dreptul de vot al negrilor decît în anii 1960. Înainte de primul război mondial, marile puteri europene erau state nedemocratice. Teritoriul Europei Centrale și de Est era împărțit între imperiile austro-ungar, german, rus si otoman. Doar o duzină de țări în toată lumea puteau fi considerate democratice. Multe, cum ar fi Australia, Canada și Noua Zeelandă, au fost cîndva colonii britanice. Dar
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
fi considerate democratice. Multe, cum ar fi Australia, Canada și Noua Zeelandă, au fost cîndva colonii britanice. Dar Imperiul Britanic și-a exercitat puterea și în multe alte colonii. Crearea de noi state după primul război mondial a redus numărul imperiilor nedemocratice, dar creșterea numărului țărilor democratice era limitată. Dacă democrația este definită ca regimul în care populația masculină adultă are drept de vot, iar guvernul este ales prin sufragiu popular, atunci în 1922 existau 29 de regimuri democratice, mai puțin de
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
aproape s-a dublat, pe măsură ce puterile imperiale au abandonat încetul cu încetul ideea de a conduce popoare de pe alte continente. În timp ce unele colonii, în primul rînd India, au introdus regimuri cu alegeri libere, cele mai multe au căzut sub una din formele nedemocratice de guvernare (cf. Bratton și de Walle, 1997). O varietate de democrații electorale au fost instaurate în America Centrală și de Sud. Numărul de țări cu democrații electorale a crescut la 36. În Europa de Vest, atît țările victorioase în război, cît și
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
mare ca înainte, doar 32% au organizat alegeri libere. Al doilea val de democratizare s-a sfîrșit printr-o deplasare către regimuri militare în America Latină si Asia. Independența multor state africane a fost urmată de crearea de zeci de regimuri nedemocratice și adeseori instabile. În Europa, Grecia a fost primul stat necomunist care a abandonat democrația, lovitura de stat a unui grup de colonei, în 1967, ducînd la introducerea unui regim militar. Pînă în 1973, doar unul din patru state independente
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
după cel de-al doilea război mondial; Biserica Romano-Catolică a abandonat rolul de apărător al ordinii și al regimurilor autoritare; în fine, multe ideologii din țările Lumii a Treia și-au demonstrat inadecvarea. Dar un gol ideologic oferă și regimurilor nedemocratice șansa de a se dezvolta, promovînd un naționalism exclusivist, un Islam teocratic sau o formă chineză de autoritarism al statului bunăstării (cf. Addi, 1997; Huntington, 1996; Jowitt, 1992; Shi, 1997). Metafora valului ne avertizează în privința unei căderi abrupte de pe creastă
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
printr-un referendum în care pretinde a fi primit sprijinul a 99,99% din votanți. Federația Rusă este un regim postsovietic tipic, care dă o dovadă de democratizare prin faptul că organizează alegeri libere competitive, dar și dovezi de practici nedemocratice prin lipsa responsabilității politice în cazuri cum sînt războiul din Cecenia, răspîndirea corupției la nivel înalt și favorurile acordate în aplicarea legislației fiscale (tabelul 1.1). Tabelul 1.1 Țări post-comuniste libere, parțial libere și nelibere (Poziții pe o scară
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
puțin libere, iar Mongolia este plasată în grupa 2,5. Țara post-comunistă mediană, la ora actuală, nu este nici total angajată către democratizare, așa cum se întîmplă cu țările aflate "în frunte", precum Republica Cehă, nici angajată total către un regim nedemocratic, precum Turkmenistanul. Grupul cel mai numeros de țări post-comuniste dovedesc că sînt parțial democratice și parțial nedemocratice. Aceasta explică de ce volumul de față vorbește despre sprijin popular pentru democrație și sprijin pentru alternativele sale. SCHIMBĂRI DE REGIM ÎN EUROPA POST-COMUNISTĂ
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
este nici total angajată către democratizare, așa cum se întîmplă cu țările aflate "în frunte", precum Republica Cehă, nici angajată total către un regim nedemocratic, precum Turkmenistanul. Grupul cel mai numeros de țări post-comuniste dovedesc că sînt parțial democratice și parțial nedemocratice. Aceasta explică de ce volumul de față vorbește despre sprijin popular pentru democrație și sprijin pentru alternativele sale. SCHIMBĂRI DE REGIM ÎN EUROPA POST-COMUNISTĂ A înțelege transformarea țărilor post-comuniste este importantă nu numai pentru milioanele de oameni care trăiesc sub noile
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
enunța definiția democrației folosită în această carte. În afară de faptul că trebuie aleși, guvernanții trebuie să respecte supremația legii, libertățile individului și instituțiile societății civile. Pentru a obține regimuri competitive, esența ipotezei lui Churchill, trebuie să înțelegem felul în care regimurile nedemocratice diferă între ele și mai ales prin ce se deosebesc regimurile totalitare și post-totalitare de dictaturile "normale" și de regimurile care au evoluat gradat spre democrații stabile. A iniția o democrație la sfîrșitul unui regim fondat pe principii marxiste, leniniste
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
ipoteza lui Churchill avem nevoie de date, dar și de argumente, din moment ce în era comunistă elitele au reprezentat incorect opinia publică, invocînd principiile marxist-leniniste ca "voce" a poporului. În țările post-comuniste, populația socializată într-o cultură politică cu multe valori nedemocratice își poate acum exprima liber opinia despre noul regim oferit de elite. Aceste opinii pot fi aflate folosind o metodă obișnuită în științele sociale, sondajul de opinie pe eșantioane naționale, în condițiile nefamiliare și fără precedent ale regimurilor post-comuniste. Datele
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
și de Est. Există diferențe mari, în plan teoretic și în practică, în ceea ce privește întrebările puse și răspunsurile obținute în sondajele pe tema democratizării. Pentru a testa ipoteza lui Churchill, avem nevoie de date explicite privind sprijinul pentru regimurile democratice și nedemocratice, iar nu despre popularitatea unor personalități politice sau partide trecătoare. De asemenea, un sondaj care va cere părerea poporului doar asupra sistemului politic ideal nu va avea relevanță pentru opțiunile existențiale. Pe de altă parte, un sondaj care evaluează doar
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]