822 matches
-
presupus cazul unic pentru mine, și apoi, cu toate neîncrederile mele, am fost convins întotdeauna că Ioana este deosebită de celelalte femei prin inteligența virilă, dar și prin ravagiul care îi tulbură tot timpul ființa, prin necesitatea de a fi nefericită. O scrisoare poate avea o valoare intrinsecă prin parantezele care se fac asupra epocii, a vieții, a întîmplărilor. Din rândurile Ioanei se poate construi temperamentul ei: bănuielile, afirmațiile grăbite, dar totdeauna pline de sugestii, patima în ură și în dragoste
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
astfel de gânduri și fără sugerările mele.Mi-am spus de atâtea ori că nu ești fericită din pricina firii tale. - Trebuia să încerci tu să mă faci fericită! Desigur că mă consolez prea repede spunîndu-mi că Ioana ar fi fost nefericită chiar dacă nu m-ar fi cunoscut, că e fatalitatea ei să fie astfel. Eu aș trebui să încerc să o schimb, să lupt împotriva fatalității ei. Cum mă iubește, un ajutor imens am la dispoziție. Niciodată nu simte nevoie de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
un paradox ce privesc viața distinctă a gândirii. Poate întâlni paradoxul în cel puțin două modalități, fie „într-o înțelegere comună a deosebirii lor“, caz în care impactul ar fi unul fericit, fie fără această înțelegere, când relația ar fi nefericită, putându-se numi atunci ofensă. Și, cum se precizează imediat, „în străfunduri orice ofensă este suferindă“, o rană vie.<ref id="173">Ibidem, p. 65.</ref> Ce face însă intelectul adâncit în ofensă? Uneori se vede lipsit de reacție, suferind
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
de un paradox ce privesc viața distinctă a gândirii. Poate întâlni paradoxul în cel puțin două modalități, fie „întro înțelegere comună a deosebirii lor“, caz în care impactul ar fi unul fericit, fie fără această înțelegere, când relația ar fi nefericită, putânduse numi atunci ofensă. Și, cum se precizează imediat, „în străfunduri orice ofensă este suferindă“, o rană vie.<ref id="173">Ibidem, p. 65.</ref> Ce face însă intelectul adâncit în ofensă? Uneori se vede lipsit de reacție, suferind de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ordinea administrativă ori nu se puteau realiza, ori nu puteau dura". Dacă totul se descompune în lumea modernă, dacă nimeni nu mai crede în cuvântul vecinului, asta se datorește minciunii, scrie Salazar. Criza morală, mai mult chiar decât criza materială, nefericește lumea" (27 aprilie 1935). "Morala trebuie să însuflețească și să dea conținut oricărei acțiuni umane" (10 februarie 1935). Nu putem ierta Statului care ne-a precedat, două grave crime: a obliterat în conștiințe sentimentul național; a separat de funcția guvernării
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
moarte, ca și moartea de cancer. Moartea cauzată de o boală fizică e termenul fatal al unor procese fiziologice. Sinuciderea - al unor procese sufletești. 16. Nu doriți stelele de pe cer, dacă nu voiți să ieșiți din or-dine și să fiți nefericiți. Mulțumiți-vă cu proza banală a vieții, dacă voiți să dormitați în liniște cele câteva zeci de ani, până ce veți pune mâinile pe piept. 17. Iluzia este vălul albastru pe care energia vieții îl aruncăasupra micii și goalei realități, pentru
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
care-i plac mamei, unde cei care se iubesc fug, îi cunună un preot în secret și sunt fericiți toată viața. Pentru ce scriitorii cei mari nu-i lasă niciodată pe bieții oameni să fie fericiți? Nu cumva pentru că sunt nefericiți ei, din lipsă de simplicitate a sufletului, cum mi-ai spus mata odată? Mi s-a părut că văd în ochii ei un interes mai mult decât teoretic, și am sărit alături în considerații estetice. Grav și doctoral (și doară
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ori valută occidentală. Desigur, bișnițarii cunoșteau acest amănunt Însă, era creată impresia amăgitoare a negustoriei efectuate pe propiul lor risc. Dar, nu era așa. Unii dintre bișnițari, erau lăsați să opereze schimbul valutar, ca după aceia să-l prăduiască pe nefericit agenților miliției, urmată acasă de o devastatoare percheziție, deposedați și de alte obiecte suficient de valoroase care nu se justificau de unde au avut bani să le achiziționeze, iar În final gratificați cu mulți ani de detenție!! Învăluit Într’o curiozitate
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
colectați din toate aresturile milițiilor capitalei, făcând atmosfera să fie imposibilă mai ales unii, ce cu crampe stomacale eliminau excrementele cu zgomot, cu un ucigător miros...! Iar Încăperea arestului temporar nu avea instalat decât acel W.C, turcesc, Încât unii nefericiți cu pantalonii desfăcuți urlau de durere solicitând favoarea imposibilă...! Însfârșit, după o așteptare ce părea a fi o veșnicie, aproape de zorile dimineții aducerea arestaților dela toate secțiile de miliție din Capitală fiind terminată, urma procesul tehnologic de repartizare a arestaților
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În toate direcțiile. Nu sunt o persoană Împlinită pe toate planurile“. Sau altfel, un citat recent Îndrăgit de Wallace: „Masa de biliard, unchiule. Masa de biliard”. Asta era În legătură cu călătoria Angelei În Mexic. Ea și Horricker merseseră Într-o călătorie nefericită În Mexic. În ianuarie ea se săturase de New York și de iarnă. Voise să meargă În Mexic, un loc cald, spusese ea, unde să poată vedea ceva verde. Apoi brusc, Înainte să se poată controla, Sammler spusese: „Cald? Ceva verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
să-i dau cu o lingură în cap. Îmi vine să țip: Ia ghici, bășină bătrână și satisfăcută! Am fost în parc unde m-am lăsat futută de un tip de șaisprezece ani. Ce părere ai despre asta? Am fost nefericită și în decembrie. Eram îngrijorată pentru situației Shebei, sigur. Dar principala mea grijă a fost sănătatea în declin a Portiei. Într-o vineri seara la mijlocul lui noiembrie m-am întors acasă și am găsit o grămăjoară de vomă de culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
doar cincisprezece-șaisprezece clienți și privindu-i, aveai impresia că n-au unde merge de-aici. Dar ce mă interesa pe mine ce fac alții, ce rost avea să despic firul În patru? La prima vedere, clienta mea apare În postura nefericită de soție abandonată, dar... adevărul este că lucrurile stau exact pe dos: ea, sau fratele ei, sau amîndoi puteau fi luați drept violenții violenților și ce s-ar Întîmpla dacă tocmai ei ar fi ucigașii?... N-am ajuns neapărat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
aducă aminte de el. Ce putea să nădăjduiască de la dânsul? acuma vedea limpede. Ce-ar fi putut face ei în viață, alături? Pe lângă tatu-său, ar mai fi avut o sarcină. Și prin mintea ațâțată i se perindau toate căsniciile nefericite din mahalalele prin care trecuse, unde învățase să sufere, dar nu pricepuse îndestul viața. Acum înțelegea ceva cu strășnicie, cu încăpățânare, și nimic nu-i mai trebuia! Lucra și se gândea că va găsi ea sub soare un loc pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
schimb prea sigură că dorea să părăsească locuința tatălui meu spre a se întoarce la părinți, ducând în brațe o fetiță pe care i-o făcuse un maur. Cu siguranță nu avea să-și mai găsească vreun soț. Nu era nefericită în casa lui Mohamed măsurătorul, care o hrănea, o îmbrăca și nu o neglija niciodată mai mult de două nopți la rând. Și apoi, când cineva a trăit într-un oraș precum Granada, chiar și în vremuri de restriște, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
voia, în felul său, să-și ia revanșa asupra castilienilor. De atunci, el nu și-a mai regăsit dreapta judecată. Dar cele ce tocmai s-au întâmplat nu îi privesc nici pe Mohamed, nici pe Warda, și nici măcar pe acea nefericită de Mariam; întreaga comunitate granadină din Fès e batjocorită de Zeruali. Trebuie să ne batem, fie și pentru fiica acestei rumiyya. O comunitate se sparge de îndată ce consimte să-l abandoneze pe cel mai slab dintre membrii ei. Puțin mai contau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
au acceptat pe loc. — Au pierdut... Au pierdut... Antonius sări în picioare, scotoci printre haine și găsi o scrisoare, pe care o aruncă pe masă. Furia pe care încercase s-o stăpânească până în clipa aceea explodă. — Otho! izbucni. După întâlnirea nefericită cu Vitellius de la Augusta, i-am scris și m-am oferit să mă duc cu legiunea mea la miazăzi de Pad și să ne întâlnim acolo. Eu și soldații mei am fi fost rapizi, nu ne-am fi târât ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
credeți că era secretarul acesta care îi dădea toate sfaturile acestea bune într-o cascadă de cuvinte? Era domnul Gupta, cel din zilele oficiului poștal! Simțindu-se singur după ce fusese, mai mult sau mai puțin, abandonat de domnișoara Jyotsna și nefericit la oficiul poștal, neavând pe nimeni cu care să vorbească, în afara unui bărbat ursuz și tăcut, angajat în locul lui Sampath, solicitase și obținuse postul de sercretar al Colectorului Districtual. În sfârșit, simțea el, era în miezul lucrurilor; mai mult chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
o stare jalnică și știa că și viața sa era în pericol, apropiindu-se de sfârșit. Deja fluxul de bani în contul de la bancă slăbise. Nu mai existau discuții, nu mai existau seri plăcute, nu se mai râdea. Sampath era nefericit, parcă ascunzându-se acum în copacul său. Iar domnul Chawla observase că fiul său aluneca înapoi în tăcerile sale, în vechea sa stare mohorală și nefericire, că ochii săi își pierdeau liniștea, expresia mulțumită și strălucirea. Glumele sale subtile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
și din bambusul gol pe dinăuntru. Văzuse petalele albe ale florilor de noapte desfăcându-se, o spuză de stele lucitoare apărând deasupra sa; mirosise iasomia plantată de mama sa și laurul otrăvitor, privise fluturii de noapte traversând întunericul ca să plutească, nefericiți în dragoste, peste o floare de tutun. Cu degetul ridicat, urmărise traseele magice ale constelațiilor, alcătuindu-le după bunul său plac, lăsând apoi mâna să-i cadă înapoi în poală. Noaptea se scurgea mai departe. Sub el, totul era tăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de frumos e când doi tineri încep să se îndrăgostească. Mi-am continuat cursele zgomotoase de la și spre toaletă, unde pe tot peretele aveau niște poze incredibile cu gagici goale din reviste. Am dat peste o femeie care vorbea tare nefericită la telefon și am încercat să o binedispus, ceea ce am continuat să fac și după apariția soțului sau prietenului ei. Nu mi-a plăcut tonul lui Am avut o altercație scurtă în urma căreia m-am trezit zăcând cu fața în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
bine. Oamenii se poartă în conformitate cu liniile de flux ale viitorurilor lor potențiale. în fine. Ele două vor încerca să caute susținere, căci le e suficient de frică de mine încât să nu încerce să mă omoare singure. Aici aventurile tale nefericite din K au picat iar bine. K îmi este acum mai potrivnic decât oricând. Și așa ajungem la ucigașii mei. Un trio fascinant. Flann O’Toole este unul. Gândul de a juca rolul lui Napoleon, de a conduce o armată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
forma mânioasă cu care îl chinuise până atunci, acum se socotea victimă. Credea că Hallipa duce o întreagă campanie de înțelegeri ascunse cu Elena și Mika-Le, cu disprețul voinței ci. Avea insomnii si deștepta pe bărbatu-său pentru a-1 neferici cu plângeri fără de sfârșit, în care revenea același leit-motiv: toți în jurul ei petrec, complotează, se îmbogățesc, și ea e lăsată pe drumuri. Elena acapara toată averea și Mika-Le consuma restul. Coca-Aimee, părăsită de tatăl ei, era o dezmoștenită și ea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de la vremea ceaiului, de care s-a ocupat Su Shun și care se desfășoară în apartamentul lui Nuharoo. Spre dezamăgirea mea, Tung Chih nu vrea să fie cu tatăl său. Se plânge de „privirea înfricoșătoare“ și de „răsuflarea mirositoare“. E nefericit când îl împing spre patul bolnavului. Își numește tatăl o pacoste și o dată îndrăznește chiar să-i strige: „Hei, om gol pe dinăuntru!“, Trage de cearșafurile lui Hsien Feng și aruncă în el cu perne. Vrea să se joace de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ați arătat-o, cereți-i, vă rog, Seniorului Hideyoshi să uite de toate acestea. Clătinând din cap ca și cum ar fi regretat profund, Kanbei vorbi repede și răspicat: — N-am să vă pot convinge. Hikoemon, e timpul să mergem. Hikoemon era nefericit că dăduseră greș, dar, de la bun început, se temuse că se putea întâmpla astfel. Amândoi prevăzuseră că Muneharu n-avea să se lase cumpărat. — Drumul e periculos în timpul nopții. De ce nu înnoptați la castel, ca să plecați mâine dimineață în zori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cum-necum îl dezvăluia?” Atunci răscolea tot <săborul> cum ar spune vreun egumen”. “N-ar fi primul și nici ultimul caz. S-a întâmplat și la case mai mari. Nu mai departe acel Isaia Vicol Dioclias, de la Golia, care l-a nefericit peee”... “Pe cine?” “Pe humuleșteanul nostru drag”... Zâna simțea că mă lupt cu nenumărate gânduri, dar pășea în tăcere. --De ce nu te-au lăsat să mi te arăți până acum? - am întrebat-o pe neașteptate. --Ba m-au lăsat
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]