1,600 matches
-
șah-mat, în limitarea ei umilă la granițele tangibile simțirii lumești, de către eternitatea spirituală, în existența sa supralumească, nelimitată și neegalată, în care milioane de aștri, martori tăcuți ai galaxiilor, privesc cum bucăți ale ființei noastre se contopesc cu cele ale neființei, devenind părți din infinit!... ~ Cristina P. Korys ~ Referință Bibliografică: Realitatea existenței în oglindă / Cristina P. Korys : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2031, Anul VI, 23 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cristina P. Korys : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
REALITATEA EXISTENŢEI ÎN OGLINDĂ de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382543_a_383872]
-
Acasă > Versuri > Omagiu > LUI ADRIAN PĂUNESCU - ÎN MEMORIAM Autor: Lorena Georgiana Crăia Publicat în: Ediția nr. 2028 din 20 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Privesc îngândurata masă goală, Mă tulbură că ești în neființă, Simt inima că suferă de-o boală De renunțare, fără de dorință. E neagră călimara, poate știi, De gândurile care ma ucid; Întoarce-te, te rog, printre cei vii, Revino-n peisajul translucid, Să faci lumină într-un întuneric, Ce pare
LUI ADRIAN PĂUNESCU – IN MEMORIAM de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382556_a_383885]
-
Oare ce s-ar întâmpla dacă Divinitatea ne-ar prezenta pe listing viitorul? Poți să nu faci îmbăierea de seară dacă, de exemplu, știi că în cada de duș vei avea infarctul necruțător? Dacii avea în cutume sărbătorirea trecerii în neființă și prohdeau nașterea spre suferința vieții. Nu știu dacă traiul lor avea restricțiile și neplăcerile care ne amărăsc nouă ziua de mâine. Dar zău că somnul veșnic îți oferă, măcar trupește, liniștea și împăcarea cântată de doine, incompatibile cu viața
PA, TIBIC MIC! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383911_a_385240]
-
spre a vedea lumea ce smerit se închină. Dumnezeu este în noi înșine, este una cu conștiința noastră. Este sufletul care te îndeamnă la muncă și îngăduință față de semeni nu la parada unei credințe oarbe. Este adevărat că plecarea în neființă a susținătorului sau a unei ființe dragi creează o suferință și mici probleme de viitor. Dar afișarea pe balcon a rufăriei, chiar și după spălare nu este chiar pe gustul tuturor. Este oare o diferență strigătoare la cer că primesc
PA, TIBIC MIC! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383911_a_385240]
-
Acasă > Poezie > Credință > MISTERUL IUBIRII MI-E CREDINȚĂ Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului De ce slab sunt fără Ține, genune-n a mea fire, De-un simplu gând, al neființei, mintea încă-mi sperie? Răspuns tabu, de nicăieri nu l-am aflat, Desi cu sârg în cărțile înțelepților am căutat... Știință lor descoperă din ce-i făcut atomul, Dar nu și de ce în suflet purtăm de bunăvoie râul... Iar de
MISTERUL IUBIRII MI-E CREDINȚA de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382830_a_384159]
-
ne fie păcatele. Dacă nu te mai poți întoarce În blândețea blăniței tale calde, Cernite de ultima ninsoare, Dacă nu te poți cobori de acolo, De sus, de unde îngerii sălășluiesc, Te întreb mielule, spune-ne dacă știi Ce hotar al neființei încă ne desparte? Eu îți caut astăzi blândețea și nevinovăția Și bucuria sfântă prin care primăvara Mieilor se dăruie și își revarsă Suflarea caldă peste tapșanul Pe care și tu ai zburdat cândva de fericire. Tu te întorci iar la
MIELUL de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2277 din 26 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382897_a_384226]
-
credință, Precum Ioan Botezător', A-ndemnat la pocăință, De Iisus mărturisitor. Spre a răspândi credința De religie creștină, Sfânt' Andrei și-a-nchinat viața, Condus de forță divină. Zestre-a lăsat creștinilor, Dovada sa de credință Pentru pacea sufletelor, Când se duc în neființă. Să fim mai buni și omenoși, Credincioși, cinstiți și darnici. Ca bun exemplu la urmași, Să fim iubitori și pașnici. Cu sfințenie se ține Sărbătoarea de Sântandrei. Că va aduce mult bine, Celor bolnavi sau cu nevoi. Se prepară și
TRADIȚII CREȘTINE ȘI RITUALURI POPULARE DE SF. ANDREI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383098_a_384427]
-
mereu ne-am rătăcit Nu ne-am oprit din drum. Trebuia să existe undeva o oază, Un loc de odihnă și înnoptare Al celor însingurați și neliniștiți, Al nesfrâșitelor caravane, Al turmelor de vise neîmplinite Care se reîntorc în noaptea neființei Printre dune de nisip și cranii albite, Spre văile întunecate ale plângerii. Citește mai mult Singuri, străini și fără călăuzăAm căutat izvoare în pustiu,Pământul făgăduințelor,Patria fără de hotare a viselor,Piatra de la temelie, filozofală.Dar tot singuri cum am
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
intrând în eternitate”. La aceste cuvinte de o mare valoare, cred, ne vom alătura cu toții în semn de recunoștință pentru opera și activitatea eminesciană. Sub o notă mai tristă, la pagina 40, Eveline Păuna face o reamintire despre plecarea în neființă a Dlui Ion Marin, decan, jurnalist, fondator și director al ziarului Ultima Oră. Autoarea mesajului transmite cuvinte de bun rămas și, în același timp, de mulțumiri pentru tot ceea ce a realizat Ion Marin prin profesia de jurnalist. În continuare, Roxana
Apariție editorială, revista UZP, numarul 5 – iarna 2017 [Corola-blog/BlogPost/92343_a_93635]
-
Vesperale II]. „Într-o zi”, poetul „a ieșit” să-mbrățișeze iubirea. Și-acea imagine împurpurată s-a oglindit în faldurile tinereții, vrând a dăinui, de-a pururi. Ea traversează toate etapele viului, pentru a înmiresma apoi, și eternul timp al neființei. Interesante interconexiunile semantice create de formele verbale: „am ieșit” (o perspectivă a prezentului în trecut) și „eram” (o perspectivă de prezent a trecutului). Subtil raportul tu - eu, un Tot al căutărilor („tu”) și-al regăsirii („eu”). Versul-refren invocă cele trei
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92373_a_93665]
-
moto un citat din marele Nichita Stănescu: ,,M-am trezit fiind, voi ațipi nefiind!’’. Aserțiunea lui Nichita este una de liber-cugetător, deoarece - în gândirea creștină - moartea nu este decât un prag, urmat de nașterea în cer, nu de trecerea în neființă (concept al celor ce nu cred în Dumnezeu). Fascinat de Victor Eftimiu (n. 24 ianuarie 1889), ,,cu o neegalată performanță în sonet’’ - apreciază Ion Lazu, bazându-se pe volumul din 1966 al acestuia: 701 sonete -, dar pe care ,,Tudor George
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
La anul vom marca 620 de ani de când pe meleagurile românești cântă fanfarele noastre. Vă asigur că nu sunteți singuri aici; cred că de undeva de sus domnul Ion Rotariu Cordân, domnul Jenar și mulți alții care au trecut în neființă, la un pahar de vin vor urmări evoluția acestor fanfare și mă bucur că avem o sumedenie de tineri care vor continua tradiția noastră”. La începutul programului s-au prezentat fanfarele din localitatea gazdă: ,,Tineretul” (dirijor Sașa Mandreș) și ,,Cultura
FESTIVALULUI FANFARELOR ,,TROMPETA BĂNĂŢANĂ” [Corola-blog/BlogPost/92840_a_94132]
-
Pleșu, Andrei Marga, Horațiu Mazilu, Constantin Frosin, Ionel Necula, Paulina Paulescu etc. Este meritul incontestabil al profesorului și academicianului brăilean Ionel Cândea, cel care l-a descoperit pe autor lucrând în preajma profesorului Paul Păltănea și care, după trecerea acestuia în neființă, l-a încurajat și l-a publicat la editura „Istros” a Muzeului Brăilei Carol I, una dintre cele mai reputate edituri a cărții de istorie din țară, de a-l fi prezentat marilor istorici ai zilei ca pe un cercetător
REGAL ISTORICO-LITERAR: ’’SĂNDEL DUMITRU: Galaţiul, aşa cum mi-l amintesc’’, Volumul I [Corola-blog/BlogPost/93282_a_94574]
-
și au mulțumit colegului lor, prof. Dr. Dumitru V Marin, cel care a făcut posibilă frumoasa întâmplare și toți au fost răsplătiți cu aplauze. Un moment de reculegere, regrete și frumoase cuvinte au fost rostite și pentru cei trecuți în neființă. Foștii elevi, ajunși mari personalități, în cea mai mare parte, a unei clase de excepție, oamenii care știu să să adreseze mulțimilor de elevi, studenți, specialiști etc. au fost cuprinși de emoții firești. Au răspuns prezent oameni de știință, ca
Podul Turcului – Sărbătoare, nume mari şi amintiri! [Corola-blog/BlogPost/93445_a_94737]
-
taina din cuvânt și-i socotim în clipele ce pier, și-i prețuim prin tot ce este sfânt privind în ochii lor către eter, și aspirând spre lumea de apoi din lumea noastră de beton și fier, înfrigurați de-al neființei ger, ne amintim ...copilul suntem noi! 11 ianuarie 2016, București Referință Bibliografică: COPILUL SUNTEM NOI / Ion Mihaiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1838, Anul VI, 12 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ion Mihaiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
COPILUL SUNTEM NOI de ION MIHAIU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383180_a_384509]
-
moare de sete, acceptă faptul că nu și-a însușit învățăturile de generații ale strămoșilor, care timp de veacuri au rezistat în cel mai dezolant peisaj de pe pământ; și asta îi vor reproșa toți cei care l-au precedat în neființă atunci când se vor întâlni pe lumea cealaltă. Războiul era un mod frumos și nobil de-a muri, iar boala - un rău trimis de Cel de Sus și împotriva căreia nimeni nu putea să lupte, dar să permiți ca setea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
din viața unui om. „Să exiști În oglinzi paralele / sanșa de-a răsplăti două patrii deodată“ - să fie această dorință expresia unei sciziuni a eului, o formă de schizoidie, necesitatea unei confirmări reale de existență paralelă În ființă și În neființă sau poate În planul biologicului irezistibila chemare de a fi bărbat și femeie În același timp - imperativul unei celule bătrîne pulsînd uneori În paleoencefal, o reminiscență androgină aspirînd la statutul demiurgic - sau mult mai puțin: regretul de a nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
din urmă. Sortit să fie unul dintre cei mai importanți conducători ai umanității, Ionel revine încet, dar sigur la starea de reverie din care tocmai fusese trezit cu brutalitate. Ochi săi lunecă în gol, amorțind într-o nemișcare vecină cu neființa. Noi știm, însă, că numai extraordinarul presentiment imposibil de formulat al unei situații fabuloase în care va ajunge și de care va depinde soarta întregii omeniri îl poate face pe Ionel să fie astfel. Incapabil de cea mai mică mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
vrea nimic în general? Ce dorește de la mine și cum de s-a insinuat în bietul meu suflet, în trupul meu până mai ieri aproape curat? Ce e moartea asta care cuprinde sufletele tuturor celor vii, trăgându-le în negura neființei? Și care gest nepriceput și al cui anume a putut naște un calvar de o asemenea gravitate precum ivirea conștiinței supreme? Arătați-mi-l, ca să-l sfâșii, așa cum mi-a sfâșiat și el mie viața de acum, cu cine știe câte mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
drepte, de judecata tăcerii voastre acuzatoare nu am să pot scăpa nicium. Cum să mai mor încă o dată, fugind de voi, din moment ce ăsta este ultimul tărâm? Ce este nebunia aceasta în mijlocul căreia am fost aruncați fără drept de apel? Înăuntrul neființei nu mai este nici un loc unde să te poți ascunde de cei față de care ai păcătuit. Dinăuntrul morții nu se poate fugi, nu poate fi nici măcar un loc unde cineva să găsească refugiu. Și ce judecată mai dreaptă poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
-l vedea pe El și lumea Sa, știind prea bine că astfel vom fi feriți de tentația de a distruge absolut totul? Și ce entitate poate face ca orice alte gânduri decât cele drepte să târască pe oricine în abisul neființei - și cum poate fi atât de crudă? Pentru binele nostru, mă-ntreb? Probabil că da. Nici o artă inventată până azi nu poate descrie adecvat oroarea vederii unui corp sau, mai mult, a propriului corp lipsit de viață țintuind cerul bisericii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
iată, în sfârșit! În exact clipa în care negura pare să-mi cotropească pe deplin și definitiv sufletul, ceva se întâmplă! Cum de se poate? Cum de mai este posibil?! mă întreb nedumerit, de vreme ce mă cufundasem atât de adânc în neființă? Se întâmplă ceva, o repet, cu această ultimă redută în calea pieirii civilizației, aflată în inimile noastre, iar eu simt, în sfârșit, poate pentru prima oară... simt că în această seară istorică a universului, destinul implacabil va face o excepție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de toate popoarele, ca un nebun ce sunt, astfel ca să pot povesti minunea care mi se întâmplă! De ce nu priviți, oameni asemenea dumnezeilor? Mâna aceasta puternică și plină de lumină care mi se întinde pentru a mă salva din genunile neființei, o vedeți? Eu o știu, pentru că o cunosc din toate celelalte experiențe ale mele, din toți ceilalți eu ai tuturor oamenilor care am fost și din toți ceilalți mine ai tuturor copiilor noștri nenăscuți, și a venit acum să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
nicicum nu reușesc să înțeleg, deși amarnic îmi biciui mintea pentru a o putea face să cuprindă implicațiile acestui moment ce pare a fi hotărâtor pentru destinul umanității. Ar trebui să fac ceva, poate? Să atac viziunea aceasta extraterestră a neființei? Să opresc, poate, maimuțele acelea urâte din dansul lor de început de lume? Dar stai, Dumnezeule!!, ce este lucrul care tocmai urmează să se întâmple și de unde îi cunosc încă nesăvârșitele semnificații dezastruoase? Ce nefericire universală și abominabilă e pe cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
în poezia Izbăvită ardere ("Curcanii au mutat pe soare șirul/ De gâturi cu nestinși, cartofii roșii"). În general, poeziile din ciclul Joc secund sunt descripții sintetice, definiții, precum aceea din poezia Increat. Pentru Valéry, universul e un defect în puritatea neființei, pentru Ion Barbu increatul e sinonim cu moartea, înțeleasă ca virtualitate a creației. În Timbru, poetul atribuie capacitatea de a cânta nu numai instrumentelor muzicale, imperfecte, ci și obiectelor, elementelor, spețelor. Totul e să nimerești expresia, tonul potrivit, superb comparate
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]