808 matches
-
constituind pasiunea științifică a lui Manole: "Erau aici, în cuști și în vitrine, urechelnițe de culoare galbenă murdară, cu câte patruzeci și două de picioare, cu antene iscoditoare, alergând repede în toate direcțiile, nesuferind lumina, sălbatice și crunte; șarpele orb, negricios, cu înfățișare de râmă, cu picioare subțiri ca niște peri, apoi scolopendre de toate felurile". Vedeta expoziției este scolopendra gigantică de la Tropice, creatură descrisă cu aplomb și decupată, parcă, din imaginarul bestial al unor Bosch sau Goya: "Singură într-o
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Întrebarea este: cine? Natalia Cristea, zgârcită, nu plătise un automobil sau o birjă ca s-o aducă la conac. Grădinarul Toader și soția sa, Ileana, fuseseră plecați la înmormântare. Confruntat cu aparent insolubila problemă, Costache o aude pe Maria șoptind: "negriciosul nici n-a intrat în casă". Chestionată, prompt, în privința identității străinului, bătrâna adaugă: "mata n-ai de unde să știi. Boierul de câteva ori mi-a spus că dacă cumva suflu vreo vorbă, se supără foc. Nu voia să știi mata
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
n-a intrat în casă". Chestionată, prompt, în privința identității străinului, bătrâna adaugă: "mata n-ai de unde să știi. Boierul de câteva ori mi-a spus că dacă cumva suflu vreo vorbă, se supără foc. Nu voia să știi mata că negriciosul vine pe la el". Astfel, aflăm, grație unei insolite explicații auctoriale mascate în confesiunea unui personaj creditabil (bătrâna), că Manole a avertizat-o, la un moment dat, pe Maria în legătura cu vizita apropiată a unui domn, al cărui nume a
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ceartă teribilă iscată între cei doi, încheiată cu plecare furtunoasă a intrusului: "Boierul stătea în pragul ușii de la birou. Cu mânie în ochi dar parcă și cu spaimă, gâfâia și îi tremurau buzele și se ținea cu mâinile de piept". Negriciosul, despre care lectorul intuiește că îl șantaja, material, pe Manole, n-a mai călcat în casă până în ajunul înmormântării, când a intrat cu forța în casă, bruscând-o pe Maria. Costache realizează cât de puțin și-a cunoscut părintele, în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Costache și Maria aud soneria de la intrare; vizitatorul necunoscut îi prezintă Ilenei (care, la rându-i, i-o arată tânărului Brumă) o carte de vizită simplă, pe care scrie Nicolae Păun. Atunci când ușa se deschide, bătrâna îl recunoaște instantaneu pe negricios. Partea a III-a debutează cu portretul oaspetelui neinvitat: "Era un om nu prea înalt, slab și subțire, cu brațe lungi, cu mâini nepotrivit de mari și de vânjoase pentru statura lui". Se insistă, ca într-un raport criminalistic, asupra
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
răbdător, el întinde curse, își învelește victima în firele sale, o înghite încetul cu încetul. "Ce frumos spectacol, nu-i așa, spune rîzînd unul dintre cei mai importanți eroi iezuiți aduși în scenă de Eugène Sue... Un animal mic, scîrbos, negricios, întinzînd fir cu fir, înnodînd, strîngînd, dînd la o parte alte fire, ridicați din umeri? Bine, dar reveniți după două ore, ce veți găsi? Veți găsi micul animal negricios sătul, ghiftuit, iar în pînza sa veți găsi o duzină de
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
iezuiți aduși în scenă de Eugène Sue... Un animal mic, scîrbos, negricios, întinzînd fir cu fir, înnodînd, strîngînd, dînd la o parte alte fire, ridicați din umeri? Bine, dar reveniți după două ore, ce veți găsi? Veți găsi micul animal negricios sătul, ghiftuit, iar în pînza sa veți găsi o duzină de muște năuce, strîns legate, strangulate, încît micul animal poate oricînd, la orice oră, să se înfurajeze". Sîntem îndreptățiți, în acest caz, să vorbim de fenomenul foarte des descris de
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
seara caldă vâslele proptite-n valul / zâmbetului care scaldă / blând întunecata casă / când durerile te lasă...” Cum te simți micuță, tu, fire de tomnatic labirint?! Vezi speranță de trăire?! Vezi vreo șansă de-a zbura peste Nyxul îndărătnic, noptaticul și negriciosul spasm al neîndurărilor?! Nu, nimic din toate acestea. în așa clipe de luciditate, tu, iubită soră, m-ai strigat și „mi ai despărțit numele în silabe / așa cum mi-ai desface trupul / în Sărțile din care a fost făcut...” (Mi-a
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
monstruozitate. Cu mult înainte de Rabelais și de autorii de scrieri științifico-fantastice care au realizat portretele (20) și (25), Ch. de Troyes descria astfel o ființă de pe alt tărîm, întîlnită de un cavaler, în cursul unei expediții 1: (33) Un flăcău negricios, cu înfățișare de maur, mare și hidos peste măsură era o ființă atît de urîtă încît nu găsesc cuvinte să o înfățișez ședea pe o buturugă, ținînd în mînă un ciomag. Mă apropiai de el: avea țeasta mai mare decît
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
la mine și s-a retras prin lume spre ușa din spatele lui. Între timp, în tramvai se făcu ceva mai mult loc, ba chiar am avut plăcerea de a mă așeza pe un scaun liber, lângă un tip cam dubios, negricios și cu ochii iscodind prin toate părțile. Mi-am spus să fiu prevăzător. Deodată, am simțit ceva la buzunarul din partea unde stătea individul acela. Mâna lui se afla pe portmoneul meu, aflat în buzunarul pardesiului, pus de mine după ce plătisem
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cu mâna dreaptă, iar cu muchia mânii stângi l-am lovit puternic peste încheietură. Nu știu dacă iam rupt mâna sau nu, dar urletul scos de individ a alarmat toată lumea din tramvai. Un tip din rândul celălalt de scaune, tot negricios și dubios, s-a ridicat și și-a aruncat pumnul înainte spre falca mea. Numai că lecțiile de box pe care le luasem cândva - în viață e bine să știi să faci de toate - m-au salvat. I-am parat
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mine ce veți face cu informația, după ce aflați totul. E Acum doi ani, cînd a fost trimis în secția mea din Potapègo, se nimeri să stau la palavre cu primarul satului. Sosi camionul din Kaukenau, din care coborî un ins negricios, bine făcut, cu un cap mare, ochi rotunzi și buze subțiri. F Apoi, dintr-o dată, i-am văzut numele în scrisoarea maiorului. G "Heintje Massuro!" Harry Mulisch, What Happened to Sergeant Massuro Majusculele indică diversele părți cronologice în care poate
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
și neîndurători. Omorau tot ce le ieșea în cale, incendiind castelele și conacele grofului. Armata grofului, se dovedește neputincioasă în luptă cu neființele, care se materializau în fiecare noapte. Într-o bună zi apăru la castelul contelui o ființă stranie, negricioasă Cu barbă și păr negru, îmbrăcat cu haine nemțești cadrilate și joben negru pe cap. -Cine ești tu?-întrebă groful. -Vicenzo Grațiani-maria ta. Astrolog, magician, vraci și spițer. Vă stau la dispoziție cu serviciile mele. -Ai venit taman la timp
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
gândea la atelier, la tovarășii de muncă, la patron, cu care în curând va trebui să dea ochii. Fernande se neliniștise: - Ce-o să-i spuneți? - Nimic. Yvars încălecase pe bicicletă, dând din cap. Strângea din dinți; pe fața lui mică, negricioasă și zbârcită, cu trăsături fine, nu puteai desluși ce gândește. - O să muncim. Nu-i deajuns? Acum mergea pe bicicletă, cu fălcile încleștate, stăpânit de o mânie tristă și rece, care-i întuneca până și cerul. Lăsă în urmă bulevardul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
se înălța albastru în aerul auriu; Yvars auzi în preajmă bâzâitul unei insecte. În acea clipă, ușa aflată în peretele din fund, care dădea în fosta dogărie, se deschise și domnul Lassalle, patronul, se arătă în prag. Era subțire și negricios, abia împlinise treizeci de ani. Purta o cămașă albă, cu gulerul larg răsfrânt peste un costum de gabardină bej, și părea că se simte foarte în largul lui. Fața lui, deși osoasă, ascuțită ca o lamă de cuțit, inspira în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
CARTEA ÎNTÎI 1 Sub cerul cenușiu de toamnă ca un clopot uriaș de sticlă aburită, spânzurătoarea nouă și sfidătoare, înfiptă la marginea satului, întindea brațul cu ștreangul spre câmpia neagră, înțepată ici-colo cu arbori arămii. Supravegheați de un caporal scund, negricios, și ajutați de un țăran cu fața păroasă și roșie, doi soldați bătrâni săpau groapa, scuipîndu-și des în palme și hâcâind a osteneală după fiecare lovitură de târnăcop. Din rana pământului groparii zvârleau lut galben, lipicios... Caporalul își răsucea mustățile
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fața mâhnită de regretare că "așa-i ordinul"... Generalul Karg era vesel și mulțumit. În sfârșit obținuse, cu chiu cu vai, să fie propus pentru ordinul "Maria Theresia". Ședea lângă fereastră, cu picioarele-i scurte întinse comod, cu fața-i negricioasă întoarsă spre Apostol Bologa, care intrase și salutase printr-o înclinare militărească. ― Ei, te-ai făcut sănătos? întrebă generalul, întinzîndu-i alene mâna cu multe inele și măsurîndu-i cu o privire atentă. Bologa răspunse cu un surâs nehotără. Avea fața galbenă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mâna în șold, cu ochii închiși, parcă i-ar fi fost teamă de lumina soarelui. Zărindu-l așa, Apostol Bologa își reaminti brusc că l-a văzut în Zirin, la execuția lui Svoboda, instruind în spatele spânzurătorii pe caporalul scund și negricios care avea să fie călău. Apostol se scutură ca de un gândac grețos și se urcă în automobil fără să se mai uite la el. Numai când porni mașina, întoarse capul. Ilona era în poartă; gura zâmbea, ochii plângeau... Pe
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cale, peste trupul înfierbậntat de prea multă licoare bahică a unui tractorist curajos care încercase să-și întoarcă tractorul mai sus de fậntậna din vale. Din gura mortului se prelungea subțire un firicel de sậnge care se îngroșa treptat, șuvoind negricios apoi către bulgării de tină. Copil fiind, am avut cea dintậi tresărire în fața confruntării cu destinul. Stăteam împietrită lậngă trupul livid al celui trecut dincolo de fruntariile vieții și încercam neputincioasă să-i caut sufletul printre păduri și dealuri, printre livezi
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
rậnd pe rậnd ideile și, mai ales, de pledoaria pe care acolo, în intimitatea noastră, o făcusem în favoarea școlii. Nimic nu mi se părea mai înspăimậntător și mai sinistru ca despărțirea de școală. Cu mirosul ei de motorină din podelile negricioase, cu scậrțậitul acela sinistru din încheieturile bătrậnelor uși greoaie, școala era pentru mine un adevărat Paradis. Mă îndreptam către ea cu bucuria de a-mi umple sufletul de lumină și taină și reveneam cu plenitudinea întậlnirii cu minunata mea Frență
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
putred - putregiune veșted - vestegiune încurcat - încurcăcios [încurcă]ciune încărcat - încărcăcios - încărcăciune bolnav - bolnăvicios scârnav - scîrnăvicios gubav - gubăvicios trândav - trîndăvicios -ință/-enția [credință] - credincios [putință] - putincios [neputință] - neputincios [biruință] - biruincios [stăruință] - stăruincios 103 {EminescuOpXV 104} netrebnicie [trebuință] - trebuincios [netrebuință] - netrebuincios negru - negricios - negriciune alb - albicios - [albiciune] galben - gălbenicios în-gălben-i galben gălbenare gălbează gălbegit gălbeniciune gălbenicios gălbeor gălbenaș credință III ființă silință umilință voință dorință stăruință trebuință IV iscusință căință - căincios împac - împăcăciune - împăcăcios [bolnav] - bolnăviciune - bolnăvicios kraenklich [galben] - gălbenicios - gelbich* privință - privincios
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
s-au îmbrâncit puțin mai mult; apostrofat în felul acesta nepoliticos, numai el avea dreptul să împingă, a început să-i facă poze. Agasați amicii lui au sărit în sus: - Vrem și noi să ne pozezi moacele pentru președinte! Unul negricios a strigat disperat aranjându-și zulufii : - Pe mine să mă tragi în poză din profil că sunt mai atrăgător! Altul mai școlit: - Dacă ești atât de prieten cu președintele de ce nu vă luați... de mâini să vă pozați pentru Play boys
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
flori vinete, bătute și cu măciulii cât merele. Sânt convins că, la o adică, ai fi putut stoarce la hașiș din ei în veselie. Camera mea avea un simplu pat și atât. Alături era cea a gazdei mele, un june negricios, asudat, care bea toată seara și apoi venea la mine-n cameră cu un vraf de diplome: de la premiul luat în clasa I până la diploma de absolvire a facultății. Mi le-a arătat de zeci de ori, insistând asupra mediilor
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
claritatea realității, o întîlnire virtuală sub semnul respectului pentru adevăr - dar a unui alt adevăr, relativizant, ludic și simpatetic - cu cei pe care am învățat să-i iubim din scrierile lor. Fapte în copilărie era "mic și îndesat"1, foarte negricios, ca toți frații săi. La Cernăuți avea o frică patologică de stafii 2. Adolescent, "era un tânăr sănătos ca piatra", care la scaldă "punea în mirare pe toți cu manevrele ce făcea înnot"3. La maturitate devenise un bărbat mai
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
în timpul episodului ardelean "avea aparența unui om vagabund" (Grigore Dragoș). N. Densusianu se sperie de el: "O spun, nu în dezonorarea acestui om, ci în adevăratul înțeles al cuvântului, curgeau zdrențele de pe el". Era pe atunci "un tânăr cu fața negricioasă, cu ochi mari deschiși, cu un zâmbet pe buze"6. După zece ani, Mite Kremnitz îl privește cu detașare: "Mai mult scund decât înalt, mai mult voinic decât zvelt, cu un cap ceva cam prea mare pentru statura lui, cu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]