544 matches
-
ai lui neica Mihai, sunt ai patriarhiei până la Rusciuc, se scuză vodă. — Și de la Rusciuc vin unii, fără să știm noi, spre neica Mihai și alții în simbria noastră, cu caii noștri spre noi. Poștele sunt ale domniei. Întrebarea este: neica Mihai știe ce scrisori vin la spătărie? — Hai să aflăm, sugeră fericit domnitorul că poate abate în altă direcție atenția de la vestea propriu-zisă. Dar cu ce spune Corai că plănuiește Gin Ali Pașa, cum rămâne? întrebă prințul Constantin. Ștefan prinse
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sfârșitul perorației, pe buzele frumos arcuite ale fratelui Constantin va înflori din nou zâmbetul lui sincer și că, în cel mult un ceas, chiar măria sa taica va crede ceea ce spune acum doar ca să spulbere groaza din sufletele lor. — ...Cât despre neica Mihai biv vel spătarul, hai să mergem la biserică să ne închinăm de dimineață și să intrăm apoi în divan, acolo o să încerc să văz dacă știe de scrisoare. Ajunseseră miercuri și nu se ținuse nici un divan în săptămâna aceea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spătar Mihai, cu fața palidă încadrată de barba căruntă aproape albă, privea zâmbind spre voievod, dar pe măsură ce taina vizirului se dezvăluia, ochii îi deveneau tot mai strălucitori până ce o lacrimă se anină de pleoapele-i încrețite de trecerea anilor. Atunci neica Mihai își lăsă capul în jos și căutându-se în mâneca largă a caftanului tivit cu blană scoase o batistă cu dantele subțiri franțuzești și și suflă zgomotos nasul, prilej pentru a-și șterge ochii. Nu aflase de scrisoare până
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
subțiri franțuzești și și suflă zgomotos nasul, prilej pentru a-și șterge ochii. Nu aflase de scrisoare până acum, dar știa că ceea ce conține era adevărat. Din jilțul voievodal din fața lui, Brâncoveanul cu zâmbetul trist parcă-i spunea: „Ce făcuși, neică Mihai?” — Am vrut să aflați și domniile voastre și să ne sfătuim, ca să spuneți ce credeți că ar fi de făcut, spuse vodă prietenește. — Eh, acum când vine Paștele i-or fi trebuit grecului bani, cui nu-i trebuie la sărbători
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
așa: „Decât să învățăm cum să ne purtăm cu dușmanii, mai bine să-l ascultăm pe Hristos și să ni-i facem prieteni, iubindu-i”. Îl ascultase pe fostul mare stolnic, îi vedea profilul și al lui și al lui neica Mihai și nu avea impresia că taica reușise prea mult iubindu-i. În orice caz nu știuseră de venirea scrisorii prin rețea; acum or să afle, când o să le spună Ștefan Cantacuzino care era data expedierii scrisorii. 39 Agent polițienesc
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dăduse certitudinea că taica nu va avea soarta celorlalți Brâncoveni, Preda ot Brâncoveni, Papa și Barbu, pe care nu-i cunoscuseră ei copiii și nici chiar taica, decât din pomelnicele pentru morți ale sfintelor ctitorii ridicate de ei. — Mai facem, neică Ștefane, un panegiric ca cel de l am citit când a împlinit vodă cincizeci de ani? Acum îl facem împreună și-l punem pe vodă Matei ot Doicești să-l citească, șopti râzând Radu Brâncoveanu. — Fratele nostru și al domniei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
da, în grecește, gândi prințul, mai mult de atât neputând prinde. Ce complicată era viața! Și el, ca și taica, nu se putea despărți de Cantacuzini. Taica de naș Dinu pe care-l iubea din tot sufletul, iar el de neica Mihai. Știa că și neica îl iubește pe taica și că de șapte ori urzise împotriva lui și de șapte ori se întorsese și-i devenise credincios. De șapte ori? Nu, doar de șase ori se întorsese spre credință domnitorului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mai mult de atât neputând prinde. Ce complicată era viața! Și el, ca și taica, nu se putea despărți de Cantacuzini. Taica de naș Dinu pe care-l iubea din tot sufletul, iar el de neica Mihai. Știa că și neica îl iubește pe taica și că de șapte ori urzise împotriva lui și de șapte ori se întorsese și-i devenise credincios. De șapte ori? Nu, doar de șase ori se întorsese spre credință domnitorului. Acum complotează cu toți dușmanii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
iubește pe taica și că de șapte ori urzise împotriva lui și de șapte ori se întorsese și-i devenise credincios. De șapte ori? Nu, doar de șase ori se întorsese spre credință domnitorului. Acum complotează cu toți dușmanii noștri. Neica Mihai este cel care-i strânge ca într un mănunchi pe toți. Ilinca, fata lui neica, e măritată cu Dumitrașcu Racoviță, fratele lui vodă Mihai Racoviță, cel închis la Ediculé la Stambul. S-a lăudat la paznicii de închisoare că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
întorsese și-i devenise credincios. De șapte ori? Nu, doar de șase ori se întorsese spre credință domnitorului. Acum complotează cu toți dușmanii noștri. Neica Mihai este cel care-i strânge ca într un mănunchi pe toți. Ilinca, fata lui neica, e măritată cu Dumitrașcu Racoviță, fratele lui vodă Mihai Racoviță, cel închis la Ediculé la Stambul. S-a lăudat la paznicii de închisoare că dacă Dumitrașcu, frate-său, îl aduce legat la Stambul pe taica, îl pune sultanul pe el
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
muntele la Sibiu sau la Brașov, la moșiile noastre și i aș lăsa pe Racovițești, pe Mavrocordați și pe Cantacuzini să se încaiere între ei pentru Valahia. Doamne, ce-ar mai fi! Ștefane, Ștefane, geaba îl citiși pe Machiavelli, nu neica Mihai îi ține uniți snop, taica îi ține, ura față de taica, asta îi unește și le dă puterea, dacă n-ar fi taica, Doamne, ce-ar mai fi! Ștefan aproape că râdea, imaginându-și „ce-ar fi, dac-ar fi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dar nu intră, respiră adânc vrând parcă să-și umple pieptul cu aerul dinăuntru, închise la loc și porni repede să ocolească prin dreapta palatul. Ajunse în fața lui dinspre apus, fața frâncească, cum îi spunea taica, italiană cum îi spunea neica Mihai. Ispravnicul aștepta pe treptele de marmură care coborau în lac. — Poruncă, domnia voastră, îndrăzni intendentul. — O barcă? — Numaidecât. O aduc chiar eu? Da, dar repede, mă grăbesc să plec... Ispravnicul, intendentul palatului și moșiei de la Mogoșaia, un om de cincizeci
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
bălților Dunării ca să vedem ce e cu tâlharii care ațin drumurile... Cantacuzinii se ridicară câteșitrei și, după ce îl salutară ceremonios pe domn, ieșiră. În turnul corpului de gardă ceasul bătu de patru ori, chindia cum spuneau ei. — Să înțeleg că neica Mihai și naș Dinu cred că vestea pe care ne-a trimis-o doftorul grec este adevărată? întrebă vodă, fixându-l pe Ștefan. — Dânșii nu cred nimic, dânșii știu că este adevărată, răspunse prințul. — Nici o veste de la Bălașa, am primit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Șerban Vodă, și zestre Casandrei când s-a măritat, și bani la marele seraschier, și la han ca să nu jefuie țara trecând spre Zărnești. De drumul la Odrii ce să mai zic, altă politică de-a lui naș Dinu și neica Mihai. Li se părea că turcii sunt într-atât de slabi că dacă o să vină unul din ei domn, numaidecât se și unge bazileu. Alte pungi, alte inele, alți armăsari arăbești, că Brâncoveanul e putred de bogat. Când i-am
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ei întotdeauna au uneltit, au trădat, când la nemți, când la ruși, când la turci. Acum lucrătura lor este de a pune plecarea lui Toma la ruși pe seama mea, așa spune Greceanu și are dreptate: asta face naș Dinu și neica Mihai, l-au trimis pe Băleanu la Poartă ca să spună că eram înțeleși cu Toma... Acum vor ca să scoată din București căpitanii și lefegiii, aiurea, prin bălțile Dunării, chipurile după hoți, ca să ne poată prinde mai ușor și să ne
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
împărătești vlădica turna mir sfânt pe capul noului domnitor, spunând: — Vrednic este să fie unsul lui Dumnezeu. Toți cei de față răspundeau cântând; — Vrednic este! Doar spătarul Mihai se aplecă puțin spre stânga sa și-i șopti marelui stolnic Constantin: — Neică Dinule, mare lucru că ai apucat să-ți vezi visul cu ochii. Mare bucurie să-l vezi vodă pe Ștefan. Ar mai fi spus spătarul ceva ca să-și arate bucuria dar privirea veninoasă a fratelui mai mare îl îngheță. Era
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a așezat pe o poziție imposibilă, trădase un domn în favoarea altuia, amândoi fiindu-i nepoți în aceeași măsură; Stanca fusese sora aproape geamănă lui, de fapt de Constandinul Stancăi îl legau mai multe amintiri frumoase decât de Ștefan al lui neica Dinu. Se cutremură la gândul că nenorocirea lui Brâncoveanu ar putea fi mai mare.... Întotdeauna când se fac trădări grave, trădătorul își dă dreptate în baza preceptului „scopul scuză mijloacele”, dar... există și un dar. Constantin Brâncoveanu era fiul surorii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ar putea fi mai mare.... Întotdeauna când se fac trădări grave, trădătorul își dă dreptate în baza preceptului „scopul scuză mijloacele”, dar... există și un dar. Constantin Brâncoveanu era fiul surorii sale Stanca și Ștefan Cantacuzino era feciorul lui Dinu, neica Dinu. Stanca, Dinu și Mihai s-au născut la un interval de un an și două, trei luni unul de altul, au crescut împreună, au visat aceleași vise, cu Stanca a fost chiar și la Ierusalim. Nu o să se întâmple
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dacă marelui stolnic Constantin nu i-ar fi slăbit vederea, ar fi putut citi în zâmbetul spătarului disprețul pentru nepotul ajuns mare ban, care trecuse pe la Mogoșoaia ca să vadă dacă a mai rămas ceva de furat în urma turcilor. — Ei da, neică Dinule, reluă spătarul după un timp, mi-ar fi părut rău după clanțe. Acum, dacă domnia sa, marele ban, ne spune că-s la locul lor, m am liniștit. Clanțele erau ciocănite la Brașov și filigranul de deasupra e de argint
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ispravnicul cel bătrân are grijă de palat, deși umblau vorbe că ar fi nebun. Cică în fiecare dimineață, când răsare soarele pleacă pe lac cu o luntre și stă așa, se tot uită spre palat... I-ar spune și lui neica Dinu, dar nu poate. I-ar spune că Brâncoveanu nu a fost un domn, a fost o vreme, pe Constandinul Stancăi îl pot ține închis la Ediculé, dar amintirea vremii lui n-o s-o poată șterge nimeni. Îi pare rău
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
același sentiment de regret pentru acele vremi, părerea de rău pentru timpul care trece răpind cu el tinerețea cu visele ei. — Auzii că visterniceasa Maria s-a întors în Moldova, la moșia ei de la Hangu, intră și el în vorbă. Neica Dinu întoarse enervat privirile spre spătar și răspunse: — Care moșie de la Hangu? N-are nici un fel de moșie, e locul mânăstirii și egumenul a făcut jalbă la Neculai Vodă să-și ia satele înapoi. Și o să le capete, pentru că mânăstirea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nici un fel de moșie, e locul mânăstirii și egumenul a făcut jalbă la Neculai Vodă să-și ia satele înapoi. Și o să le capete, pentru că mânăstirea are toate zapisurile de danie pentru sate, tocmai de la ctitor, de la Miron Barnovschi. — Înțelesesem, neică Dinule, că vodă Neculai Mavrocordat vrea să dăruiască mânăstirea Hangu patriarhiei Alexandriei, preafericitul patriarh Samoilă fiind acum în Moldova după danii. Vrând ca Hangu să fie mai bogată, egumenul a dat-o în judecată pe visterniceasa Maria, soața răposatului Ilie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
închinau cu pocale umplute cu câte o oca de vin. Măria sa Ștefan Vodă era vesel pentru că a doua zi se pregătea să plece cu Curtea la Târgoviște. Mihai se gândea la visterniceasă, fiica lui Miron Costin, cel decapitat. — Bine, bine, neică Dinule, dar noi doi știm că dreptatea este de partea visternicesei, reluă el în șoaptă. — Numai Dumnezeu știe unde-i dreptatea! — Ba noi doi știm bine. Nepotul Ilie vistiernicul ne a arătat înscrisurile... Mai ții minte? Satele Bălțătești și Mânzești
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pleca Badea Ușurelu, trimis de taica, o zi și o noapte până la Iași să-i scape pe Cantacuzini de spânzurătoare, acum se pierd moșiile Cantacuzinilor în Moldova și noi... — Visterniceasa Maria nu e Cantacuzină și nepoată-sa și mai puțin. Neică Dinule, cum să nu fie Cantacuzină, dacă a fost soață vistiernicului Ilie Cantacuzino? Dar ce se întâmplă? În sală intrase un dorobanț și cu pas grăbit se îndreptă spre vodă Ștefan, îi șopti ceva, domnul îl căută din priviri pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
prăbușească jos ca un mal. Vodă Ștefan se repezi să-l ajute și amândoi, susținându-l, îl așezară într-un jilț. Bătrânul respira greu, fără să poată scoate nici un cuvânt, fața îi era roșie vineție, iar buzele palide tremurau sacadat. — Neică Mihai, să-l tragem colo spre laviță, să-l întindem pe spate. Aș, nu, ajută-mă să-i țin capul așa în sus, să i se scurgă sângele în jos, că dacă nu i se liniștesc vinele damblagește. Măria ta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]