537 matches
-
am balansat întotdeauna între Franța și Elveția". Jean-Luc Godard rămîne, printre altele, ceea ce a (mai) fost: un critic. Care foarfecă fără menajamente pe oricine. Cinema-ul lui Kusturica nu-i place. Chiar și filmul american de autor i se pare neinteresant. Gus van Sant, premiantul cu Palme d"Or de anul trecut, cu "Elefant", i se pare un fel de "sub-Antonioni; trebuie să fi gîndit-cîntărit-observat mult, ca să ajungi, ca Antonioni, să faci să se simtă pe un ecran ce vrei să
PROVOCATORUL J.L.G. by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12781_a_14106]
-
că, de exemplu, un epitet referitor la un critic care s-a arătat cândva neașteptat de generos e prezent aproape de fiecare dată când vine vorba despre el. Nu e singurul motiv pentru care Exercițiile de supraviețuire mi s-au părut neinteresante. (Din păcate, acesta e cuvântul.) Până la urmă, nu m-ar fi deranjat să-mi împrospătez memoria. Ce mă surprinde însă e cât de firavă e, la Ileana Mălăncioiu, granița dintre intransigență și maliție. Destule din adversitățile ei, pe care n-
Opera și cartea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6178_a_7503]
-
modificat, deoarece acum are întreaga libertate de a se exprima. Iar ceea ce înainte era interesant în pagina de proză și avea, poate, chiar un caracter documentar, întrucât ziarele nu puteau s-o publice, dar în literatură izbutea să treacă, devine neinteresant în concurența cu presa orală și scrisă. Apoi, cultura are nevoie de o anume distanță reflexivă. După cum cultura are nevoie de un cadru organizat, stabil, fie și pentru a-și manifesta neliniștea sau revolta. cred că avea dreptate. Dovada este
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
slabe ale geniului creator, fazele sale de rușinată neputință", secretul din "zonele amorfe", "de tăcere, de gol și de disperare", "orele de spaimă împietrită", neconsemnate nicăieri. Marii scriitori sînt incomozi (la fel și marii critici), ciudați, uneori reacționari și chiar neinteresanți. Salvarea noastră vine din faptul că alături de ei putem identifica o categorie interesantă, atrăgătoare, pe care ne-o arată Lucian Raicu și pe care o numește "a excepționalilor", cei ce simt ritmul timpului, merg întotdeauna în sensul cel bun, aceia
Orice carte are un destin? by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13839_a_15164]
-
m-am mai oprit din drum. Ce-a spus Sergiu prima oară când a văzut o pictură de-a ta? — Că e un borș. — Cum așa? Avea dreptate, pentru că ce făceam eu la început erau niște portrete în tuș, complet neinteresante. El era un rafinat, un perfecționist. Zicea: „Ce? Asta-i pictură? Nu vezi că n-are ritm, că nu transmiți nimic?“ — Cred că te-a făcut praf când ți-a spus asta. — Nu-i dădeam pe moment dreptate, fiindcă mă
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
gîndit la o nebunie, a lui, la o relectură, la o propunere cu o miză pe care numai el o vedea, la o spargere de șabloane, la o repunere în pagină a textului. E ca și cum ceva zace în pulberea drumului, neinteresant pentru nimeni și, la un moment dat, cineva se oprește, îl ridică, suflă peste obiect și el strălucește. Așa a suflat Dabija peste acest text și i-a pus în valoare o lumină, pentru mine, inexistentă. Alexandru Dabija a condus
Ce zic bobii? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13309_a_14634]
-
întorcea spatele, apoi "dobitocii", în fine, aceia care intrau în definiția "un om". Exclusivismul lui pornea nu din mizantropie, ci dintr-o filozofie a faptei. Acela pentru care avea o stimă nelimitată, considerând capacitatea lui, era "om". Ceilalți (excluzînd pe neinteresanți) erau dobitoci, și în categoria asta intrau mai toți oamenii cu care avea de-a face Ioanide, întrucît expresia nu indica disprețul total, ci numai constatarea unei imperfecții. În-tr-un cuvânt, arhitectul pretindea să judece oamenii după un canon, având totdeauna
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și o excitație chimică, o senzație de furnicare, i se împrăștie prin sînge, lărgind toate canalele și umflîndu-i penisul jos și căile respiratorii deasupra. Și, dincolo de toate, sufocarea aștepta ca o amenințare neîmplinită. Autobuzul opri pe o stradă cu case neinteresante, pe malul unui lac. Thaw și Ruth coborîră și o găsiră pe prietena mamei lor așteptîndu-i într-o mașină. Ruth se așeză în față, lîngă ea. Era o femeie măruntă, cu o gură strînsă, care brusca schimbătorul de viteze. Thaw
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și lui comicii. Sigur, când cumpăraseră televizorul, un "Rubin 102", el fusese fericit mai ales că putea vedea duminicile "Poșta copiilor" și apoi " Aventurile căpitanului Val-Vîrtej". În rest, era un film vinerea, marțea era pauză, iar in celelalte zile emisiuni neinteresante, la care nu se uita nimeni. Doar sâmbăta, de vreo jumătate de an, se dădea "Sfîntul". Duminică dimineața auzeai din zori cîntecelul: "Poșta, poșta, a sosit poștașul,/ Pentru fiecare-avem cîte-un răspuns,/ Scriți pe plic adresa pentru Așchiuță,/ Plicul la cutie
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
vrut atât de mult ca anul acela să-l ia și pe el, cum își luau alți oameni copiii, să vadă și el defilarea cu adevărat, nu așa, începutul și sfârșitul ei și ceva la televizor, unde totul devenea... nu știu cum, neinteresant, fiindcă mai mulți crainici tot spuneau ceva și imaginile urmau înțepenite, doar în alb și negru, și-i tot arătau pe tovarășii din tribună, niște oameni ca toți oamenii care aplaudau și făceau cu mâna. Uneori însă arătau la televizor
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
După o jumătate de veac în care politicul a fost disprețuit, pe bună dreptate, de orice om care se respectă, era normal ca el să încerce să-și ia revanșa în fața culturii. Când spun asta nu am în vedere cazurile neinteresante ale celor care au eșuat în cultură numai fiindcă nu aveau dosar bun și acum se întorc unde le era de fapt locul (deși nici acest fenomen nu poate fi neglijat). Lucrurile se restabilesc greu și pentru că lumea nu s-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
străduit din răsputeri să mă pun în locul lor, să privesc din perspectiva lor și să simt ce era în sufletul lor. De aceea, nici unul dintre cei intervievați nu m-a considerat „plictisitor“ și nu a spus că întrebările mele sunt „neinteresante“. Am fost fascinat de fiecare poveste și persoană în parte. M-a impresionat din nou intensitatea cu care omul privește până în depărtări măiestre. Îmi amintesc exact aceste trăiri. Am avut mai multe reguli pe parcursul interviurilor. Cartea avea un anume scop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
făcut ca zidul să devină mai mare. Oamenii se purtau bine cu mine, am cunoscut și câteva fete. Mă gândeam: «Eu și cu fata asta ne-am înțelege bine», dar asta ridica un zid între noi. Cursurile nu erau chiar neinteresante, problema mea era legată de oameni. Nu mă puteam înțelege bine cu nimeni. Mă duceam la petreceri, dar băutura și lucrurile de genul ăsta nu reprezentau nimic pentru mine. Disprețul față de ce era în jur creștea treptat. Gândindu-mă acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
explicații clare cu privire la lucrurile acestea. Unii nu știu să distingă între cele două realități, astfel cititorul fiind în dilemă. Încep să apară din ce în ce mai multe lucruri interesante în lumea nonfiction. Noi facem studiu de caz. În multe situații faptele sunt total neinteresante. Pentru că așa suntem obișnuiți, în timp ce ascultăm adevărurile, imaginația începe să le înflorească. Însă, dumneavoastră ați reușit să reproduceți întocmai imaginea celorlalți. Murakami: Citind declarațiile pe care le-am adunat în carte, credeți că există vreo persoană care are nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
au avut prilej de-a lungul timpului să se afirme - poetic sau științific, în limba română sau într-o limbă străină, glumind sau dimpotrivă scrutând realitatea cu ochiul detașat al jurnalistului în formare. Revistele școlii nu-s nici puține, nici neinteresante și nici lipsite de tradiție... De ce? Fiindcă sunt ticluite cu suflet, cu dăruire, cu respect. Consiliul elevilor editează anual revista O.M.G. (organizăm, mediatizăm, garantăm!), care, așa cum o comunică și titlul, poate fi asociată din start cu ideea de nonconformism
Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Săndica Bizim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1863]
-
Valuri, valuri, mereu valuri. La începutul primului caiet putem citi un fel de dialog al Eugeniei Ionescu cu sine: - Spuneai că ai multe caiete cu însemnări și tot felul de documente. - Am, dar se referă mai mult la umila și neinteresanta mea făptură - veriga mult prea mică, interesantă e viața întregii familii, și eu nu mai știu multe despre ea. - Și dacă ai ști? Ar mai crește încă depozitul de „exponate“ pe care și așa nu-l mai poți suporta! - Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
îi ia fiului revista, se uită): Tu înscrie-te la politologie dacă ai chef de lucruri rușinoase. GETA: Da' ție la ce-ți trebuie fițuica aia? FANE: Mă inspiră pentru nudurile mele. Pentru că m-am hotărît. Nudurile în pictură sînt neinteresante. Mă las de pictură! BUNICA: Slavă cerului! FANE: Și mă apuc de fotografie!! Mă duc la revista asta și le spun să mă angajeze. Am ochi? Am. Am și mînă... Aparatul funcționează. Stați să vi-l arăt. (femeile îngrozite: "Nuuu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
a făcut să danseze în draci. În rest, am mai pierdut ziua de sâmbătă cu suedeza Victoria Tolstoy, stră-strănepoata scriitorului rus, care tot din auzite nu a fost pe placul publicului mai sofisticat, interpretând un fel de jazz comercial și neinteresant. În schimb, cel care se pare că a făcut senzație a fost francezul de origine vietnameză, Nguyen Le, cu jazzul lui cu influențe rock, funk, etno și world music. Luându-mă după afiș, îi invidiez pe cei care i-au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
are, conform specialiștilor unei firme de construcții care a purces imediat la măsurători, numai 70 de metri. Spre deosebire de fratele lui din Porto, care se înalță la vreo 75 de metri. Brusc, cariera bradului românesc se curmă. Marea dezvăluire îl face neinteresant. Încep discuțiile despre bani - cine i-a dat, câți s-au cheltuit, de ce s-au cheltuit atâția pentru un „biet“ schelet metalic? Vă veți întreba, desigur, ce mi-a venit atunci să consum atâta spațiu tipografic cu un brad care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
pe partea cu fotografia. Am pus-o în geamul bufetului din bucătărie, nu destul de sus însă ca să nu încapă în lăbuțele Ioanei. Am găsit-o de vreo două zile sub pat. Avea un colț rupt și, peste textul meu (dulcegării neinteresante), ca și peste adresă, erau desenate cu carioca verde deschis - AZOMUREȘ - gogoloaie mici, cu ochi, nas și gură, înconjurînd un gogoloi mare cu ochi, nas și gură. "Ăsta ești tu cu cele o sută de surioare pe care o să mi
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ceva pe lume e socializarea! Mă simt bine numai singur!" Iar apoi, văzând că totuși rămân, din inerție, pe traiectorie, și-a aruncat disperat, cu voce stinsă, ultimul argument: "Oricum, n-are rost să conversați cu mine, pentru că sânt complet neinteresant. Așa că, vă rog, nu insistați. Lăsați-mă-n pace!" Vă imaginați cum am rămas... Mi s-a șters surâsul de pe buze, dar tot n-am cedat. Firea mea mămoasă, nefericita... Știți cum mârâia la-nceput? Parc-aș fi venit să-1
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
În ce stadiu e? Am scris scenariul abia. E în faza incipientă, dacă vrei, de obținere de bani. Cum se cheamă? O denumire temporară, de lucru, ar fi Andrei are talent. Cine e Andrei? E un copil gras și absolut neinteresant, pe care tată-său, tot gras și neinteresant, îl aduce să-l dea la cor și el are 8 ani și e afon. Și bineînțeles că există un personaj pozitiv care refuză să ia un copil care nu știe să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
E în faza incipientă, dacă vrei, de obținere de bani. Cum se cheamă? O denumire temporară, de lucru, ar fi Andrei are talent. Cine e Andrei? E un copil gras și absolut neinteresant, pe care tată-său, tot gras și neinteresant, îl aduce să-l dea la cor și el are 8 ani și e afon. Și bineînțeles că există un personaj pozitiv care refuză să ia un copil care nu știe să cânte: compozitorul. Și mai ales dacă ați auzi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
William Hurt, Forest Whitaker, Sigourney Weaver), de egală importanță cu rolurile unor actori mai puțin cunoscuți, nu e în măsură să-ți stârnească respectul. Odată ce te prinzi cum se asamblează puzzle-ul, sau chiar mai devreme, curiozitatea dispare. Teroriștii sunt neinteresanți, goana neimportantă, dar faptul că președintele SUA (William Hurt), imobilizat și chiar sedat, nu stă ca momâia, ci încearcă să se elibereze - asta te poate gâdila plăcut. Finalul e în același ton, când „badigardul“ (Dennis Quaid), care aleargă un sfert
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
întors-o pe dos. Buzele îi sânt țepene și triste. Avînd zâmbetul fățarnic / Pe-a ei buze de coral." Buze de orientală tristă, de creolă tristă, de idol trist. Iese din baie și începe să se îmbrace. Mi se pare neinteresant, de altfel sânt și în criză de timp, așa că părăsesc garsoniera, ies pe ușa blocului și mă târăsc, hidos, translucid, cu labele mele păroase ocupând tot trotuarul, pe ulițele gloduroase, întunecate, ninse din preajma blocului ei. Câțiva trecători se plimbă încoace
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]