801 matches
-
Pavel, care-i arunca din când în când câte ceva, atenție deosebită de care se simțea copleșit, lătrând într-un fel aparte, prietenesc, a joacă. Doamna Pavel părea străină de evenimente, deși nu era, nimeni nu putea să fie, o nerăbdare nelămurită stăpânea pe fiecare, căuta să-și liniștească soțul a cărui tristețe era ușor de observat, fără a-i cunoaște însă adâncimea, nu o putea măcar intui, deși se împlineau aproape treizeci de ani de când erau împreună. - Nu se poate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
urmă fusese naționalizat, odată cu interzicerea firmelor particulare). Ne primi cu jovială politețe, dar consultul, căruia Ana - în prezența mea și-a fiicei - i se supuse cu stăruința unor întrebări comune bolnavilor preocupați de soarta sănătății lor, se sfârși cu o nelămurită ridicare de umeri din partea doctorului care-i spuse că e sănătoasă, că nimic din neliniștile ei nu se confirmau. - Cum? Sănătoasă? întrebă zâmbind, mimând contrarietatea. - Da doamnă, perfect sănătoasă. Râserăm bucuroși, și la plecare, doctorul îi promise că-i stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
altă viată, adică mult înainte de a mă naște din nou, dar el, greu de cap, nu pricepea nimic, mă enerva: Cum se poate să nu înțelegi, îi spusei, un lucru atât de simplu, de firesc?, însă el rămase mai departe nelămurit și se uita mirat dar nu protesta, așa cum m-aș fi așteptat, pentru că-l știu gelos, ci dimpotrivă se înveseli, nu știu ce gândea că ne îmbrățișă pe amândoi și după câteva clipe se scuză că trebuie să se întoarcă la birt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
frontierei dintre India și China de la Ștefan Voicu, care făcuse parte din delegația ce a fost în Asia și a călătorit în avionul prezidențial. Poate că mai multă precizie ar oferi date din documentele chineze ale vremii; până atunci, rămân nelămurite unele lucruri: conducerea sovietică ar fi dat colonelului sovietic ordinul de trecere a frontierei indo-chineze riscând încă un conflict, în afara celui pe care îl declanșase cu S.U.A., iar colonelul l-a executat fără să fi informat Delegația română? Cum puteau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
prin îngrămădirile de nouri zdrențuiți, curgeau izvoarele de foc ale zorilor trandafirii, peste apa și peste munții de neguri din baltă. Ploaia tot cădea, dar din ce în ce mai rărită, glasul aspru din lunci contenise - și în liniștea care învăluia singurătatea, prin ceața nelămurită a zorilor, încălecai și pornii ca alungat de ceva spre Sărățeni. IVtc "IV" Dragostea înflăcărată, cea dintâi dragoste, mă ardea! Tremuram ca scuturat de friguri în odaia mea, singur, pe când afară ploaia tot cădea. Și mă gândeam la fiecare clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
frica mânilor acelora mari, care m-ar fi putut strivi într-o clipă; frică de ele și de mânia multă vreme închisă, care ar fi putut să izbucnească dintrodată și să se abată și asupră-mi. Asta o simțeam însă nelămurit numai, în clipele acelea, în fundul ființei mele, ca o adiere slabă, ca un tremur ușor. Apoi se întoarse Sandu crâșmarul, dădu țuicile zâmbind, dădu pacul de tutun și-și puse mânile-n șolduri: — Boierule, am pus la fript un pui, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și mă dă la câni... Am înțeles tot. Și pe urmă maica a murit!... Eu o priveam cu neliniște. Înțelegeam acum și întunericul din sufletul pușcașului și, poate, și simțirea mai deosebită a Chivei. Dar greșala tinereții mele o vedeam nelămurită încă: nici nu puteam s-o înțeleg; cumplitele lucruri neguroase de demult, totuși, îmi trimeteau o adiere de durere din mormântul trecutului. Iar Chiva, alături, se gândea cu ochii negri, mari, nemișcați. Deodată zise cu glasul moale: — Și maica a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pornii, pe lângă stupii de lângă pârău, prin marginea desișurilor, spre câșlărie. Mă gândeam cu milă la nevasta lui Voinea, la suferința ei vădită; mă gândeam cu mirare la vorbele-i întrerupte, la povestea ei cu Ileana lui Ion Macovei și simțiri nelămurite, amestecate cu bănuieli vechi, îmi nelinișteau sufletul. Voinea venea pe potecă. Venea întunecat. Îl zării tocmai când începeau a cânta tălăngile vacilor boierești, în poieni și tocmai când din urmă, pe drumul pe care venisem eu, se arătă și boierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Ungurul nu se mai vedea; șleahul se potolea, și el se trăsese în întunericul lui. Iar în bătătură, sub plopii subțiri, la focurile care se zbăteau în întuneric, oamenii tăcură. Stăteau pe coaste și focul le rumenea fețele. Erau oameni nelămuriți, și fețe nelămurite; și Petrișor Damian, privindu-i cu ochi tulburați, se simțea mai tare și mai cu curaj decât toți - deși din umbra neagră a hanului poate pândea bărbatul hangiței... — Eu nu mă tem de nimica! zise el cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mai vedea; șleahul se potolea, și el se trăsese în întunericul lui. Iar în bătătură, sub plopii subțiri, la focurile care se zbăteau în întuneric, oamenii tăcură. Stăteau pe coaste și focul le rumenea fețele. Erau oameni nelămuriți, și fețe nelămurite; și Petrișor Damian, privindu-i cu ochi tulburați, se simțea mai tare și mai cu curaj decât toți - deși din umbra neagră a hanului poate pândea bărbatul hangiței... — Eu nu mă tem de nimica! zise el cu tărie. Și spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
încet, pe furiș, cu dosul palmei. —Tare-i frumos! zicea ea la urmă, în amurg; și pleca cu părere de rău spre casă. Multă vreme, înainte de a adormi, prin cap îi vâjâiau vorbe și-i tremurau în ochii închiși icoane nelămurite. Tudorița era singură în partea aceea de târg, și zilele-i treceau mai ușor cu fata lui Sanis. Vorbeau despre întâmplările târgului și mai ales despre ale mahalalei: despre o lehuză, despre o moarte, despre o bătaie. Sâmbăta, Haia venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
am sfădit!... Atuncea de unde știi toate acestea?... Ștefan se opri și se întoarse spre fată. Se opri și ea. Erau singuri, într-un colț depărtat de toloacă, în capul mahalalei, împresurați de împletituri fantastice de spini și buruiene, sub pulberea nelămurită, fugară, schimbătoare, a lunii. Vântul fugea slobod împrejurul lor, îi împresura în vârtejuri călduțe. Ea îl privea deodată în față cu ochii arzători, țintuiți parcă cu două ace de argint. Și deodată prin pieptul lui Bucșan trecu o adiere, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a râvnilor ei; buzele murmurau încet, și ochii priveau neclintiți, mari, înecați într-un văl de suferință, de iertare și de nădejde. Și târziu, în așternut, ghemuindu-se, după ce stânsese lampa, asculta cum trec pe-afară învăluirile, suspinele și glasurile nelămurite ale vântului de început de toamnă; privea un timp la sâmburele de lumină al candelei și la rumeneala de vis și de zori a icoanei; apoi adormea. Iar pe la începutul lui octombrie, într-o sară, Reiza de peste drum auzi țipete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
trece. Fata simțea ca o legănare, parcă plutea într-un gol, și asculta ca din depărtări glasurile lor... Ca din depărtări, lin, parcă-i venea ogoirea unui cântec. O pătrundea domol, în suferința ei amară. Eresurile vechi pluteau în juru-i nelămurite, izvorâte ca dintr-un trecut de negură. Câte-un răstimp, o cucerea din nou lunga domnie a trecutului; rămânea cu ochii țintă, măriți, ascultând o șoaptă tainică, din lăuntru-i. Murmurând cu creșteri și scăderi de voce, uneori Sanis se închina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
înspăimânta. În adolescență, tânjisem după o comuniune cu un soi de ființă spirituală. Nu cu Dumnezeul catolic din copilărie, pentru că asta ar fi fost ceva mult prea banal, oricine ar fi putut avea asta (dacă trăia în Irlanda). Dar divinitatea nelămurită, multifuncțională, ce domnea peste „plasele de prins vise“, chakre și fuste cu franjuri îmi stârnea imaginația. Mai ales pentru că puteai să tot adaugi reiki, cristale, guarana etc.; lista, atâta timp cât rămânea „spirituală“, putea continua la nesfârșit. Coincidențele și orice lucru straniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
am prins o propoziție întreagă. Nu era nici o îndoială asupra a ceea ce era. Am auzit fiecare cuvânt limpede. Era: „UUUD până în oooaaa-se!“ Era Ornesto. Sus. Cântând It’s Raining Men. De îndată ce mi-am dat seama ce era, toate sunetele confuze, nelămurite au căpătat deodată sens. „A-le-luuuuuuuuu-ia! Plouă cu bărbați! La la la la la LA.“ Pentru o clipă n-am simțit nimic. Absolut nimic. Nu mai fusesem niciodată într-o situație ca asta. Nu știu cât timp am stat în camera întunecată, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pe șampanie? zise Simon, revenind la ceea ce îi spusesem eu mai devreme. Da. De ce? Ceva în tonul lui sunase ciudat. Spuse prea sec: —Ah, Charles aruncă banii aiurea în stânga și-n dreapta. — De ce nu ar face-o? l-am întrebat nelămurită. Sigur câștigă o avere! Simon a ridicat din umeri. Numai șaptezeci de mii de lire. Mi-a atras atenția „numai“. — Iar în comparație cu ratații de pe continent cu care umblă, ăștia sunt doar bani de buzunar - ei au venitul familial pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
poate fi o propoziție! Ea descrie de fapt o perioadă anume de timp. Șase ore dintr-o zi din luna august sau septembrie 1944. Șase ore În care cel care rostește acum această propoziție s-a vindecat (cum?) de frica nelămurită ce-l stăpânise cu siguranță la ora opt dimineața În acea zi. Șase ore În care el a făcut unele mișcări de corp neînvățate sau Învățate la instrucția de front, a văzut murind lângă el sau mai Încolo oameni pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
fel Încât să participe la toate evenimentele satului pentru a-l cunoaște cât mai bine, un priveghi era un bun prilej de studiu al mentalităților și obiceiurilor, dar nu avu curajul să-l Însoțească pe bătrân. Un fel de frică nelămurită a stăpânea; de ce se Întâmplase să ajungă În satul În care urma să fie Învățătoare, cel puțin câțiva ani, o dată cu moartea cuiva? — Vă era rudă? - Îl mai Întrebă ea pe bătrân. — Nu - zise acesta - eu nu mai am rude de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Spune că În zilele următoare a fost liniște În sectorul lor și doar treceau mașini cu răniți de la 7 Pionieri și 5 Dorobanți. Continui să cred că desăvârșita discreție a relatării nu se datorează vreunei eventuale autocenzuri, cât unei spaime nelămurite. El nu este, și poate că nu va fi niciodată, un narator omniscient. Este și va fi mai degrabă uimit, Înspăimântat și În același timp Îmbărbătat de ceea ce Îi este dat să povestească. Poate filmul să povestească În felul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
dulci mă înăbușeau, se unduiau deasupra mea. Tu nu erai acolo... eram nedumerit, îmi lipseai ca substanță și, nervos că nu te găsesc unde trebuie, călărindu-mă, îmi percepeam bățul tremurând de încordare. Am rămas un răstimp într-un extaz nelămurit, cuprins de dorințe sfâșietoare, însă acea stare de admirație neînchipuită se îndepărta. Concepțiile... întrecerile, combinațiile noastre comune și mai ales nocturne se distanțau. Înfuriat, mi-am perceput bățul cum se moleșește. Eram supărat că numai în acea stare înțelegeam să
?edin?a by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83735_a_85060]
-
ce este aceasta? întrebă, în timp ce întindea mâna în care ținea câteva fire de iarbă. Este iarbă și are culoarea verde. De ce are culoarea verde? Pentru că a furat culoare din ochii tăi. Fetița privi spre el cu ochi uimiți de curiozitate nelămurită. Dar asta este o poveste pe care ți-o voi spune înainte de culcare. Acum trebuie să mergem să facem nani. Cu gândul la povestea care va urma, fetița se lăsă purtată de brațele ocrotitoare ale mamei, abandonându-se ca într-
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
de tip capitalist<footnote Coordonator: Dan Berindei, op.cit., vol. VII, tom I, p.136-137, Gheorghe Platon, Geneza..., p.115-117. footnote>. În privința creșterii demografice din teritoriul cercetat, după dispariția satelor Cârstești, Călugăreni și Plopi, în secolul al XVII-lea, în condiții nelămurite încă, populația satelor Belcești, Ulmi și Poleni a cunoscut mari fluctuații în cursul secolului al XVIII-lea, cauzată îndeosebi de fiscalitatea practicată de regimul fanariot, precum și de abuzurile administrației de stat. Pentru a releva acest aspect este suficient să menționăm
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
Întrebat, aplecându-mă complice spre ea. De fapt nu-mi păsa, dar m-am gândit că fac ce trebuie. Nu „cine“, „ce“! aproape a urlat ea În șoaptă. Încă nu-și dezlipise privirea de la femeie. —Ce? am Întrebat eu, tot nelămurită. Cum adică „ce“? Glumești? Nu vezi? Ai nevoie de ochelari? Am crezut că face mișto de mine, dar a căutat În geanta ei supradimensionată și a scos o pereche de lentile cu rame de sârmă. Uite, ia-i pe ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
În doze egale. —Bette, Bette, nu-mi vine să cred cât timp a trecut! țipă fata lângă umărul meu. Stătea cu bărbia lipită de sânii mei Într-un mod destul de neplăcut, ținând cont de faptul că identitatea ei era Încă nelămurită. Mă mai ținu În brațe câteva secunde și, când se retrase, nici că se putea să am o surpriză mai mare. Abby Abrams. —Abby? Tu ești? Mamă, a trecut ceva timp! am spus cu multă grijă, Încercând să nu arăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]