2,225 matches
-
-și sacoșa burdușită, copiii ieșeau de la școală, iar lumina strecurându-se printre norii rari, alterna cu umbra și asta făcea ca întreaga atmosferă să capete patină, părând a fi desprinsă cumva din niște ilustrate îngălbenite de vreme. Și asta o neliniștea. Se simțea pendulând cumva între un trecut care devenea brusc prezent și un prezent tot atât de efemer, ca licărirea unei raze de lumină în unda apei. De parcă ar fi fost o gâză pierdută printre pliurile aflate într-o permanentă rearanjare ale
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]
-
nordul Mării Caspice și privea spre viitoarele cuceriri. Simți cum lumina sângerie a apusului îi intră ca o forță în trup și o bucurie fără seamăn îl cuprinse. Era într-adevăr stăpânul lumii! *** Zorii se iviră iar comandantul gărzilor se neliniști. Stăpânul era tot pe culmea colinei, tot călare și nu dăduse nici un ordin. Începu să se foiască și să se consulte cu ceilalți șefi. Ce era de făcut!? Că dacă-l deranjai din meditație fără un motiv serios deveneai mai
MARELE HAN de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383959_a_385288]
-
bună vreme făcut nevăzut ?! Unde-s plecați stăpânii binecuvântați până ieri?! În urmă-le, semn ciudat, timpul alene se prelinge, parcă spre alte zări nechemat... Fațada e tristă și-o notă vetustă afișează vederii. În piept inima-mi saltă a neliniști perfide. Și-mi făgăduiesc gardianul clădirii să mă fac, benevol să veghez ce mișcări dincolo de pereți se petrec. Hotărârea e luată. Odată noaptea lăsată, trec la faptă. Cu durere în suflet escaladez hoțește gardul. Târcoale de fur dau casei în
INTRIGA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382831_a_384160]
-
lividă a amiezii, deodată inimile ne-au fluturat de bucurie ca niște drapele pocnind în vânt. Și te-ai alintat și ți-ai amânat aventura. Vinovată întoarcere. Peste ecluze au năvălit apoi apele adânci ale viselor și refluxul te-a neliniștit. Oglindit în gustul amar din bașicile spumei sărbătoream ploaia. Noapte senina peste munții de sare si carapacea scoicilor plesnind sub incendiul nisipului. Și tu suferind în toropeala sângelui ca o privighetoare în somn. Furtună și pescăruși în larg. Cântec în
ÎN AṢTEPTAREA PLOILOR de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382904_a_384233]
-
CER ȘI PĂMÂNT, de Alexandra Mihalache, publicat în Ediția nr. 2116 din 16 octombrie 2016. Între cer și pământ mai caut răspuns, O toamnă în care dureri am cules Iar tu fără urmă să pleci ai ales Și toarce-n neliniști un vers nepătruns. Răpus de poveri într-un dor ne`nțeles Mai tremur în palma tăcerii ascuns, E rece pustiul în care-am ajuns Căci doar amăgirea suspină-n eres. Cum lunec spre iarnă cătând propriul Eu Rămân prizonier, iar
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
Un gând înnoptează în rugă mereu, Eu n-o să mă vindec nicicând de senin... Citește mai mult Între cer și pământ mai caut răspuns,O toamnă în care dureri am culesIar tu fără urmă să pleci ai alesși toarce-n neliniști un vers nepătruns.Răpus de poveri într-un dor ne`nțelesMai tremur în palma tăcerii ascuns,E rece pustiul în care-am ajunsCăci doar amăgirea suspină-n eres.Cum lunec spre iarnă cătând propriul EuRămân prizonier, iar tu un destin
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
Prin vântul, întețindu-se, de lemn. Apoi mă uit subit în calendare,... VIII. ÎNCHISTARE DE SEARĂ - ȚĂRII MELE, de Lorena Georgiana Craia , publicat în Ediția nr. 2216 din 24 ianuarie 2017. Zăvoaiele nu mai cresc, Munții se despăduresc, Mările se neliniștesc, Frunțile îmbătrânesc, Copiii nefericesc, Părinții se răzvrătesc, Iernile înnebunesc, Verile lungi se feresc De seri, ce dezmorțesc Umerii, ce-mi dezgolesc Atunci când toate privesc Cu ochii-nchiși nefiresc; Așa că precupețesc Colț din albastrul ceresc Și-aștept și eu să plesnesc
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
Să îmi țin calul negru în frâu, Să umplu stupina cu miere, Să fac ciocârlia să zbiere, Să văd cum din mine, tot, piere Zăvoiul. - Iar munții și ... Citește mai mult Zăvoaiele nu mai cresc,Munții se despăduresc,Mările se neliniștesc,Frunțile îmbătrânesc,Copiii nefericesc,Părinții se răzvrătesc,Iernile înnebunesc,Verile lungi se ferescDe seri, ce dezmorțesc Umerii, ce-mi dezgolescAtunci când toate privescCu ochii-nchiși nefiresc;Așa că precupețescColț din albastrul cerescși-aștept și eu să plesnescPe ramul primăvăresc.Aș vrea să
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
asemenea în filozofia hindusă și budistă. Mulți filozofi au avut contribuții de-a lungul vremurilor asupra dezvoltării acestei teorii. Părăsirea oarecum discretă a filozofiei Greciei s-a simțit încă din „Teoria intuiției în fenomenologia lui Husserl”. Extinderea, dominația „Theoriei” îl neliniștea pe Lévinas. Mai mult decât oricare altă filosofie, fenomenologia, pe urmele lui Platon, trebuia să fie „lovită de lumină”. Acuzația, la început timidă - greu fiind să înalți un discurs filozofic asupra luminii, ideea platoniciană a Binelui fiind aflată mai presus
EU ȘI CELĂLALT de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383271_a_384600]
-
secretar Petrea, instalat în funcție doar de câteva luni, care pentru prima dată ne vorbește nouă, primarilor: - Tovarăși primari, v‑am convocat la această ședință fulger ... Se îneacă ... deoarece s‑au întâmplat niște evenimente neprevăzute... Rumoare în sală. Nu vă neliniștiți! Totul este sub control! Organele de partid și de stat au luat toate măsurile pentru ca ordinea și liniștea să domnească la toate nivelurile. Tușește nervos! Aveți grijă ca și la comunele pe care le conduceți să fie totul sub control
BIETUL OM SUB VREMI CAP III PRIMARITA- O ALTFEL DE CARTE DESPRE CADEREA COMUNISMULUI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383249_a_384578]
-
pardoseală. Dante nu Îi răspunse, absorbit de propriile gânduri. Își Întoarse privirea către fâșia de cer aflată dincolo de ferestruică, fixând stelele și desenele lor de pe bolta cerească. Straniu fel de a-și Începe mandatul În fruntea Comunei. Semnele rele Îl nelinișteau. Se scutură, ridicându-și fruntea dintr-o dată, și apucă sceptrul aurit pe care Îl lăsase pe cufăr. — Să mergem, porunci, luând-o Înaintea lui Bargello peste prag. Străbătură lungul portic, unde dădeau ușile chiliilor. Dante se gândi la ceilalți cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
bătut atâta cale pe zăpușeala asta? - întrebă Barzovie-Vodă. Venerabilul Samoilă făcu un pas înainte și dădu să deschidă gura, dar atunci Vodă spuse cu blândețe: — Da’ de ce stați în picioare? Luați loc, vă rog. Stați în genunchi. Boierii se uitară neliniștiți unii la alții, apoi îngenuncheară. — V-ascult - spuse Barzovie-Vodă. — Măria-Ta - zise venerabilul Samoilă - mă știi că n-am vorbă lungă. Vremurile sunt grele. Suntem acuma o turmă fără păstor și zice-o vorbă de-a noastră: o turmă fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
veche mașină de scris și o umbrelă de soare. Nimic care să merite să mă duc până acolo dacă sunt în pericol. Aparatul de fotografiat, pozele și actele le port cu mine tot timpul. Pilotul răsuflă zgomotos, arătându-și astfel neliniștea - sau mai bine zis proasta dispoziție. — Poate că ești sau poate că nu ești în pericol! - răspunse. Poate că exagerez, dar e mai bine să nu riști. Mă gândeam să mă duc să-l văd pe tuareg, dar cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
și întrebă pe un ton imperativ: Cine e Maurizio Belli? Cel mai tânăr dintre ei abia șopti: — Eu! Vino cu mine! — Unde? — Nu pune întrebări! Tonul său era atât de sec și tăios, că sărmanul băiat aruncă doar o privire neliniștită spre tovarășii săi și apoi se ridică. Gacel îl împinse ușor până aproape de ieșire, apoi îl legă la ochi cu o năframă și-l obligă să se aplece, ca să poată ieși fără să se lovească de stânci. — Ce vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de duhoarea purtată de vânt până în inima câmpiei, începură o cursă nebunească fără țintă, pentru că ceea ce se întâmpla era un diabolic fenomen contra naturii, pe care nici unul dintre ei nu-l mai văzuse până atunci. Și așa cum oamenii reușiseră să neliniștească și să zăpăcească animalele, animalele reușiră să zăpăcească și să-i neliniștească pe acei oameni, care nici pe departe nu-și puteau închipui că acțiunea lor avea să dezlănțuie o asemenea goană nebună. Minutele ce urmară fură mai mult comice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
fără țintă, pentru că ceea ce se întâmpla era un diabolic fenomen contra naturii, pe care nici unul dintre ei nu-l mai văzuse până atunci. Și așa cum oamenii reușiseră să neliniștească și să zăpăcească animalele, animalele reușiră să zăpăcească și să-i neliniștească pe acei oameni, care nici pe departe nu-și puteau închipui că acțiunea lor avea să dezlănțuie o asemenea goană nebună. Minutele ce urmară fură mai mult comice decât tragice. Insuportabila putoare a cadavrelor era dovada că moartea înstăpânise pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
poliția m-a întrebat dacă am vreo cheie de la apartamentul lui Lee și, în caz că așa era, dacă o vizitasem la prima oră a dimineții în care a murit. Nu puteam să-mi dau seama dacă această informație în plus a neliniștit-o. A ascultat în liniște, cu o concentrare aproape palpabilă; faptul că aș fi putut să ghicesc că fusese cineva în apartamenul lui Lee în dimineața aceea nu părea să o deranjeze mai mult decât restul lucrurilor pe care i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
spirite obișnuiau să ia în posesie corpuri, torturându-le în feluri de neimaginat. Peste tot apăruseră oameni posedați, dominați de spirite impure, neputând să trăiască în lumină, hrănindu-se din întuneric. Când se apropia lumina, spiritele impure începeau să se neliniștească. Deodată se aprinseseră lumini mici. În razele lor se puteau vedea spiritele celor posedați, care încercau să se ascundă cum puteau. Erau atât de înghesuite unele în altele, încât puteau fi luate drept tufișuri sau scorburi de copaci. Dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
vechiul Natanael“ din anii când era un elev oarecare, fără viitor, nu-l recunoșteau acum pe „noul Natanael“ care dorea să câștige totul în viață, acceptând eforturile pe care trebuia să le presteze pentru asta. Chiar și mama lui era neliniștită de schimbarea bruscă a fiului său. Se dusese la anticariat, unde dăduse peste Tua. - Nu e aici, i-a spus Tua. - Dacă nu e aici, atunci e la bibliotecă, bineînțeles, a suspinat mama lui Natanael. Băiatul ăsta mă scoate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Teleferic îl iubea nebunește, pentru că nu stă în firea unui câine să judece firea și preferințele oamenilor, indiferent dacă ele sunt sortite sau nu pierzaniei. Bietul cățel, îngrijorat, ornă împrejurarea cu una dintre intrejecțiile pe care le scotea când era neliniștit, interjecție care s-ar putea transcrie fonetic în orice limbă astfel: „kai!”. Cu un urlet, directorul sări cu picioarele pe birou, unduindu-se, țintuind cu privirea sa goală și verde câteva dintre ciudatele vestigii ce îi împodobeau încăperea. Clossettino înșfăcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
din nefericire un contur din ce în ce mai clar în sufletul său, făcându-l să amețească, cu tâmplele pulsându-i nebunește de teamă. Îngrijorat cum nu mai fusese de multă vreme, înaintă spre biroul soției sale. Ceea ce văzu, însă, avu darul să-l neliniștească și mai mult. Lucrurile de pe masă erau răvășite ca și cum cineva le răscolise cu furie, numai că acesta nu era încă cel mai rău lucru care îl aștepta. Bărbatul văzu, spre groaza lui, și obiectul de care se temea cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
jumătate de an. Mi-am amintit de plic abia în tramvai când, din cauza vitezei, salcâmii și stâlpii de pe bulevard curgeau într-un șuvoi continuu, iar greutatea care-mi apăsa umerii îmi lipea strâns spinarea de bara de nichel. Nu mă neliniștea deloc gândul la taxă. O puteam duce și a doua zi, iar din casă banii n-aveau cum să dispară. De vreo doisprezece ani, locuiam doar cu mama și cu bătrâna mea dădacă Stepanida, pe post de slugă. Singura slăbiciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
sens îl cunoșteam atât de bine. Lăsându-mă pe genunchii tremurând de fericire, i-am spus birjarului la ureche să ne ducă pe strada Vinogradov. N-ar fi drept să spun că în minutele care au urmat nu m-a neliniștit gândul că sunt bolnav și că am s-o molipsesc și pe Zinocika. Strângând-o tare lângă mine, mă gândeam chiar insistent la asta, dar gândul îmi venea nu dintr-un sentiment de răspundere, ci doar din neplăcerile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
trecătorii întâmplători s-au putut apropia și au avut răgaz să ne examineze plini de curiozitate. Doi s-au oprit chiar, și acest lucru a deranjat-o vizibil pe Zinocika. Ea s-a depărtat brusc de mine, devenind străină și neliniștită într-un mod jignitor. În timp ce Zinocika a coborât din sanie și s-a dus într-un colț întunecat al curții, eu, tocmindu-mă cu birjarul, care cerea insistent o sumă mai mare, mi-am amintit brusc și cu neplăcere că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
nu-și iubească, corpul ei fizic mai mult decât mă iubește pe mine. Mă cuprinde atâta tristețe, mă invadează un asemenea sentiment de singurătate, încât simt nevoia să gem. După ce a devorat totul din farfurie, mama începe să se foiască neliniștită pe scaun. Deși nu s-a pronunțat nici un cuvânt, toți înțeleg că o doare stomacul și că trebuie să meargă la toaletă. Zâmbind și arătând cu acest zâmbet că nu o respectă pe această bătrână jalnică îndeajuns pentru a rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]