2,766 matches
-
de ce te încăpățînezi să ne convingi că încă se mai poate face ceva? întreabă Curistul. — Pentru că încă se mai poate, și chiar o s-o facem, spune Roja, strîmbîndu-și buzele ca să și ascundă expresia de pe chip. — Cum vine asta? întreabă Părințelul neliniștit, abătîndu-și privirea aiurea. — Aștept soluții, idei, planuri de acțiune, se aude din nou vocea lui Roja. — E doar o impresie de-a mea sau ne tratezi ca și cum am fi prizonierii tăi? se rățoiește Curistul. — în materie de psihologie recunosc că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
bingo, zece, douăzeci de mii în plus sau în minus nu sînt o avere, dacă nu merge înseamnă că n-am noroc în seara asta, mă mut la ruletă, la 21, una din trei tot o să-mi iasă, își frămîntă neliniștit teancul de bani, dînd la iveală o hîrtie albastră, mototolită. — Pe ce jucați? aude din nou vocea tinerelului care între timp luase loc lîngă el la masă, nu i place să i se distragă atenția, vrea să urmărească numerele alea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
adeseori degetul arătător la tâmplă și reflectează, într-un stil sentențios grandilocvent, asupra mersului istoriei. Câteodată le atribuie și personajelor istorice această morgă de cugetători. Iată, ca exemplu, un dialog dintre Traian și Decebal: „Iar Traian: «Te iubesc așa cum ești, neliniștit. / Omul este un accident al naturii, / Deci și eu și tu, intuiție, așa cum ești.» / Iar Decebal: «Ancestralul guvernează nu noi, / Hazard ești, Traiane, ca și mine memorie / a cromozomilor!»“ Attila însuși apare ca un „împărat-poet“: „O, Pegasul meu, asin al
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
el membru de partid. Alte orizonturi, alte perspective... Talente în stand by Cînd i s-a spus că l-a chemat șeful, Relu Guran știa că motivul nu era cu siguranță avansarea sa. Nu simțea nici teamă, nici curiozitate, dar neliniștit era. Împlinea 55 de ani și la vîrsta asta era greu să te apuci de altă muncă, de altă meserie. Relu nu era însă un panicard și pășea hotărît pe un coridor îngust, neaerisit și nevăruit de cînd lumea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
dar imperiul nu este niciodată distrus. Specificul nației franceze, cu totul diferit de al musulmanilor, a fost în întregime sau cel puțin în parte cauza numeroaselor revoluții ale acestui regat: frivolitatea și inconstanța au definit caracterul acestui popor; francezii sînt neliniștiți, libertini și foarte înclinați să se plictisească de orice. Plăcerea lor pentru schimbare s-a manifestat pînă în lucrurile cele mai grave. S-ar părea că acei cardinali, urîți și apreciați de către francezi, care au guvernat succesiv acest imperiu, au
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
lumea era într-o continuă frămîntare; spiritul instigator și de revoltă domnea pretutindeni, peste tot găseai facțiuni și tirani; revoluțiile frecvente și permanente îi obligară pe principi să construiască citadele pe înălțimile orașelor, pentru a mulțumi, în acest mod, spiritul neliniștit al locuitorilor acestora. Din acele timpuri barbare și pînă azi, fie că oamenii s-au săturat să se distrugă între ei, fie, mai degrabă, pentru că suveranii au, în țările lor, o putere mai despotică, nu se mai vorbește așa de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
teafăr și el se văzu silit să-i istorisească din fir a păr cele petrecute în urmă cu trei ani, când cu arestarea și cu expulzarea lui din țară. Și n-ai mai avut necazuri acum, când ai venit? întrebă neliniștită Mafalda. Nando îi răspunse că nici vorbă de una ca asta. Toți se purtaseră cu el cât se poate de gentil. Ba chiar îl și escortaseră de la Timișoara și până la București, ca pe un șef de stat... Era adevărat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
era nici un compartiment din activitatea cooperativei unde să nu se fi comis fraude mai mici sau mai mari, vădindu-se treptat cum magazinul cooperației de stat fusese un fel de vacă de muls pentru omul pus să îl gestioneze. Extrem de neliniștit și de agitat, Ghiță Marangoci, înțolit cu un halat alb ca de felcer, pe care-și prinsese de ochii lumii legitimația de serviciu, se foia bezmetic între tejghea și rafturi, izgonind cu înjurături grosolane pe femeile și pe copiii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
papuci... Degetele tremurătoare reușesc cu greu să nimerească locurile destinate lor în mănușile prea mari, să găsească mânecile, să lege cordoanele, șireturile... Nici țipenie pe coridorul larg și aseptic, cu încăperi de ambele părți, cu uși închise pe care ochii neliniștiți citesc ca prin ceață : "Celulă de ajutor psihologic", "Sectorul 1", "Medic de gardă", "Anestezist", "Infirmiere", "Sectorul 2" și, în fine, ultima ușă pe dreapta, față în față cu o altă ușă larg deschisă : " Sectorul 3". Pe unicul pat, sau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Sura și pe Murgu. Lipițanul, preferatul meu, fusese desigur înhămat la șaretă. S-au întors târziu, nu au mâncat mai nimic și pentru prima dată tata m-a izgonit din preajma lui. Se vedea bine că așteptau pe cineva. Așteptarea asta neliniștită a durat mult, nesfârșit. A treia zi seara s-a auzit în fine galopul Lipițanului. Din șaretă a coborât Atanasie, feciorul de încredere al tatii, care ne-a rămas credincios până azi. Aproape că nu l-am recunoscut. Feciorul falnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
s-au așezat la locurile lor...", intervine gândul transmis de Teodora. Dintr-o dată măsuța vibrează cu violență. În stânga ei, între degetele mâinii ei stângi și cele ale dreptei Teodorei intervine încă o prezență, o invizibilă prezență nechemată: Cine ești, spirite neliniștit ? Ești cumva Minodora ?", întreabă Teodora. Masa mai vibrează de câteva ori cu impetuozitate și Dora percepe, în stânga ei, vibrația răspunsului: "Nu, nu e Minodora. Sunt Mihai și am venit să îl întâlnesc pe Simion și pe fata lui. Nu o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în ea nimic spăimântos, nimic care să îi sugereze că moartea ar fi altceva decât sfârșitul unei vieți. Dimpotrivă a confirmat existența unei alte vieți, a acelei vieți a sufletelor în care se poate intra doar învingând Moartea. Doar prezența neliniștită a spiritului nechemat la masa dorului, a acelui Mihai ("Să fie vorba de Mihai Eminescu ?", se întreabă Dora ) a perturbat și probabil a scurtat întâlnirea lor "de familie". A tulburat-o mult gândul lui Simion că spiritul Isidorei, al mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
tot caietul în care colegul Pițigoi văzuse niște ștersături ce i s-au părut suspecte. În câteva zile acel caiet a dispărut cu totul, ceea ce a determinat o vizibilă agitație în comportamentul păgubașului. Dar ce ai, Georgică? Te văd cam neliniștit, puțin cătrănit de la o vreme și cam tulburat!.. Dar și destul de abătut!.. Impresie falsă, Pițigoi! Mai degrabă plictisit aș putea spune, de curiozitatea asta a ta bolnăvicioasă de codoș ce ești. Caută-ți altă orbită că, în ce mă privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
alții îți sunt cel puțin indiferenți. Spre exemplu mie îmi plac acele ființe interesante, inteligente, civilizate și cu ceva unic în ei. Nu prea dau doi bani, să-l numim aici pe Gina, de care am auzit cu toții (Tânăr și neliniștit), și chiar îmi displac Victor, Nick, Danny etc. · Să nu privești în urmă. Numai înainte. Însă, să ții minte și să crești. Să nu eziți. Și dacă vei atinge ceva mai presus, și vei coborî, nu vei cădea mai jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pe care mi-o deschide poarta acestei pasiuni, n-aș mai rezista nici eu: fie m-aș sinucide, fie aș înnebuni! Așadar, cred în mizantropie. Atât mi-a mai rămas. Oamenii mi-au devenit o povară și mă simt tare neliniștit și incomod în prezența lor, a tuturor. Acum, eu nu mai sunt ca ei; sunt un om ciunt. Nu mai am o mână și am devenit hidos. De aceea, și trebuie să mă izolez. Și am să încerc. Voi începe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
te lămurești cât de adevărate sunt. Așa încât, într adevăr, socotesc că acel cineva avea deplină dreptate. De altfel, eu m-am hotărât oricum, încă de mai demult, că, decât să mor bătrân, sărac și liniștit, mai bine tânăr, bogat și neliniștit! Sibarit mă fac, asta vreau, asta mi se potrivește mie! Mă rog, acestea toate sunt doar gânduri, gânduri proprii, pe care am să le pun eu, odată și odată, în practică. Însă, despre asta, nimic n-am să-i vorbesc
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cum de am ajuns aici? Tânărul rămase ca trăsnit, mut și țeapăn, încremenind locului. Chipul i se făcuse numaidecât alb ca varul, iar un fluid de spaimă îi fâlfâi tare, pentru o clipă, în stomac. Victoria, în pat, era din ce în ce mai neliniștită. - Șerban, dar te-am întrebat ceva, unde mă aflu? De ce sunt așezată pe pat? Ia așteaptă o clipă, eu doar eram în cealaltă cameră, nu aici. Aveam o scrisoare în mâini..., drogurile..., tu... Ce fac eu pe patul ăsta, Șerban
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
o viață în sfârșit împlinită, în pace și armonie, într-o iubire și fericire durabile. Înainte de toate însă, este valabil ceea ce marele Sfânt Augustin a spus la început în Confesiunile sale: "Inquietum est cor nostrum, donec requiescat in Te, Domine Neliniștită este inima noastră până când nu se va liniști în tine"23. Capitolul 10 Concepția despre viață " Viața îl pedepsește pe cel ce ajunge prea târziu". Președintele Mihail Gorbaciov, discurs cu ocazia celei de-a patruzecea aniversări de la fondarea DDR, Berlinul
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
cuvintelor sale și continuă pe același ton amenințător: — Sunteți doar niște mâini mercenare și păcătoase, mânjite de sânge, ca și spadele și conștiința voastră. Dar nepătrunse sunt căile Domnului, care v-a ales. Căile nepătrunse schimbară Între ele o privire neliniștită, pe când călugărul Își continua discursul. În noaptea asta, zise, vi se Încredințează o misiune inspirată de Cel de Sus etc. etc. O veți duce la bun sfârșit orbește și fără discuții, fiindcă astfel veți sluji Justiția Divină. Dacă refuzați, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cu superstiția, cu invidia și ignoranța, zise rar, atent parcă numai la chipul său oglindit În luciul vinului. Ceea ce Înseamnă cu Spania și cu Întreaga lume. Eu ascultam toate acele schimburi de cuvinte de pe taburetul meu de lângă ușă, uimit și neliniștit, intuind că În spatele cuvintelor amare ale lui don Francisco se ațineau motive obscure pe care nu le puteam Înțelege, dar care depășeau cu mult niște simple năbădăi ale caracterului său dificil. Nu pricepeam Încă, la vârsta mea necoaptă, că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
aruncă În sfârșit o scurtă privire pistoalelor, făcu câțiva pași prin Încăpere, Își scoase pălăria și o puse peste ele, acoperindu-le. Deși pe cineva tot așteptai. — Ce se presupune c-am făcut? Eu mă aflam În ușa celeilalte odăi, neliniștit de ce se petrecea. Saldaña mă privi scurt, apoi se Întoarse spre căpitan. Fusese și el prieten cu tata, În Flandra. — Să mă trăsnească Sfântul dacă știu, Îi spuse căpitanului. Ordinele mele sunt să te umflu sau să te omor dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
să spună. — Nici un dar. Alquézar Își mai drese glasul o dată. — Întrucât Înălțimea Voastră se referă la un subiect atât de delicat În prezența unui terț, am crezut că... — Ai crezut prost. — Scuzați. Secretarul privea hârtiile de pe masă cu o expresie neliniștită, parcă pândind ceva alarmant În ele. Pălise brusc. Dar nu știu dacă În fața unui străin trebuie să... Favoritul ridică o mână autoritară. Alatriste, care Îi observa, ar fi jurat că Olivares părea să se delecteze de situație. — Trebuie. Pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
care Însă În gura lui suna funest și amenințător, contele de Olivares luă pana cu un aer distrat, ținând-o Între degete de parcă se pregătea să semneze cu ea o sentință. Alatriste văzu că Alquézar urmărea mișcarea penei cu ochi neliniștiți. Și pentru că tot veni vorba de cimitire, zise deodată ministrul, ți-l prezint pe Diego Alatriste, mai cunoscut sub numele de căpitanul Alatriste... Ai mai făcut cunoștință cu el vreodată? — Nu. Vreau să spun că, hm. Că nu-l cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
bine. Și m-a bucurat faptul că eu, îmbrăcând costumul lui, am avut, ca să zic așa, ocazia să-l reprezint pe bunicul la propria lui înmormântare. Mama cânta sonatele în felul ei obișnuit, imperfect și șovăitor, cu degetele tot mai neliniștite, țepene și rășchirate. Eu de fapt nu știu cum trebuie să sune muzica de pian a lui Brahms. Seara, după ce am băut berea de după înmormântare la Gästgiveri, tata m-a dus în biroul lui. M-a luat de lângă fereastră, unde stăteam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
tare pentru celălalt, poate în bucătărie, chiar după ce tata își va fi schimbat cizmele cu papucii din piele de ren: Iubiți părinți! Cu acest mic salut vreau doar să vă comunic că voi reuși. Știu că voi ați fost uneori neliniștiți și îndoiți. Dar acum nimic nu mă mai poate opri. Toate problemele au fost în mare parte rezolvate. Eu cred că voi nu m-ați înțeles și nu v-o reproșez. Dar, după cum văd eu lucrurile, nu este nici o deosebire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]