606 matches
-
fără actori Oricât de uimitor ar putea părea, sociologia comprehensivă nu face întotdeauna mare caz de afirmațiile actorilor, și asta pe linia clasicilor. Mai puțin frapant la Durkheim, acest lucru este mai surprinzător la Weber: "Motivele invocate sau refulările (motive nemărturisite) îi ascund de prea multe ori agentului însuși ansamblul real în care își desfășoară activitatea, încât mărturiile, chiar cele mai sincere subiectiv, nu au decât o valoare relativă". Max Weber, 1995, p. 36. "Toate chestiunile legate de intenție sunt, de
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
e cu putință să fii persan?" - "Cum e cu putință să fii francez?") Există o superioritate prostească pe care ți-o dă limita proprie și care face ca evaluarea oricărei alte limite să se miște între condescendență și adversitate. Disprețul nemărturisit al contemporanilor față de oamenii altor vremi ("sărmanii oameni din Evul Mediu!"), stupoarea în fața altor zei, contrarierea pe care o provoacă în noi obiceiurile altei nații, perplexitatea în fața cuvintelor altei limbi, exaltarea în fața peisajului autohton - vin toate din identificarea spontană cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să dea semnalul? mai, 1999 Lumină sub cerul Nordului - un pământ numit Estonia Încă pe vremea U.R.S.S.-ului, țările baltice erau pentru noi un fel de Occident al imperiului sovietic. Priveam în direcția lor cu admirație și cu o nemărturisită invidie pentru ținuta demnă și curajoasă pe care o etalau. Era ca și cum aceste popoare ar fi purtat în spate și partea noastră de demnitate, la care noi renunțaserăm de mult. Acest reflex de raportare la baltici în clipele de zvâcnire
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
și orgoliul său nemăsurat”. Un asemenea „raționament” mi se pare greșit și profund nedrept, mărturisind o reacție de tip „taliban”, care deconspiră și reactivează o răutate latentă, care face să irumpă cu violență niște frustrări și complexe mult timp ascunse, nemărturisite. Ceea ce mă uimește în asemenea situații este nepăsarea, ușurința și chiar indecența cu care oamenii se alătură răului. Am încercat să-mi explic această reacție a lor și cred că una din cauzele care îi fac să se manifeste astfel
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
social și profesional al scriitorului nu s-a pus, din câte știu eu, niciodată în discuție în Basarabia. El, scriitorul, a existat fără să încapă în vreo legislație, fie ea totalitar-comunistă înainte de perestroikă, sau pretins democratică de după 1990. Avea totuși - nemărturisit, neconsemnat undeva - un statut aparte, privilegiat, ca peste tot în țările comuniste. Populația alfabetizată îl adora pentru că știa să compună, era o ființă cu mister și cu viziuni. Puterea l-a îngăduit întotdeauna cu un respect crispat, dar a avut
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
mărturisită - este și dorința de a dubla opera, de a oferi argumente suplimentare pentru ceea ce n-a putut, n-a știut sau n-a vrut să scrie În segmentul de ficțiune al creației, În aceeași măsură există și-o luptă nemărturisită cu moartea. Orice autor scrie cu gândul că rândurile sale vor Înfrunta timpul. La fel, jurnalul intim e o Încercare reînnoită de a transmite posterității mai mult decât scrisul său: propria viață. Istoria vieții, care, la Katherine Mansfield, vrea să
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Adică un concept metaforic situat spațial. El este și proximitate, și distanță, și Înăuntru, și În afară. Limită a două lumi, graniță dintre mental și material, intimul este o pură subiectivitate. Ceea ce pentru un autor poate fi un lucru de nemărturisit, pentru altul e un motiv de mândrie. Cazul clasic al lui Gide, cel care, progresiv, Își mărturisește particularitățile gusturilor sexuale vorbește despre relativa Îndreptățire de a stabili regularități și similitudini. Încercările de cuantificare sunt, așadar, sortite eșecului nu numai de la
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
jurnalele operațiunilor, dar se conturează și noile strategii. Învolburarea ca stare naturală propice confesiunii se dovedește, și ea, la fel de contraproductivă. Tensionat și plin de expresivitate e doar efectul acesteia, dar nu și spațiul În care se desfășoară. Cele mai de nemărturisit Întâmplări și sentimente, cele mai „agresive” imagini din cotidian ori din subconștient au, totuși, nevoie de un spațiu al liniștii, de reculul necesar scrierii. Drumul spre autonegare Împărțirea lumii Într-un spațiu privat și unul public pare a fi o
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
a poeticii s-a văzut imediat: a părăsit domeniul operei literare propriu-zise, refugiindu-se În spațiul discursului literar. Din prototip autarhic, ea devine doar una din variante. Singularitatea faptului literar se dezvăluie, abia În acest moment, ca abstracțiune, ca model nemărturisit spre care se Îndreaptă inconștient un anume tip de discurs. Literaritatea, proprietatea care conferă identitate oricărui gen literar, se transformă În instanță unificatoare a particularului și a generalului, printr-o descriere, printr-o Însumare de calități. Structurile abstracte ale textului
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
soluție de interpretare, cel puțin una de lectură: dinspre interioritatea și subiectivitatea lumii scriitorului spre particularul obiectiv În care-l plasează complexele sale. Puneri În criză Dacă inițial intimitatea se definea În raport cu celălalt, dacă jurnalul aparținea exclusiv zonei invizibilului, păcat nemărturisit și de nepedepsit, cu trecerea vremii conștiința de sine a scriitorului e dată de raportul cu propriul inconștient. Intimitatea autorului devine un spațiu În care acesta jonglează cu datele obiective ale vieții, răsturnând prejudecăți, diminuând complexe. Jurnalul se substituie, adeseori
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
spațiul temporal scurs Între faptul trăit și remodelarea lui. Iar una din finalitățile artei pare a fi tocmai aceea de a-și crea, de a produce un limbaj propriu. Un limbaj văzut ca adecvare a stilului vieții la altul, adeseori nemărturisit, al literaturii. Elaborarea, În cele mai multe cazuri inconștientă, profită de existența acestui entracte: debutând ca necesitate de ordin tehnic, de egalizare a două tensiuni (cea dintâi concretă, dedusă din trăirea Întâmplărilor, cealaltă abstractă, revendicându-se actului reflectării, mimesis-ului de gradul Întâi
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
rea-voință, tăgăduire, efemeridă, capriciu, unicitate, document, autoreferențialitate, meditație, transparență, modă, strategie, tehnică, metodă, slăbiciune, eșec, autodenunț... toate, măști ale acestor oameni interiori, ale acestor oameni de interior, acceptând, poate orgolios, și o altă definiție, un alt pact, chiar dacă inconștient, chiar dacă nemărturisit, scris și secret, dintre un eu și un timp.
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
relație socială este pe cale să se stabilească, încearcă să se modifice sau să se mențină (invitația, interesul, asentimentul sînt însoțite de surîs), "limbajul non verbal nuanțînd, consolidînd, autentificînd sau negînd mesajul verbal" (G. Croussy, 1990: 119). În timpul unei discuții semnele nemărturisite (neverbalizate) se multiplică: modificarea proxemică, orientarea privirii, presiunea mîinii asupra unui obiect, pumnul sau maxilarele strînse, surîsul sau căscatul sînt semne pe care nu le stăpînim, corpul nostru informînd fără știrea noastră. Cine are ochi să vadă și urechi să
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
care se consideră îndreptățit să le emită. Este relevantă în acest sens scena în care Rusanov pretinde să se stingă lumina în salon, deși urmează să se aducă medicamentele. Singurul care "îndrăznește" să se împotrivească este tocmai Kostoglotov, provocând indignarea nemărturisită și neputincioasă a lui Rusanov: Pavel Nikolaevici simți că se sufocă, deși crezuse că s-a obișnuit cu atmosfera din salon. În douăzeci de minute, acest mitocan ar fi trebuit externat din spital și trimis la muncă! Din păcate, n-
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
al implicării sufletești. Se pot cita, în acest sens, fragmente de discurs interior, izolate de alte tipuri de discurs din discuția lui Kostoglotov cu Vega. Acest dialog vine după o perioadă în care ei nu-și vorbiseră, din cauza unor neînțelegeri nemărturisite, tipice pentru îndrăgostiți. Discursul interior comunică, în acest caz, oscilațiile sufletești ale personajului, până la recunoașterea, față de el însuși, a sentimentelor: (Ce ton nătâng! Dar îi făcea și lui plăcere.) [...] Nu zău, de ce-o iertase oare?...) (S-ar fi zis
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
conducerea departamentelor economice denotă neîncrederea atât a generalului Ion Antonescu, cât și a Berlinului, în capacitatea cadrelor de la vârful Mișcării Legionare de a conduce viața economică a țării. „Cămășile verzi” și-au manifestat interesul în acapararea acestor posturi cu speranța nemărturisită a căpătuielii, iar pentru temperarea lor a fost nevoie și de intervenția Legației Germane. Așadar, componența guvernului (de la ministru la subsecretarii de stat), a aparatului central al ministerelor (secretarii generali, directorii generali, inspectorii generali și ceilalți funcționari), precum și a aparatului
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
teoretice (realizată ingenios în E. Lovinescu și modelele românești și europene ale criticii literare interbelice); ea trebuie să continue, așa cum o face în cartea de față, cu parcurgerea scrierilor lui literare, corelate cu cele memorialistice, în care se găsește partea nemărturisită a gândirii critice, jumătatea sa obscură. Intitulându-și cartea Scriitorul și umbra sa, Antonio Patraș explică statutul pe care îl acordă literaturii lovinesciene, anume cel de "umbră" a creației diurne a criticului și ideologului literar. Nimic mai firesc, de fapt
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
niciodată grijile pentru ziua de mâine și pentru un timp, aceasta mi-a dat o undă de disconfort, transmis printr-o empatie perfect umană. Dar deodată imaginea aceasta a unei lumi cu griji, cu probleme, cu dureri ascunse și speranțe nemărturisite, s-a spart în țăndări, când în calea mea a apărut un grup de vreo 12 țigani, care mai de care cu o figură ce se dorea mai amenințătoare, cu mustăți până în bărbie, vorbind tare și fără griji. Au venit
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
dependente având în videre (sic) că cu cât mai des vor fi inspectate aceste stabilimente care sunt mai cu osebire isolate și departe de centru administrația lor va fi mai satisfăcătoare"66. Explicația Epitropiei, mărturisind un spor de grijă, ascunde, nemărturisit, îngrijorarea privind mersul celor două instituții care necesită a fi "prospectate". Inspecția, comună și concomitentă, a "ospitalului" și ospiciului (întotdeauna epitropii au inspectat ambele instituții, de prin 1883-1884 denumindu-le, chiar, pe amândouă "Ospital", denumirea de Ospiciu de alienați fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
pentru toate ungherele psihicului? Au căzut toate tabuurile privind intimitatea? Nicidecum. Aș vrea, în prezentul capitol, să analizez o dimensiune a vieții subiective care, după ce a scăpat ieftin de procesul de publicizare a eului, reformulează o logică a lucrurilor de nemărturisit. Acest aspect al vieții psihologice nu e altul decât invidia. Invidia este sentimentul de neplăcere trăit uneori de cineva la vederea fericirii altcuiva; ea reprezintă bucuria josnică încercată la spectacolul nefericirii altuia, dorința de a-l vedea privat de avantajele
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
la ruinarea fericirii altcuiva? Cine recunoaște că are sufletul amar ca fierea? Cine acceptă să fie identificat drept o ființă plină de invidie față de altcineva? Plasându-ne într-o situație de inferioritate în raport cu ceilalți, recunoaștem că acest sentiment este de nemărturisit. El constituie una dintre piedicile de care se poticnește procesul de supraexpunere personală. Daniel Bell se mira că noțiunea de invidie a fost atât de puțin „exploatată” în literatura sociologică 2. De asemenea, în lucrarea pe care a consacrat-o
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
în țările cu regim totalitar, se justifică prin dorința de a asigura funcționarea normală a sistemului social, se soldează cu efecte contrarii, afectează însuși miezul sistemului și îl pune sub semnul suspiciunii generalizate.) De altfel, acesta este și scopul real - nemărturisit, dar programat - al puterii instalate. Ea urmărește anihilarea oricărei veleități comunitare și, pervertind „reciprocitatea” relațiilor interpersonale, îi face pe oameni să caute singurătatea, să se izoleze, să se închidă în ei, să se îndepărteze de orice inițiativă colectivă. Supravegherea trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
cedează din prima clipă, ba chiar dă înapoi, ca și cum s-ar teme de o capcană; în cele din urmă, însă, nu poate rezista insistențelor Elmirei, renunță la orice precauție, nu-și mai ascultă intuiția și-și recunoaște dorința atâta vreme nemărturisită și, în sfârșit, declarată. Ei bine, în timp ce Tartuffe, înflăcărat, trece la acțiune și e aproape gata să comită un viol, Orgon, sub masa lui, rămâne nemișcat. Nici o reacție, nici o intervenție: revelația l-a năucit. Sub efectul a ceea ce dispozitivul de
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
scena onirică este atât de înspăimântătoare, atât de hidoasă, încât este percepută ca infernală. În aceste condiții, visul îl confruntă pe subiect cu temerile sale cele mai profunde, cu angoasele sale cel mai ascunse, dar și cu dorințele sale de nemărturisit. Infernul fiind un loc al damnării, subiectul simte că unele dintre tendințele sau pulsiunile sale sunt periculoase pentru mântuirea sufletului său. Senzația este probabil inconștientă. Este motivul pentru care se exprimă în vis prin viziunea unor locuri ori personaje sulfuroase
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
obiective, trebuie remarcat că procesul ca atare are de multe ori un caracter subiectiv pronunțat, întrucât el este strâns legat de gradul de percepere a acestor nevoi obiective de factorii politici și guvernele aflate la putere, cât și de interesele nemărturisite ale grupurilor și mediilor de afaceri pe care le reprezintă. Frecvența și amploarea redistribuirilor de resurse prin intermediul finanțelor, sensurile și efectele asupra acestora depind de o mulțime de factori, printre care: nivelul de dezvoltare a fiecărei țări; doctrina care domină
Finanțe publice by Florin Franț () [Corola-publishinghouse/Science/194_a_137]