630 matches
-
audă noi date despre Semantica Generală: informații sau analize care depășeau ceea ce ei ar fi considerat în mod normal ca informații adecvate subiectului. Ceea ce-l uimea pe Gosseyn Trei, care stătea acolo pe platforma sălii de audiențe, în fața acestei adunări nemaivăzute. era senzația că presupunerea lor era corectă. Nu avea chiar noi date, dar noi constatări... Și deschise gura să își înceapă expunerea când - o mână se ridică din rândul al doilea. Era Enro cel Roșu. Părul bărbatului solid arăta ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
urmă, femeia se potoli, ridicând resemnată din umeri. Îi zâmbi cu tristețe ― dar ea nu-și pierduse demnitatea. X îl privi pe Gosseyn și zise . ― Gosseyn, ne pui în fața unei dileme. Noi suntem pregătiți să declanșăm o acțiune de proporții nemaivăzute de la al Treilea Război mondial. Am primit nouă mii de astronave de transport, patruzeci de milioane de oameni și mai multe uzine gigantice de muniții; și toate astea nu sunt decât mică parte a puterii militare a celui mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
urmă, femeia se potoli, ridicând resemnată din umeri. Îi zâmbi cu tristețe ― dar ea nu-și pierduse demnitatea. X îl privi pe Gosseyn și zise . ― Gosseyn, ne pui în fața unei dileme. Noi suntem pregătiți să declanșăm o acțiune de proporții nemaivăzute de la al Treilea Război mondial. Am primit nouă mii de astronave de transport, patruzeci de milioane de oameni și mai multe uzine gigantice de muniții; și toate astea nu sunt decât mică parte a puterii militare a celui mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
cei 8 ani lungi (și grei) de când venise pe lume. Nu semănau cu galoșii, nici cu șoșonii, nici măcar cu modelele cele mai noi din Universul, nu erau cizme ca ale ofițerilor, nici opinci, nici ghete, nici pantofi. Erau niște bidigănii nemaivăzute, de nici nu știi cum să le zici. — Erau niște bidigănii nemaivăzute, de nici nu știu cum să le zic, frate dragă, cum nici tu, nici io n am mai văzut, povestea Nicu în aceeași seară, în strada Fântânei. Era rupt de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cu galoșii, nici cu șoșonii, nici măcar cu modelele cele mai noi din Universul, nu erau cizme ca ale ofițerilor, nici opinci, nici ghete, nici pantofi. Erau niște bidigănii nemaivăzute, de nici nu știi cum să le zici. — Erau niște bidigănii nemaivăzute, de nici nu știu cum să le zic, frate dragă, cum nici tu, nici io n am mai văzut, povestea Nicu în aceeași seară, în strada Fântânei. Era rupt de oboseală, umblase pe jos toată ziua, prin zăpadă, vizitiul nu-l lăsase
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
dețin arta uluitoare a zborului prin galaxii. Dincolo de suprafața aparent etanșă și monocromă a republicii socialiste, o cultură alternativă este pe cale să se articuleze, născută din acumularea de revelații cotidiene și emoții împărtășite comunitar. Pif Gadget, cu ale sale jucării nemaivăzute și efigii de actori americani, este parte din această rețea de obiecte ce se leagă gradual, dublând discursul oficial. Banda desenată se întâlnește cu știința ficțiune, iar Almanahul Anticipația este obiectul ce radiază, asemenea lui Pif Gadget, energia hipnotică a
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
a lungul frontului, cât vedeai cu ochii și prindeai cu auzul se trăgeau în sus mii de cartușe și proiectile trasoare de toate tipurile, culorile și calibrele. Se trăgea cu rachete luminoase iar proiectoarele brăzdau cerul realizând un decor feeric, nemaivăzut. Văzduhul ardea în flăcări iar pământul fierbea de bucurie și uralele țâșnite din piepturile luptătorilor, pentru că au scăpat cu viață din grozăviile războiului. Din liniile noastre s-au desprins săgeți de foc trimise în aer și înfipte adânc în bolta
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
să scriu un jurnal, nici nu cred că ar fi asemănător, nici nu mi-aș dori cîtuși de puțin să scriu simple mărturisiri personale... se pot scrie infinit mai multe lucruri... și aș vrea ca această scriere să fie ceva nemaivăzut, nemaiîntîlnit, uimitor, diversificat, impresionant, din care să se aleagă cu ceva în plus oricine ar citi... iată ambiția mea. Să fie chiar și pentru mine un adaos, un plus, o revelație... asta ar însemna că este într-adevăr o creație
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
neexplorat cu foarte mare grijă. De obicei, acesta e momentul În care apar clișeele Întâlnirilor romantice. Bărbații și femeile Încep să-și povestească istorioare cât mai spirituale din viețile lor, Încercând să se descrie, În treacăt, ca pe niște creaturi nemaivăzute, unice. „Mai degrabă tac, Își zise Kitty. Și mă simt bine În pielea blondei prostănace care ia prânzul cu marele mogul media.“ Să-și reducă la tăcere anarhismul ei Înnăscut. Fără Întrebări care să le transforme prânzul Într-un interviu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
o istorie care nu e aceea a tuturor. Celulele mele au Învățat acum că se poate blestema anagramând Cartea și toate cărțile din lume. Și așa au Învățat să facă și cu trupul meu. Inversează, transpun, alternează, permută, creează celule nemaivăzute și fără sens sau cu sensuri contrarii celui just. Trebuie să existe un sens just și niște sensuri greșite, altfel murim. Dar ele se joacă, fără credință, orbește. Jacopo, cât timp mai puteam Încă citi, În lunile astea, am citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
În apusul de culoarea lavandei. În tabăra de noapte de pe malul unui rîu repede dintr-un canion din nord-estul statului New Mexico, a citit jurnalele lui Lewis și Clark și și-a imaginat tot ceea ce văzuseră ei - plantele ciudate, animalele nemaivăzute, rîurile sălbatice pe care le cartografiaseră, toate falezele și golfurile cărora le dăduseră nume, triburile cu care se Întîlniseră sau de care fugiseră, lucrurile ciudate pe care le mîncaseră - și a mai văzut și cum erau gata să moară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
trăiau părinții era atât de intens, încât umplea locul de lumină. Pentru Fran, cea mai emoționantă imagine a fost fotografia mărită a uneia dintre cele mai urâte perechi pe care o văzuse vreodată ținând în brațe un prunc de o nemaivăzută frumusețe, cu chipurile smerite și aproape transfigurate de bucuria acestui neașteptat miracol. Spre rușinea ei veșnică, ochii i se umplură de lacrimi. Bună, o salută vocea lui Laurence și se întoarse spre el, stânjenită, ștergându-se la ochi și sperând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cineva ca ea, pentru o fată căreia Îi place să vadă și să se afișeze cu oamenii potriviți. Ceea ce Însă mă surprinde cu adevărat este impresia că Într-adevăr formează un cuplu, ca și lipsa de grabă a Emmei, lucru nemaivăzut pînă acum. Mă mir și că s-a mutat În apartamentul de burlac al lui Jake, din Marylebone, și l-a transformat Într-un cămin, fiind acum la fel de fericită să stea acasă și să se uite la televizor, pe cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
spunea țarevici. Prinți, nu țarevici, bunicule! Li se spunea prinți, iar Andrei era mezinul. Regele avea un palat mare în care toată familia își ducea viața între studiu, politică și chiolhanuri... Un castel! Regele avea un castel într-o grădină nemaivăzut de frumoasă. Acolo era un pom cu mere... Mere Golden (nu de aur). Însă de la o vreme acolo își făcuse sălaș o pasăre. Ciocănitoare! Nu-i așa, bunicule?! Schimbând piciorul stâng pe cel drept, cu zâmbetul ușor ironic dar tremurându
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să vorbești de cum ai alunecat dintre picioarele ei și ai zis: „Vă salut, mamelor. Am venit, în sfârșit. Aveți ceva de mâncare?”. Iar noi râdeam. Erau sute de femei acolo care asistau la nașterea ta, unele îmbrăcate ciudat, în culori nemaivăzute, unele cu cu părul tuns. Toate râdeam. M-am trezit din vis râzând. Mama mea Lea spunea că mă visa în fiecare noapte. Că vorbeam una cu alta ca două vechi prietene. - Erai foarte înțeleaptă și-mi spuneai ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în fața oricărui zeu. Când Iacob a pomenit de zeul strămoșilor săi, zâmbetul a pierit de pe fața lui Laban. Norocul lui Iacob cu turmele, faptul că cei unsprezece fii supraviețuiseră și erau sănătoși, loialitatea servitorilor față de el și chiar și istețimea nemaivăzută a câinilor lui - toate astea arătau clar că Iacob era iubit de zei. Laban și-a amintit dintr-odată anii în care Iacob adusese sacrificii însemnate zeului și s-a gândit că o asemenea devoțiune trebuie să-l fi mișcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de oi cu lâna așa de fină că n-avea nevoie să fie spălată niciodată. - Tu meriți prețul unei regine, îmi șoptea el, și apoi plonjam înapoi în lumea visurilor noastre comune. - O să-ți construiesc un mormânt de o frumusețe nemaivăzută, spunea Shalem. Lumea nu va uita niciodată numele Dina, cea care m-a considerat demn de inima ei. Aș fi vrut să fiu la fel de îndrăzneață cu vorbele. Nu că aș fi fost timidă. Shalem știa ce plăcere găseam în el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
limba. Când pântecul a prins să mi se rotunjească, femeile casei au început să mă răsfețe. Trecuse mult de când nu mai fusese un copil mic în familia lui Nakht-re și erau avizi după un micuț. Îmi dădeau să mănânc fructe nemaivăzute, la fel de exotice pentru mine ca florile din grădina veșnic verde din spatele casei. Am mâncat pepeni cu pulpa portocalie și pepeni cu pulpa roz și se găseau mereu curmale din abundență. În multele zile de sărbătoare dedicate zeilor sau vacanțelor familiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
făcut cunoscut. Soluția utopiștilor - de la Platon la Huxley, trecând prin Fourier - constă În a stinge dorința și suferințele legate de ea, organizând satisfacerea ei imediată. Dimpotrivă, societatea erotico-publicitară În care trăim Încearcă să organizeze dorința, să dezvolte dorința În proporții nemaivăzute, menținând totodată satisfacerea În domeniul sferei private. Pentru ca societatea să funcționeze, iar competiția să continue, trebuie ca dorința să sporească, să se extindă și să devoreze viața oamenilor. Își șterse fruntea, epuizat; nu se atinsese de mâncare. — Există corective, mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
astea? Nu se vedea nici o culme, nici o stâncă și nici un pisc mai Înalt care să-mi arate unde mă aflu. Abia atunci am Înțeles de ce Moru Îmi spusese să mă țin după soare: spre Miazăzi până ce dau de o apă nemaivăzută și apoi, mereu, către Apus. Era prima noapte pe care o petreceam departe de pământul nostru și n-am Îndrăznit să-mi fac culcuș În vale, printre copacii aceia fără de munte. M-am trântit lângă o stâncă cenușie și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
dat cu ochii de ea. Era ditamai apa de lată, nu vedeam de unde vine și nu vedeam Încotro se duce. Era cafenie precum clisa după ploaie și se strecura, moale precum o blană proaspăt jupuită, printre niște copaci cu crengi nemaivăzute. Nu știam unde să mă uit mai Întâi: la apa aceea uriașă sau la copacii groși și noduroși, cu crengile lor lungi și dese, ca niște grele plete verzi cufundate În apă. Copacii beau apa? - m-am Întrebat și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
M-am pregătit să-i fac de petrecanie, că doar așa știam cel mai bine să scap de griji, numai că Enkim Îmi puse degetul pe buze. - Șșșt! Acolo, În spatele copacilor! Trei oameni. Ne pândesc și țin În mâini lucruri nemaivăzute! - se căzni Enkim să rostească pe gură. 9. De văzut, Îi vedeam bine pe cei trei, dar din gândurile lor nu se auzea decât un murmur prea slab. Erau altfel decât oamenii pe care Îi mai văzusem vreodată, Însă Moru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
surd. Ți-e și frică să-l vorbești de rău, căci nici măcar nu trebuie să fie lângă tine ca să te audă. Krog ăsta știe să meargă pe apă cu niște case care plutesc, știe să tragă cu niște sulițe mici, nemaivăzute, știe numele tuturor oscioarelor și măruntaielor din om, și mai știe să Învie și să omoare oameni doar dacă se uită la ei dintr-o parte. Cică are grijă de femei la fel ca de oameni. Unii spun că l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
sunt sigur că Enkim e cu două fețe, am spus. Știi că m-a scos de două ori din brațele Umbrei? - Așa zici? Uite ce spune Logon: oameni răi vin după tine. Se pierd pe drum căci drumul lung și nemaivăzut. Atunci oameni răi care vin după tine caută semne de la Enkim. Le găsesc și află cum să vină după tine. Ce spui? Am ridicat din umeri. - Ce s-a Întâmplat la tine acasă? Cum l-ai lăsat pe Minos? - Minos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
le-a văzut, s-a apucat să scrijelească de zor În zăpadă semne de-ale lui Selat. Mândră nevoie mare, Nunatuk Îmi zise că În luntrile acelea mergeau la vânătoare cei din neamul lui Cipusik. De vânat, vânau niște animale nemaivăzute pe care uriașa Nunatuk mi le arătă chiar atunci: nici pești nu erau pentru că răsuflau, nici porci nu erau pentru că se scufundau sub apă, și nici urși nu erau pentru că aveau blana prea scurtă. Trecură multe zile așa și, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]