3,779 matches
-
bătut de cîteva ori cu lingurița în iaurtul gălbui și cu înghițituri repezi și mari l-a golit fără să-l ia de la gură. În timp ce înghițea simțea că privirea lui Bîlbîie îl cercetează cu amănunțime, că e bună, dar și nemulțumită. L-a lăsat să-l cîntărească, să-l măsoare, știa că îi face plăcere să tragă singur concluzii chiar dacă nu erau ele dintre cele mai exacte. "Așa, nu ne prea merge bine nouă la Vladia." Aici nu avea cum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cea dinspre curte și cealaltă dinspre stradă). Cam În aceeași perioadă, ca după o epidemie florală, s‑a apucat să umple toată casa de desene cu motive florale. La această explozie a harului său pictural a ajuns cu totul Întâmplător. Nemulțumit - ca de altfel de orice lucru - de felul În care un ofițer pensionar, zugrav amator, i‑a văruit baia (cântând tot timpul Kozarčanka și bătând tactul cu mâna, care ajunsese numai pete de culoare, tata și‑a suflecat mânecile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
într-un gest rugător. Ceea ce-mi doresc eu este să te-nsoțesc în această călătorie și să-nvăț de la tine. —Să vii în Marea Călătorie? se miră Miti Matái. Dar ești abia un adolescent. Ba sunt un bărbat, răspunse el nemulțumit. Și-ți amintesc că aceasta calatorie este posibilă tocmai pentru că l-am capturat pe sălbatic. Fără el, n-ați fi avut nici cea mai mică idee încotro s-o porniți. Asta este foarte adevărat, recunoscu interlocutorul sau cu glas apăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
vântul, vom reuși să ne îndepărtăm de locurile acestea. Suspina profund. Iar dacă nu va fi așa, fie că Tané să ne apere, cum a făcut-o și până acum, zise Miti Matái. Orice alt echipaj s-ar fi arătat nemulțumit să părăsească un asemenea loc, în care se bucurau de toate plăcerile și comoditățile, si sa se înghesuie iarăși în spațiul limitat de pe vas, insă bărbații și femeile de pe Peștele Zburător nu formau un echipaj oarecare, si se părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
lipite peste față, Narcis trebuia să ghicească cine este posesorul lor. Dacă nimerea, se bucura de sărutul celui care îi acoperise ochii. Convins că era vorba de o fată, Sava se chinui, zadarnic, s-o dibuiască. Se ridică de jos nemulțumit, dar, când dădu cu ochii de Cosmin, nu știu cum să-și mulțumească pentru nepriceperea de care dăduse dovadă. Urmă Rosti Seneg. Se așeză și el turcește așteptând, fără tragere de inimă, mâinile care să-i acopere ochii. Băieții se mișcară în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
aere și averi. Vă rog să meditați, cu toată seriozitatea, la cele ce v-am spus și vă asigur că cetățenii acestui oraș nu vor mai citi "Ochiul" doar pentru rubrica sport și programul de la televizor. Bărbatul dădu din cap nemulțumit dar inhibat de prestanța femeii nu avu curajul s-o contrazică. Amână discuția pe mai târziu, știind că hotărârea pe care trebuia s-o ia nu era alta decât aceea de a renunța la serviciile ei. Mânat de o pornire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
avea, înțelese că oscila între clasic și modern, între naivitatea desenelor animate și precizia emisiunilor de știință. Trase concluzia că acest individ trebuia surprins cu o idee extrem de simplă dar nu la îndemâna oricui și de un efect uluitor. Veber plecă nemulțumit, acordând o perioadă de gândire de trei zile. Directorul de creație izbi planșa pe masă. Ce vrea ăsta, un clip cu Donald Rățoiul? Și-au ascuns zâmbetele cu o stângăcie comică. Erau obosiți și plictisiți de acest veșnic joc de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-mi Închipui că aș putea să duc la bun sfârșit așa ceva, ca un occidental. Vorbea fără amărăciune, dar cu o deznădejde atât de adâncă, Încât părea aproape indiferent. Nu poate fi urnit din atitudinea asta, s-a gândit Margaret profund nemulțumită. — De ce vorbești așa, a exclamat ea, Încercând să nu pară pretențioasă. Poți să faci tot ce-ți pui În minte. Nu zic c-ar fi ușor, dar dacă vrei ceva anume o să reușești. Nu te da bătut! Le-a sosit
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
s-a așezat și a Încercat să se ocupe de becurile stinse. Ținea să fie totul luminat, preferabil de lumina soarelui. Nu pentru că i-ar fi fost cumva teamă de Întuneric, pur și simplu nu-i făcea plăcere, se simțea nemulțumită dacă nu vedea cu limpezime conturul lucrurilor. Ferestrele dădeau spre străzi Înguste și liniștite, departe de traficul intens de pe marea suprafață circulară. Nu era lume prea multă aici, doar câțiva șoferi de la ambasade, așteptându-și șefii să termine masa. Se
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
conferința noilor state independente din Asia și din Africa, la invitația președintelui nostru. Începutul noii ordini mondiale, pe care noi o controlăm. Dar despre mișcarea țărilor nealiniate știi ceva? Nu? Înțelegi ce vreau să spun? Adam se simțea pierdut și nemulțumit că nu era În stare să Înțeleagă ceea ce i se spunea. Îl tulbura și faptul că Din știa lucruri de care el nu auzise. Îi dădea crezare și nu tocmai. și-a zis că știa și el de Bandung. Era
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
La Președinție făcuse tot ce fusese În stare să facă, pusese În joc tot ce stătea În puterile ei, dar nu fusese destul. Nu mai fusese niciodată atât de abătută, nici nu știa cum ar trebui să se simtă. Furioasă? Nemulțumită? Speriată? Umilită? Nu, nimic din toate astea, și totuși toate laolaltă. Se sim țea neputincioasă, da, ăsta era cuvântul, neputincioasă, Însă conștiința neputinței n-o umplea de spaimă, așa cum crezuse Întotdeauna că se Întâmplă, ci de ceva mai cumplit decât
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
om? Multe, răspunse vag profesorul și trase adânc din mucul țigării fără filtru. Hă, hă, hă! se auzea și vocea femeii punctând tăcerea. Anume? Voi să rămână la obiect poetul. Altă dată, când vei fi mai puțin aprins... Poetul plecase nemulțumit, după rostirea unor formule sărace de rămas bun, luând cu sine încordarea creată de vehemența limbajului său, dezvelit de învelișul spumos, alunecos al diplomației, al tactului în conversație. Plecase și în urma lui liniștea părea apăsătoare. Derutată, Carmina înțepenise pe scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dat de greu, le-ai avut pe toate de-a gata, ți-am oferit de toate, așa cum am putut noi, am pus ban peste ban, ți-am luat mobilă. Tu ce ne oferi în schimb? Ce? Vocea lui de om nemulțumit, sâcâitor, enumerând mereu investițiile ce se făcuseră în contul ei, cerându-i satisfacții, diplome, premii. Ce ne oferi în schimb? Ce? Să fie ea sănătoasă, intervenea împăciuitoare mama, că sănătatea îi mai bună ca toate. Dar tatălui nu i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aspre, când atingeau țesătura pernei se auzea un fâțâit enervant. Du-te, îi șopti femeia, că viu acu! El plecă târând picioarele. Exact în același loc scârțâi dușumeaua, se strecură pe ușă, se lovi de clanță. Din pat femeia țâțâi nemulțumită, ședea nemișcată, rigidă, nu i se auzea respirația. Se făcu liniște nu se mai auzea nimic, nimic. Ea săltă ușurel capul, privi către fete apoi își strecură picioarele în afară de plapumă, se ridică încet, oftând... Cele două fete avuseseră o discuție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ca pe un bibelou de porțelan și-l așeza apoi în același loc.Elena își ura grozav pistruii, avea impresia că ei reprezintă o piedică, se apropia mult, mult de oglindă, respirația aburea suprafața lucioasă, se cerceta în amănunt și, nemulțumită, scotea limba la figura pistruiată ce-i răspundea la fel. Venea în pat cu nasul și pomeții obrajilor îmbâcsiți de cremă, nu dispăruse nici un pistrui de când începuse tratamentul, dar ea spera că poate, mai târziu o să aibă efect. Crema mirosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pline dar apa nu stingea setea, setea de capăt. Nici vinul. Vinul întărea dorința de iarnă, de alb, de odihnă. Acordeonul țiganului zbârnâie până târziu. Fetele jucau fie cu băieții de la fermă, fie două câte două, în jur via foșnea nemulțumită. Ele adormeau gândindu-se la cine știe cine. Una cunoștea dorința celeilalte, se știau toate între ele și echilibrul părea de nezdruncinat. Șoaptele pluteau până târziu de la un pat la altul. Imaginea fraților dăruiți se dubla cu imaginea băieților de la fermă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se ridică brusc învăluind cerul. Alt șuierat îi răspunde primului. Se ridică iarăși un stol. Alte și alte șuierături, alte și alte stoluri. Graurii s-au ridicat în curbă spre cer ca niște jerbe negre. Fâlfâit puternic de aripi, croncănituri nemulțumite. La masa de seară, acolo la fermă un mic incident. Un băiat pălmuiește o fată. Toate muntencele socotesc gestul ca pe un semn bun, înseamnă dragoste și autoritate de soț, o și văd măritată. A doua zi toate vorbesc numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-ți ridici fusta. Îmi mai vorbește despre luntrași, mi se pare imposibil, știi astăzi râul nu mai este decât un fir anemic de apă, vegetația a acaparat fostele albii, ici, colo, pasc iarbă cârduri mari de gâște, conducătorul lor sâsâie nemulțumit la trecerea noastră, zburlindu-și penele, compunându-și o figură curajoasă, lipăie câțiva pași înspre noi, amenințător și după ce ne îndepărtăm, gânsacul organizează un adevărat concert al triumfului, ați văzut ce grozav sunt, spune către suratele sale, nu-mi e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
edificat, trebuia să încerce să-și spulbere suspiciunile și de aceea revenea la aceleași întrebări, o punea să repete pe faze, pe etape, cum petrecuse câte o după amiază, situată undeva în urmă și devenea după receptarea răspunsurilor tot mai nemulțumit, mai neîncrezător... Atunci când ea simțise că-i scapă dintre degete, că nu-l mai înțelege, în sufletul ei se instalase haosul și pe cât era de neliniștită pe atât devenea de lucidă, se condamna, judeca la rece relația ei cu Ovidiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
am adus cortul, zise ea și dădu drumul cearceafului portocaliu care se lăți spre Încântarea sa În mijlocul camerei. Uite un mod original de a-ți cere scuze, zise el și se ridică În picioare, În sfârșit, ca să-și primească musafirul, nemulțumit totuși de formula aleasă. Stupidă În cele din urmă. Ce scuze să-și ceară ea? Scuze? Și de ce, mă rog? Nu Încăpea Îndoiala, Își zise el, că, judecând după tonul vădit iritat al femeii aceleia cu alură de cal lipițan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
urmă de dinți. Doar un miros discret de năsal. Farmacistul și slovacul aplaudau În rând cu ceilalți. Cain era impunător ca un rabin. Balconul plutea deasupra gazonului și a lui Edu la doar câteva palme. Câinele de pripas Edu mârâia nemulțumit de ce se Întâmpla. Din când În când Își arăta colții. Cineva Îi aruncă un corn spunându-i “mai taci odată”. Edu Înhață prada și se retrase cuminte În culcuș. Un băiețel Își certa tatăl: Ai zis că o să văd un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
chipul și chinuit și extaziat, gura înghițind lacom aerul, umerii. Poate că nici n-a realizat (el se apăra cu muzica așa cum eu mă apăr cu cărțile mele) ce criză o cuprinsese pe Liselle. Cît de derutată, de frustrată, de nemulțumită era din cauza turbionului în care intrase lumea altfel știută, lumea "bine". Paradele tancurilor sovietice, marșurile lumpenproletarilor, jurnalele de actualități cu discursuri agresive, Ana Pauker aplicînd jus talionis (sașii și șvabii deportați în lagărele de muncă din URSS), cunoscuți și prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
la travaliul de o noapte al privighetorii cu pieptul înfipt în ghimpele trandafirului. Privighetoarea nu crede în nesăbuința iubirii, ea cântă toată noaptea până la ultima picătură de sânge și urzește în roșu, pe raza lunii, trandafirul cel trufaș. Toată lumea e nemulțumită. E adevărat că textul făcea parte din bibliografie, dar de ce tocmai el, când la școală nu s-a studiat decât "Prințul fericit". Rezultatele la teste au fost miraculoase, în ciuda protestelor și a reclamațiilor la minister făcute deopotrivă de profesori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ușa uitării, altele înțepate, înțelept sau împiedicate, dar cel mai mult îi plăceau picioarele care plecau întrebând, împinse se pare din întrebare în întrebare apoi, picioare mirate, picioare nelămurite, unele tăcute, altele zornăitoare ca mărunțișul căzut pe asfalt și mărturisitoare, nemulțumite, lașe, părtinitoare, înțelegătoare și, ciudat, picioare care renunțau. Blestematele! Păpușa avea picioare șleampete, scurte, înduioșător de durdulii. Încrâncenate în adversitatea lor pentru mers, știau doar să țopăie și Mioara o învăță toată istoria dansului, puțin din istorie, o firimitură din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
unui defect de refracție a imaginilor prismei. Orașul era mândru de urâțenia lui. Strâmbătatea gândurilor oamenilor se imprimase acestui oraș, tremura urât, cu tentaculele în evantai al străzilor delirând spre Dunăre. Delirul Dunării se transmisese și țărmurilor, între care mormăia nemulțumită Dihania. Macheta unui arhitect neinspirat cu blocuri în care apartamentele erau cutii de pantofi cu pereții mereu în transformare. Pentru că delirul injectase oamenii cu morbul schimbării: să facem urâtul perfect! Și ca-n jocul de domino, morbul dintr-un cartier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]