656 matches
-
îi expediază considerații nihiliste lui Dobrogeanu-Gherea. Adesea, limbajul scrisorilor lui „nenea Iancu” seamănă cu tiradele personajelor sale, fapt de care devine conștient el însuși. În realitate, Caragiale nu este un Mitică de succes, ci un om trist, prăpăstios, convins de nenorocul său și al nației. Scrisorile - cele mai multe, din perioada exilului berlinez - joacă și un rol compensatoriu, de care înclin să cred că scriitorul e conștient, cât timp continuă exercițiul și îi stimulează și pe corespondenți să facă la fel. O discuție
Caragiale reinventat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4208_a_5533]
-
detaliului, inedit prin câteva dintre concluzii, inedit prin materialul documenar. De pildă, mitul instrucției precare - pe care chiar autorul Scrisorii pierdute l-a cultivat și l-a difuzat cu umor - se spulberă complet. Ipoteza autoficțională a unei nașteri sub semnul nenorocului, într-un Ploiești ascuns sub ninsori, e și ea exclusă cu dovezi greu de pus la îndoială. Interesant mi se pare că, în tot acest întins și exigent CV, împărțit echitabil între registre riguroase și aptitudini scriitoricești, singurele ramificații tolerate
Pentru uzul rechinilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8907_a_10232]
-
fii publicat (și nu e de neglijat nici faptul că două „poezii” realist-socialiste valorau, pecuniar, cât salariul lunar al unei încasatoare de tramvai, cum era mama poetului). E greu să condamni dorința firească de afirmare a tinerilor care au avut nenorocul să trăiască sub comunism, dar nici nu te poți opri să visezi, utopic, la o „conspirație” generală a tăcerii. Revenind, a doua cauză a zonelor maligne (retorism, abstracțiuni prețioase) nu mai ține de „constrângeri” exterioare, ci de resortul orgoliului cvasijuvenil
Privind înapoi, pentru înainte by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4364_a_5689]
-
să mai exist. Cumpăr cartea-album a lui Liiceanu despre Cioran. Văd locurile, Coasta Boacii. Minuni! Așa, aș fi putut și eu... În 1967, când îi apăruseră cinci cărți la Paris, Cioran se considera un unzufrieden, un nenorocos. Fără prea mult nenoroc, în 1967 Cioran ar fi fost un nu de mult ieșit din închisoare - și informator. „...ceea ce se întoarce mereu împotrivă- mi este comportamentul meu frivol, atât în prezența prietenilor, cât și a necunoscuților. De unde și impresia de joc, de teatru
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4862_a_6187]
-
ca un disc răgușit... iar coardele sale vocale se aud ca o liră bântuită de grindină. Capul său cam pătrat e căptușit pe dinăuntru cu o seamă de oglinzi concave, care au darul să denatureze iremediabil toate ideile, ce au nenorocul să ajungă din cărți până în mijlocul vidului. Vidul mai e mobilat și cu un creier redus la cantitatea neglijabilă a unei gămălii, ceea ce - veți recunoaște - nu este de nici o importanță." Inocentul "filosof" pentru care toate doctrinele și metodele își dau
Lucian Blaga pamfletar by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/16100_a_17425]
-
despre Nichita Stănescu și încă despre poezia sa patriotică e periculos" și nici că a tipări "un volum din versurile pro țară ale lui Nichita Stănescu e un act de curaj". Din simplul motiv că scrierile cu pricina rimează, spre nenorocul poetului, cu național-comunismul, în trena căruia s-au ivit. De asemenea nu ne poate decît surprinde elogiul adresat lui Mircea Radu Iacoban, care ar fi un "spirit echilibrat", un "ecologist" ce cultivă cu inocență "și confesiunea lirică: son coeur mis
Un ton tranșant by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8602_a_9927]
-
de ea, crește, de parcă luna, liberată de atracție, s-ar fi pus într-o bună zi în accelerată mișcare centrifugă.” Tot sperând, tot așteptând, sublocotenentul în rezervă își oțelește armele pe diverse fronturi, dar multele femei pe care, „asmuțit de nenoroc”, le urmărește și le seduce suferă toate de același viciu de fabricație: „Degeaba, ochii lor erau limpezi și rostul vieții lor din cele mai lămurite.” Azvârlit în „vuietul enorm al secolului”, tânărul provincial descoperă treptat Bucureștiul ca pe un veritabil
Haimanaua, dulcineea și maestrul by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5166_a_6491]
-
de argint, Ar îngheța văzduhul și golul mi-ar trimite În peșteră să-mi crească din lacrimi stalactite... 2005 Odă transilvană Viața literară transilvană - Litere de sânge și de foc, Mângâieri pe o străveche rană De prea mult noroc și nenoroc. Răstignit în lemn și plumb - Cuvântul E și lance, dar e și colind... Mă trezesc în noapte legănându-l Când iluzii iarăși se aprind... Zorii reci mă cheamă la trezie Și mă prind de umeri să le spun Ce mi-
DEDICAȚII by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/2575_a_3900]
-
a urmat o iubire mai scurtă decât/ un vers scurt/ și o tristețe care mi-a scos lacrimile cu tot cu ochi/ în vara aia plină de sânge și de ciudă/ în vara aia fără soare/ și fără cer/ când ai avut nenorocul să te cunosc/ e învierea azi// tu cauți probabil puțină lumină/ eu caut o curvă să-mi umplu golul/ din pat// toate femeile de care mă îndrăgostesc ajung rău raluca/ de parcă liniile din palmele mele se termină/ în palmele lor
O poezie de succes by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6776_a_8101]
-
tu ai să mă primești în casă ca întotdeauna la vreme de viscol și secetă. în sobă vor arde lemnele aduse din pădure, pe pereți vor lumina icoanele. izbăvirea va fi la un pas. VINO AMICE CU SPERANȚ| ȘI-NCREDERE nenorocul și foamea și sila în marile parcuri pe străzile pline în vechile fundături ale orașului unde vânturile din deșert au adus auzul dezastrului și pământul zbârcit al luminii unde cei nefericiți nu mai au lacrimi și cei goi nu mai
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/3898_a_5223]
-
regăsesc la autorul Caragiale (și... «viceversa»). Așa că era mai mult decât firesc, era obligatoriu ca discutarea operei (a cutărei teme) să se facă în strânsă legătură cu viața. Iată, bunăoară, câteva observații extrem de convingătoare din capitolul Fatalitatea fatală: «Norocul și nenorocul sunt cele două alternative ale existenței. Pentru fiecare dintre personaje stă scrisă una sau alta dintre fețele destinului. Norocul și nenorocul sunt harul, sau lipsa de har a firii, pentru personajul lui Caragiale. Iluzia norocului îl fericește pentru o clipă
Harta ținutului Caragiale by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13510_a_14835]
-
se facă în strânsă legătură cu viața. Iată, bunăoară, câteva observații extrem de convingătoare din capitolul Fatalitatea fatală: «Norocul și nenorocul sunt cele două alternative ale existenței. Pentru fiecare dintre personaje stă scrisă una sau alta dintre fețele destinului. Norocul și nenorocul sunt harul, sau lipsa de har a firii, pentru personajul lui Caragiale. Iluzia norocului îl fericește pentru o clipă pe d-l Lefter. (...) Ucenicul din Norocul culegătorului se roagă Maicii Preciste de ‘vreun ‘noroc mai bun’. Copilului de teslar din
Harta ținutului Caragiale by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13510_a_14835]
-
personajul lui Caragiale. Iluzia norocului îl fericește pentru o clipă pe d-l Lefter. (...) Ucenicul din Norocul culegătorului se roagă Maicii Preciste de ‘vreun ‘noroc mai bun’. Copilului de teslar din Cronică, Dumnezeu îi dăduse pe lângă mari calități și ‘mare nenoroc’». Și mai încolo: «Caragiale trăiește cu sentimentul plutirii, când în bătaia norocului, când împins de noroc. Incidentul unei îmbolnăviri este ‘piaza rea’ (1912); ‘Adevărat nenoroc’ (către Vlahuță, p. 386). Marele noroc i-ar fi la un moment dat prezența unui
Harta ținutului Caragiale by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13510_a_14835]
-
mai bun’. Copilului de teslar din Cronică, Dumnezeu îi dăduse pe lângă mari calități și ‘mare nenoroc’». Și mai încolo: «Caragiale trăiește cu sentimentul plutirii, când în bătaia norocului, când împins de noroc. Incidentul unei îmbolnăviri este ‘piaza rea’ (1912); ‘Adevărat nenoroc’ (către Vlahuță, p. 386). Marele noroc i-ar fi la un moment dat prezența unui prieten: ‘În starea asta, mare noroc aș avea de un prieten care să știe să facă un sacrificiu pentru mine’ (către P. Missir, 1886). (...) Despre
Harta ținutului Caragiale by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13510_a_14835]
-
apropie dar parcă și mai multe îi deosebesc și de aceea a-i consideră golobal, din perspectiva istoriei, îmi pare o procedare improprie și în orice caz nedreaptă. Măcar atât să li se acorde marilor noștri scriitori care au avut nenorocul de a se confruntă, în ultima parte a vieții lor, cu efectele acaparării țării de comuniști: să fie judecați separat pentru ce au făcut în acea vreme, bine sau rău, în procese individuale, iar nu comasați în lotul scriitorilor colaboraționiști
DIN NOU DESPRE COLABORATIONISM by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17708_a_19033]
-
este cel care vă oferă otrava morții, inima voastră stricată este locul nimicirii voastre, este marea în care puteți să vă înecați". Marea, locul nașterii, al vieții, al creației și desfătării, devine mare amară, loc de primejdie și moarte, de nenoroc, de trădare și tragedie, un loc de care trebuie să te ferești, loc de naufragiu, un naufragiu lăuntric. O răsfrângere a naufragiului ideilor bulversând întreg veacul XX, cu ideologiile sale și dispersia identității omului, teme reperabile în întreaga operă a
Romanul cu o sută de voci by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7003_a_8328]
-
din fostul bloc sovietic au cointeresat Vestul, reușind să-și facă restructurarea economică, acum intrînd în organismele euroatlantice, pe cînd România bate pasul pe loc, negăsind investitori străini, fiind cu reformarea structurilor economice abia în etapele inaugurale. Să fie aici "nenorocul istoric al României" de care vorbea Cioran? Cartea d-lui Stephen Fischer-Galati e un bun, excelent manual pentru studenții americani (nu numai!) care vor să studieze istoria României în acest secol ce stă să se încheie. Stephen Fischer-Galati - România în
Istoria noastră văzută de un analist străin by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18053_a_19378]
-
adulților, cari învață să scrie și să citească în timpul serviciului militar", e axată pe metafora vidului: "Capul său cam pătrat e căptușit pe dinăuntru cu o seamă de oglinzi concave, care au darul să denatureze iremediabil toate ideile ce au nenorocul să ajungă din cărți pînă la mijlocul vidului. Vidul este mobilat și cu un creier redus la cantitatea neglijabilă a unei gămălii". Tangențele la absurd, reamintindu-l pe Urmuz, nu lipsesc, dovedind cum autorul Laudei somnului, ce avea o părere defel
Polemica lui Blaga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8117_a_9442]
-
În gând și vise, mă vedeam doctor. Dar mi s-a întâmplat un eveniment de referință în evoluția ulterioară. În clasa a VII-a m-am întâlnit cu CHIMIA, era ceva nou, dar am ,,prins-o” și m-a fascinat. Nenorocul meu a fost că am avut o profesoară, afectată psihic de viața de familie, care, a aflat că eram elev foarte bun, dar eram copilul ,,cuiva”, din cauza căreia, fără justificare, am ajuns în situația de corigență. Explodase ,,bomba” în SLOBOZIA
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Aurel MIHĂIESCU () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93210]
-
un vultur ciocănind în geamul invizibil de după coaste, ca o vrabie albă, încarcerată într-o colivie de fier, încercând să învețe a zbura... Regretul de a nu fi în stare să aflăm cum rezistă un scriitor"...etc. (p. 201) Marele nenoroc al cititorului este că poeta cunoaște serios lirica rusească, multe dintre ideile ei sunt interesante și destule ipoteze merită urmărite în analiza lor. De fapt, situația seamănă cu ceea ce autoarea însăși spune la un moment dat: "Și chiar dacă găseam pe
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
fir de nisip din Bisericile Creștine pictate și cioplite în stîncă la Goreme se mișca în alt sens Simțurile au fost hărăzite pentru a înregistra dezacorduri provocate cu disperarea florii de tei Cerul era mai aproape decît firimitura Abureau în nenoroc ca-n mătăsuri de sfîrșit și început Iubirea pe care o doriseră o viață zăcea în miezul omătului Cînd miraje revărsate din Palatul Topkapî fremătau mirese fără miri între coperți de vocale-mpușcate printr-o mare convinsă de lună spre rug
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/10584_a_11909]
-
și importanța aderării României la Uniunea Europeană. Văd în figurile acrite și în meșteșugitele relativizări ale importanței momentului veșnica mentalitate de pomanagiu a atâtora dintre români. Oameni care au practicat decenii în șir relativismul abordând o filozofică perspectivă a neputinței și nenorocului, nu pot crede acum că am ajuns acolo unde, de fapt, nu prea am merita să ajungem: în lumea civilizației și a bunăstării occidentale. Mefienți peste măsură, acești preoți ai "nealinierii" și spaimei de confruntare dau dovadă de-o acreală
Lecția de optimism metodic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10191_a_11516]
-
am simțit rău. L-am trimis pe Georges în locul meu. Ca să scap, să termin. Nu era loc în Franța pentru amândoi. Trebuia să omor o parte din mine. Jumătatea sumbră, neagră. Jumătatea mea barbară. „Umbre urmărind, fugare/ Își poartă omul nenorocul/ De-a tot voi să schimbe locul...”, spune Baudelaire. Personajele dumneavoastră își schimbă des locul, identitatea... Credeți că e o șansă, sau un blestem? Cred că e un blestem, cum zice Baudelaire. Cred că suntem prizonieri. Viața lui Georges este
„Țara mea adevărată e aceea unde oamenii se bat pentru demnitate“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2491_a_3816]
-
de cei care ne exprimă cel mai bine - de poeți -, adevărul acesta teribil că flacăra iubirii este dublă: o limbă a ei ne arde, dându-ne fericirea supremă și supremul noroc; cealaltă limbă a flăcării este a nefericirii și a nenorocului suprem. Se pare, dacă este să credem o splendidă legendă indiană, că nici o ființă umană, și nici măcar zeii, nici măcar Shiva, arhiascetul imobil și distant al panteonului hindus, nu au scăpat, nemistuiți măcar o dată în viață, de dubla flacără a iubirii
Cum să bârfim despre cărți? by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/10713_a_12038]
-
fi interpretat și că o culpă (dacă procurorii și judecătorii i-ar fi fost ostili) și că un fapt perfect legal. Dar, repet, culpă să putea fi interpretată și că escrocherie, abuz de încredere și luare de mită. A avut nenorocul să fie anchetat de un procuror care se consideră aspru jignit pentru că Istrăteanu, la prima ședință de anchetă, "fiind pus să noteze pe foaia de interogatoriu opinia sa despre cele întîmplate a tratat chestiunea cu ușurătate, multumindu-se să transcrie
Cel mai bun roman al lui Aderca? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17628_a_18953]