649 matches
-
să trec strada: știam că are să mă răstoarne o mașină; Maestre, simțeam mașina de departe, de la zeci de metri, o simțeam cum mă răstoarnă și-mi strivește degetele. Degetele, Maestre, degetele astea pe care, dacă nu m-ar fi urmărit nenorocul... pentru că de ani de zile căutam o slujbă care să-mi îngăduie să iau câteva lecții particulare cu dumneavoastră, orice fel de slujbă, cât ar fi fost de anostă sau dezgustătoare, numai degetele să mi le cruțe; ani de zile
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mila unuia și altuia, căci nici garderobieră la un local de noapte n-au voit să mă țină... Și doar acum, de curând, de săptămâna trecută, mi-am găsit o slujbă, dar ce folos? Dacă nu m-ar fi urmărit nenorocul, aș fi găsit slujba acum două, trei luni, și atunci degetele acestea le-ați fi văzut ce pot face, și, credeți-mă, Maestre, v-ați fi simțit minunat!... Cu un efort, Antim o împinse încet către ușă, încercînd să pară
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să ne înfruntăm destinul, să acceptăm deci tragedia ca singurul mod de existență vrednic de un artist dăruit cu atâția morți; morți pe care, vrând-nevrând, îi purtăm în spate. Prea ne-a strâns în brațe destinul, prea ne-a urmărit nenorocul... Maria roși brusc și căută speriată privirile lui Antim. - Te rog, nu vorbi de nenoroc, încercă din nou Antim să-l întrerupă. Îl cunoaștem prea bine și-l cunoaște și Maria... - Încă un motiv ca s-o admir! exclamă Ieronim
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
un artist dăruit cu atâția morți; morți pe care, vrând-nevrând, îi purtăm în spate. Prea ne-a strâns în brațe destinul, prea ne-a urmărit nenorocul... Maria roși brusc și căută speriată privirile lui Antim. - Te rog, nu vorbi de nenoroc, încercă din nou Antim să-l întrerupă. Îl cunoaștem prea bine și-l cunoaște și Maria... - Încă un motiv ca s-o admir! exclamă Ieronim apropiindu-se brusc și sărutîndu-i mâna. Dar nu e destul să cunoaștem nenorocul, Oncle Vania
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
vorbi de nenoroc, încercă din nou Antim să-l întrerupă. Îl cunoaștem prea bine și-l cunoaște și Maria... - Încă un motiv ca s-o admir! exclamă Ieronim apropiindu-se brusc și sărutîndu-i mâna. Dar nu e destul să cunoaștem nenorocul, Oncle Vania, continuă cu fervoare. Degeaba îl cunoaștem dacă nu știm ce să facem cu el, dacă nu îndrăznim să-l asumăm. Se apropie mai mult de Maria și o privi scrutător, cu gravitate: - Princesse, dacă ai geniul de care
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
asumăm. Se apropie mai mult de Maria și o privi scrutător, cu gravitate: - Princesse, dacă ai geniul de care vorbește maestrul, nu se poate să nu-mi dai dreptate. Nu trebuie să ne fie frică de destine tragice și de nenoroc. Astea sunt condițiile prealabile ale geniului nostru creator. Cel puțin nouă, celor de prin părțile astea, nu ni s-au pus la dispoziție alte condiții prealabile. Și atunci, ce putem face? Să ne bucurăm că le avem și pe acestea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
le avem și le asumăm! - Ieronim, îmi sperii fata! se prefăcu mânios Antim, încruntîndu-se. Ieronim îi privi pe amândoi, derutat. - Un geniu, o principesă a Spiritului, să se sperie numai de atît? exclamă cu emfază. Când... - Eu știu ce este nenorocul, îl întrerupse calmă Maria. De când mă cunosc, mă urmărește nenorocul. Cum îi spuneam și Maestrului... Tăcu, pălind brusc. În prag, cu uniforma de general atîrnîndu-i până aproape de genunchi, dar cu mânecile mult sumese și părând prea scurte, cu fața mânjită
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
prefăcu mânios Antim, încruntîndu-se. Ieronim îi privi pe amândoi, derutat. - Un geniu, o principesă a Spiritului, să se sperie numai de atît? exclamă cu emfază. Când... - Eu știu ce este nenorocul, îl întrerupse calmă Maria. De când mă cunosc, mă urmărește nenorocul. Cum îi spuneam și Maestrului... Tăcu, pălind brusc. În prag, cu uniforma de general atîrnîndu-i până aproape de genunchi, dar cu mânecile mult sumese și părând prea scurte, cu fața mânjită de praf și funingine, o asculta Iconaru. Din câțiva pași
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să-ți inventezi singur obsesiile teroarei!... Ieronim se ridicase în picioare și o privea turburat. - Din păcate, spuse, n-am inventat nimic. Eu însumi sunt produsul teroarei... Și atunci mă apăr cum pot: mă apăr făcând teatru, transformând obsesia și nenorocul în spectacoL. Maria se oprise la un pas în fața lui și-i privea sălbatec, respirând cu greutate, tremurând. - Cu numele cu care te-ai născut, cu talentul, îndrăzneala și frumusețea dumitale, nu ai dreptul să vorbești de nenoroc ! Dacă ți-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
obsesia și nenorocul în spectacoL. Maria se oprise la un pas în fața lui și-i privea sălbatec, respirând cu greutate, tremurând. - Cu numele cu care te-ai născut, cu talentul, îndrăzneala și frumusețea dumitale, nu ai dreptul să vorbești de nenoroc ! Dacă ți-au siluit inteligența și talentul când erai copil-minune, ai izbutit să te vindeci singur, așa cum ai recunoscut-o adineaori... Dar chiar atunci, când erai copil-minune nimeni n-a încercat să te desfigureze, în așa fel încît să nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mine, ceva care crește ca o buruiană otrăvitoare. E degradant să mă las atât de copleșit! Probabil că ea mă urăște. Și, pe de altă parte, pe mine mă sperie, pare o fată nefastă, un fel de păpușă vrăjitorească, aduce nenoroc, un blestem care-mi înveninează fericirea și libertatea. El m-a mințit și lucrul ăsta e atât de nedrept și de condamnabil. Dar dacă mă supăr pe el și-i scriu o scrisoare furioasă, dacă-i scriu orice fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în salcâmul ăsta“, își spuse Alex. Un cap cu păr lung, auriu, atârna agățat printre ramuri. Inima începu să-i bată cu putere. Era miercuri seara. Gândi în continuare: „E ceva legat de ele, de fetele alea ticăloase, purtătoare de nenoroc. E o vrăjitorie, un strigoi. Adolescentele atrag strigoii“. Se duse în spatele casei și ocoli garajul, pe lângă lăzile de gunoi. Pe fereastra garajului se vedea Rolls-Royce-ul și Alex simți o nouă împunsătură de spaimă și de amărăciune. În seara „dezmățului“, Alex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pentru că în acele momente sărmanul ei cap era plin de alte gânduri. Se trase îndărăt cu un pas, îndepărtându-se de scară, și-i spuse lui Alex: — Vulpile acelea... — Ce-i cu vulpile? Sunt rele, duhuri rele, lucruri rele. Aduc nenoroc. Fac să se întâmple nenorociri. Nu fi proastă. Asta-i o superstiție idioată, țigănească. Nu vorbi cu mine în felul ăsta. Du-te la culcare! Sunt moarte! — Ce? — Vulpile... au murit. Au venit oamenii și le-au omorât... acolo, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vor angaja într-o varietate de comportamente care îi ajută să mențină impresia de dreptate. Aceste comportamente pot fi de la a ajuta victima și a-i deplânge situația, până la a-i raționaliza destinul, gândind de exemplu că și-a meritat nenorocul, situația devenind astfel mai puțin nedreaptă având în vedere caracterul nedemn al persoanei (Hafer & Begue, 2005). În cazul victimelor traumelor sau a profesioniștilor ce lucrează cu victime, nevoia de a crede într-o lume dreaptă este puternic compromisă. Janoff-Bulman și
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
și harnic a devenit camaradul afectuos și ostașul iscusit, dar, mai ales, marele iubitor al țării sale. Această idee și acest sentiment l-au făcut să treacă cu ușurință peste greutățile vieții de ostaș combatant. Dar, a căzut peste el nenorocul. Toader a fost rănit și... reformat. Nu mai era bun de luptă. Scăpat de viața de cazarmă, întors în satul său cu gândul de a-și vedea de gospodăria lui, omul a băgat de seamă că lucrurile au prins a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
are petale?! O inimă nedospită-ndeajuns tresaltă-n foalele pieptului, mi se tînguie mersul aidoma unei bocitoare, mă lovesc de mascații carnavalului ținînd de mijloc pe una din alea pe care femeie cu greu poți să o numești. Îmi cumpăr nenorocul potrivindu-i mersul de fiară, cum Întorci din arc un ceas aurit, ce pot face aici În urbe!... ― Îngraș și eu Întunericul lumii cu noaptea de sub Încălțările mele. CÎtă virtute poate exista sub haine! Invit răspîntia la dans, dar
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
Eu n-am avut niciodată nici noblețea, nici discreția lor." După cum vedeți, știam adevărul chiar în vis, domnilor. A fost o vreme când am crezut că fericirea mi se cuvenea datorită calităților mele. Și, neobținînd-o, am socotit asta nu un nenoroc, ci o nedreptate care mi se făcea. M-am revoltat, dar destul de repede am constatat că lumii îi era indiferentă revolta mea în aceeași măsură ca și nefericirea mea. Atunci, în marele meu orgoliu, am găsit cea mai rea soluție
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
După aceea s-ar putea ca pustiul să-mi pecetluiască pentru totdeauna gura și nimeni n-ar mai ști cum am ajuns să duc o cobră în sân. Ah, mă scutur de silă numai la gândul ăsta. Dacă voi avea nenorocul să se întîmple așa, să nu mă disprețuiți prea mult. Compătimiți-mă doar. Înseamnă că pustiul a fost mai tare decât mine și că n-am avut putere să rămân om; că am plătit întreg prețul rătăcirilor mele. Nu aștept
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pe ea aș fi putut s-o întreb deschis. Ghinion: era în provincie. M-am gândit atunci la Cici, prietena ei. Dacă nici asta nu știa unde șade Mihaela, nu răminea decât să mi-o descopere întîmplarea. Mă păștea însă nenorocul. Rița îmi dădu de veste că fiica proprietarului plecase la mare. Ce fel, toată lumea părăsise Capitala ― gonită de arșiță? (Era, într-adevăr, pe la sfârșitul lui august.) Poate plecaseră și ele, surorile Deleanu. Ce era de făcut? Să aștept așa sine
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
calmă, iresponsabilă, sinucigașă a răului românesc de mai bine de un veac încoace și care tânjește după un strop de normalitate, elan nădăjduitor și lumină interioară. Care e obosit aproape letal de mania românilor de a-și inventaria masochist viciile, nenorocul, damnările și fatalismul, a-și etala nimicnicia, netrebnicia, nihilismul, delirul de grandoare paralel cu complexele slugărnicești de inferioritate. Și care nu înțelege de ce invariabil urlăm demențial că n-avem (și nu suntem buni de) nimic, pentru a distruge numaidecât orice
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
frică, Iliescu pică!“ Firește că puștoaica a rămas meduzată, iar eu am trecut, umilit și amuțit, pe lângă ei. Ei bine, pentru ăștia mici trebuie făcut cel mai mult. Trag nădejde să revin cu detalii în octombrie 2012. 20 octombrie 2011 Nenoroc la statui Multe formule apetisante li s-au lipit Bucureștilor de-a lungul vremii - orașul grădină, orașul turlelor (de biserici), micul Paris, orașul plăcerilor, al contrastelor, al femeilor fru moase etc. -, dar și dezastrele s-au ținut scai de ființa
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
etc. -, dar și dezastrele s-au ținut scai de ființa locu lui: incendii uriașe, inundații și cutremure devastatoare de cartiere întregi, invazii felurite - turci, ruși, bulgari, nemți -, bașca răscoalele seimenilor, arnăuților, pan durilor... Între atâtea, chit că mai puțin copleșitor, nenorocul la statui rămâne una dintre năpastele cele mai frapante. Și mai întristătoare. Corelată cu pasiunea distrugerii, frenezia fărădelegii, sictirul misofil, indiferența față de continuitate și omogenitate arhitecturală, drăceasca fervoare cu care ne-am făcut pulbere, ori ne-am topit, puținele în
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
dar simțea cum i se încleștau fălcile. Un om cu probleme, la Teheran, e un om îngropat pân’ la brâu. Nu spusese o vorbă acasă, dar se pare că pe Ghazal o întrebaseră prima. Dar și turcul brutar își căuta nenorocul. După numai trei ani, când Armin chiar uitase de „gogomanii“ de pâine, în locul patiseriei apăru peste noapte un depozit de lână neprelucrată. „Fețișoarele“ deveniseră împotriva Coranului! — Ai ceva să îmi spui despre ce-a fost în port? îl întrebase atunci
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
în undiță îl speria: era singură și viața i se scurgea ca o apă care nu ia cu ea și noroiul din albia unui dig, astfel că ar fi putut să o lase mai moale și să nu-și zgândăre nenorocul cu orice preț. Era încă frumoasă și nu se dospise, ca atâtea femei despre care știa că aveau vârsta ei. Iarna, se duceau să schieze la Dizin și Shemshak, iar victoria lor împreună fusese când, în decembrie, pe o pârtie
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
prin ele. "Feriți bijuteriile Coroanei", râdea Mopsul, țuguindu-și buzele otrăvite. În general era lăsat în pace și nimeni nu prea vroia să aibă de-a face cu el deoarece se răspândise părerea că prea multă intimitate cu Victor aducea nenoroc. Poate că era, însă, singurul înțelept dintre noi, cine știe? Domnul Andrei mi-a șoptit că nu trebuia să-l judec după halatul mâncat de molii; fusese un om cult, un filosof, devenise ciudat din prea multă învățătură. Și, ce
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]