1,301 matches
-
țară are interes să producă bunurile care încorporează în proporție cât mai mare factorul relativ abundent și ieftin și să importe bunurile a căror producție necesită cantități mari de factor rar și scump. Prin urmare, performanța economică este privită de neoclasici prin contribuția adusă de fiecare factor de producție. Această abordare prezintă un inconvenient exprimat prin așanumitul „reziduu Solow”, care exprimă progresul tehnic al sistemului productiv (această parte din creștere a fost denumită productivitatea totală a factorilor - TFP). Modelele neoclasice de
Factorii determinanți ai competitivităţii economice by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/193_a_218]
-
de neoclasici prin contribuția adusă de fiecare factor de producție. Această abordare prezintă un inconvenient exprimat prin așanumitul „reziduu Solow”, care exprimă progresul tehnic al sistemului productiv (această parte din creștere a fost denumită productivitatea totală a factorilor - TFP). Modelele neoclasice de creștere prevăd faptul că nivelul venitului înregistrat în țările mai puțin dezvoltate are tendința de a converge pe termen lung către nivelurile din țările dezvoltate, atunci când acestea au trăsături asemănătoare - de exemplu, ratele de economisire, creșterea gradului de ocupare
Factorii determinanți ai competitivităţii economice by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/193_a_218]
-
a inegalităților structurale. De asemenea, Perroux vorbește despre rolul investițiilor străine directe (ISD), considerate unul dintre cei mai importanți factori cu acțiune directă asupra competitivității economice. Opinia lui Fr. Perroux asupra ISD diferă net de cea a teoreticienilor clasici și neoclasici, în viziunea cărora, mobilitatea factorilor de producție, respectiv a forței de muncă și a capitalului, reprezintă un substitut al schimburilor comerciale. Contrar acestei opinii, Fr. Perroux consideră ISD drept „creatoare de comerț internațional.”<footnote Fr. Perroux, Independence de la nations, Aubier
Factorii determinanți ai competitivităţii economice by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/193_a_218]
-
fi grupate în modele cu sau fără cercetare-dezvoltare, adică acelea în care se stimulează creșterea economică în lipsa progresului tehnic și, respectiv, cele potrivit cărora progresul tehnic este rezultatul activității economice desfășurate în sectorul de cercetare-dezvoltare al țărilor dezvoltate. Teoriile clasice, neoclasice și cele centrate pe creșterea endogenă au la bază diferite formulări ale funcției de producție, în structura căreia sunt, de regulă, cuprinși o serie de factori cum ar fi: capitalul, munca, resursele naturale, tehnologia și factori ce depind de mediul
Factorii determinanți ai competitivităţii economice by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/193_a_218]
-
endogenă au la bază diferite formulări ale funcției de producție, în structura căreia sunt, de regulă, cuprinși o serie de factori cum ar fi: capitalul, munca, resursele naturale, tehnologia și factori ce depind de mediul sociocultural. Spre deosebire de abordările clasice și neoclasice, teoriile creșterii endogene au propus o abordare mai flexibilă, aducând în prim-plan așa-numitele „eșecuri ale pieței” (market failure). Această abordare lasă o marjă de acțiune potențială mai mare pentru guvernele naționale referitoare la reducerea eșecurilor de pe piață. În ceea ce privește
Factorii determinanți ai competitivităţii economice by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/193_a_218]
-
Ricardo și J.St. Mill, teoria are ca punct de plecare unele premise precum omisiunea costului de transport și considerarea factorilor de producție mobili pe plan intern, dar imobili pe plan internațional. Reformulând o parte din teoriile clasicilor, în viziunea neoclasică se pune accent pe economiile de scară, generatoare de profit, efect al lărgirii pieței, ca urmare a schimburilor comerciale.<footnote I. Băbăiță, I. Imbrescu, A. Anghelina, op. cit., pp. 10-15. footnote> În acest sens, D. Ricardo sublinia că, în general, „comerțul
Factorii determinanți ai competitivităţii economice by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/193_a_218]
-
producă bunurile care îi sunt necesare, într o proporție cât mai mare, factorul relativ abundent și ieftin, și să importe bunurile a căror producție presupune cantități mari de factor rar și scump. Cu alte cuvinte, performanța economică este privită de neoclasici prin contribuția adusă de fiecare factor de producție. „Fiecare regiune - notează B. Ohlin - este motivată să producă bunuri care cer o proporție mai mare din factorii relativ abundenți în acele locuri; pe de altă parte, ea este mai puțin potrivită
Factorii determinanți ai competitivităţii economice by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/193_a_218]
-
el exprimă și măsoară „raritatea și prestigiul” bunurilor și serviciilor și se manifestă ca un „sistem de semnale<footnote N. Dobrotă, op. cit., 1997, p. 168. footnote> care coordonează deciziile participanților la viața economică. Prețul reprezintă noțiunea fundamentală a științei economice, neoclasicii susținând chiar că teoria economică este, de fapt, știința formării și evoluției prețului. În prezent, se consideră că raportul cerere-ofertă (care explică relația dintre interesele consumatorului și cele ale producătorului) reprezintă substanța prețului și determină nivelul și dinamica lui.<footnote
Factorii determinanți ai competitivităţii economice by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/193_a_218]
-
valorii (teoria clasică a prețului), la baza prețului se află valoarea - expresia cheltuielilor de muncă investite în marfă -, această concepție fiind elaborată de W. Petty, David Ricardo, Marx și, nu în ultimul rând, de Adam Smith. Conform teoriei subiective (teoria neoclasică a prețului), valoarea este dată de utilitate și raritate. Deci, cât de mult suntem dispuși să plătim, în calitate de consumatori, pe un bun economic, depinde de valoarea pe care o acordăm bunului respectiv, deci, și de calitatea acestuia. Calitatea produselor și
Factorii determinanți ai competitivităţii economice by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/193_a_218]
-
influențare substanțială a vieții economico-sociale. Prețul a ocupat și ocupă un loc central în ansamblul teoriei și practicii economice, mulți autori de tratate și manuale apreciind că prețul reprezintă noțiunea fundamentală a științei economice, respectiv a economiei politice. De altfel, neoclasicii au considerat teoria economică - desigur, cu referire la microeconomie - ca fiind știința formării și evoluției prețului<footnote Diana Tănase, op. cit., 2012b, p. 111. footnote>. În decursul istoriei, probabil odată cu apariția schimbului de mărfuri, s-a intuit că prețurile măsoară „ceva
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_178]
-
influențare substanțială a vieții economico-sociale. Prețul a ocupat și ocupă un loc central în ansamblul teoriei și practicii economice, mulți autori de tratate și manuale apreciind că prețul reprezintă noțiunea fundamentală a științei economice, respectiv a economiei politice. De altfel, neoclasicii au considerat teoria economică - desigur, cu referire la microeconomie - ca fiind știința formării și evoluției prețului<footnote Diana Tănase, op. cit., 2012b, p. 111. footnote>. În decursul istoriei, probabil odată cu apariția schimbului de mărfuri, s-a intuit că prețurile măsoară „ceva
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_177]
-
economiile moderne sunt mai degrabă sisteme adaptive dinamice, decât sisteme închise de echilibru. Complexitatea specifică mediului economiei moderne i-a determinat pe unii specialiști (de exemplu, Kenneth Arrow, laureat al Premiului Nobel și unul dintre primii inițiatori ai modelului modern neoclasic, și Brian Arthur de la Santa Fe Institute) să pledeze pentru o abordare nouă a economiei, anume pe baza unui sistem adaptiv dinamic. De aceea, economiștii care studiază noua economie sunt numiți, uneori, și economiști ai complexității. Ei susțin că economiile
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
mare al curentelor de gândire economică în adoptarea politicii economice guvernamentale. Pornind de la aceste criterii, au fost formulate mai multe puncte de vedere cu privire la delimitarea diverselor tipuri ale economiei cu piață concurențială, dintre care amintim: economia de piață clasică și neoclasică, în cadrul căreia libertatea economică este practic nelimitată, adică întreaga economie a societății funcționează după regulile cererii și ofertei; economia de piață cu libertate economică manipulată indirect de guvern prin politica monetară și fiscală, aceasta fiind concepută de către J.M. Keynes și
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
exterior (își propune depășirea stării de subdezvoltare prin valorificarea resurselor lor naturale pe piețele internaționale). Niță Dobrotă, op. cit., p. 533; Sorica Sava și Eufrosina Ionescu, op. cit., p. 45. Se mai pot aminti și următoarele tipuri: economia de piață clasică și neoclasică, în care libertatea economică este practic nelimitată, întreaga economie funcționând după regulile legii cererii și ofertei; economia de piață cu libertate economică manipulată indirect de guvern prin politica monetară și fiscală, așa cum a fost concepută de J.M. Keynes și adepții
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
Dar să vedem cum aceste curente de gândire filosofică și sociologică, prezentate mai sus, au constituit fundamente teoretice pentru cele patru concepții constructiviste din relațiile internaționale: modernistă, lingvistică, radicală, critică. Tipul modernist de constructivism în relațiile internaționale (John Ruggie), numit neoclasic 26 rezultă din combinarea hermeneuticii obiective cu interesele cognitive conservatoare în înțelegerea și explicarea realității sociale. De pildă, Emanuel Adler și Michael Barnett (1998), Jeffrey Checkel (2001), Martha Finnemore (1996), Peter Katzenstein (1996), Thomas Risse-Kappen (1995), John Ruggie (1998), Alexander
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
perspective diferite, care s-au succedat în procesul de conceptualizare economică. Teoria marxistă a valorii muncii nu recunoaște ca natura să aibă valoare; natura este considerată ca sursă de resurse naturale și materiale, care trebuie exploatate în interesul producției. Economia neoclasică, dezvoltată în a doua jumătate a secolului XIX, a tratat utilizarea naturii ca parte a alocării resurselor epuizabile și nu a dat o atenție specială naturii ca bun public. Se considera că valorificarea naturii nu creează probleme speciale, deoarece, odată cu
Abordarea entropică a valorificării resurselor naturale. De la principii la strategie by Florina Bran; Carmen Valentina Rădulescu; Gheorghe Manea; Ildikó Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/212_a_182]
-
considera că valorificarea naturii nu creează probleme speciale, deoarece, odată cu diminuarea volumului resurselor naturale, prețul acestora crește, stimulând cercetarea pentru găsirea de substituenți mai ieftini. Această abordare a fost valabilă până în anii ’70, când teoria economică a recunoscut că viziunea neoclasică asupra naturii a fost suprasimplificată și că trebuie să fie revizuită. În economia contemporană, s-au identificat patru aspecte importante ale mediului natural care trebuie luate în considerare la gestiunea resurselor naturale<footnote Pearce, D.W., Turner, R.K. (1990), Economics
Abordarea entropică a valorificării resurselor naturale. De la principii la strategie by Florina Bran; Carmen Valentina Rădulescu; Gheorghe Manea; Ildikó Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/212_a_182]
-
care o propune filosoful contemporan este una prin excelență non-inocentă. Cu alte cuvinte, valorifică implicit complexitatea și polisemia cu care alte interpretări au îmbogățit conceptele platonice 1. În plus, argumentația sa prezintă avantajul că, deși regăsește pe alocuri accentele poeticienilor neoclasici 1, nu își propune cu tot dinadinsul să organizeze termenii binoamelor amintite în opoziții ireconciliabile, ci mai degrabă urmărește să surprindă punctele de acroș, interarticulațiile: Concepția specifică a alegoriei și mimesis-ului dă naștere unei viziuni caracteristice asupra complexității și pluralismului
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
poate trece însă neobservat. De altfel, Antoine Compagnon nu ezită să sublinieze faptul că, în fond, această deplasare de accent nu constituie o noutate absolută 2, gândirea antică neexcluzând nici ea din sfera mimesis-ului polaritatea imitatio naturae/imitatio antiquorum; doctrinele neoclasice, la rândul lor, nu au făcut decât să perpetueze o atare ambiguitate, decretând - de asemenea sofistic - că, anticii fiind cei mai buni imitatori ai naturii, a imita scrierile lor nu reprezintă, în fond, altceva decât a imita natura. Un ajutor
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
studiu, dar și o mutație metodologică și ideologică În științele sociale. Astfel, În economie preocupările de studiere a organizațiilor se polarizează În jurul teoriilor behavioriste, a celor preocupate de costurile tranzacționale sau de modelul agent - principal, producând o ruptură În cadrul economiei neoclasice. În sociologie, organizația devine obiect de studiu În calitatea sa de subsistem social. Prin aceasta induce treptat o criză metodologică: distincția individualism - holism metodologic nu mai acoperă În totalitate diversitatea referințelor empirice și a tipurilor de explicații (acțiune vs structură
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
contestând asumpția antreprenorului perfect rațional prin invocarea limitărilor cognitive inerente actorilor umani (March și Simon, 1958) și apoi introducând modele ce arată divergența obiectivelor participanților dintr-o organizație (Cyert și March, 1963). Teoria behavioristă a firmei avea să Înlocuiască concepțiile neoclasice și manageriale, mult mai limitative, asupra firmelor. Aceste dezvoltări au Însemnat recunoașterea caracterului specific al organizațiilor pe scena socială și mai ales delimitarea conceptului de organizație ca obiect de studiu al științelor sociale. Pe de o parte, În sociologie organizațiile
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
despre faptul că organizațiile ar avea sentimente, emotivitate, aidoma indivizilor umani. Pe de altă parte, În economie, organizațiile productive sau firmele „intră pe piață” În toată complexitatea lor, ca structuri sociale ce nu pot fi asimilate individului rațional. În economia neoclasică firmele erau percepute ca fiind „cutii negre” ale căror procese interne nu contau (la fel cum, tot pentru economia neoclasică, nu contează psihologia indivizilor, ci doar comportamentul lor presupus maximizator); firmele erau astfel asimilate oricărui agent individual maximizator, singura explicație
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
firmele „intră pe piață” În toată complexitatea lor, ca structuri sociale ce nu pot fi asimilate individului rațional. În economia neoclasică firmele erau percepute ca fiind „cutii negre” ale căror procese interne nu contau (la fel cum, tot pentru economia neoclasică, nu contează psihologia indivizilor, ci doar comportamentul lor presupus maximizator); firmele erau astfel asimilate oricărui agent individual maximizator, singura explicație pentru integrarea activităților În cadrul firmei fiind superioritatea tehnologică a acestora. Practic, pe piață, acțiunea firmelor nu era cu nimic diferită
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
presupus maximizator); firmele erau astfel asimilate oricărui agent individual maximizator, singura explicație pentru integrarea activităților În cadrul firmei fiind superioritatea tehnologică a acestora. Practic, pe piață, acțiunea firmelor nu era cu nimic diferită de cea a indivizilor, firma maximizând, conform teoriei neoclasice, funcția unică de producție, deci interesele deținătorilor de capital, ale proprietarilor. La fel cum indivizii au interese și resurse, reprezentând input-urile, și manifestă anumite comportamente economice ca output-uri, și pentru firme sunt relevante datele de intrare și cele
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
resurse, reprezentând input-urile, și manifestă anumite comportamente economice ca output-uri, și pentru firme sunt relevante datele de intrare și cele de ieșire. Nu Însă și procesele interne prin care se obțin acestea output-uri. De altfel, acest model neoclasic mai poartă și denumirea de modelul Input - Output sau abordarea organizației ca mașină (tehnologie) productivă. Odată cu dezvoltarea teoriilor behavioriste, procesele interne ale firmei (structura de guvernare a organizației, revendicările asupra organizației, raporturile de putere, normele etc.) devin esențiale În explicarea
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]