681 matches
-
comuna Costișa sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Neamț ca monumente de interes local. Două dintre ele sunt situri arheologice: situl de pe dealul Cetățuia (la 2 km de Dealul Stanciului) din satul Costișa, sit ce cuprinde o așezare neolitică și o așezare fortificată din Epoca Bronzului; și situl de la Mănoaia, ce cuprinde urmele unor așezări din secolele al IV-lea-al VI-lea, respectiv al X-lea-al XI-lea. Celălalt monument, clasificat ca monument de arhitectură, este (secolele
Comuna Costișa, Neamț () [Corola-website/Science/301627_a_302956]
-
una dintre localitățile unde a fost turnat filmul "Cold Mountain" (2003). Două obiective din comuna Gorgota sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Prahova ca monumente de interes local, ambele fiind situri arheologice aflate în zona satului Potigrafu: așezarea neolitică (cultura Boian) de la „Malu Roșu”; și situl de „la Podișcă” sau de la „Canalul Pădurii”, cuprinzând urme de așezări din secolele al IV-lea-al V-lea și al V-lea-al VII-lea.
Comuna Gorgota, Prahova () [Corola-website/Science/301678_a_303007]
-
între localitățile Medieșu Aurit și Potău, în punctul de hotar numit Togul lui Schweitzer. Aici, sapându-se în anul 2003 șanțul pentru conducta de gaz Medieșu Aurit-Oradea au fost descoperite un șir de 5 locuințe și câteva gropi menajere din epoca neolitică. În epoca romană perimetrul comunei Medieșu Aurit a fost intens locuit de o populație dacică și germanică. Zonele preferate pentru aceste locuiri au fost terasele Racteri și terasa înaltă a Seinelului. Pe locul numit Șuculeu a fost cercetată o așezare
Medieșu Aurit, Satu Mare () [Corola-website/Science/301767_a_303096]
-
României. Toporașul se află în prezent la Muzeul județean de istorie din Sibiu. Altă descoperire arheologică este cea din anul 1974 când în pietrișurile extrase din Olt s-a găsit un ciocan confecționat din piatră șlefuită datat la sfârșitul epocii neolitice, a cărui vârstă a fost apreciată de către arheologul sibian prof. Iuliu Paul, la 3600 ani. Vestigii din epoca bronzului au fost descoperite de-a lungul timpului și adunate de către familia de preoți Florianu după 1855, dar s-au pierdut o dată cu
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
suprafață de 31,57 ha (intravilan). De-a lungul timpului așezarea a fost cunoscută sub diverse denumiri că "Bărcia Mică", "Nidiș", "Kisbarcsa", "Felsöbarcsa", "Apródpálfalva", "Klein-Sammetdorf". Zona a fost populată din cele mai vechi timpuri, pe vatra satului fiind găsite locuiri neolitice și eneolitice. Primele atestări documentare apar în anul 1257. În hotarul cu localitățile Barcea Mică și Sântuhalm s-a descoperit, pe malul Cernei, o așezare hallstattiană timpurie. Tot aici s-au mai descoperit materiale ceramice Coțofeni, române și medievale timpurii
Bârcea Mică, Hunedoara () [Corola-website/Science/300538_a_301867]
-
Pentru 5,51% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (94,09%). Pentru 5,49% din populație, nu este cunoscută apartenența confesionala. În zona Odobeștiului există urmele unor așezări din epoca neolitica, de asemenea mărturii de așezare română. Pe la 1227 pe locul actualei urbi se presupune că a fost cetatea Milcovia - Civitas de Mylco, sediul Episcopiei catolice de Milcov, a cumanilor. După Neagu Djuvara ar fi fost vorba de o adevarată capitala
Odobești () [Corola-website/Science/300531_a_301860]
-
Șardu Nirajului, Tâmpa și Veța. Orașul Miercurea Nirajului se găsește pe cursul mijlociu al râului Niraj, la confluența acestuia cu Nirajul Mic, pe drumul județean Târgu Mureș - Miercurea Nirajului - Sovata. Potrivit săpăturilor arheologice orașul a fost locuit încă din epoca neolitică. Pe teritoriul localității Miercurea Nirajului au fost găsite topoare de piatră (2000 - 1700 î.Ch), monezi bizantine din epoca împăratului Iustinian, un denar din domnia lui Iulius Cezar, iar hotarul satelor Beu și Moșuni este traversat de drumul roman spre
Miercurea Nirajului () [Corola-website/Science/300566_a_301895]
-
că acestea sunt de o valoare mare, având o importanță deosebită. Am putea afirma existența umană pe acest teritoriu în jurul anului 800 i.e.n., dovedit de obiectele găsite ca un car de bronz în miniatură, datând din prima perioadă a fierului neolitic(Ghidul județului Hunedoara, Octavian Floca) Cuvântul sau numele de Vaidei, nu se poate ști cum s-a născut,deși sinonimul acestuia Vai-de-ei este bine cunoscut din trecutul îndepărtat până în prezent. Un cercetător al istoriei a susținut că Vaideiul, Pischinti, Balomir
Vaidei, Hunedoara () [Corola-website/Science/300563_a_301892]
-
Bernad", dar istoria sa este mult mai veche. Cercetările arheologice efectuate pe raza localității, coordonate de regretatul academician Constantin Daicoviciu și de colaboratorii săi Nicolae Vlassa și Ioan Glodariu, au dezvăluit urme de viață materială și spirituală încă din epoca neolitică (5500-2200 î. Hr.). De asemenea, pe înălțimea „Dâmbău” a fost descoperită o fortificație din epoca dacică, formată din valuri de pământ cu palisadă și un șanț considerabil. Evoluția demografică a satului din anul 1850 este următoarea:
Bernadea, Mureș () [Corola-website/Science/300571_a_301900]
-
Pentru 4,46% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. 0,3% din populație sunt penticostali, și tot 0.3%, adventiști de ziua a șaptea. Săpături coordonate de Viorel Căpitanul au descoperit aici silexuri cioplite și resturi arheologice din perioada neolitică. Prima atestare oficială a localității Racila are loc la 15 octombrie 1491. Locuitorii Racilei au participat alături de Ștefan cel Mare în mai multe bătălii, cum ar fi cea de la Orbic (1469), Vaslui (1475) și Războieni (1476). De asemena, la 18
Comuna Gârleni, Bacău () [Corola-website/Science/300672_a_302001]
-
II-lea-al III-lea e.n. (cultura carpică); așezarea de la Rădi (din nord-estul satului Cârligi) datând din secolele al II-lea-al IV-lea; și situl de la Onișcani, aflat la sud de sat și cuprinzând urmele a trei așezări una neolitică, alta din perioada Latène (cultura geto-dacică) și o a treia din secolele al VIII-lea-al IX-lea. Un al patrulea obiectiv din comună, clasificat ca monument de arhitectură, este conacul Zarifopol (1850), astăzi devenit școala din satul Cârligi.
Comuna Filipești, Bacău () [Corola-website/Science/300670_a_301999]
-
petrolieră, prelucrarea lemnului, zonă de deal cu mari posibilități de pășunat și produs furaje. Ca vechime, cercetările arheologice atestă așezările omenești din zona Văii Tazlăului până în neolitic și perioada stăpânirii Imperiului Roman. În zonele imediat învecinate s-au descoperit așezări neolitice aparținând culturii Starĉevo-Criș (la Verșești, Onești, Oituz), culturii Cucuteni (Băsești, Florești, Leontinești, Marginea, Scorțeni) sau culturii Monteoru (Ardeoani, Moinești, Florești). În Lucăcești - Moinești s-a descoperit, în zona numită La Cetățuia, o cetățuie dacică, situată la 698 m altitudine, din
Enăchești, Bacău () [Corola-website/Science/300669_a_301998]
-
Rusăești (comasate cu Poduri), Băieni (comasat cu Cernu), și Lereni (comasat cu Bucșești). În comuna Poduri se află , lângă fostul sat Rusăești (astăzi parte a satului Poduri), la nord-vest de biserica de lemn „Sfinții Voievozi”. Situl cuprinde urmele unei așezări neolitice aparținând culturii pre-Cucuteni, ale unei așezări eneolitice aparținând culturii Cucuteni, precum și un mormânt din Epoca Bronzului (cultura Costișa). În rest, patru alte obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Bacău. Unul este un alt sit arheologic
Comuna Poduri, Bacău () [Corola-website/Science/300693_a_302022]
-
o parte din sat. Cultele reprezentate pe teritoriul comunei sunt Ortodox, Ortodox de Stil vechi și Penticostal (religie îmbrățișată predominant de populația romă) . Datorita conditiilor favorabile existente aici, zona a fost locuită din neolitic. Locul unde au fost descoperite vestigiile neolitice se numește ,Țitelca’’ și este o ridicătură de pământ naturală de dimensiuni reduse situată între șoseaua E85 și firului de apă al Siretului. În timp această primă așezare a devenit neîncăpătoare și, vatra s-a mutat către nord aproximativ 500
Valea Seacă, Bacău () [Corola-website/Science/300709_a_302038]
-
epocă a preistoriei și cea mai scurtă, ea a urmat după mezolitic și a precedat epoca metalelor, caracterizată prin folosirea uneltelor de piatră lustruită și metalurgiei primitive a cuprului, prin apariția agriculturii primitive, a creșterii vitelor și a olăriei. Epoca neolitică urmeză pleistocenul final "epipaleoliticul" și holocenul timpuriu, "mezoliticul". Neoliticul începe o dată cu practicarea agriculturii și se încheie o dată cu apariția metalurgiei specializate a cuprului în epoca cuprului sau eneolitic(chalcolithic). Termenul de neolitic nu se referă la o perioadă cronologică strictă, însă
Neolitic () [Corola-website/Science/300748_a_302077]
-
piatră lustruită; practicarea agriculturii și domesticirea animalelor. Unii specialiști au înlocuit termenul de neolitic cu termenul mai descriptiv de "comunități sătești timpurii" (în engleză: "Early Village Communities"), însă termenul nu a fost larg acceptat. În Orientul Apropiat, culturile definite ca neolitice au apărut în mileniul al X-lea î.Hr. Cele mai timpuri manifestări au loc în Levant (Neolitic aceramic A și Neolitic aceramic B) sau PPN (Pre-pottery neolithic), iar de aici se răspândesc spre est și vest. Culturi neolitice au fost
Neolitic () [Corola-website/Science/300748_a_302077]
-
definite ca neolitice au apărut în mileniul al X-lea î.Hr. Cele mai timpuri manifestări au loc în Levant (Neolitic aceramic A și Neolitic aceramic B) sau PPN (Pre-pottery neolithic), iar de aici se răspândesc spre est și vest. Culturi neolitice au fost atestate în sud-estul Anatoliei și nordul Mesopotamiei la aproximativ 8000 î.Hr. Printre siturile neolitice din Asia de Sud se numără Mehrgarh în regiunea Balochistan datat aproximativ 7000 î.Hr. și Lahuradewa, aproximativ 6200 î.Hr. valea fluviului Gange în India. Unele descoperiri
Neolitic () [Corola-website/Science/300748_a_302077]
-
loc în Levant (Neolitic aceramic A și Neolitic aceramic B) sau PPN (Pre-pottery neolithic), iar de aici se răspândesc spre est și vest. Culturi neolitice au fost atestate în sud-estul Anatoliei și nordul Mesopotamiei la aproximativ 8000 î.Hr. Printre siturile neolitice din Asia de Sud se numără Mehrgarh în regiunea Balochistan datat aproximativ 7000 î.Hr. și Lahuradewa, aproximativ 6200 î.Hr. valea fluviului Gange în India. Unele descoperiri făcute pe valea Gangelui indică așezări neolitice datate aproximativ 8000 î.C. și polen de cereale
Neolitic () [Corola-website/Science/300748_a_302077]
-
și nordul Mesopotamiei la aproximativ 8000 î.Hr. Printre siturile neolitice din Asia de Sud se numără Mehrgarh în regiunea Balochistan datat aproximativ 7000 î.Hr. și Lahuradewa, aproximativ 6200 î.Hr. valea fluviului Gange în India. Unele descoperiri făcute pe valea Gangelui indică așezări neolitice datate aproximativ 8000 î.C. și polen de cereale datat 13000 î.Hr. Aceste descoperiri pot indica o apariție mai timpurie a modului de viață neolitic în această regiune. În Asia de Est cele mai timpurii situri includ cultura Peiligang datată
Neolitic () [Corola-website/Science/300748_a_302077]
-
6200 î.Hr. valea fluviului Gange în India. Unele descoperiri făcute pe valea Gangelui indică așezări neolitice datate aproximativ 8000 î.C. și polen de cereale datat 13000 î.Hr. Aceste descoperiri pot indica o apariție mai timpurie a modului de viață neolitic în această regiune. În Asia de Est cele mai timpurii situri includ cultura Peiligang datată aproximativ între 7000 î.Hr. până în 5000 î.Hr.. În sud-estul Europei societățile neolitice apar prin 7000 î.Hr., iar în Europa Centrală aproximativ 5500 î.C. Printre
Neolitic () [Corola-website/Science/300748_a_302077]
-
î.Hr. Aceste descoperiri pot indica o apariție mai timpurie a modului de viață neolitic în această regiune. În Asia de Est cele mai timpurii situri includ cultura Peiligang datată aproximativ între 7000 î.Hr. până în 5000 î.Hr.. În sud-estul Europei societățile neolitice apar prin 7000 î.Hr., iar în Europa Centrală aproximativ 5500 î.C. Printre cele mai timpurii complexe culturale din acestă regiune se numără cultura Starčevo-Criș și cultura ceramicii liniare sau „Linearbandkeramic”. Printr-o combinație de difuziune culturală și migrație, tradițiile
Neolitic () [Corola-website/Science/300748_a_302077]
-
apar prin 7000 î.Hr., iar în Europa Centrală aproximativ 5500 î.C. Printre cele mai timpurii complexe culturale din acestă regiune se numără cultura Starčevo-Criș și cultura ceramicii liniare sau „Linearbandkeramic”. Printr-o combinație de difuziune culturală și migrație, tradițiile neolitice s-au răspândit în întreaga Europă până în aproximativ 4500 î.Hr. În America societățile umane ating acest stadiu de evoluție (agricultură și mod de viață sedentar) aproximativ 4500 î.Hr. Se folosește termenul de 'Formative' în arheologia americană. Agricultura neolitică timpurie se
Neolitic () [Corola-website/Science/300748_a_302077]
-
migrație, tradițiile neolitice s-au răspândit în întreaga Europă până în aproximativ 4500 î.Hr. În America societățile umane ating acest stadiu de evoluție (agricultură și mod de viață sedentar) aproximativ 4500 î.Hr. Se folosește termenul de 'Formative' în arheologia americană. Agricultura neolitică timpurie se rezumă la un număr limitat de plante, iar domesticirea animalelor se rezumnă doar la oi si capre.Cu aproximativ 7000 ani î.Hr. începe domesticirea vacilor și porcilor, stabilirea unor așezări permanente și producerea ceramicii. Nu toate aceste caracteristici
Neolitic () [Corola-website/Science/300748_a_302077]
-
doar la oi si capre.Cu aproximativ 7000 ani î.Hr. începe domesticirea vacilor și porcilor, stabilirea unor așezări permanente și producerea ceramicii. Nu toate aceste caracteristici ale neoliticului au apărut în aceeași ordine peste tot în lume. De exemplu, societățile neolitice din Orientul Apropiat nu utilizau ceramica la începutul neoliticului. Societățile omenești din Japonia utilizau ceramica încă din mezolitic. Nu există foarte multe dovezi arheologice pentru demonstrarea unor ierarhii sociale în neolitic, acestea fiind asociate, mai ales, cu începutul epocii bronzului
Neolitic () [Corola-website/Science/300748_a_302077]
-
încă din mezolitic. Nu există foarte multe dovezi arheologice pentru demonstrarea unor ierarhii sociale în neolitic, acestea fiind asociate, mai ales, cu începutul epocii bronzului. Cercetări arheologice efectuate în Europa Centrală și de sud-est au evidențiat existența în jurul unor așezări neolitice a unor șanțuri circulare de mari dimensiuni. Pentru a fi construite, aceste structuri necesită lungi perioade de timp, precum și o mare forță de muncă, ceea ce sugerează o anumită organizare a societății. Acestă organizare a forței de muncă este considerată o
Neolitic () [Corola-website/Science/300748_a_302077]