421 matches
-
plâns și iar am plâns. Plâns sănătos, care mi-a desfigurat și înroșit fața. Nu erau genul de lacrimi false pe care le afișasem în fața lui Chris în ziua în care aflasem că Luke mă vânduse. Acum erau lacrimi de neoprit, zguduitoare. Nu puteam nici să respir ca lumea, iar capul parcă-mi plutea. Nu mai plânsesem în halul ăla din adolescență. Simțeam că mă sufoc de-atâta durere. O durere care o depășea cu mult pe cea pricinuită de Luke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
podul de lemn. O ură fără margini venea dinspre negura aceea. Pielea i se făcu de găină, în timp ce puținul păr pe care îl avea pe ceafă i se zbârli pe loc. Spaima îl copleșea, paralizându-l. Simțea un imbold de neoprit să se lase la pământ și, așa ghemuit, să aștepte acolo până ce trecea pericolul. Cu un efort supraomenesc, se scutură și păși dincolo de intrare, în lumina zilei. Odată cu căldura soarelui care îl învăluia, dispăru și teama covârșitoare. Începea să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
decât antene; tot tata venise să mă ia de la examen, dar nu din stradă, ca toți părinții de candidați, ci chiar de pe coridorul cu sala. În costumul lui de vară, intrase salutând nonșalant în stânga și-n dreapta, trecuse pe la avizier neoprit de nimeni, urcase la etaj tot fără să-l întrebe cineva cu ce treburi bântuia clădirea în care se luaseră niște măsuri speciale de securitate și iată-l pe tatăl meu deschizând ușa cu geam mat spre sala de unde eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de păun. Poporul se temea și se îmbăta. Cot la cot cu Colonelul. Și nu s-a dezmeticit patru ani la rând. Domnilor, se va întâmpla o minune! Ceea ce am văzut e vestea că minunea ce se apropie e de neoprit! După-amiază, m-am așezat la umbra bătrânzlui copac. Undeva a bubuit un tun, care a cutremurat pământul, ceea ce m-a cutremurat apoi și pe mine. Izbucnise. Minunea a ținut trei zile. Unii ucideau, alții mâncau și alții au emigrat. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
-ți descoperi capul. Abia aceasta este adevărata miză și cea mai însemnată, restul fiind doar lucru de bravadă, în sinceritatea căruia nu te poți încrede niciodată pe deplin!” Ei bine, lunile veneau și se duceau necontenit, în alunecușul lor de neoprit. Cu fiecare zi, acesta începea să dovedească, prin ceea ce scria, un talent deosebit, aproape înrudit cu geniul. Lucrul cu adevărat extraordinar este că și el își vedea înzestrarea literară ca fiindu-i de acum o parte constantă a eului său
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
smulse nici de către toți servitorii oștirilor dușmane. înaintezi spre grădina suspendată a așternutului tău, senin. stare de grație pe tine te sperie sârma ghimpată din jurul vieții, cu greu dusă mai departe de fapt învârtită pe loc, într-un dans de neoprit te aleargă ghepardul cu dinți de oțel care sfâșie rochii și vise frumoase te grăbește ceasul care se scurge de pe comoda din dormitor te silabisesc dali și buñuel. mai trist e că va fi cum se va decide că este
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de nebunie, trecu pe lânga soția lui fără o vorbă și ieși pe ușă, cu ditamai cuțitul în mâna dreaptă. - Mircea, oprește-te!! îi strigă aceasta din urmă. Mircea nu se putea opri însă așa ușor, ba chiar era de neoprit, astfel că toți cei care îl văzură pe stradă căpătară brusc certitudinea că marele Mircea Cârpenișteanu înnebunise. Desigur, nici nu le era greu să-și închipuie așa ceva, pentru că imaginea unui Mircea nebun, cu un cuțit de un metru strâns cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
apoi degeaba toată seara. În anii următori lucrurile luaseră o întorsătură proastă. Înce puseră frigul și mizeria. Securitatea, mai curând subiect de bancuri pentru oameni până atunci, devenea un fel de mit înspăi mântător. Frica se întindea cu forța de neoprit a unei psihoze. Mă gândeam pe-atunci tot mai des la Irina. Ce-o face, nenoro cita? O avea vreuna din dementele lor mi siuni? O fi ajuns chiar un instrument al teroarei? Ea, cea care nu credea în realitate
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
din tăcere, din singurătate, din durere - îi dădea un fel de invulnerabilitate lucidă. Marea Conversație dincolo de moarte, de milenii, de distanțe îl prindea și pe el. În casa sinistră a Liviei, nimeni nu-și închipuia cât de triumfătoare și de neoprit era evadarea lui. Paznicii îi vorbeau Liviei despre stupiditatea lui încăpățânată, obtuză, iar el se gândea că Augustus domnise vreme de cincizeci de ani, anihilând zeci de comploturi, și murise imperial în patul lui. Iar acum părea că, alături de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
naturală și fără remușcări. Era complet lipsit de milă; terorizarea dușmanilor îi provoca o satisfacție ce mergea până la lascivitate, și nici un mijloc, oricât de atroce, nu i se părea excesiv. Acum se avântase psihic într-un șir de masacre de neoprit; fiind un om singur, se izolase și fizic pe stâncile din Capri. Să stai alături de el era foarte riscant. Îl privi pe tânărul Gajus; acesta vru să-l salute, însă ura îi uscă gâtlejul. Pentru prima oară în viața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o breșă în poarta lor și înscrie întâmplare, își zic tinerii. Doar el rămâne în față și după o serie de driblinguri iar le dă gol. Se îngroașă gluma, pun pe unul să îl țină sub observație însă este de neoprit. Se uită unul la altul, este deja 3-0. Pun hotărâți mingea la centru, atacă dar ratează de puțin și pe contraatac mingea ajunge tot la Laur care o urmărea asiduu. Iar driblează scurt un adversar, depășește pe altul în viteză
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
iederă și le găinățează peste tot. Un cvartal mai încolo, străzile s-au transformat în niște canioane verzi, cu carosabilul și trotuarele îngropate în verde. Ziarele o numesc „Amenințarea verde“. Echivalentul vegetal al albinelor ucigașe. Infernul iederei. Tăcută și de neoprit. Sfârșitul civilizației derulat cu încetinitorul. Chelnerița zice că, de fiecare dată când autoritățile încep să taie vițele, să le dea foc cu aruncătorul de flăcări sau să le stropească cu ierbicide - chiar și atunci când au adus caprele pitice să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
necăjească, sau în care să fi adormit, epuizat de-atîta joacă. Pînă la un moment dat, auzise răspunsul iubitului ei venit de undeva, de departe, purtat de ecou. Împreună ar fi căutat cu mai multă atenție. Împreună ar fi fost de neoprit. Dar, cînd se aștepta mai puțin, vocea i se pierduse. Sperase să apară; chemase din nou, cu mai multă disperare... Era singură și epuizată. Nu înțelegea nimic. Ieri, viața fusese frumoasă ca o primăvară însorită. Ieri erau o familie modestă
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
se cățăra din adâncurile tainice ale trupului ei, ajungând În cele din urmă să Îi strângă sânul. Văzu capul unui șarpe stacojiu Împodobit cu o creastă stranie, probabil un vasilisc din tărâmurile de la Răsărit. Se simțea pradă unei emoții de neoprit, gândindu-se unde și-ar fi putut afla văgăuna monstrul acela. Acum, el era cel care Îi căuta ochii. Dar privirea Antiliei devenise fugară. Își curmă cântarea brusc, după o ultimă notă prelungită până la chin. Apoi se ridică Încetișor, fixându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
așa cum a crezut Înțelepciunea antică, ele au cu adevărat o putere de o virtute nemăsurată, așa cum, prin evidența lucrurilor, aflăm zi de zi din Învolburatele contingențe ale vieții. Mânia lui Marte, triumful lui Jupiter și mai cu seamă energia de neoprit a lui Venus, steaua pentagonală, care năruiește porțile cetăților, ultima dintre zeitățile care nu au pierit... Stăpânitoarea Celui de al Treilea Cer, murmură poetul. Cuvintele astrologului Îi amintiseră de un amănunt. Ambrogio, În planurile lui, reprezentase și el o mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ar fi lăsat descoperit pentru croșeele expediate în coaste. Am mai remarcat că loviturile lui cele mai bune, contrele de dreapta, sunt întotdeauna telefonate, după doi pași la stânga și o fentă din cap. Am văzut că în corzi e de neoprit, că își poate țintui acolo adversarii mai ușori cu ghidonări din coate, alternate cu lovituri scurte la trunchi. Mutându-mă mai aproape, i-am văzut cicatricele de la arcade, pe care ar trebui să le ocolesc, ca nu cumva meciul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
sfântul răsboiu, C-onoare luptase pin multe nevoi; De pe cal când se dete întors înnapoi Găsi cetățuia lui susă - Dar slugile, averile dusă. {EminescuOpIV 492} Acum, conțișorule, acasă că-mi ești... Dar afli mai rău cele toate, Căci vânturile trec neoprit prin ferești Și vin prin odăile toate. În noaptea de toamnă ce-ar fi de făcut? Ah! multe de-aceste mai rău le-am trecut. Vede-se-va mâne ce-ar mai fi de făcut. Deci iute, în luna bălae
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
302Omul la bătrâneță de tot se oțețește, ca vinul din butie când pe sfârșit este. 303Omul mai slab ca o floare și mai tare ca o piatră. 304Omul neînțelegător, ca un vas găurit, în care orice bagi curge pe jos neoprit. 305Omul pe lume se-nțelege ca o umbră de vis. 306Omul precum se vede așa a fi se crede. 307Omul fără nici o patimă, ca un idol de piatră. 308Omul fără nici un dar, ca o fide cu apă. 309Omul fără-nvățătură
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-ți descoperi capul. Abia aceasta este adevărata miză și cea mai însemnată, restul fiind doar lucru de bravadă, în sinceritatea căruia nu te poți încrede niciodată pe deplin!” Ei bine, lunile veneau și se duceau necontenit, în alunecușul lor de neoprit. Cu fiecare zi, acesta începea să dovedească, prin ceea ce scria, un talent deosebit, aproape înrudit cu geniul. Lucrul cu adevărat extraordinar este că și el își vedea înzestrarea literară ca fiindu-i de acum o parte constantă a eului său
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
urma să aibă loc un sacrificiu sângeros, care le făcea sila tuturor, si pe de alta, pentru că majoritatea celor prezenți erau conștienți că, din momentul în care semeața Marara va atinge suprafața apei, avea să înceapă o numărătoare inversă de neoprit, care nu putea conduce decât la o dureroasă - și poate definitivă - despărțire de cei dragi. Nu există practic nici o familie în Bora Bora care să nu-și trimită unul din membri spre întunecosul Al Cincilea Cerc, din care numai Miti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
rătăcite ale sălciilor pletoase de prea multe drumuri încâlcite și prăfuite. Mugurii au îmbobocit din nou în crusta frunzelor putrezite de peste iernile nenumărate; tunete fără străfulgerări m-au aruncat sub pământuri... indigoul înverzit din bolta cerească a izbucnit în hohote neoprite, în cascade deviate și turnuri obosite de ape. Ofer un pahar uleios în unduiri de șarpe cu arome pierdute de Otonel și nimic nu mai poate opri valul uriaș care-și frământă astrul în paradisul cucerit pentru a mia oară
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Apoi Charlie deschide ușa camerei sale Înconjurate de vîlvătaia de pe palier și dispare Înăuntru. O clipă mai tîrziu, Barton, cu paltonul pe el și cutia de carton subraț, se Îndreaptă spre ascensor străbătînd culoarul devastat de incendiul ce pare de neoprit. Ultima scenă: Fink stînd pe nisip, cu cutia alături, privind oceanul. O fată superbă, În costum de baie, trece prin dreptul lui, Îl Întreabă de ce cară cutia aia cu el, ce e Înăuntru, Fink răspunde că habar nu are, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
venit În locul colonelului Zdup? Prima reacție a fost o privire tresărită, ca În momentul unei explozii... Profesorul asista la trecerea celui din fața sa prin nesfârșite stări de neliniște și panică. „Doctorașul” a privit spre profesor ca spre un pericol de neoprit... Se vedea strâns cu ușa și nu găsea ieșirea din impas. Apoi a răscolit involuntar spațiul din jur cu ochi de câine hăituit... În cele din urmă, s-a uitat În sus, ca orice drept credincios, pentru a implora ajutorul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cu călcâiele în podea. Întunericul îl împresură cu toate plăsmuirile lui, șoptind, sâsâind, respirând hârâit și țâșnindu-i din gât, ca o pojghiță spartă. Ridică brațul drept, cu degetele desfăcute, să se apere, dar șoaptele fumegau printre degetele lui, de neoprit. Acum ar fi fost clipa, gândi omul iluminat, care asculta, peste drum, tăcerile. Acum ar fi trebuit să te găsească învățăceii porniți de mult să te caute. Ei te-ar fi putut găsi, mai mult mort decât viu, și te-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o aruncasem cu toată forța prin cameră. Probleme În relație? Dezintoxicare? Respingere? Mai jignitoare chiar decât sugestia că eu și Philip eram Împreună era cea că nu eram. Și dezintoxicare? Era destul de rău că fusesem descrisă ca o petrecăreață de neoprit, dar era aproape și mai jenant să devin persoana care nu poate face față. Toată chestia devenea prea ridicolă ca să poată fi Înțeleasă. Mi-a luat nu mai puțin de trei zile să o conving pe Kelly (și pe Elisa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]