465 matches
-
Dau declarații și semnez, concret, Cu nume și prenume, intangibil, În mine nu e loc pentru secret Sau pentru sensul ininteligibil. Mă rup de cer când cerul e ascuns Dar sunt cu cerul lângă tâmpla stângă, În mine-i întuneric nepătruns Și sunt făclii în noaptea cea mai lungă. Contradictoriu, rece, inuman, Mă leg de tine ca de o salvare, Altarul meu, gânditul meu liman, Și mult dorita binecuvântare. 24 octombrie 2011 Treptele din mine am tăiat în mine câteva trepte
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
întreaga viață. Cu acest prilej, aduc și eu cuvenitele felicitări doamnei Maria Moșneagu și îi doresc ca Mântuitorul Hristos să vegheze și să reverse asupra ei binecuvântarea Sa. Preot Vasile BURLACU Botoșani, 6 februarie 2013 Mare este lucrarea și adânc nepătruns a Milostivului Dumnezeu. El lucrează prin oameni și pentru oameni. Sper și nadăjduiesc la mila și ajutorul lui Dumnezeu și a Maici Domnului și toți Sfinții să pot scrie unele momente văzute și trăite de mine nevrednică. Nu știu cât le vor
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
15-08-2007, 1600h AERUL DIN VIEȚI Eu nu te caut umbră, ca să nu disper Căci ești minunea vie, strivită de o adiere, În sufletul de cer, alung iubirile ce-mi pier, Și-n calea mea ești noaptea de tăcere. Și-n nepătrunsul vis eu te-am rănit cu albe versuri suspinând uitarea, Ești întunericul adânc ce l-am iubit Cum mai iubesc din razele de lună doar visarea. Ating fiorul sfânt din depărtări Și neînțelesul din iubire doare, Ai fost o clipă
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
viață și spumă, O lumină de soare răcnind peste un PĂMÂNT DE FIOR. O lumină venită din patimi ciudate, Din suflet de sori din suflet de noapte Și năvălindu-mi trupul cu-o flacără ninsă, Prin TÂMPLA DE NOAPTE, doar nepătrunsul fior, Întuneric, extaz, prin AGONICUL DOR, O mare de vise prin noapte să-mi spună, Că lumina uitării, e rănită în țărmul durerii. Că lumina din iubire e un pământ de IERTARE. Din ABURUL CE SE RIDICĂ spre cer; Dumnezeu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
când nu crezi, te-nșeală! Femeia (I) Îți dă frisoane, pot să zic, Când despre ea nu știi nimic, Dar te cutremuri și mai și Când afli...ce n-ai vrea să știi. Femeia (II) A zeilor sublimă operă, Un nepătruns mister ascunde-n sine, Când, de rușine, se acoperă Și când e-acoperită de rușine. Celei combinată cu un plenipotent Nu văd nimic înjositor În faptul că sărmana fată Se duce la un „dregător”: O fi...stricată! Rugă de tânără
GEORGE PETRONE by GEORGE PETRONE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83929_a_85254]
-
de ascultare, apoi lipește buzele de microfon. Pelerinul către Stareț, recepție! Conform programului, exact la punctul prevăzut. Totul a mers bine. Suntem gata să revenim la bază cu marfa. Recepție! Câteva minute bune Marius ascultă răspunsul cu o expresie de nepătruns a chipului. Pelerinul către Stareț, protestez, nu mai putem continua! Numai cu foarte mare imaginație se poate numi companie rămășițele celor două plutoane pe care le conduc... Se întrerupe brusc, ascultând răbdător persoana de la celălalt capăt al undelor radio. Mda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
întrebare care era cu siguranță la fel de valabilă pentru Gosseyn ca și pentru vorbitor. Venise desigur timpul pentru o altă pauză cortico-talamică. Constată că de data asta era mai optimist. E adevărat că era tot liniște, și că întunericul rămăsese la fel de nepătruns. De asemenea, încă zăcea întins în cușeta sa: și-și simțea corpul gol, cu numeroasele lui legături, exact ca mai înainte. Dar când Gosseyn repetă în minte cuvintele pe care le auzise, implicația lor era că se afla sub stricta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Numărul Doi își revenea după o tentativă a unui grup de a "sări" în altă galaxie, din care (credeau ei) venise rasa umană cu zeci de mii sau un milion de ani mai înainte. Gosseyn Trei, stând în întunericul de nepătruns al unei încăperi din ceea ce el presupunea că este o navă spațială își întrerupse firul amintirilor despre istoria trecută a trupurilor lui Gilbert Gosseyn și, adresându-se telepatic alter-egoului său, spuse în gând: "Am înțeles corect, Gosseyn Doi?". Răspunsul - trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
anotimpurilor, a fundamentat teoretic posibilitatea creării unui satelit artificial al Pământului, a căutat să explice turtirea Pământului. Edmund Halley (1656-1742), asemeni lui Brahé care a închinat un poem lui Copernic, a dedicat o odă pentru Newton : Acum și-a deschis nepătrunsele adâncuri Cerul învins ! De acum vom ști ce putere rotește Lumile toate-mprejur ! A determinat cel dintâi orbitele unor comete în jurul Soarelui (1706), demonstrând periodicitatea lor. Astfel, cometele au fost admise în sistemul planetar fiind însoțitori ai Soarelui, după ce timp
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
de Teologie mistică a lui Dionisie Pseudo-Areopagitul. Viața mistică devine viață creștină de îndată ce se manifestă ca trăire a iubirii lui Dumnezeu care atinge ființa umană și de care aceasta trebuie să fie pe deplin conștient. Atent la valoarea tainei de nepătruns a lui Dumnezeu, Răsăritul ortodox neagă răspicat orice vedere a ființei divine, etern transcendentă. Precum spuneam anterior, teologia catafatică este simbolică, ea neaplicându-se decât atributelor revelate, în timp ce teologia apofatică mărturisește neputința cunoașterii religioase, fixând o limită riguroasă prin chiar
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
limită riguroasă prin chiar utilizarea noțiunilor de infinit și nenăscut. Astfel, în jurul abisului intradivin există un cerc de tăcere. Nu este vorba de o imposibilitate logică, umană, ci de profunzimea insondabilă a ființei dumnezeiești; întunericul inerent credinței protejează taina de nepătruns a proximității lui Dumnezeu. Teoria palamită este elocventă în privința decelării cu acuitate a misticii ortodoxe. Este mistica paradoxală a întunericului dumnezeiesc, rază a luminii sale. De la stadiul cunoașterii umane, Sfântul Duh trece ființa, prin participare, la stadiul cunoașterii divine. În
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
favorizează, prin intermediul termenilor ce funcționează ca indici focalizatori, interpretarea, prin contra-opinie, a unei realității obiective: La-nceput, pe cînd ființă nu era, nici neființă,/ Pe cînd totul era lipsă de viață și voință,/ Cînd pătruns de sine însuși odihnea cel nepătruns./ Fu prăpastie? genune? Fu noian întins de apă?/ N-a fost lume pricepută și nici minte s-o priceapă./ Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază./ Dar nici de văzut nu fuse și nici ochiu care s-o
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
irațional care face dinamismul posibil. Acest principiu este, ontologic vorbind, condiția sine qua non a libertății [...] Procesul istoric constă în conflictul și interacțiunea între Dumnezeu și om, între Providență, fatalitate divină și necesitate, pe de o parte, și misterul de nepătruns al libertății umane, pe de altă parte. Aceste două principii sunt ireconciliabile. Ele formează o antinomie, o antiteză"95. Dialectică divino-umană nu este de tip hegelian, ci mai degrabă o sinergie, o cooperare tainică și liberă între harul lui Dumnezeu
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
este totuna cu eliberarea completă de atacurile acestora. Ca odinioară cu Iov, Dumnezeu permite Răului să-l ispitească pe credincios din dorința de a-l ajuta să se cunoască și să se desăvârșească pe sine, sau pur și simplu pentru că "nepătrunse sunt căile Sale". S-a spus că marele merit al creștinismului, din punctul de vedere al vechii morale mediteraneene, a fost să valorizarea suferinței: transformarea durererii dintr-o stare negativă într-o experiență cu un conținut spiritual pozitiv 40. Am
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
totul nebănuită asupra eului și a lumii. Indecizia și nesiguranța au devenit prisme de refracție a unor niveluri transfinite de realitate, viziune transdisciplinară. Umbra de îngândurare și de indefinit, care înainte colora doar afectiv poezia sa, acum străluminează cele mai nepătrunse profunzimi ontologice. Ritmurile, altădată ușor cantabile și cu o aură de romantism sentimental, se ascund în adâncul textelor, capătă ceva obsesiv, de cadență primordială, de mantră budistă prin care, vorba poetului, "vreme trece, vreme vine". E o curgere simultană de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de cadavre de animale, de mizerii grețoase și tot felul de gunoaie. Doar Dumnezeu știe de ce fac oamenii asta. Cînd apele cresc și devin furioase, rîulețul se transformă în asanator și duce la vale toate mizeriile și spurcăciunile acelor locuri. Nepătrunse sînt însă căile apelor și prin pămînt, prin canale nevăzute se strecoară în fîntîni, în apa freatică. Așa ajunge apa infestată în burtica noastră care, săraca, ne avertizează că ceva nu-i în regulă. Evident că burtica este învățată cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
arătat drumul... Se întunecă la față, chiar dacă aceasta era neagră ca smoala. Nu-mi place discuția și plec nemulțumit. Oare cine l-o fi omorît pe neamț?! Știu și eu? Chiar dacă v-am sugerat o pistă, nu mă puneți martor. Nepătrunse sînt căile Domnului! Două sute de dolari Pedro primise un tricou galben pe spatele căruia scria "sex". De obicei, el purta un maiou vechi, înnegrit de vreme și sudoare. Soția lui îl spăla seara și Pedro îl îmbrăca dimineața. Uneori, îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
lacului din pădure, unde-și făcea colibă de trestii, mitutică -/ În ea un pat de scânduri; pe el un pui de-odor/ Să doarmă 46. În realitatea poetică eminesciană, casa apare cinematografic, iar realitatea ipoteșteană nu o dezminte: În pădurea nepătrunsă/ O căscioră e ascunsă,/ Nu-i aproape sat nici drum,/ Singurică, nu știi cum/ Doar din horn îi iese fum47. Zăpada care cade și-o să cadă/ Tot grămadă pe grămadă,/ De-ntrece gardu-n ogradă/ Pîn' la streașin-o s-ajungă/ De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
din jertfă un destin, Și că via asurzând de struguri, Va trăi definitiv în vin. Ce frumoasă ești în primăvară, Cea mai minunată-ntre femei, Iezii pasc năframa ta ușoară, Tu, cu muguri, bluza ți-o închei. Sigilat de taine nepătrunse Cerul bate drumul tău îngust, Trupul tău de muguri și de frunze De la cine să învăț să-l gust? Amintirile sunt tare frumoase și nu le pot uita, așa cum nu pot uita nici amintirile cu dumneavoastră, cu grupul de la
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
specifice: creații artistice, vetre (prezența focului ca simbol extrem de important) și morminte, care reprezintă atenția acordată celor trecuți, ca factor de continuitate spirituală, de trecere și transmitere. Stabilirea unor locuri speciale, în mediul deschis sau subteran, uneori în întunericul de nepătruns al grotelor, tocmai pentru a sublinia și potența caracterul de mister, a devenit o normă de marcare a ceremonialului religios. Se consideră că “il n’y a pas de religion sans le sentiment que certaines forces dépassent la mesure de
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
absolută". Iată-ne zburând în insula Avallon sau Svetadvâpa numai după ce am străbătut avatarurile peșterii. Drumul spre cunoaștere se încheie, desigur ca o primă etapă, în insula lui Euthanasius. "Lumea mea este o vale, înconjurată din toate părțile de stânci nepătrunse, care stau ca un zid dinspre mare, astfel încât suflet de om nu poate ști acest rai pământesc, unde trăiesc eu. Un singur lor de intrare este o stâncă mișcătoare ce acoperă măiestru gura unei peșteri, care duce până înăuntrul insulei
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
un suflet vizibil 478. Moise în ascensiunea sa către ceruri a văzut sufletele celor mari și pioși, a celor care au trăit pe pământ și pe lumea cealaltă, născuți și nenăscuți, în comoara ascunsă a lui Dumnezeu, în sferele lumii nepătrunse, în secretele rețete alchimice ale timpului său479. Dar rolul nostru este să trecem dincolo în VITRIOLUM Visitando Inferiora Terrae, Rectificando, Invenies Occultum Lapidem Vera Medicina 480, adică în căutarea sufletului omenesc cu tăcere și meditație. Așa este și inițiatul în
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
chiar dacă uneori această culoare devine o cheie spre paleta universului; și dacă lumina naște din întuneric, aurora creată e un infinit colorisctic, deci întunericul e sursa sublimului, geneza extazului. Și totuși umbra poate avea și alte culori: Verde-i umbra nepătrunsă/ Unde-o lume e ascunsă/ Și în umbra cea de veci/ Curgu-mi râurile reci/ Limpegioare, rotitoare,/ Având glasuri de izvoare 838. Și cum nu s-ar putea în acest abis în care suntem manipulați după toate probabilitățile și devenind martorii
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
fi recunoscut oficial. Firește, atunci cînd ungurii au ajuns în Transilvania, nu au găsit aici nici state, nici orașe latine sau de orice alt fel. Dar Transilvania nu era depopulată! Erau latini (și slavi) pe crestele munților și în codrii nepătrunși, așa cum demonstrează numele formațiunilor geografice pe care ungurii nu au reușit să le asimileze în secolele care au urmat. Astfel, la începutul secolului al XIV-lea, a început un proces de asimilare a căpeteniilor satelor românești emancipate. După trecerea la
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
sta să mă ucidă.” (Idem, I, p. 115) - sau timpul: „Aveam să plec din mijlocul petrecerii și să nu mă mai întorc; nimeni n-avea să descopere ce se făcuse cu mine, taina pieirii mele avea să rămâie în veci nepătrunsă - luasem toate măsurile.” (Mateiu I. Caragiale) Adverbele de modalitate 9 exprimă - fie modalitatea logică: „Meștere Ruben, oare când voi ajunge să pricep adâncimea ta?” (M. Eminescu, Proză literară, p. 42), - fie diferite nuanțe ale modalității subiective: „Poate că-i convin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]