485 matches
-
lucru numai am să-ți spui: Vezi tu muntele acela de colo, să nu te ducă păcatele să vânezi p-acolo, că este nevoie de cap. Acel munte este moșia lui Jumătate-de-om-călare-pe-jumătate-de-iepure-șchiop: și cine calcă pe moșia lui, nu scapă nepedepsit." (Petre Ispirescu, Aleodor Împărat) (c) " Nimeni n-a băgat de seamă că tocmai pe fundul vasului în care s-a spălat carnea, între crăpătura doagelor, au rămas două bucățele din creierii mielușeilor. Când apoi slujnica împăratului s-a dus la
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
fac excepție. Da, rămâneau în străinătate și rude ale VIP-urilor de atunci. Probabil că aș fi fost desființat pe loc dacă nu invocam una din „strălucitele indicații”, potrivit căreia nici o persoană care a comis o infracțiune să nu rămână nepedepsită și nimeni să nu fie condamnat pe nedrept. În sală s-a lăsat o tăcere mormântală, iar ministrul nu a catadicsit să dea vreun răspuns. De fapt, aveam să aflu de la ofițeri din alte unități, aceasta era atitudinea lui Emil
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
se știe că adevărul iese întotdeauna la suprafață, ca untdelemnul, că o crimă nu se prescrie decât după ani și ani și te poate ajunge din urmă când ți-e lumea mai dragă, sunt toate șansele ca eu să scap nepedepsită. Mai mult, va trebui se pare, să mă resemnez cu impunitatea. Și abia acum mi se strânge de-a binelea inima. Dumnezeule, oare câți suntem în România cei care știm adevărul: o sută? o mie? Cititorii României literare? Ai Tomisului
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
doar o fază preliminară. Iar atmosfera verbală era intenționat vulgară și grobiană, tocmai pentru a-i intimida și umili pe protestatarii arestați. Multe decese au avut loc în urma acestor schingiuiri, iar cei care le-au comis au rămas anonimi și nepedepsiți. Cazurile răniților presupuși a fi în afara oricărui pericol, dar care totuși au decedat în condiții neelucidate nici până astăzi, pun pe tapet o altă chestiune: că uciderea din culpă și moartea erau percepute, în decembrie 1989, ca niște lucruri comune
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
în continuare la mare preț. Ea nu îți asigură un loc de muncă, dar îți oferă reale șanse să-l obții. Nimic din munca temeinică, discretă și susținută de credința în Dumnezeu, nu rămâne fără urmări. Nu există nicăieri rău nepedepsit și nici bine nerăsplătit. Există doar neânțelegere și insensibilitate aproape destinală față de tot ceea ce se întâmplă. O problemă de metafizică personală până la urmă. Din toamna lui 2009, pe noua structură a anului universitar Bologna de la UAIC, nu va mai exista
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
fi suspectă. Prin urmare este ironizată. ,, Dacă totul a ieșit bine, înseamnă că ai greșit undeva...". Nici n-are cum să ne iasă totul bine din moment ce politica (și nu numai) este definită de credința că ,, Nicio faptă bună nu scapă nepedepsită...(în ședință de partid, aș adăuga eu)". Omul ajutat de tine are șansa cea mai mare de a-ți deveni potențialul inamic. De ce? Tocmai pentru că l-ai ajutat, iar orgoliul lui nemăsurat (,,eu sunt cineva în ochii mei") nu suportă
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
și să scrie cum o fo,că zic ei numai cu zisul nu-i bugăt și să-l cunosc pe pruncul care o făcut pozna”. „Acuma ce ai să faci cu el,că doar nu ai să-l lași așa nepedepsit?”.” D’apăi,ce-or face domnii iștea cu el, că eu oi mere la besărică și m-oi ruga de cele pacate făcute cu dracu ista di copchil”.No, dapăi Dumnezău îi bun și iartă pi cii păcătoși tu fătucă
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
per soană, ci agresiune morală. O fată violată nici nu avea curaj să reclame, pentru că ar fi trebuit să demonstreze că nu a fost ea cea care a provocat totul. E celebru un anumit proces în care violatorul a rămas nepedepsit pentru că a declarat că victima avea blugi strâmți și că, dacă ea nu-l ajuta să se dezbrace, el n-ar fi reușit fărădelegea. Deci era o fată imorală. În sudul Italiei a existat până de curând obiceiul ca un
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
toate acestea, nu mă mai priveam, nu mă mai vedeam, mă ștergeam în mod instinctiv din propriii mei ochi. Toți cei care au trăit pe viu, în propria lor ființă, efectele dictaturii totalitare, în versiunea ei comunistă (rămasă până astăzi nepedepsită, spre deosebire de fascism) își vor aminti pe veci această experiență. În mod straniu, memoria șterge, dar și consolidează lucrurile. Czesław Miłosz, eseist și poet polonez, a cărui poezie s-a inspirat din marele exil al Europei de Est, este obsedat de
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
fratele său catolic, iar parlamentul pe fiul său bastard, ducele de Monmouth sau pe Maria, fiica ducelui de York, căsătorită cu Wilhelm de Orania. Maurois explică acțiunea prin faptul că regele nu mai avea nevoie de subsidiile parlamentului, pentru că "trăia nepedepsit și fără rușine din subsidiile lui Ludovic al XIV-lea (...) în disprețul intereselor Angliei"32. După dizolvarea parlamentului a urmat "un adevărat delir de devotament mistic față de regalitate"33 și o perioadă de prigoană împotriva partidului whig. Conducătorul său contele
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
spațiul nostru spiritual, absorbea în pliurile sale reprezentarea furnizată de sensibilitate, de aici sentimentul românesc al ființei și distincția, din subtext, dintre ceea ce poate fi, kantian vorbind, forma și materia oricărui fenomen. Nu putem trece, deci, așa de ușor și nepedepsiți peste faptul că filosofarea lui Noica se petrecea nu doar în idiomul românesc, ci și, în egală măsură, într-un spațiu și într-un saeculum anume. Sentimentul românesc poate fi astfel o intuiție apriori în raport cu ființa, dar, prin aceasta, este
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
ca fiind mai corupte chiar decât sunt. Rezultatul este un cinism generalizat, distructiv, față de instituțiile guvernamentale. Această percepție a corupției larg răspândite este alimentată de presa filipineză care este printre cele mai abuzive din regiunea Asiei de Sud-Est. Ea scapă nepedepsită, oricât de mincinoase și malițioase ar fi reportajele ei. Este notorie pentru senzaționalismul practicat și pentru neînțelegerea noțiunii de obiectivitate. Pe scurt, este lucrativă, dar nu profesională”. În indexul reflectând percepția corupției pe 2005 întocmit de Transparency International, România stă
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
ei aprobările și favorurile. Este un spectacol lamentabil, care îi deconcertează pe cei mai buni și mai sinceri prieteni ai Germaniei. Nu de destule ori în politică intenții perfect onorabile se traduc prin erori, iar aceia care sunt responsabili pot, nepedepsiți, să le nege sau să facă să cadă vina asupra inocenților, fără a se îngriji de nedreptatea morală făcută colectivității pe care o reprezintă? Oare poporul va împinge, în privința lor, bunătatea și blândețea până la a tolera să fie ținuți în
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
ca ea să participe la un război pentru eliberarea Poloniei și distrugerea Serbiei, operații direct opuse intereselor germane. Aveam de susținut la Londra o politică a cărei absurditate o simțeam prea bine. Am fost victima acestei anomalii. Nu dezertezi niciodată nepedepsit de la altarele oficiale. Întoarcerea mea la Berlin Odată sosit la Berlin, am văzut imediat că eu eram acela care avea să joace rolul de țap ispășitor și să poarte greutatea catastrofei a cărei responsabilitate o avea de fapt guvernul nostru
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
totul în puterea zeului, am să mă smulg din plasa nebuniei. Talthybios nu sancționează prevestirile fetei despre sfârșitul lui Aga memnon numai fiindcă o crede nebună : De nu ți-ar fi stârnit Apollon însuși rătăcirea minții, tu n-ai scăpa nepedepsită pentru menirile de rău cu care împovărezi plecarea căpeteniilor mele din această țară [...] feciorul drag al lui Atreus alege și iubește pătimaș o fată pradă nebuniei, la patul căreia, cu toate că sunt om sărac, eu n-aș râvni vreodată. Deoarece ți-
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Un adevărat gunoi! Tatăl ei e Într adevăr de neam, dar pe maică-sa n-o știe nimeni. și pe deasupra iubește un negustor, un simplu negustor! Ce ofensă! Chiar dacă e un negustor bogat, tot ofensă e, și nu poate rămâne nepedepsită! — Lasă-mă să ghicesc. Bastarda e cumva o rubedenie a Împăratului? Poate că trăiește chiar aici la Curte? Nu, nu se poate, pe cele de aici le cunoaștem! Trebuie să fie În altă parte! Încetează, răspunse Amadeus. Nu Încerca să
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Curte? Nu, nu se poate, pe cele de aici le cunoaștem! Trebuie să fie În altă parte! Încetează, răspunse Amadeus. Nu Încerca să ghicești, n-ai cum să afli. Pot doar să-ți spun că prietenul meu nu va lăsa nepedepsită această insultă. — Poate că e urât, pipernicit, sau are o cicatrice respingătoare? — Da’ de unde! s-a apărat vehement Amadeus. L-ai văzut la mine și sunt sigur că și tu Îl admiri. Înfățișarea lui e nobilă și inspiră respect. Bine
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nicio rușine să apelezi, din când în când, la registrul Tău cu însemnări zilnice. Așa. Foarte bine. În felul acesta nu există riscul să omiți pe cineva. Căci nu vreau să ierți pe nimeni! Nu vreau să lași pe nimeni nepedepsit! Cum am suferit noi "aici", așa să pătimească ticăloșii "dincolo"! Caută-i în ordine alfabetică și aruncă-i în Iad așa cum scrie în Cartea Ta: acolo unde va fi plângerea și scrâșnirea dinților. Atât am vrut să-Ți spun. Acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
o mărturisea chiar Ștefan. „De cumva și voao se lingărește cu numele acela, face după obiceiul său, pentru că la turci și la tătari încă așa se lingurește, pentru aceia ca, între atâția domni, ne credința lui mai îndelung se rămână nepedepsită”. Este cea mai pertinentă definiție a politicii duse de Ștefan cel Mare, dar și de înaintașii săi. Matei avea dreptate să emită pretenții de suzeranitate asupra Moldovei, deoarece unii domni ai Moldovei (Petru al II-lea și Bogdan al II
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
inițiatice ce rezultă din pedeapsa rituală: „Vezi tu muntele acela de acolo, să nu te ducă păcatele să vânezi p-acolo, că este nevoie de cap. Acel munte este moșia lui Jumătate-de-om-călare-pe-jumătate-de-iepureșchiop: și cine calcă pe moșia lui, nu scapă nepedepsit”. Atenționarea vizuală cu rol educativ incubă dorința explorării, accentuată de conjunctivul cu valoare de imperativ. A fi dus de păcate într-un loc pentru ispășirea lor se traduce în plan ritual într-un act fatidic, menit să închidă un cerc
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
iresponsabilitate conceptuală și axiologică inexplicabilă, foarte răspândită în lumea literară de azi.) Cum explici sărăcia în care se zbate scriitorul român, neplătit de stat, de edituri, de reviste și care perseverează cu o voință nefirească? E, cumva, literatura, un viciu nepedepsit? Ce pedeapsă merită acest viciu? Sărăcia scriitorului este consecința unui stat acultural. Mă tem, însă, că această constatare banală, de altfel e departe de a fi suficientă pentru a declanșa o posibilă și necesară terapie. Ce sfaturi ai da unui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
că nu există cale de compromis cu grupul, cu ceilalți, și m-am trezit foarte singur. Împrejur era pustiu, potrivnicul era ascuns, așa că am trecut iar la aventuri singuratice. Actele mele infracționale erau simple gesturi, neprofitabile și cel mai adesea nepedepsite. Pătrundeam Într-o casă și mă plimbam prin ea fără să iau nimic. La drept vorbind, nu aveam nevoie de bani. CÎteodată conduceam pe la țară cu o pușcă de calibrul 22 și trăgeam În găini. Periclitam circulația cu stilul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
fiecăruia și a deschis perspective triste, nebănuite mai înainte.](Ibidem, pp. 222- 223.) [Se știe până unde a mers și ce trădător a fost, cum în urmă a înscenat o acțiune a sa la alipirea Basarabiei și cum a rămas nepedepsit, ba chiar decorat de rege, sub guvernul Marghiloman. Pe dânsul această favoare nu l a spălat, dar a înjosit prestigiul Stelei Române 157 și a demoralizat publicul. Ionel zicea în urmă: „Și acum s-ar putea judeca și executa, dar
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
e buricul pământului, așa cum a fost promovat, de el Însuși, de la Renaștere Încoace. Omul e doar o etapă a evoluției, o parte componentă sau, dacă vreți, o unealtă și nicidecum un stăpân al naturii. Iar răzvrătirea sa nu va rămâne nepedepsită. À propos: a plantat, vreunul dintre acei alergici, alt arbore În locul celui tăiat? Aș vrea să cred ca da, numai că eu sunt adesea prea optimist. O definiție, dintre multe, a democrației sună că ea e dreptul de a face
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
tehnologiei, am Început să ne considerăm buricul pământului. Și, revenind la gingașul ghiocel, supus exterminării tocmai În momentul În care natura are mai multă nevoie de el, Îi consider comercializarea drept un afront adus naturii, care nu-l va lăsa nepedepsit. Chiar dacă a oferi ghiocei e poate un act sacrificial, deci lăudabil, nu e nevoie de o mână din aceste perisabile flori, ci doar de unul. Iar dacă e cules cu mâna proprie, actul sacrificial e Încă mai valoros; și, de ce
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]