3,633 matches
-
exemplu de pledoarie făcută în numele resemnării demne. Așadar, nu simplă resemnare, ci ținuta sobră a unui om asupra căruia constrîngerile lumii nu mai au putere. Resemnarea aceasta are o natură aparte: nu e nici slăbiciune, nici disperare și nici pasivitate neputincioasă. E mai degrabă o cumințenie teoretică dată de gîndul că lumea are niște măsuri cărora trebuie să li te supui statornic, și asta chiar și atunci cînd nu le înțelegi. Stoicul este un chietist de dinaintea creștinilor, dar unul a cărui
Un chietist destoinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9114_a_10439]
-
cu ajutorul logicii obișnuite. Cu alte cuvinte identitatea, contradicția și terțul exclus - cele trei principii fundamentale ale gîndirii umane - sunt niște unelte prea rudimentare ca să poată surprindă acea curgere universală pe care o numim convențional "devenirea lumii". Și pentru că logica este neputincioasă în strădania de a descrie lumea, atunci dialecticianului nu-i mai rămîne decît s-o descrie ilogic, încălcînd cu bună știință regulile obișnuite. Rezultatul este o optică de tip contradictoriu pe care o aplică în orice situație. Potrivit acestei optici
Jocul dialectic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9247_a_10572]
-
spre teritorii necunoscute unde mărturia de sine și schița personajului se confundă într-o indicibilă poezie de joc. Pentru ca apoi, pe fond de moarte iminentă, totul să se deruleze ca o prelungită elegie ce se desfășoară sub ochii unui înger neputincios cu picioarele bandajate. în noaptea avignioneză m-am gîndit la îngerii lui Andrei Pleșu. într-o seară, apropiindu-mă de hotel, vroiam să-i trimit un SMS prietenei care-mi lăsa zilnic mesaje anul trecut și atunci, o siluetă albă
Avignon, 60 de ani by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/9408_a_10733]
-
paște, ci ener gumena demență, etern transmisibilă într-o universală junglă de simboluri și semne, semne pipăibile ca lipitorile. * „În Dumnezeu sunt, așadar, trei persoane. Numai că, încercând să vedem ce este aceea o persoană divină, brusc cuvântul omenesc devine neputincios. Așa încât spunem că în Dumnezeu sunt trei persoane nu pentru a zice neapărat ceva, cât pentru a nu ne situa într-o tăcere absolută.“ Această probă de sinceritate, pe care o aflăm în Tratatul despre Sfânta Treime al lui Augustin
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
metropole. „Nevroza fundamentală“ a individului, cum ar fi zis Freud, nu își mai suge sevele din obsesia morții. Sărăcia este de departe factorul existențial care declanșează bolile psihice ale mulțimilor puternic urbanizate. Reprezentarea sărăciei poartă asprimile acuzației: săracul este fie neputincios, ceea ce îl învinovățește de ignoranță și de rea voință, de lene și de abominabilul dezinteres față de corpul social, fie iresponsabil, stricat, smintit, vicios - și atunci nu are nici o scuză. Nu ai dreptul să fii sărac, pentru că sărăcia trimite imediat cu
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
a nu-ți putea înțelege rostul pe lume. Așadar, ispășește-ți neputința fără demnitate, nu te trăda, nu uita ce-ți închipui că ești, nu te dezice de sminteala ta, nu muri mulțumit. Bate-te să arăți cât ești de neputincios și cât de etică este pentru tine această neputință lucidă, aspră. Așteaptă - vei aștepta până la înviere. Plânge-te până la scârbă de tine însuți, gândul genial pe care nu îl vei scrie te va salva, fiindcă ți-ai imaginat că ai
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
cine suntem decât în raport cu greșelile, cu eșecurile, cu frustrările sau cu interesele care fierb în noi. Omul ideal, modelul absolut, ne înfurie. Față de el ne situăm clipă de clipă și pentru totdeauna în fundătură, în culpabilitatea îndărătnicului sau în umilința neputinciosului. * Măreția spiritului? Să reușești să înveți un fluture să fie obraznic. * Dacă nu îi interesează ce scrii, înseamnă că sunt conștienți că nu au nimic de pierdut necitindu-te. Dacă tu însă continui să scrii, să le atragi atenția, o
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
sănătății. Răul este și mai mare când ceașca de cafea este însoțită de țigară. Pericol E bine să te ții cât mai departe de oamenii vicioși. Pericolul de contaminare este iminent. Neputință Dacă viciul s-a înrădăcinat adânc voința devine neputincioasă. Coexistență Bunătatea și răutatea coexistă în fiecare om. Depinde care dintre ele predomină. Calvar Când prin căsătorie își unesc destinele două persoane cu caractere deficitare sau imature viața de cuplu devine un calvar. Risc Alegerea fără chibzuință a partenerului de
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
din pricina mîncării servite la cantină, s-ar fi găsit vinovații urgent, ar fi zburat cu sancțiuni serioase, s-ar fi închis hoteluri, s-ar fi suspendat dreptul de funcționare. Așa, copilașii zac pe paturi de spital sub ochii disperați și neputincioși ai părinților, iar vina este aruncată de colo dincolo, pînă cînd cineva se va plictisi să-i mai caute pe vinovați și să-i facă să plătească. Dacă unul din membrii familiilor celor cu funcții din Ministerul Transporturilor, de la Direcția autostrăzilor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9485_a_10810]
-
în episoadele trecute ale confruntărilor de la Televiziune, cînd atelierele le-au fost devastate și multe lucrări distruse iremediabil, ei își împachetează, astăzi, joi, 21 ianuarie 1999, lucrările transportabile și le duc în locuri mai sigure. Această acțiune, al cărei dramatism neputincios nici măcar nu are nevoie de cuvinte, poate fi chiar imaginea-emblemă a zilei: minerii vin spre București și artiștii fug disperați din ateliere. Pentru că, oricîtă eternitate ar stoca în sine o operă de artă, are și ea o mică vulnerabilitate: în fața
Marșul spre București și fuga din atelier by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9553_a_10878]
-
nu vrea"? - nimeni nu are timp și chef să dezlege această întrebare. Ar fi trebuit să ne gândim la niște politici adecvate acestui tip de atitudine a guvernanților de la Chișinău, la măsuri capabile să le contracareze ostilitatea, nu să strângem, neputincioși, din umeri. La nivelul societății, însă cred că miza rămâne, ca întotdeauna, una strict individuală. Moldova se va salva prin oamenii săi, prin reușitele și performanțele lor ca profesioniști. Afirmarea lor va crea o imagine mai bună și locului de unde
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
al furturilor din gospodăria întemeiată, la începutul secolului, de către învățătorul satului. Urmașilor săi li se fură ba scaunele, ba întreg bufetul (!), ba cărțile, pentru a se face focul cu ele (de înțeles: e criză de lemne). Iar după moartea bătrânilor neputincioși, o șatră de țigani ocupă și usucă pur și simplu curtea care, altădată, reprezenta centrul de lumină al Comoștenilor. Revenită în sat, Adela (Del) Nicolescu privește cu jale către casa părintească: "Curtea se întindea netedă, acum fără copaci și fără
Un tovarăș de sus by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7731_a_9056]
-
lăuntrice. Altminteri, în absența unei cît de mici înțelegeri a cercului vicios din care ia naștere psihologia fanaticului, discuția despre fanatism ar semăna cu perorația vană a unui agent de propagandă: searbădă diatribă pe seama unui flagel împotriva căruia cuvintele sunt neputincioase. A face filozofie pe marginea fanatismului înseamnă a bate cîmpii după modelul psalmodic al literaturii contemporane, și asta fiindcă pecinginea în cauză nu poate fi combătută vînturînd argumente abstracte sau vehiculînd clișee ideologice. Este nevoie de altceva, de o cunoaștere
Radiografia fanatismului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9684_a_11009]
-
fim cu adevărat. Una din cauze stă în emoțiile pe care le avem. Dacă ar fi să explicăm ce este o emoție, ar trebui să umplem un tratat de neurofiziologie. Sărind însă peste detaliile unei specialități în fața căreia oricum sîntem neputincioși, putem spune că o emoție este o reacție endocrino-hormonală. După felul cum reacționăm neurovegetativ la ce se întîmplă în jurul nostru, fiecare din noi avem un temperament care ne hotărăște în mare măsură atitudinea în viață. Nu-ți poți alege temperamentul
Oceanul de emoții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9709_a_11034]
-
cadavrul lui este dezgropat și profanat de sătenii dintr-odată "curajoși". Pe Moise, care poate totul, îl vedem, într-o scenă, cu lacrimi de disperare pe obraji: pentru că nu poate chiar totul, pentru că lăcomia lui de a poseda e uneori neputincioasă. Oamenii de piatră, demonii sunt, nolens-volens, umanizați. Nu sunt niște ticăloși "de manual", așa cum propaganda comunistă îi înfățișa, în caricaturi de presă și în romane involuntar- caricaturale, pe dușmanii regimului: burtoși, urduroși și gușați, cu ochi în care sticlesc poftele
Oameni de piatră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9725_a_11050]
-
lehamite și emigrare Scriitorul și publicistul Mircea Cărtărescu a declarat, într-un interviu pentru revista Observator cultural, că „epoca Băsescu mi se pare terminată“ și descrie portretul unui președinte învins: „Ca și Emil Constantinescu, actualul președinte e azi un prizonier neputincios al sistemului politic românesc, corupt și nenorocit. De când nu mai cred că Băsescu poate schimba ceva în România, n-am mai putut să scriu cu siguranța cu care-o făceam înainte. Căci azi nu mai cred în nicio direcție și
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
chiar de mai slabă calitate ca nomenclaturiștii. Din 2004 s-au mai limpezit apele. Mă bucură tonul optimist pentru finalul articolului. Mi-ar plăcea ca fiecare român să fie responsabil pentru el, să nu aștepte nimic de la un stat slab, neputincios. Mi-au plăcut țăranii care și-au făcut singuri pod pentru că TREBUIA. berger știam că exista și altă lume, datorită Europei Libere, care dădea din când în când Rolling Stones și Michael Jackson, a Moam-ului și a Eierlikör-ului. Când aveam
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
va găsi nimeni să-l condamne<footnote Antoniu, G., Popa, M., Daneș, S. (1970), Codul Penal pe înțelesul tuturor, Editura Politică, București, p. 211. footnote> . Pe bună dreptate s a spus că severitatea pedepselor nu a fost decât o piedică neputincioasă împotriva corupției, întrucât, la un moment dat un cetățean bogat, oricare ar fi fost greșeala sa, nu avea de ce să se mai teamă<footnote Chauveau, A., Faustin, H. (2005), Théorie du code pénal, 5eme édition, p. 592. footnote>. 2.3
Integritate publică şi corupţie Abordări teoretice şi empirice. In: Integritate publică şi corupţie:abordări teoretice şi empirice by Florin Marius POPA () [Corola-publishinghouse/Administrative/230_a_217]
-
mai degrabă să scape de monotonia zilelor cu zloată nesfârșită... Și îi mai apăsa o stare anume... Când treceau prin sat, prea se uitau toți nu știu cum la ei. Se citea pe fețele oamenilor o întrebare nerostită și parcă o milă neputincioasă... Erau momente când le puteai citi întrebarea în priviri: „De ce au vrut să vă omoare legionarii și cine-s aceia?” Pentru oamenii din comună, lucrurile acestea erau de neînțeles, ca multe altele de altfel... De multe ori, țăranii treceau peste
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
cu o bătrână de la etajul III pe care ea o botezase Bunica-Poveste. Bătrâna îl îndrăgise mult pe băiețel, însă își ducea cu greu anii ce-i purta în spate. Chiar bastonul în care-și punea toate nădejdile se arăta neputincios în a o ajuta să satisfacă obligațiile acestui serviciu, deși profesoara o plătea cu prisosință. Bunica-Poveste îl întreținea pe Răducu făcându-i fel de fel de păpușele din cârpă pe care le juca în fața lui, cum văzuse ea odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
înverșuneze mai mult împotriva lui pentru că mai spera în găsirea unei căi de înțelegere prin care să se elibereze de această pacoste, pentru că n-o putea numi altfel. Își jucase bine rolul, târându-l în planurile ei ca pe un neputincios! Acum totul i se părea absurd, dar era așa de târziu! Ajunsese un fel de jucărie în mâna unui copil rău care în nestăvilitu-i joc o demonta, o izbea de pământ după pofta și capriciile sale. Doctorului nici nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
în oglindă, strict în intimitatea sa, foarte conștient acum de proaspăta lumină, ce începuse a-i limpezi calea, acesta începu a cugeta așa: „Și, mă rog, la ce sunt bune toate aceste nimicuri? Deloc nu mai suport toate aceste mădulare neputincioase, care nu-mi servesc mai mult decât servesc celorlalți oameni și prin care, deși curge sânge și sunt calde, mă țin zăvorât și izolat într-o cușcă necruțătoare, cu zăbrele din spatele cărora nu pot privi decât cu lacrimi nesfârșite și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
nici cu tine, nici cu ceilalți. Și totuși, dacă mă opresc să meditez un pic, să stai încătușat tot mereu în colivia strâmtă a iluziilor parcă nu mai devine ceva atât de nefiresc pentru cei prea slabi, adică pentru cei neputincioși și firavi de duh. Acelea, cinstit îți spun, sunt cele mai grăitoare expresii ale unor ființe involuate. Iar involuate s-ar putea că este greșit spus; mai degrabă neevoluate, căci involuția presupune o evoluție prealabilă, pe când neevoluția - nu. Da, chiar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
repede dezlegarea la probleme și scăpând. Nu trebuie chiar deloc judecată, iar aici, cel puțin, în povestirea de față, ea nu va fi cu niciun chip. Sărmana, dacă nu putea să se răfuiască cu viața în luptă dreaptă, căci era neputincioasă - lucru care s-a văzut -, își pusese în gând ca, sinucingându-se, s-o înșele și, astfel, tot s-o învingă! În sufletul ei, din zi în zi, era o neliniște tot mai sălbatică și mai greu de potolit. Lucrul acesta
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
înainte vreme, că numai logica și radicalismul sunt cea mai bună dovadă de inteligență la om. Acum, sunt întru totul convinsă că doar... Dar vocea i se frânse. Subit, rămânând cu ideea neîncheiată, se prăbuși ca secerată la pământ, scoțând neputincioasă un ultim zgomot gâfâit. Sunetul fu sfâșietor. În sfârșit, inevitabilul se produse! Văzând asta, Șerban rămase o clipă fără reacție, ca înmărmurit. Parcă îi fugea pământul de sub picioare. Un întreg iureș de emoții teribile îi trecură prin inimă atunci, ca
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]