3,664 matches
-
o dată, am avut revelația faptului... că amândoi suntem jumătățile unui Întreg ce-a „rodit” la sânul aceleași toamne generoase, un adevărat izvor de iubire... „Scuză-mă!” M-am lăsat furat de miracolul pe care Îl aștept În fiecare an cu nerăbdare, dar și cu o anumită tresărire de suflet...” Să fi bănuit În acel moment că aceasta era ultima...” M-au trezit din visare crengile desfrunzite, care erau izbite de vânt - cu Înverșunare de geamul lângă care rămăsesem cu privirile pierdute
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
câteva secunde am rămas blocată! Nu-mi venea să cred cele auzite... Ce ființă obscură, lipsită de tactică și profesionalism! Și ce credeți că spuneau blazatele pensionare( care nu știau să facă acordul Între subiect și predicat) , dar așteptau cu nerăbdare să intre pe fir? Enumerau florile pe care le aveau În balcon sau În grădinița de la țară, cum le Îngrijeau și cât de mult țin la ele. În cuvinte simple, bâlbâieli și fraze fade, lipsite de orice urmă de frumusețe
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
umpluse cu tărâțe. După ce le încheiase bine pe fiecare în parte, le uni foarte bine, dând chip unei păpuși destul de reușite, cu ochii, sprâncenele, nasul și gura cusute din ață colorată. De aceea, cam puțin îngrijorate, mă priveau, așteptând cu nerăbdare să vadă reacția mea. Eu luasem păpușa, o cercetasem și apoi o strânsem tare la piept. Se renăscu bucuria pe chipul și în sufletul meu. Eram cea mai fericită!” Dragostea adevărată poate să suplinească orice lipsuri, orice nevoi! „Cei doi
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
adus acasă, strugurii de cules, de zdrobit poama, de pregătit butoaiele pentru vin, ceapa strânsă urma să o vândă; dar cât pot face două mâini de femeie? Dimineața pleca de-acasă și se întoarcea spre seară. El o aștepta cu nerăbdare și-i zicea că atunci când ea nu este acasă lui îi este frică de ceva. Ea i-a vorbit iarăși de preot și de mărturisire, s-a stăruit să-i explice ca unui copil. De data aceasta, n-a zis
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
destul pentru a putea intra tot frumosul și plăcutul pe care îl trăiam. Uitasem de timp. În fiecare slovă, pe care o puteam înțelege, descopeream o lume nouă. La sfârșitul slujbei, după ce luasem anafura și aghiazma, ieșirăm afară. Ardeam de nerăbdare să ieșim în drum și să las să explodeze bomba de emoții pe care o țineam în suflet. Făcurăm câțiva pași spre poartă când o femeie o strigă pe vecina mea. - Marie! Stai puțin! Maria se oprise, eu mai făcusem
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ea. Se gândi la rochiță până adormise. Încă de aseară, maica-sa îi spuse că a doua zi, cu ajutorul Domnului, pâna la amiază, rochița va fi gata. Nu avea chef să plece nicăieri, cum o făcea de obicei, ardea de nerăbdare să-și vadă rochița gata, să o îmbrace și să o arate vecinelor care, credea ea, se vor bucura pentru ea. Maică-sa nu avea mașină de cusut, cosea cu mâna, dar făcea atât de bine acest lucru, că nimeni
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
nu moară bătrâna, până urma să se întoarcă tata. Fără el, nici vorbă nu putea fi de dus. Se făcuse seară, mama tot aștepta să vină Natalia și să-i spună ceva. Venise, ceva mai târziu. Mama o întrebă cu nerăbdare: - Ce ți-a spus, Natalie? - Nu mi-a spus nimic, zice că numai tu trebuie să vii, la nimeni altul nu poate spune. - Doamne, măcar de-ar fi bărbatul acasă, dar așa, ce să fac eu? începuse a se tângui
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
umpluse cu tărâțe. După ce le încheiase bine pe fiecare în parte, le uni foarte bine, dând chip unei păpuși destul de reușite, cu ochii, sprâncenele, nasul și gura cusute din ață colorată. De aceea, cam puțin îngrijorate, mă priveau, așteptând cu nerăbdare să vadă reacția mea. Eu luasem păpușa, o cercetasem și apoi o strânsem tare la piept. Se renăscu bucuria pe chipul și în sufletul meu. Eram cea mai fericită! Mama răsuflă ușurată și mă întrebă: - Îți place păpușa? - Da! Îmi
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
părinte bun copilul său când e gata să pornească pe drumul vieții, dar avea și grijă să nu rămână paharele goale nici pentru un moment, tot îndemnându-l să mai cinstească din vinul său cel bun. Moș Ion aștepta cu nerăbdare momentul în care i se va spune care era zestrea fetei, după ce urma să se mărite. Pentru el era foarte important acest lucru. Tatăl fetei nu se lăsă așteptat mult, nu întârziase în a-i spune tot. Tânărul rămase destul de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
se vor vedea mult timp, ani întregi, dar era ceva mai ușor de suportat decât lipsa a toată familia și a țării. Va fi acasă, lângă copii și, așa, se vor simți toți mai bine. Acasă, copilașii o așteptau cu nerăbdare. Știau ziua când va ajunge, dar nu știau și ora. Maria a mai plătit puțin în plus șoferului și acesta a adus-o până la poartă. Întâlnirea a fost atât de puternică! Copiii s-au repezit spre ea și au îmbrățișat
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
umpluse cu tărâțe. După ce le încheiase bine pe fiecare în parte, le uni foarte bine, dând chip unei păpuși destul de reușite, cu ochii, sprâncenele, nasul și gura cusute din ață colorată. De aceea, cam puțin îngrijorate, mă priveau, așteptând cu nerăbdare să vadă reacția mea. Eu luasem păpușa, o cercetasem și apoi o strânsem tare la piept. Se renăscu bucuria pe chipul și în sufletul meu. Eram cea mai fericită!” (Păpușa). Stăpânid narațiunea și tehnica dialogului, Lidia Vrabie excelează în evocări
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
aibă emoții nu cumva să se întoarcă din drum, ca și cum nu ar fi știut că așa ceva nu era posibil, legea gravitației l-ar fi împiedicat, nu știa dacă această lege funcționează și în vis, acolo orice este posibil, aștepta cu nerăbdare cașcavalul, era tăiat în jumătate, se vedeau găurile mari și pulpa fragedă, Doamne, de nu s-ar întoarce din drum, cașcavalul devenea din ce în ce mai mare, era din ce în ce mai aproape, găurile deveniseră imense, nici nu mai vedea altceva, pătrunsese în una din ele
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
prevăzut asta și de aceea v-am compus un mic dejun mai complex, ca să aveți din ce alege". "Mulțumesc, sunt măgulită". În ochii lui Aide se citește o sclipire de bucurie, dar pe fața ei apare și o undă de nerăbdare. Zinzin a înțeles. "Te rog să nu ții cont de mine, du-te la treburile dumitale, eu o să mă învârt prin împrejurimi". Dacă nu vă deranjează, aș vrea să vă țineți după mine". "De ce spui asta?" Aide râde din toată
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
alint", își zice Zinzin, vrând să convingă acea ființă fragilă ce sălășluiește în ea și care se teme de fiecare inflexiune a vocii lui, de fiecare gest. "Mi-am pierdut complet mințile", își spune cu toată convingerea, în timp ce simte cum nerăbdarea lui Alex o tulbură și o sperie în același timp. Nu știe cum o să iasă din această confruntare. Viața nu e decât un lung șir de cedări. Numai că propriile noaste cedări le resimțim ca pe niște dureri groaznice, în timp ce
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nu ai pic de suflet să trimiți un astfel de mesaj cu o zi înainte de sărbători, se gândește Zinzin, golită complet de putere, mai ales când știe cât de fragilă este situația ei de acasă și mai ales cu câtă nerăbdare așteaptă să-l întâlnească, după zece luni în care nu s-au văzut. A încercat să-l uite sau să-l iubească ca pe Iisus Cristos, dar nu a reușit nici una, nici alta. A ațipit lungită pe pat și l-
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
că vrea de la el o relație teribilă, serioasă, deplină, el se uită cu stupoare la ea, ei îi vine să se spânzure de durere, acum se uită la el de departe, stă de vorbă cu alții în timp ce ea arde de nerăbdare să întoarcă capul spre ea, să-i adreseze măcar un zâmbet, se va despărți de el fără să-i dea măcar bună ziua, întoarce spatele oamenilor în mijlocul cărora Alex perorează, se îndreaptă spre ușă, trece printre trupuri lemnoase, decolorate, mumificate, se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
bani, țara are nevoie de bani, a rămas în pielea goală după Marea Revoluție", se uita la el și nu înțelegea dacă vorbește serios sau în glumă, s-au plimbat prin încăperi, "aici ai să dormi tu", ea tremura de nerăbdare să rămână singuri, el nu părea să se grăbească, a vorbit îndelung cu fiecare dintre invitați, cu unii chiar și-a pierdut vremea, discuții aiurea, ea se uita la el, îi era dor de el, ar fi vrut să dispară
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nerăbdătoare să se încheie cât mai repede acest adevărat calvar. În privința statutului în care se afla Mihăiță, lucrurile pluteau într-o atmosferă de nebulozitate, pentru că nu se profila încă o soluție care să fie acceptată de ambele părți. Încercați de nerăbdare și uneori de incertitudine, Alex și Ina hotărâră să încerce prin diverse mijloace să și-l apropie pe Vișinel, sperând că, ceea ce nu va putea face deocamdată puterea legii, va fi înlesnit de chemarea sângelui. În acest sens, se hotărâră
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
studentul nostru! Am certitudinea că în dumneata se află un virtuoz în devenire. Ceilalți membri ai comisiei repetară gestul de a-l felicita pe tânărul concurent. Mihăiță salută respectuos comisia și ieșind pe ușă, fu întâmpinat de ai săi cu nerăbdarea ajunsă la maximum. Mihăiță se declanșă: - Dacă mai zăbovim câteva ore, s-ar putea să se afișeze rezultatul examenului. - Ai motive să te îndoiești de ceva? - Nu, nicidecum! Președintele comisiei m-a felicitat, la fel și ceilalți membrii din comisie
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
acuz cu „mânie proletară” de uneltire contra orânduirii sociale îvină pentru care a fost arestat și condamnat la 16 ani muncă silnică cu confiscarea totală a averii, tatăl meu, nevinovat) și de crime cu premeditare. Cei care țintesc cu mare nerăbdare spre un ideal, căci românii au talent în a crede această utopie, iau calea pierzaniei, având încredere, cu sinucigașă larghețe, în maleficii aventurieri politici. Apoi, decepționați de realitatea lipsită de orice orizont, ei iau drumul pribegiei și sclaviei în vestul
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
sale, dar, cu toate eforturile mentale depuse, nu reuși să creioneze portretul nici unui pretendent la mâna Inei. Ea nu era o fată care să colinde străzile, să populeze petrecerile. Cine o fi? Cine o fi? frământă ea întrebarea, cu vădită nerăbdare ... Tocmai când Ina se pregătea să-i destăinuie numele mirelui, ușa se deschise brusc și doctorul Pencu, furios ca un taur care intră în arenă glăsui fără menajamente: - Fetele mele stau la taclale și o femeie de la salonul nouă e
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
că îmi făcea curte, ei bine... Ina făcu o pauză și-și privi într-un anume fel prietena, să vadă ce reacție au destăinuirile ei, dar chipul acesteia părea de piatră, inexpresiv, imposibil de a fi descifrat. În Olga fierbea nerăbdarea, dar ea masca totul, ținându-se de spătarul scaunului, arătând în acest fel că e numai ochi și urechi. Nu voia detalii despre traseul dragostei, de câte ori se întâlnise cu acel tip, cum o sărutase prima dată, ce maniere avea, ci
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
pepeni, se ridică de pe scaun, semn că nu mai suportă toate aceste învelișuri ale poveștii. - Aaaaa, scuză-mă scumpo, scuză-mă, m-am luat cu vorba și nu ți-am spus numele. Asta voiai să afli, nu? - Sigur, mască Olga nerăbdarea ei, sigur...! - Ei bine, îți amintești de inginerul acela... Olga nu așteptă descrierea. Fața ei deveni mai întâi galbenă, apoi vineție, ca în final să se înnegrească cu totul. Ina însă continuă, făcând abstracție de efectul vizibil al veștii asupra
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
de cap cu noua investiție că, mai ales în faza finisărilor apar o sumedenie de probleme. Trecură aproape două săptămâni și Alex nu mai amintea nici măcar în treacăt despre vizita aceea, devenită acum o curiozitate deosebită pentru Ina. Alex intuia nerăbdarea soției sale, dar cum își propusese ca totul să constituie o surpriză, voia ca la intrarea pe poarta noii locuințe să i ofere cheile și să-i spună cu satisfacție: Iată cuibul visurilor mele! Într-o duminică dimineață, după derularea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
paginile acelea. Suspiciunea ei începea cu dacă... Dacă totuși găsise jurnalul, îl cercetase cu minuție și, abil cum i se arătase în diverse ocazii, se așeza acum în postura neștiutorului!? Era în stare să joace bine acest rol. Va vedea! Nerăbdarea ei era ca o vijelie stârnită de un vânt furtunatic înaintea unei ploi furioase. Când tocmai își făcea planul cum ar putea să-l descoase, intră pe ușă Alex, jovial, cum nu se prea arătase în ultimul timp, ținând la
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]