6,179 matches
-
vrea să scrie povești exemplare, adică structuri, scheme, osaturi esențializate în care nu decorul contează, nu ornamentele, fie ele de atmosferă sau de scriitură, ci adevărul simplu și miraculos al unei întîmplări speciale: "Obiectul prozatorului este , suferința ruperii de împărăția nevăzută, căutînd veriga pierdută din lanțul de aur, rupt odată." Dar atunci ce caută în aceste povești care se vor simple "ca Euripide, ca-n poveștile oamenilor supuși destinului" astfel de parazitări teoretice? E vorba probabil despre o tendință explicativă nereprimată
"Nu fac evocare, ci revelare" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15812_a_17137]
-
Verheugen în România ne-a mai lecuit de-o iluzie. Firește, dacă suntem normali și dacă judecăm lucrurile logic. Altminteri, putem să batem câmpii în stilul "retragerea lui Hagi" și să ne spunem că orice înfrângere nu e decât partea nevăzută a unei victorii! Deși s-a prefăcut indignat că presa i-a citat cuvintele întocmai ("În patru luni de guvernare nu s-a făcut nimic!") comisarul pentru lărgirea U.E. și-a amendat zicerea lăsându-ne într-o ceață încă mai
Integrarea cu silicoane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16169_a_17494]
-
dar absolut perturbator. Cu felul ăsta de a fi nu poți sfîrși decît stupid. Într-o lume megalomană pentru care contează manifestațiile uriașe, tu continui să rămîi un bijutier medieval care migălește la cele mai incredibile detalii, la cele mai nevăzute colțuri și umbre. Așa arată spectacolele tale. Te încăpățînezi aproape să te opui rețetelor de succes, pe care le cunoști foarte bine, dar nu vrei să le urmezi. Preferi scufundarea în profunzime, decît mersul, mai la îndemînă, pe o suprafață
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
Se văd ruinele unei cetăți de mărgean,/ Tu aștepți scrisorile mele ca pe niște flori/ Și-ți amintești de cînd un puști eram.// Mărfuri se arată; și cumpărători./ Ție soarele îți clipește obosit,/ Lăsînd bani de aur prin bucătărie/ Pentru nevăzutul păr încărunțit.// Dar cine să știe, cine să știe.../ Mărul proaspăt e și preafrumos,/ Plasă de fluturi pe creanga/ Ta vlăguită clipele de prisos.// E aici un început de seară,/ Se văd ruinele unei cetăți de mărgean,/ Tu aștepți florile
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
mine, receptorul ei, ci gravitează într-un spațiu de conexiuni și interdependențe (networking). Vastele resurse și potențialități ale acestui spațiu de conexiuni îmi infuzează propria experiență de lectură, căci devin conștientă de un fel de vecinătate metaforică permanentă a cuiva, nevăzut dar inevitabil prezent. Logica lecturii nu mai este lineară, ci se modifică mereu, arbitrar, capricios, răspunzînd tentațiilor și chemării diverselor punți care mi se întind spre alte spații de conexiuni. Nici nu se mai poate vorbi despre un text, ci
Spre mileniul electronic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16545_a_17870]
-
nu a fost pe măsura așteptărilor (editorilor și specialiștilor) și una dintre cauze (cel puțin) poate fi intuită: este un jurnal atipic în avalanșa de memorialistică de după '90. De ce? Răspunsul este simplu: nu conține dezvăluiri istorice extraordinare, nu aflăm fețe nevăzute ale lumii literare sau politice, nu cunoaștem o personalitate extravagantă, nu avem (aparent) informații despre epoca în care a fost scris etc. Nimic din toate aceste lucruri cu care am fost obișnuiți după '90. Jurnalul lui Radu Petrescu este atipic
Mișcări zilnice și mișcări istorice by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16571_a_17896]
-
muntele care s-a ridicat peste toată umbra colinelor răutății și care, luminat din toate părțile de raza luminii adevărate, dă aceluia să privească toate în seninul cel curat al adevărului, de pe vârful din care se văd toate câte rămân nevăzute celor închiși în vale ... Să alergăm deci și noi în urcuș...” 67. Această imagine animă De vita Moysis, care prezintă urcușul profetului pe muntele Sinai ca simbol al urcușului spiritual 68. Se mai întâlnește în scrierile Sfântului Grigorie o imagine
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
geneze, este romanul Tu care mă asculți (Tu che mi ascolti, Mondadori, Milano, octombrie 2004) al cunoscutului scriitor Alberto Bevilacqua. Cartea este o raritate din mai multe puncte de vedere: mai întîi pentru că reușește să ne facă să intuim chinurile nevăzute ale unei dereglări psihice, cum numai Carlo Emilio Gadda mai reușise în literatura italiană; în al doilea rînd, pentru că aparține puținelor opere prin care un scriitor abordează textul - artistic, în cele din urmă, deși, probabil, lipsesc derapajele în ficțional - dintr-
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
-l fi pierdut. "Veghează", într-un arričre - plan, imaginea estompată a unui Eliade bătrîn, spunînd că trebuie să rămînem poeți pînă la sfîrșit, orice ni s-ar întîmpla în viață. O "poezie" în sens larg, acela de încredere în inteligența nevăzută a lumii, în plasa ei fină de protecție urmează, ca o trenă, notațiile din jurnal, care încearcă să dea un răspuns la unica, ultima întrebare: "Ce te-ai face dacă l-ai pierde pe René?" Doar că despărțirea e un
Străinul din vis by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11973_a_13298]
-
zilei târându-ți pașii dinspre nicăieri, spre moarte. Ridică-te, ia-ți cântecul și pleacă. Dacă va fi să obosești,va fi pentru mai tarziu. Dacă vei cădea,va fi pentru mâine când te vei ridică mai sus cântând cântecul nevăzutei tale vieți. Undeva,departe, un alt suflet cântă un cântec vechi despre un călător ce va veni din anotimpuri să-și atârne sufletul de celălalt suflet. Ridică-te,aici,nu ești acasă. Ia-ți cântecul și du-te. Citește mai
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
și cădereprin visele secrete ale zileitârându-ți pașiidinspre nicăieri, spre moarte.Ridică-te, ia-ți cântecul și pleacă.Dacă va fi să obosești,va fi pentru mai târziu.Dacă vei cădea,va fi pentru mâinecând te vei ridică mai suscântând cântecul nevăzutei tale vieți.Undeva,departe, un alt suflet cântaun cântec vechi despre un călătorce va veni din anotimpurisă-și atârne sufletul de celălalt suflet.Ridică-te,aici,nu ești acasă. Ia-ți cântecul și du-te.... XVII. IMAGO MUNDI, de Marius Horvath
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
-n timp, pentru urmași. Cu inima zdrobită ce-o înceta să bată, când moartea nemiloasă, tribut, viața-mi va cere, las sufletul să-mi fie călăuzit de astre. S-ajungă-n lume nouă, pentru o altă soartă. Voi rătăci stingheră prin lumea nevăzută și-oi căuta măicuță, veșnic ocrotitoare. Când pe trecut se-așterne o veșnică uitare, punând a sa pecete pe lumea dispărută. Dar încă-mi mai duc viața cu soarta mea nătângă, să mai nutresc speranța de har desprins din minte
DESTIN DE MAMĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382671_a_384000]
-
prin noapte, femeia când e mamă și-i de fii, iubitoare. Că prin credință este de rău biruitoare, ea va fi prețuită abia-n posteritate. Se stinge-a sa menire ca muc de lumânare, povara să își ducă în lumea nevăzută, neprețuita mamă, de ramul vieții ruptă. Simbol se suferință, de viață purtătoare. La căpătâi, de-a pururi prin vremuri să vegheze un simbol al credinței cu mărturia vieții, o cruce cu-al său nume și veșnicia morții. Pentru fii, pentru
DESTIN DE MAMĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382671_a_384000]
-
stâncii, trimise doi vlăjgani supuși lui, care îi ieșiră în cale, îl doborâră la pământ, îi luară tot ce avea asupra lui, chiar și manuscrisul și hainele, îl bătură până ce aproape că-l lăsară fără suflare, și apoi se făcură nevăzuți. Șamanul alesese să nu se răzbune chiar în piața cetății asupra lui Teodosie, de teama mulțimii de credincioși care deja îl urmau pe străin. De aceea comisese această faptă urâtă pe întuneric, în afara cetății, pentru a zădărnici lucrarea omului venit
MANUSCRISUL APOSTOLULUI (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382744_a_384073]
-
unde-nnoptați, ori îmi sunteți călători? Obosiți păreți pe boltă... ochi frumoși, seducători! Grija, cine vă mai poartă?... V-aș dori surâzători: Să v-aprindeți, mici steluțe, să luminați până-n zori. Să rămâneți sus pe boltă, și atunci când este soare, Nevăzuți să-mi lăcrimați - prinși de dor și-nfiorare. Numai eu vă știu și-aștept, ca în noapte s-apăreți, Sus, lângă Steaua Polară -, unde veșnic rămâneți. Mă priviți, fiori îmi dați și-mi sunteți așa departe... Cine-ar putea să măsoare spațiul
OCHI DE FATĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382750_a_384079]
-
o bufniță împușcată în mijlocul drumului zbătându-se scoțându-și ochii cu ghearele uitasem a fost însă destul să ne întâlnim în ascuțișurile de cuțit ale irișilor ca să revăd spaima din ochii bufniței împușcate dar nu era spaimă era altceva freamătul nevăzut al cleștilor otrăviți ai insectei mutante ( un fel de dinozaur cu clești! ) dinaintea strânsurii cum am înțeles mai târziu în timp ce mă devorai cu o plăcere sadică de văduvă neagră încet ca să-mi simți gustul sângelui zbaterea cărnii sufletul luminița aceea
NEGLIJENȚĂ de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382813_a_384142]
-
imaginar, imaginat, la baza soclului. E o privire de o siderantă fixitate, îndreptată spre ceva ce nu se vede. Statuia e atît de ireală, universul e atît de înmănuncheat într-o privire, care, pentru noi - ce, din afară, asistăm - e nevăzută (chiar dacă știută) fiindcă se îndreaptă în jos, încît îmi pare limpede că tînărul cel dăltuit de Benvenuto nu poate avea drept referent un om, fie și mitic, ci o plăsmuire. Imaginea în apă a lui Narcis este ceea ce a sculptat
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
se mai îngăduie să fie ea însăși, fie și în hățișuri uitate de Dumnezeu. Șipotele - locul acțiunii - reprezintă un astfel de loc, un crater cuprinzător și adânc pe mai multe nivele, adăpostind o mulțime omenească aici aciuată de teama năvălitorilor nevăzuți, dar bănuiți a roi prin preajmă - vezi Deșertul tătarilor -, stânjenită de alogeni și, mai cu seamă ducându-și traiul așa cum poftesc dirigenții ei. În realitate, spre a face obiectul unor experimente socio-politice mascând o surdă, acerbă luptă pentru putere între
Un roman al hipersimțurilor by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16119_a_17444]
-
Hristos a înviat! Învierea Domnului Hristos a înviat cu același trup cu care a fost răstignit și îngropat, dar devenit acum preamărit și strălucitor, care se putea face văzut și nevăzut, ori, cum spunea Sf. Ioan Damaschin († 749), cu un „trup îndumnezeit“, în înțelesul că nu mai avea nici o trebuință materială, nu mai suferea dureri, nu mai putea muri. Trupul Său a devenit luminos, plin de slavă și de strălucire, așa cum
Agenda2003-17-03-1 () [Corola-journal/Journalistic/280934_a_282263]
-
Talent burlesc înnăscut, spirit ludic prin excelență, a abordat, de regulă, repertoriul comediografic de serie, bucurându-se, prin stilul său de joc inimitabil, de o imensă popularitate în țară și peste hotare (mai ales datorită filmelor „Fantomas“, „Hibernatus“, „Micul scăldător“, „Nevăzut, necunoscut“, „Marea hoinăreală“ etc.). Este considerat un monstru sacru al ecranului. Marți, 28 ianuarie JOSÉ MARTÍ Cu 150 de ani în urmă s-a născut scriitorul și omul politic cubanez José Martí, fondator al Partidului Revoluționar Cubanez și unul dintre
Agenda2003-4-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280618_a_281947]
-
se arată maestrul de șah, în mutările dezinvolte ale temelor din literaturile lumii. Însă nu puține sunt interstițiile care luminează descrieri, portrete, comentarii apres, folosirea adecvată a unui lexic supus obiectului, și nu puține dialoguri din pletora vivacității acestora. Partea nevăzută care se cumulează secvențial la nivelul totalului, se reduce la selectarea, purificarea și abordarea temelor, toate descendente din arta clasicismului... clasicizat (din antichitatea greco romană până în pragul teoretizării din veacul lui Corneille și Racine, ajungând în sec. al XIX-lea
PROZATORI CU ŞTAIF. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_402]
-
care o poreclesc și o mint pe femeie, duși de filosofia lor meschină, prin care caută să adune nu omenie, ci aur. Și, mai mult, într-o asemenea existență de batjocură a celor care se cred în cîștig se insinuează nevăzut și implacabil blestemul: „- Ce-s eu? (se întreba femeia, n. n.) Nimic! Da’ pe mine nime nu mă blastămă, nime nu zice să mă bată Dumnezeu, pe c`nd pe dumneata tot satul te blastămă.” După o asemenea constatare, refuzul cîștigului
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
în ascunsul/nevăzutul existenței? Se luptă cu timpul destructiv: „Timpul, pentru ea, avea o singură măsură: de la moartea unui copil, pînă cînd altul îi lua ochii.” Își este sieși povară, cum buza lui Bator trasă în jos de o „povară nevăzută”. Trăiește de partea nefericirii. Duminicile, spații de reculegere și odihnă, sînt transformate în sfadă, cînd „...trecea cu gîndul la duminicile de peste an; în cîte a fost și în cîte n-a fost la biserică. Și cînd n-a fost, de la
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
să-l mai rememoreze, n-are cine să-l retrăiască; și viitorul este închis și el de mult. Maria-Fefeleaga se grăbește să îmbrace în giulgiu de mireasă pe Păunița. Sclavă a neantului, se grăbește și se trudește să împodobească fața nevăzută a morții.
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
se destrame preluînd prin rezonanță zgomote, glasuri, șoapte dintr-un dincolo cu care puțini au curajul sau menirea să dialogheze. Să admirăm, dar să nu invidiem această grea povară, această teribilă cruce a artistului propulsat în prima linie a «războiului nevăzut» de bunul plac al uneori răutăcioaselor muze. Interpretez ca pe o confesiune personală a sa, rîndurile alese dintr-un text al extrem de sensibilului autor Aureliu Manea, care consideră personajul Prospero din Furtuna lui Shakespeare ca pe un artist ce-și
Despărțiri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2718_a_4043]