1,526 matches
-
de agitația mulțimii; în locul sentimentelor cuminți și previzibile, eroul romanului, Mihai Comăneșteanu, încerca acum sfîșieri erotice. Dar totul recade curînd în ideologie: presupunerea că Războiul de Independență ar fi putut provoca o renaștere națională de proprorții plasează totul în neverosimil. Neverosimilul se accentuează prin reîntoarcerea forțată a acțiunii la anul 1877, folosindu-se `nsă aceleași personaje din primele două romane, a căror acțiune se desfășurase `nsă mult mai tîrziu, în ultimii ani ai secolului al XIX-lea. Prin toate detaliile, acțiunea
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
mai degrabă viciază construcția în ansamblu ei, situînd romanul la distanță enormă de Război și pace. Cu Îndreptări, Duiliu Zamfirescu atinge nivelul cel mai de jos. Pe lîngă ticurile din primele romane, mult agravate, narațiunea începe cu o scenă complet neverosimilă și se transformă apoi într-un fel de apologie a naționalismului ardelenesc. Episodul de la Roma din Îndreptări se prezintă inexplicabil de palid pentru un prozator ce trăia el însuși la Roma, iar episodul ardelenesc pare o litografie folclorică. Romancierul se
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
care îi împăca propensiunea elitistă cu refuzul oricărei transcendențe. Dacă „dincolo” nu există nimic, atunci se cuvine să clădim pe această lume forma cea mai logică de existență, ferindu-ne de toate iluziile și utopiile - pare a fi concluzia rectorului neverosimil de tînăr al Universității din Iași. De aici, escaladarea în viteză a treptelor piramidei sociale, de aici intrarea timpurie în Parlament și în diferite guverne, de aici întemeierea structurii Junimea - „Convorbiri literare”, singura entitate umană la care el urma să
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
universitatea Ann Arbor, în calitate de angajat permanent. Era invitat acolo de profesorul Carl R. Proffer, patronul editurii Ardis, unde se publicau în limba rusă cărți interzise în URSS. (...) ... Brodski a trăit în America 23 de ani. Soarta sa, cu un viraj neverosimil, l-a ridicat la înălțimea inaccesibilă a gloriei, ce rar este dat să fie atinsă de poeți în viață. A primit premiul MacArthur pentru genii, a devenit doctor honoris causa al mai multor universități americane și europene, a devenit primul
Brodski: Drumul de la pierde-vară la laureat Nobel by Ludmila Stern () [Corola-journal/Journalistic/5895_a_7220]
-
relațiilor, transgresarea discretă a unor frontiere, dintre care cea mai vizibilă este aceea dintre client și taximetrist. În același timp, episoadele au propria lor linie expresivă, vin cu propriul story, lumile care apar din mantaua nopții au ceva palpitant, excentric, neverosimil, ca niște numere de magie. Cabina taxiului se transformă într-o mică scenă de teatru, un teatru mobil, unde fundalul asigurat de bacheta din spate și foreground-ul, locul de la volan, devin două vase comunicante, schimbul de replici impune și o
Singurătatea taximetristului de cursă lungă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6218_a_7543]
-
cu ea. A fost un timp al confesunii pe fragmente, stârnite de întrebările criticului Daniele Heyman, lansate înt-o ordine ce s-a dorit cronologică, dar deturnate de minunata actriță în mărturisiri despre o viață și un destin. Superbă și acum, neverosimil de suplă, neatinsă de timp decât în limitele firești ale trecerii anilor, Sophia Loren a ținut, totuși, fără să-și propună, o lecție pentru cei cele care au urechi de auzit. Într-o epocă a tiraniei frumuseții fabricate, a botoxului
Cannes 2014 - Sophia Loren: "Sunt fericită cu cei 80 de ani ai mei... " by Corespondență specială de la Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/62211_a_63536]
-
departe". De altfel, filmul nu acoperă decât un deceniu de viață și carieră, anii impunerii numelui și ai gloriei, 1967-1976, dar și ai eliberării sexuale. Actorul Gaspard Ulliel seamănă izbitor cu tânărul Yves Saint Laurent din fotografii și documente, siluetă neverosimil de fragilă, aer timid, voce blândă, în șoaptă. Cei care l-au cunoscut pe creatorul de modă spun că interpretul nu este departe de model. Deși nu și-a propus să reconstruiască mitologia legată de numele YSL, prea abundentă, cineastul
Cannes 2014: Bărbatul care iubea femeile by Corespondență specială de la Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/62230_a_63555]
-
fazele inițiale). Cea mai de răsunet tribună a fost Congresul pentru libertatea culturii, din 1950. Atmosfera politică încinsă de atunci, marcată de procese și de scandaluri cu urmări dramatice și de polarizarea până la ură și crimă a pozițiilor, poate părea neverosimilă, caricaturală, celor care au deschis ochii asupra lumii în vremuri mai putin marcate de încrâncenări și fanatisme. Moscova regiza în țări-satellit, începând cu Ungaria, procese soldate cu măcelărirea liderilor comuniști căzuți în dizgrație. în Franța, deși nu se lăsau cu
Maniheism la două capete (3) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6252_a_7577]
-
care deontologia înseamnă batjocură curată. Or, avem proba indubitabilă că tocmai profesionismul a fost sistematic încălcat de corifeii de la Antene: nenumăratele amenzi aplicate de CNA. Culmea nerușinării, una dintre „laureate", Vrânceanu-Firea, s-a aflat în epicentrul unui scandal de-o neverosimilă vulgaritate în chiar zilele când cuplul rigorist-etic Hossu Longin-Necșulea o avansa la excepțional. Dacă acesta e nivelul profesionismului din televiziunile românești - și acesta e! -, nu mai e nevoie să ne întrebăm de ce românii arată cum arată. Forța gigantică de propagare
Scursura catodică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6256_a_7581]
-
individuală, eficace însă numai de la un prag de performanță (cuvântul e oribil, dar recurg la el pentru claritate) încolo. Iată, mai bine formulat decât aș putea-o eu face, scenariul acestei evoluții: „Un autor talentat devine, la un moment dat, neverosimil de înzestrat. Acest eveniment îi împarte viața și creația în două. O cezură neașteptată Horia-Roman Patapievici, Ultimul Culianu, București, Editura Humanitas, 2010 238 p. îl face alt om. Creatorul acesta devine un soi de fereastră spre ceva mult mai cuprinzător
Teoria ultimului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6257_a_7582]
-
Nu lipsesc personajele negative sau mediocre, de la profesorii de marxism din anii '50 pînă la odioasa doamnă Gabriela B., pe care autorul a avut ghinionul s-o aibă șefă timp de șapte ani. Episoadele memorabile au bizareria întîmplărilor ce par neverosimile, chiar dacă ele s-au petrecut cu adevărat. De pildă, cazul studentului ignorant cu pile în forurile superioare ale Partidului, care, prezentîndu-se la examenul de anatomie patologică, s-a așezat în fața profesorului Emil Crăciun și a scos un pistol pe masă
Idoli și amintiri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6028_a_7353]
-
evocarea Evului Mediu românesc), Davila cercetează și el documentele, uneori cu minuție, dar nici pe departe în vederea „reconstituirii istorice" (pe care o reușiseră, de bine, de rău, Hasdeu ori Alecsandri), ci pentru a construi cu ajutorul lor o realitate paralelă, total neverosimilă. În viziunea lui Davila, Valahia de la 1370 pare să fi fost o monarhie bine consolidată, cu reguli stricte de succesiune la tron; dinastia (cea a Basarabilor) reprezenta un fel de instituție sacră, intangibilă, căreia tot poporul, de la mic la mare
Franțuzul, naționalist valah by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6061_a_7386]
-
rânduri cu toți cei implicați și, după trei ani de muncă, a publicat o carte care surprinde din mai multe motive. în primul rând, pentru că povestea meticulos documentată și redată cu maximum de fidelitate pe care o conține este aproape neverosimilă, ceea ce-i dă o alură de roman senzaționalist la limita credibilității și chiar a logicii. în al doilea rând, pentru că rareori izbutește un occidental -și încă și mai rar, mult mai rar, un american - să perceapă corect bizareriile stării de
Cum se ajunge erou de legendă by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6174_a_7499]
-
dragoste reală, ci fantasma unei iubiri de odinioară, joc tolerat de o nevastă care joacă rolul unui asistent amabil, fantasmă pe care chiar regizorul la cei 88 de ani o reclamă cu dorința de a retrăi. Privit astfel, ceea ce părea neverosimil în acest scenariu erotic bizar devine deodată eliberat de obligații, autentic într-un orizont de posibilitate, o punere în scenă discretă a nostalgiei lui Alain Resnais însuși.
Parfumul uitat al ierburilor sălbatice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6188_a_7513]
-
scrie despre autori români, pe motiv că nu i-ar fi citit destul), cele mărunte i se par copleșitoare. Glosând, și aici, pe marginea bătrâneții (subiectul predilect, de altfel, al cărților sale din ultimii ani), discursul lui Livius Ciocârlie e neverosimil de tineresc. N-o spun din politețe sau din vreo plăcere perversă a paradoxului. Pur și simplu, atunci când spune că nimic nu mai are rost, eseistul e, dimpotrivă, plin de farmec. Ca un făcut, lamentația îl prinde zâmbind discret: „Eu
Naturalis historia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6195_a_7520]
-
liricoide gen Fanta Cella ori Două lacrimi. Delavrancea și toți comentatorii săi par a fi de acord că piesa de debut este nuvela Sultănica, scrisă la Paris în 1883 și devenită scriere emblematică pentru scriitor. E o proză submediocră, total neverosimilă ca epică, dar încă de la primele fraze ea arăta clar în ce consta noutatea prozatorului abia apărut. Paralel cu nuvela, tînărul debutant a practicat de la început specia hibridă a basmului cult, pe teme exotic-folclorice, o producție vastă și destul de fadă
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
Horia-Roman Patapievici aduce în discuție în acest punct, ca posibil filtru de interpretare în cheie metafizică, viziunea lui Lucian Blaga privitoare la Marele Anonim și cenzura transcendentă: „Schema generală ar fi aceasta. Un creator talentat devine, la un moment dat, neverosimil de înzestrat. Acest eveniment îi împarte viața și creația în două. O cezură neașteptată îl face alt om. [...] Apoi când creatorul părea foarte aproape de a ne spune totul, în chip definitiv, ceva de dincolo de el îl amuțește. Îl smulge dintre
Ultimul Culianu by Man () [Corola-journal/Journalistic/6121_a_7446]
-
una o voi discuta mai încolo. Romancierul german are o teorie proprie referitoare la povești și la povestitori. „Niciodată, scrie el, nu se va putea preciza de unde se trage povestea: din cer sau de pe pământ". Faptul că o poveste pare neverosimilă, precum aceea în care Avraam și Eliezer îi biruie numai ei doi pe regii biblici, nu înseamnă că lucrurile nu s-au întâmplat în realitate. „Cu totul dimpotrivă: adevărul și realitatea supraterestră a întâmplării dovedesc adevărul și realitatea ei terestră
Prâslea cel voinic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6131_a_7456]
-
încă în clasa a treia gimnazială, pentru ca într-a patra clasă de gimnaziu, la 18 ani, să abandoneze definitiv școala - poate de jenă, comparîndu-și vîrsta cu aceea a colegilor săi. De acum încolo va rămînea un pur autodidact. Cel mai neverosimil și mai spectaculos episod al vieții îl reprezintă șederea de un deceniu la Paris (între 1893 și 1902), unde Anghel n-a studiat absolut nimic, n-a publicat nimic în limba franceză, nu s-a împrietenit aproape cu nimeni, n-
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
Sorin Lavric De o parte, vacarmul unui oraș de cîmpie înțesat de o neverosimilă pegră citadină, de altă parte altarul făgăduințelor de afirmare într-o țară clădită pe hierofania capitalei în comparație cu provincia. De o parte, grosolănia agresivă a urbei regățene, de alta conștiința că firul ierarhiilor și sceptrul valorilor se face și se desface
Reședința domnească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6166_a_7491]
-
un fel de text de mulțumire, adresat de scriitorii participanți, în mod colectiv, dar nespecificat cu nume, „Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Romîn, Tovarășului Gheorghe Gheorghiu-Dej” (...). Acest gest e fără precedent. Temenelele pe care scriitorii le fac politicului sînt aprope neverosimile și asta într-o perioadă mult mai relaxată dogmatic. Diferența majoră, față de anii ’50, diferență ce se vede și stilistic, este că acum există un grad mai mare de voluntariat, temeneaua este mult mai autentică, aproape familiară - adresarea este cumva
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4887_a_6212]
-
revistă aflăm că internetul și mass-media provoacă o dependență mult mai accentuată decît țigările și alcoolul, așa cum dovedește un test făcut pe 205 persoane în orașul german Würzburg. Știrea merită s-o luăm sub beneficiu de inventar, căci prea pare neverosimilă, dar grădina Domnului e mare. Și să ne amintim și că pe 13 februarie germanii au comemorat 67 de ani de la distrugerea Dresdei într-un bombardament în care aliații nu au urmărit nici un scop militar. În sfîrșit, în același hebdomadar
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4888_a_6213]
-
a scăpa de ruși, se așază în Mehadia, dar rușii eliberează în 1945 România și iar basarabenii sînt repatriați cu forța în patria din care fugiseră. Urmează foametea din 1946-1947, cu 200 000 de basarabeni morți de foamete, cu cazuri neverosimile de canibalism, alături de episoade de cruzime demne de pandemoniul pictorilor. Și cum destinul, cînd e strîmb, nu te iartă defel, în iulie 1949 rușii îi încarcă pe basarabeni în 30 de trenuri (1573 de vagoane pentru vite) și îi trimit
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4908_a_6233]
-
Prin urmare, ar fi nefiresc să-i ceri Dorei Petrilă să îndrepte o suplică de înduplecare către instanța ominoasă. Refugiul autoarei stă în lecturi, în contemplarea naturii și în dialogurile cu prietenii, dar nu în invocarea unei stihii de probabilitate neverosimilă. Și mai e un detaliu izbitor în cartea Dorei Petrilă: afli că într-un spital nu există morți eroice și nici pacienți măreți. Spitalicește vorbind, moartea e o mizerie fiziologică căreia nici cea mai generoasă imaginație nu-i poate găsi
In articulo mortis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4819_a_6144]
-
deopotrivă bătrânețea prematură a unui cinematograf care descoperă în zorii existenței lui consumerismul. Destinul lui George Valentino și al lui Peppy Miller din povestea lui Hazanavicius stă sub semnul clișeului manevrat ludic al „grandorii și decadenței” artistului, încununat de un neverosimil happy end în spirit hollywoodian: nicio lacrimă fără zâmbetul ei, nici un eșec fără apoteoza finală. Apariția sonorului, a lui talkie care concurează, fără a-i oferi vreo șansă, filmul mut, provoacă criza artistului care nu-și găsește vocea, din moment ce toată
Nostalgie și retro-popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4843_a_6168]