1,279 matches
-
moartea-ți pare prea puțin ca să-l salvezi. Numai astfel se explică de ce religiile sânt în contra sinuciderii. Căci toate încearcă să dea un sens vieții în clipa în care ea-l are mai puțin. Ele sânt în esență atît: un nihilism împotiva sinuciderii. Orice mântuire izvorăște din refuzul ultimelor consecințe. Fără patimile tulburi ale muzicii, ce-am face oare cu simțirea caligrafică a filozofilor? Și ce-am face cu timpul alb, golit și dezbinat de viață, cu timpul alb al plictiselii
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
metafizică a deznădejdii. Despărțit de semeni prin soarta insulară a inimii, te agăți de Dumnezeu ca mările nebuniei să nu-și înalțe valurile mai sus de singurătatea ta. În poezie, necrezând în nimic, adaugi un plus de farmec inspirației, căci nihilismul e un supliment de muzică; - pe când în proză trebuie să aderi la ceva, ca să nu rămâi gol în fața vidului cuvintelor. A fi gânditor nu-i un noroc când cugetul nu mai e întors spre adevărurile "înălțătoare", produse ale orbirii. Singurul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
un sarcofag de trandafiri. Străzile pustii în marile orașe: parcă în fiece casă se spânzură cineva. ... Și apoi, inima mea - spânzurătoare pe măsura cine știe cărui diavol. Sfințenia e cel mai înalt grad de activitate la care putem ajunge fără mijloacele vitalității. Nihilismul: forma de limită a bunăvoinței. Plictiseala e rând pe rând vulgară și sublimă, după cum ne pare că universul miroase a ceapă sau că emană din inutilitatea unei raze. Nu mă simt "acasă" decât pe țărmurile mării. Căci nu-mi pot
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Întreg secolul al XIX-lea rușii au frământat, până la obsesie, problema destinului lor. Și deodată cu chinul lor teoretic, Rusia a pășit efectiv în istorie, pentru ca prin revoluție să se fixeze în centrul ei. Gândirea religioasă rusă, slavofilismul și occidentalismul, nihilismul, narodnicismul etc., toate s-au învîrtit în jurul misiunii Rusiei. Komiakov, Ceaadaev, Herzen, Dostoievski, Aksakev, Danilevski sau nihiliștii Pisarev, Dobroliubev,Cernîșevski, în soluții diferite, au încercat să rezolve aceeași problemă. Însăși mistica lui Soloviov pare o transpoziție teologică a Rusiei concrete
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
să fie dogmatic în viața practică; teoretic, poate să se îndoiască de toate. Există un fanatism numai în latura activă și imediată, care n-are nevoie neapărat de corespondentul în convingere. Fanatismul spaniol a fost o combinație de intoleranță și nihilism. Dezbinarea dureroasă dintre practic și teoretic este sursă de dinamism la sufletele mari. Precum o epocă este fatal limitată prin prevalența unor valori specifice, așa orice tip uman bine definit suferă de aceeași limitare, în el predominând elemente care îl
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
În dizgrație, ca Sandu xe "Lieblich"Lieblich sau Emil xe "Calmanovici"Calmanovici. Demn de subliniat este faptul că sionismul era prezentat complementar cu „cosmopolitismul”, alt „păcat” fundamental al epocii, ce era definit ca „predica ipocrită În favoarea negării caracteristicilor naționale, În favoarea nihilismului național”1. Purtătorii cosmopolitismului nu erau - cine altcineva? - decât cei mai puțin sensibili la valorile naționale: evreii. De altfel, formularea cosmopolitismului este foarte apropiată de cea a „caracterului dizolvant al culturii evreiești” - unul dintre clișeele de bază ale antisemitismului dreptei
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
cu celălalt este imaginară („o semnificație noematică ireală” 1). Magia încetează prin obiectivarea reciprocă, dar retorica prefăcătoriei o poate substitui cu succes 2. Reluarea acestei ratări, ce se face cu unicul scop de a gratula dorința de plăceri izolate, caracterizează nihilismul culturii erotice. El orchestrează cu fast numai întâlniri din care Viața transcendentală a dispărut împreună cu orice patos, rușine sau angoasă: comerțul josnic între două corpuri lipsite de viață își vocalizează nevoile primare, într-un act colectiv de profanare. Acest eșec
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
maturitate și sfârșind cu decada vesperală a vieții acestuia. Raportul dintre cultura elenistică și tradiția iudeo-creștină, fenomenologia religiei, conceptul vieții (inspirat de Dilthey), istoricitate, relația cu Meister Eckhart, chestionarea structurilor prereflexive ale conștiinței, tonalitățile afective ale Dasein-ului, istoricitatea, condiția modernității, nihilismul și esența tehnicii - toate acestea sunt teme de reflecție comună pentru Heidegger și Henry. Pe lângă remanența în cadrele temporalității - timpul ajungând „interfața” tuturor raporturilor ecstatice ale conștiinței mobilizate de intenționalitate 3 - Henry îi reproșează lui Heidegger fascinația față de „irealitatea limbajului
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
a profitului economic, pentru care o imensă industrie de fantasme ale nemuririi hrănește, pe două continente privilegiate, aceleași clase de stăpâni și sclavi. Viața proclamată de adevăratul Hristos - Dumnezeu-omul - este singura care ar putea întârzia implozia unei lumi macerate de nihilism. Numai Cel care a luat trup de viață făcător ar putea salva timpul în care - să privim în jur - oamenii nu mai pot spera, ca Heidegger, în venirea unui zeu (nur ein Gott), ci - așa cum prevestea Nietzsche - ajung să invidieze
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
ortodoxe -, pentru autor se impune refuzul amestecului - fie prin alianță strategică, fie printr-o umilitoare vasalitate - între categoriile antepredicative ale gândirii teologice și termenii seculari adoptați de humaniores. Această fermă opoziție necesită însă o laborioasă explicație, mai ales în epoca nihilismului cu porțile deschise. În era fragmentării, a disoluției și a atomizării, uzul „metanarațiunilor” (așa cum a numit J.-F. Lyotard miturile de legitimare epistemică) rămâne totuși inevitabil. Ironia acestei situații este ilustrată cel mai bine de promotorul principal al nihilismului: „tehnoștiința
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
epoca nihilismului cu porțile deschise. În era fragmentării, a disoluției și a atomizării, uzul „metanarațiunilor” (așa cum a numit J.-F. Lyotard miturile de legitimare epistemică) rămâne totuși inevitabil. Ironia acestei situații este ilustrată cel mai bine de promotorul principal al nihilismului: „tehnoștiința”. Savanții geneticieni sau astronomi, gata să lanseze în fiecare deceniu o nouă teorie despre sensul vieții, știu prea bine foamea insațiabilă a omului după mit și logos. Această bulimie întreține de altfel și cultura postmodernă a divertismentului. Timpul crepuscular
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
teologia să pretindă a fi „regina științelor” sub avalanșa de oferte ideologice contemporane? Cum poate ea evita riscul unui derapaj totalitar? Cum anume afectează paradigma relativismului relația dintre teologie și oricare știință socială? Care este raportul între proiectul modernității și nihilismul contemporan, din perspectiva ortodoxiei teologice? Acestea sunt întrebările cărora John Milbank încearcă să le răspundă în ultima parte a cărții, intitulată „Teologie și diferență”. Așa cum am sugerat deja, între proiectul modern și cel postmodern există o certă continuitate: arta suspiciunii
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
presocratici (Heraclit: „războiul este tatăl tuturor”) oferă garanțiile unei „etici nihiliste” a diferenței pe care postmodernismul pare s-o asume fără ezitări. Capitolul zece din Teologie și teorie socială se ocupă de complexa ecuație culturală în care „genealogismul”, „violența” și „nihilismul” devin solidare. Aceasta n-ar fi posibil în absența unei mitologii maligne, a cărei singură calitate constă în faptul că oferă o autodescriere a esenței fenomenului secularizării 4. Cultura emancipării de tip iluminist a inițiat „vânătoarea de vrăjitoare”. Mulți gânditori
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
privațiune sau de restanță, așa cum nici noțiunea de „sfârșit” nu presupune o închidere ontologică. Critica identității, oferită de Deleuze, pleacă de la convingerea că „orice eveniment este ca o rană”3 pe suprafața fără adâncime a realității. Această formă disperată de nihilism este cel mai bine reflectată de etică: ea propune îmbrățișarea dinamicii agonale a întregului, în care totul este „deopotrivă necesar și arbitrar”1. Este imaginea înrolării în „războiul constant și invizibil, al tuturor contra tuturor, al tuturor contra naturii create
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
moderne ale „puterii” n-o pot imagina. Imprudenta iubire divinătc "Imprudenta iubire divină" Această ultimă țintă a lucrării lui John Milbank animă dezbaterea filozofiei etice a lui Alaisdair MacIntyre 3. Autorul pleacă de la considerarea stadiului terminal al gândirii occidentale, anume nihilismul. În fața disoluției oricăror argumente pentru un concept universal al virtuții, MacIntyre sugerează întoarcerea la paradigma clasică grecească a virtuții, fondată împotriva curentului relativist al epocii (sofistica) prin intermediul dialecticii socratice. Chiar dacă MacIntyre se autodenumește un gânditor de inspirație „creștin-augustiniană”, convingerea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
lui Augustin, unul dintre primii gânditori care au meditat asupra sensului istoriei la sfârșitul unei epoci, mai precis la apusul Antichității clasice 1. Lucrarea Civitas Dei este un rechizitoriu drastic la adresa culturii politice romane, văzută ca un aliaj stricat de nihilism triumfal și vanitate cinică, fondat pe mitul violenței originare (uciderea lui Remus de către fratele său, Romulus). Practicii dominației i se opune, în viziunea lui Augustin, modelul pacifist al comunității ecleziale, în care abandonarea pulsiunilor de putere face loc „lucrării mântuirii
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Lord Your God: Christian Reflections on the Ten Commandments, Eerdmans, Grand Rapids, MI, 2005, pp. 55-76. Hart, David Bentley, „The Anti-Theology of the Body”, The New Atlantis 9 (Summer 2005), pp. 65-73. Hart, David Bentley, „The offering of names: metaphysics, nihilism, and analogy”, în Paul J. Griffiths, Reinhard Hütter (ed.), Reason and the reasons of faith, T&T Clark, Londra, 2005, pp. 255-291. Hart, David Bentley, „The Writing of the Kingdom: Thirty-seven Aphorisms towards an Eschatology of the Text”, Modern Theology
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Crezul apostolic, Editura Sapientia, Iași, 2004. Rémond, R., Religie și societate în Europa, trad. rom. de G. Sfichi, Editura Polirom, Iași, 2003. Ricœur, Paul, Eseuri de hermeneutică, trad. rom. de V. Tonoiu, Editura Humanitas, București, 1995. Rose, Gillian, Dialectic of Nihilism: Post-Structuralism and Law, Blackwell, Oxford, 1984. Rouselle, A., Porneia. On Desire and the Body in Antiquity, Blackwell, Cambridge MA, 1988. Schifirneț, C. (ed.), Națiune și Creștinism, Editura Elion, București, 2003. Schleiermacher, F.D.E., Herméneutique șLes aphorismes sur l’hermeneutique de 1809-1810ț
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
a lungul Întregului său itinerar de militant al avangardei. Este de precizat Însă că poetul se arată de la Început conștient de imposibilitatea unei totale rupturi de trecut. Din acest punct de vedere, poziția sa e mai nuanțată, Îndepărtîndu-se evident de nihilismul dadaist. El amendează, astfel, opinia după care „arta nouă e o artă de revoluție, lipsită de suportul continuitate În timp”. După el, momentele revoluționare sînt rezultatul unui „proces de dezagregare a unei stări de fapt și de cristalizare lentă a
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Numai că acestea urmau să ia naștere nu În virtutea inerției unor limbaje moștenite, ci ca rezultat, niciodată sigur, mereu amenințat cu eșecul, al unei proprii experiențe vitale, trăită În regim prin excelență interogativ. SÎntem departe, În acest moment, de orice nihilism dadaist; faza pur destructivă a atitudinii avangardiste e de mult depășită, - și ea nici n-a Însemnat la Voronca decît un scurt popas, cu urme În textele antipoetice tipărite În 75 H.P. Ceea ce rămîne din negația inițială este Însă, În
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
G., Viața și opiniile personajelor, Editura Cartea Românească, București, 1983. 238. Țeposu, Radu G., Istoria tragică & grotescă a întunecatului deceniu literar nouă, Editura Dacia, Cluj Napoca, 2002. 239. Valéry, Paul, Tel Quel, Éditions Gallimard, Paris, 1941. 240. Vattimo, Gianni, Sfârșitul modernității: nihilism și hermeneutică în cultura postmodernă, trad. de Ștefania Mincu, Editura Pontica, Constanța, 1993. 241. Vattimo, Gianni, Societatea transparentă, trad. de Ștefania Mincu, Editura Pontica, Constanța, 1995. 242. Vianu, Tudor, Arta prozatorilor români, E.P.L., București, 1966. 243. Vianu, Tudor, Studii de
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Posibilitate constă în faptul că putem, în fiecare caz, să formulăm o predicție în privința rezultatelor, anume că exemplul specific luat în considerare nu va trece testul celor patru condiții, chiar și fără a-l examina. Teorema este complet generală în nihilismul ei și ne scutește de la o îndelungată (și poate fără sfârșit) căutare” [Sen, 1970a, p. 40]. În aceeași direcție, Plott (1976) nota importanța rezultatului lui Arrow: „Subiectul a debutat cu ceea ce a părut o problemă minoră legată de regula majorității
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
mult mai încrezuți și mult mai nejenați; baronia și nimbul poetic sunt un drept nu la critică, ci până și la batjocură, până și la persiflagiu asupra acelora cari ar avea cutezarea de a fi de-o opiniune contrarie. În locul nihilismului sincer adeseori și onest al unora din autorii noștri, cari poate nici nu pretindeau altceva de la public decât ca să li cedem onoarea de-a fi autorii noștri nesalariați, s-a ivit acuma alt nihilism - cel savant și pretențios care, uitîndu-se
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
fi de-o opiniune contrarie. În locul nihilismului sincer adeseori și onest al unora din autorii noștri, cari poate nici nu pretindeau altceva de la public decât ca să li cedem onoarea de-a fi autorii noștri nesalariați, s-a ivit acuma alt nihilism - cel savant și pretențios care, uitîndu-se cu despreț din fruntea și prin ochii secolului asupra a toți și toate, se crede la nivelul învățaților (analog al politicilor) din Germania sau Europa civilizată pentru că a învățat, sau mai bine n-a
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
rigoarea și seriozitatea convicțiunei, nu cu pamfletul ridicol și fără preț, care detrage întotdeuna mai mult autoriului său decât celor persiflați prin el. Nu râdeți, domnilor delepturariu; pentru că secațiunea sa de pe - alocurea e oglinda domniei - voastre proprie; nu râdeți de nihilismul său, pentru că e al dv. Și dacă e vorba pe masca jos! apoi masca jos de la toți și de la toate, astfeli încît fiecare să-și vadă în fundul puținătăței sale. Dacă apoi lepturariul a esagerat în laude asupra unor oameni ce
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]